Personaliatea

1. Personalitatea
 
Fiecare dintre noi are un mod obisnuit de a se comporta, care poate fi reperat in diferite categorii de situatii particulare. De exemplu, in situatiile ce favorizeaza interactiunile sociale, anumite persoane au mai curand atitudini rezervate, in timp ce altele cauta contactul cu ceilalti.

Se pot deci, distinge in ansamblul comportamentelor noastre configuratii, relativ stabile care ne permit sa distingem indivizii intre ei. Acestea constituie personalitatea.

Putem aborda  personalitatea in multe feluri, insa daca am sintetiza nu am gre?i spunand ca personalitatea este unica, proprie fiecarui individ (chiar daca acesta are trasaturi comune cu altii), ca ea nu este numai o suma, un tot de functii, ci o organizare, o integrare (chiar daca aceasta integrare nu se realizeaza totdeauna). in plus, personalitatea este temporala (ea este, totdeauna, aceea a unui individ care traieste istoric intr-un anume context, intr-un anume mediu) si nefiind nici stimul, nici raspuns, ea se afirma ca un stil, prin intermediul comportamentelor. Relativ stabila la adult, personalitatea este in constructie, in dezvoltare la copil.

Este clar ca studiul personalitatii (observarea, descrierea si explicarea acesteia) este o activitate ce indeamna  la "cunoasterea de sine". Sunt posibile mai multe abordari, globale sau analitice.