Referat Dialectica emergentei sintale

UNIVERSITATEA DE VEST - TIMISOARA FACULTATEA DE SOCIOLOGIE - PSIHOLOGIE STUDII POST-UNIVERSITARE SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE COMUNITARA D I S E R T A T I E PSIHOLOGIE ECLATIVA - DIALECTICA EMERGENTEI SINTALE - Coordonator : Conf. Univ. Dr. POESIS PETRESCU Candidat : Florian - Alexandru CHIHAI TIMISOARA - 2004 M o t t o : Traim sub acelasi cer, dar nici unul nu avem acelasi Orizont. Konrad Adenauer C U P R I N S AVAN - LIMINARII . 3 MODELUL EFABIL . 7 MODELUL SIDIAR ... 14 MODELUL HIPSOGEN ... 24 MODELUL ALOHTON 40 BIBLIO - MAPA 49 AVAN - LIMINARII Personalitatea de grup e o sintagma frumoasa dar trista pentru ca ea suscita fara sa convinga interesul general. Impedimentul a devenit (raliat) cu timpul atu. Bourdeau afirma ca-n evolutia societatii Habitus-ul reflecta principiul transformarii raporturilor de forte in raporturi de semnificatie (legitime). Vointa sociala - pentru Ferdinand Tonnies - se explica prin Gemeinschaft - Comunitatea (Vointa Organica - Fiecare apare de la Sine) si Gesselschaft - Societatea (Vointa Reflexiva - Fiecare se afirma pentru Sine). A defini societatea ca un ansamblu de sisteme de relatii impune - dupa Alain Touraine - excluderea posibilitatii ca ea sa fie considerata produs al unei idei / intentii / valori. Panteismul stipuleaza un Dumnezeu meta-scient iar deismul promoveaza ratiunea meta-ectenica. Pavel - constata Jean Delumeau - este apostolul paganilor. Cu el incepe prin renuntarea la postul negru elenizarea crestinismului sau procesul de afiliere a credintei la gandire. Spiritul uman se simte - dupa Bacon - amenintat de : idolii tribului (opiniile preconcepute si iluziile simturilor) idolii pesterii (factorii personali) idolii forului (definitiile si explicatiile favorabile expresiilor improprii si controverselor sterile) idolii teatrului Raporturile sociale - crede Wiese - se cer investite in relatii inter-umane (unire / cooperare / emulatie) si complexe (masa / grupul / colectivitatea abstracta / institutiile cu rol coeziv). Formele de socializare sunt functie de raportul valoric instituit intre normele prototip si cele de natura ercitiva : pozitiva / concordanta pozitiva / discordanta negativa / concordanta negativa / discordanta Institutiile Totale - constata Goffman - sunt medii de viata ce impun subiectului un mod de existenta auster (armata) / penitent (puscaria). Moreno - influentat de Bergson si Freud - afirma ca spontaneitatea / creativitatea reflecta sursa relatiilor dintre indivizi. Modelul comportamental are rol identitar pentru subiect insa provoaca acestuia frustrare deoarece nu i se acorda licit forme de exprimare a atractiilor / repulsiilor. Copiii din medii eterogene stabilesc mai usor raporturi alogene cu ceilalti minori decat o fac adultii intre ei. Mllman distingea 3 etape in constituirea sectei : ivirea unui profet (liderul de opinie) formarea grupului (mediul de recrutare / validare a conceptelor actant) adeziunea populatiei (colportarea si defensa ideilor) Un rol important in proliferarea sectelor il are criza sistemului de valori. Fenomenele Seekers (trans-ectenicul) si Zombi (gnoseo-pareza) sunt specifice psihologiei sectei. Adeziunea la secta este facultativa dar in principiu ireversibila. Viziunea proprie asupra lumii deriva dintr-un sistem religios anvergural. Primul sectant a fost insusi Adam. Secta individualizata prin caracterul disident si societatea se presupun pentru a se condamna reciproc. Inter-actiunile umane - observa Winch - revendica modelul cultural / normativ pentru a facilita traducerea exclusiv prin idei / limbaj a relatiilor sociale. Neo-retorica se impune printr-un discurs juridic / persuasiv / epidictic (valorile care fac sau invoca subiectul asertiv sunt admise de emitator si receptor). Legile psiho-lingvistice - dupa Zipf - articuleaza influenta sociala : numarul cuvintelor ce se intalnesc cu o anumita frecventa este invers proportional patratului acestei frecvente frecventa unui cuvant este invers proportionala rangului sau in ierarhia frecventei verbale cuvintele cele mai frecvente sunt cele mai scurte numarul de semnificatii ale unui cuvant se leaga printr-un raport constant de frecventa sa Identitatea - crede Lipiansky - oscileaza inefemer intre alteritatea radicala si similaritatea totala. Modelul deductiv-nomologic atesta cum unele notiuni usor de apropiat nu totdeauna pot fi privite impreuna. C1 C2 C3 . . . Ck (conditiile antecedente) Explanans L1 L2 L3 . . . Lr (legi generale) E (concluzia si descrierea fenomenului explicat) - Explanandum Explicatiile se valideaza contingental : non-stiintifice (subiective) pre-stiintifice (reducerea la familiar) (analogia) (eliptoide) nomologice (legea e unul din termenii explicatiei si nu explicatia insasi) etionome (premisele unui rationament nu sunt cauze ale unei concluzii) teleologice (conditionarea nu mai e antecedenta ci postcedenta) genetice (fazele succesiunii) didactice Argumentele privesc afabil rationamentul demonstrativ (premise adevarate via deductie) / dialectic (premise probabile via inductie) / eristic (premise extra-realistice). Retorica privita ca antiteza a dialecticii depaseste si apare din conflictul ideologic. Inferentele inductive (fizica si chimia) se autentifica prin cele deductive (matematica si logica). Intuitia e un rationament cu premise inconstiente. Deductia face diferenta intre exemplu si ilustrare (atuul / confirmarea argumentului). Caracterizam laconic pe celalalt dar protestam energic atunci cand suntem asimilati circumstantelor favorabile unui verdict lapidar remis de Alter la adresa propriei noastre persoane. Neutralitatea axiologica - remarca Weber - impune ca sociologia sa renunte la judecatile de valoare. Legile sunt vectorul actiunii constiente / deciziei formale / deliberate. Prin urmare ele accepta facil ameliorarea ori substitutia in raport cu traditiile si moravurile societatii. Normele care nu se confunda cu opinia comuna sunt rationale iar moravurile meta-rationale. Institutionalizarea si ritualizarea normelor se fac prin interiorizare / stabilirea unui sistem de sanctiuni. Procesele anomice califica - dupa Szczepanski - entropia unui sistem social. Taxonomia Hobhouse priveste epivolutia umanitatii : gandirea articulata / societatea pre-literara proto-stiinta / Orientul reflectia / Orientul gandirea sistematica si critica / Grecia gandirea stiintifica moderna / detenta - sec. XVII Producerea / difuzarea / acceptarea / exploatarea / consecintele inovatiei reflecta si gestioneaza descoperiri ce privesc - patrunzator - experienta individului raportata la memoria sintala. Gnoso-taxia Spengler intereseaza cultura antica (obiectul solitar) / occidentala (infinitul 3-dimensional) / araba (pestera sau bolta) / egipteana (labirintul) / chineza (natura) / ruseasca (infinitul). Omenirea la Raspantie a realizat ca Eul nu opereaza niciodata direct asupra realitatii, ci - constata Mesarovic & Pestel - prin intermediul unui model mintal in absenta caruia actioneaza doar tropismele si instinctele. Factorii biologici sau psihologici care intervin in declansarea sau gestionarea comportamentului sunt produsul unui mediu care a modelat individul. Subiectul se enunta prin Genotip dar se traduce sau investeste prin Fenotip. Principiul Identitatii A = A atribuit lui Heidegger este magistral interpretat de Lazurca - a fi identic cu tine se traduce prin a da viata raportului apeland la o instanta intermediara care implica prezenta reala / imaginara a unui Alter. Din inconstient, socialul traverseaza ferm intra-psihicul si-l structureaza. Mecanismele defensive convoaca realitatea cognitiva a persoanei in cea sintala prin proceduri de cinetizare / dislocare a datelor eventive ce fac sau restaureaza obiectul constiintei. Fringenta Mintala se enunta sintal prin Modele de Adaptare inter-umana la care persoana tinde sa se raporteze eligibil intr-o serie de circumstante ineligibile. MODELUL EFABIL Un lider ce poseda carisma - arata Gustave le Bon - poate face ca masele sa actioneze hipnotic - inconstientul sintal determina individul sa ignore ratiunea propriului Eu in favoarea si sub tutela comportamentului meta-personal. Multimea este alcatuita din mai multi indivizi care isi pierd sau rateaza in mare obiectul constiintei de sine. Membrii unei astfel de comunitati se supun Legii Unitatii Mentale a multimilor, care spune ca toti indivizii din grup au tendinta de a-si ignora propriile sisteme de valori si incep sa se ghideze exclusiv dupa normele grupului respectiv. Intre membrii care o alcatuiesc are loc o uniformizare a reactiilor - Legea Pantasarii. Grupul gestioneaza un sentiment de siguranta la care individul accede inaleatoriu. Masele sunt impulsive, versatile si iritabile. Prin urmare ele pot trece de la o stare sau emotie la una antagonica intr-o penurie explicativa foarte pertinenta pentru aceasta. Deoarece sunt impulsive se poate motiva si atitudinea lor profund non-rascibila. Masele sunt foarte credule - sentimentele pot fi usor induse. Faptele reale sunt permutate cu halucinatii si reprezentari ecto-veridice si care tind sa se se puna in acord si esenta cu sistemul grupului. Violenta unor astfel de sentimente este de cele mai multe ori agabaritica din cauza lacunei de responsabilitate la nivel individual. Grupul este intolerant, autoritar si de cele mai multe ori conservator in convingerile sale. Moralitatea este si ea - in asemenea circumstante - decrementata. Multimile sunt capabile sa faca insa si acte de sacrificiu, mai mari decat cele pe care le-ar putea realiza un individ izolat dar aceste exercitii de Ethos nu sunt vectorul unui proces evaluativ personal, ci al impulsivitatii / sentimentului de siguranta pe care il remite under-liminal grupul. Teoria instaurata pe relatia Stimul - Contagiune Mentala aduce in atentie liderul care trebuie sa hipnotizeze masele pentru ca acestea sa ajunga automat la Fereastra constiintei colective unde fiecare poate cadea de la inaltimea asteptarilor intr-un anonimat sinergic - Sindromul lui Elpenor. Individul si persoana lui nu mai se reprezinta in aceeasi identitate. Subiectul isi catapulteaza autoritatea Supra-Eu-ului in imaginea de Sine a liderului. Atunci cand masele au puterea intervine haosul din cauza entropiei de sistem pe care ele insele sunt cladite. Criteriul scopului unic nu e complet si deci se enunta infirm pentru definitia data. Sintal oamenii sunt mai degraba convocati decat uniti prin modul comun de-a specula realizarea unor interese adesea antagonice - instigatorii / naivii. Mecanismul influentei de grup bazat - dupa Asch - pe sugestie si-a gasit fundamentarea in psihologia Stimul - Raspuns. Conformismul e generat - dupa Skelly - de presiunile normative de grup ce produc influenta publica dar nu si o schimbare privata a atitudinii. Taumaturgia normelor de grup - observa Sherif - califica existenta sociala. Influenta sociala este percutata - constata Kiesler - la nivel manifest iar persuasiunea determina influenta privata. Liderul - in conceptia lui Freud - reprezinta pentru fiecare idealul Eu-lui ce capata astfel o identitate unica si irevocabila la nivel sintal - indivizii se identifica unii cu altii prin raportare coeziva la Idem-Magister. Majoritatile - crede Moscovici - obtin in general influenta manifesta sau superficiala in vreme ce minoritatile genereaza prevalent efecte profunde sau latente. Individul se identifica - observa Turner - cu cei care au BackGround-ul social similar cu cel atribuit lui insusi. Influenta decurge din apartenenta comuna a sursei si a tintei. In procesul de schimbare a atitudinii, cei inteligenti pot intelege mesajul si ca atare pot fi influenti. Persoanele-n cauza tin la propriile opinii gasind facil argumente si-n general sunt predispuse sa respinga mesajele emise de sursa de influenta. Indivizii putin inteligenti pot fi lesne influentati din cauza capacitatii reduse de a-si apara punctul de vedere dar nivelul anemic de comprehensiune - paradoxal - explica magistral - ineficienta mesajului. Cumulate aceste procese pot crea / gestiona impresia ca indivizi cu niveluri diferite de inteligenta isi schimba atitudinile izonim. Sursa si tinta influentei se presupun reciproc inferental. Explicatia prin imitare - constata Asch - nu e una cognitiva. Influenta - observa Moscovici - nu poate fi redusa la procese ca invatarea / intarirea / imitarea / modelarea. Imitatia ambaseaza - dupa Tarde - expresia instinctului. Desi teoriile asociationiste - remarca Bandura - dau seama in mod adecvat de iterarea propriului comportament de catre imitator, ele nu pot explica mecanismele psihologice ce guverneaza emergenta noilor raspunsuri generate de relatia dintre model si observator. Nucleul invatarii - pentru Pavlov - il reprezinta asocierea unui stimul initial neutru cu un raspuns. Procesul de invatare - dupa Thorndike - trece inevitabil prin experimentul Trial & Error. Imitatia ca si conditionare operanta - observa Dollard - poate fi controlata prin intarire selectiva. Observatorii devin conditionati la comportamentul modelelor mai degraba decat la indicii din mediu la care raspund modelele. Acesti indici sociali constituie esenta imitatiei fiind indispensabili in procesul de invatare. Conditiile anumitor raspunsuri ale modelului - arata Scherman - generalizeaza comportamentul imitativ (stimulii sunt similari in raport cu cel original), iar ranforsarea actelor conduitale poate avea drept consecinta indirecta similaritatea de-a raspunde mai degraba decat imitarea unei performante specifice. Reactiile modelelor sunt speculate din ratiuni ce privesc facilitarea invatarii unor comportamente sociale. Primatele dar si alte mamifere pot achizitiona comportamente daca li se ofera modele. Raspunsurile imitative se generalizeaza la situatii noi cand modelul este absent. Decalajul dintre faza de expunere si faza de performanta are o importanta capitala. Conceptia behaviorista este combatuta - prin teoria lui Bandura - de vreme ce imitatia pare sa excluda intarirea - cea mai mare parte a proceselor de imitare se produce fara interventia vreunei recompensari. Noul concept de Vicariant impus de Lewis se descopera in proximitatea celui de Empatie vehiculat de Mowrer - datorita asocierii repetate intre raspunsurile modelului si intaririle pozitive, comportamentul modelului devine chiar el intaritor adjutant. Instigarea vicarianta - empatia / invidia / sadismul atesta - pentru Berger - gradul in care parametrii comportamentului modelului par sa se substituie parametrilor comportamentului observatorului. Eficienta ranforsarii prin strategia vicarianta a primit confirmarea empirica - minorii martori la intarirea pozitiva a modelului agresiv au aratat mai multa ostilitate decat cei care asistasera la pedepsirea modelului. Atunci cand un model e pedepsit in prezenta unui observator acesta din urma achizitioneaza un raspuns emotional conditionat chiar daca el nu a fost tinta directa a stimularii inhedonice impuse modelului. Intaririle administrate modelului influenteaza - crede Bandura - performanta observatorului fara a influenta insa si achizitia raspunsurilor acordate. Codarea simbolica a activitatilor modelului amelioreaza / califica imitatia. Rezultatul codarii nu ajuta actualizarea / imitatia comportamentala daca individul uita criptemul. Contrazicand teoria behaviorista admitem ca in timpul desfasurarii conduitei imitative raspunsurile modelului sunt integrate la nivelul central si nu la cel periferic. Modelul de gandire si de actiune explica de ce subiectul e capabil sa raspunda la noii stimuli intr-o maniera consistenta cu dispozitiile inferate ale modelului chiar daca el nu vazuse regentul replicand la acesti stimuli. Impactul intaririi vicariante deoarece ramane constant in prezenta sau absenta conjugarii lui cu ranforsarea directa arata importanta expunerii la modele. Conceptia lui Piaget - judecata morala e determinata de varsta biologica si nu social - e depasita pentru ca judecatile morale ale unui copil pot fi modificate prin imitarea unui adult. Dezvoltarea rolurilor de sex e prevalent un fenomen psiho-social. Imitarea unui model impasibil in relatia cu obiectul potential anxiogen raportat / deferit la sentimentele observatorului se dovedeste mai eficienta fata de contactul direct cu acest obiect. O data ce comportamentul de abordare a fost restaurat prin modelare, mentinerea si generalizarea lui pot fi controlate eficient prin intariri aplicate de asta-data direct subiectului. Invatarea imitarii modelelor competente - constata Rossenbaum - se produce mai repede decat invatarea imitarii modelelor incompetente. Emulatia - dupa O`Connell - inhiba imitatia. Similaritatea dintre observator si model faciliteaza imitatia dupa cum similaritatea dintre sursa si tinta - arata Zander - amelioreaza influenta. Romanul lui Goethe - Suferintele tanarului Werther - a provocat la 1774 prin actul de suicid al eroului un val de sinucideri in Occident. Podul Black-Friar din Londra - preferat de sinucigasi - o data green-izat a determinat o reducere cu 1/3 a numarului tragicelor evenimente. Phillips infirma teoria lui Durkheim ce sustinea ca imitatia nu afecteaza semnificativ actele sociale si - implicit - sinuciderea. Monroe si-a curmat viata la 6 august 1962. Gestul ei a cauzat atrocizarea rating-ului sinuciderilor cu peste 8 %. Cu cat sinuciderea personalitatii a fost mai in amanunt relatata cu atat consecintele au fost mai devastatoare. Efectul Werther - accidentele de automobil petrecute in zilele de dupa sinuciderea mediatizata pe prima pagina a ziarelor se soldeaza prevalent cu morti si nu cu raniti. Atunci cand presa a relatat despre sinuciderea unei persoane senescente victimele accidentelor rutiere au fost majoritatea de aceeasi etate si invers - cand mass-media a relatat despre sinuciderea unei persoane tinere victimele accidentelor rutiere au fost majoritatea de varsta similara. Sinuciderile faimoase precedate de crime au declansat prin imitatie acelasi gen de acte. Efectul Werther percuteaza in cel mult 10 zile. Lotul reprezentativ al sinuciderilor imitative asumate sau deschise sunt concentrate in 20 de ore dupa mediatizarea sinuciderii model si-n ziua a 7-a. Sinuciderile camuflate prin accidente de automobil prepondereaza in a 3-a si a 7-a zi. Wasserman arata ca-n esenta Efectul Werther nu raspunde - prompt / adecvat - decat la sinuciderile vedetelor nationale. Genul de relatare a unui episod agresiv ce dispune de toate sansele sa declanseze agresivitate din partea destinatarului mesajului - dupa Phillips - este acela in care agresivitatea apare ca recompensata / excitanta / reala / justificata. Cele mai mediatizate Meet-uri pugilistice au determinat - in primele 240 de ore - cele mai spectaculoase cresteri ale numarului de crime. Atunci cand invinsul a fost un negru a crescut semnificativ rata omuciderilor avand ca victime negri. Din contra - daca invinsul era alb atunci albii reprezentau majoritatea noilor victime. Durkheim desi ori tocmai fiind contrazis a fost de fapt si confirmat de vreme ce rata sinuciderilor variaza invers proportional cu gradul de integrare sociala. Impulsurile se transmit in creier cu mai mult de 400 km / h, dand viata unei energii electrice suficiente pentru a aprinde un bec de 40 W. Prin Experimentul Auschwitz nazistii au fluorizat izocron si excesiv apa potabila livrata detinutilor pentru a sabota Rating-ul sinaptic. Modelul care initial dezvolta relatia cu obiectul - anxiogen pentru observator - in termeni de iminenta evitare adaptandu-se ezitant situatiei favorizeaza - dupa exegeza Meichenbaum - imitatia. Redl abordeaza autoritar Contagiunea asa cum Festinger trateaza responsabil Deindividualizarea. Grupul - constata exegetul austriac - preia nu comportamentul ci starea emotionala. Wheeler deconspira factorii complici in amorsarea contagiunii de comportament ce intereseaza modul de reactie al observatorului : e motivat sa se comporte anume desi cunoaste nu realizeaza comportamentul ca atare vede un model ce ruleaza comportamentul in cauza realizeaza respectivul comportament Subiectul se simte atras de ceea ce-l repudiaza. Wheeler a raportat aceasta stare la paradigma Approach - Avoidance Conflict. Chiar daca modelul itereaza comportamentul reprimat de subiect, sanctiunile sociale aplicate prim-actantului mentin inhibitiile subiectului generate de grup / actiunea normei autoritatii. Inhibitiile ipsogene nu sunt inevitabil auto-impuse constient. Ele sunt remise de Super_Ego. Conflictul prezent atat in conformism cat si-n contagiune nu apropie formele de influenta amintite ci - din contra - le separa. Conformismul arata cum individul nu traieste conflictul decat dupa ce ia doza de cunostinta administrata in opinia celorlalti. Contagiunea - dimpotriva - implica pe celalalt sau modelul in rezolvarea conflictului interior ce apare inaintea observarii de catre subiect a unui model decompensator. Agresivitatea - variabila dependenta naturala pentru cercetarile asupra contagiunii - e unul dintre comportamentele pe care individul si le reprima indiferent de contextul social. Subiectii contagiati nu tin seama de reactia tintei la agresiunea modelului. Contagiunea depinde infim de ceea ce face tinta agresivitatii dupa ce-a provocat subiectilor conflictul Abordare-Evitare. Coprolalia - arata Singer - fortifica preferinta subiectului de-a initia / conserva amediat relatia ininhibata cu respectivul grup. Experimentul initiat / asumat de Levy propunea ambilor subiecti sa participe ca voluntari intr-o actiune anosta. Complicele accepta doleanta pentru a reprezenta Conditia de Complezenta unde si trairile conflictuale apar inaugmentate sau refuza cand se dorea Contagiunea Ininhibitorie tradusa printr-un tip distinct de influenta inter-personala. Contagiunea isterica - arata Kerckoff - - se declanseaza din cauza ca subiectii se afla / descopera in imposibilitatea de a-si reduce inhibitiile. Comportamentul modelului nu-l dezinhiba pe subiect ci dimpotriva ii amplifica tensiunea psihica deportata intr-o forma de reactie patogena. Contagiunea se traduce prin colportarea unei emotii sau forme de comportament de la un model catre unul sau mai multi observatori in absenta oricarei intentii de influentare. Impactul modelului percuteaza imitatia pe cand cel atribuit normei de grup tinteste conformismul. MODELUL SIDIAR Comunitatea de idei fiind apta sa / promoveze / califice / ameninte / devieze / restituie identitatea coeziva arondata grupului amfitrion explica o repliere nu doar a subiectului in raport cu un punct de vedere acreditat sintal ci si invers. O echipa de fizicieni de la Universitatea din Kln a anuntat - 1996 - ca a reusit ceea ce Teoria Relativitatii lui Einstein considera ca este imposibil - a trimis un semnal cu o viteza mai mare ca a luminii. Semnalul reprezenta o laguna din a 40-a simfonie a lui Mozart, expediat pentru a confirma rezultatele unui experiment prealabil in care nano-undele erau semi-clivate, o parte fiind expediata printr-un filtru special si cealalta prin aer. Ambele ar fi trebuit sa aiba viteza luminii, dar s-a demonstrat ca micro-undele propulsate prin filtru calatoresc de 4,7 ori mai repede decat cele trimise prin aer. Daca un corp atinge viteza luminii atunci pe axa timpului valoarea calculata devine zero. Deci cand se depaseste aceasta viteza se trece evident la cotientul escortat de semnul negativ si astfel timpul porneste - hotarat - in sens invers ! Experimentul Zeilinger a permis teleportarea. Proprietatile fizice ale fotonului au fost pasate unui alt foton, fara vreo legatura sau comunicare cu primul. Se accepta originalul si o pereche de fotoni conjugati prin logica Vortex, ale caror proprietati cuantice - Spini - sunt complementare. Cand se masoara spinul fotonului regent si cel al unuia dintre ceilalti 2 atunci al 3-lea capata acelasi spin ca si cel cuantificat la primul. Sherif - la origine turc - observa ca normele sociale apar sa ghideze comportamentul in situatii ambigue. Aceasta afirmatie e mai degraba o forma de-a adera la teoria atribuita lui Durkheim - noile norme apar atunci cand oamenii interactioneaza-n situatii fluide si meta-ordinare. Principiul psihologic in situatia individuala e diferit de acela din situatia de interactiune. Pentru oricare dintre aceste cazuri exista tendinta de-a atinge un standard de-apreciere intr-o situatie instructurata. Efectul Ipsocinetic a fost surprins / categorializat de catre Humboldt la 1799. Psihologia a recrutat progresele din perspectiva aporetica : Fenomenul lui Aubert - in observarea unei verticale luminoase daca se inclina corpul intr-o parte sau directie linia decliva in sens contrar. Legea lui Charpentier - durata stabilitatii unei senzatii luminoase este invers proportionala radacinii patrate a intensitatii stimularii. Event-ul Troxler - in privirea fixa punctele situate in zona vederii periferice se estompeaza treptat si dispar din imaginea perceptiva. Modificarea prin factori sociali a experientei auto-cinetice - crede Sherif - nu poate fi mediata de procese periferice. Perceptia auto-cinetica se modifica in functie de imperativele sociale. Pentru conditii de ambiguitate a stimularii exterioare, subiectii incearca sa introduca stabilitate si constanta in judecatile lor. Ei tind sa nideze in sarcina fluctuatia valorilor stimulului pe orbita unor valori modale. Pe masura ce emit judecatile prin distantare progresiva fata de cele extremiste, restrang variatia conturandu-si o marja docimogena ce include un punct de referinta imanent constituirii viitoarei norme personale. Antrenati in sesiunile de grup subiectii care-si formasera initial norme individuale au cedat progresiv la celalalt si au ajuns sa evalueze miscarea punctului luminos aproximativ la fel. Asadar se observa convergenta apta sa indice formarea / adoptarea normei de grup. Subiectii care au inceput direct cu sesiunea de grup si-au construit / adecvat si ei un Cadru de Referinta stabilindu-si totodata un punct radar - au negociat in consecinta norme de grup. Convergenta estimarilor s-a produs mai usor decat convergenta celor ce-au participat in situatia colectiva avand insa norme individuale formate / accesate in cauza si prealabil. Indivizii solitari dupa ce-au luat parte la sesiunile de grup respecta norma stabilita inter-activ. Aceasta se intampla indiferent daca mai-nainte de exercitiul sintal au cautat pentru a dispune sau nu de prilejul formarii normelor personale. Interactiunea sociala - dupa logica sistemului gestaltist - confera grupului calitati noi ce nu pot fi detectate la nici unul dintre indivizii care-l compun. Crutchfield probeaza pentru a confirma teoria lui Sherif via experiment - la subiectii care au fixat semi-cercul (Pattern-ul) doar cu un ochi si au facut estimarile asupra deplasarilor punctului luminos servindu-se de celalalt ochi s-a constatat o reducere identica si deci o inaugmentare izojectiva a distantei in post-test ceea ce exclude prin urmare explicatia ancorata-n medierea periferica. Subiectii din exegeza atribuita lui Sherif nu recunosc influenta. Ei declara astfel ca judecatile personale erau formulate inainte de-a le auzi pe ale celorlalti. Asadar influenta in acest caz e-n crasa masura inconstienta ceea ce reprezinta un indiciu al schimbarii private a subiectului care de fapt a interiorizat norma de grup. Constientizarea duce de-aceea la complezenta publica (impartasita), dar nu la acceptare privata. Subiectii cu judecati individuale initial variabile - exegeza Boward - cedau dupa 28 de zile la norma formata / vehiculata-n diada. Conceptul Grup de Referinta se traduce prin evaluari personale / ectogene (Hyman - Merton) sau valideaza / prezerva un anume Status (Newcombe - Sherif). Norma de grup - observa Moscovici - este rezultatul concesiilor reciproce remise de negociere prin normalizare / conformism (rezolvarea conflictului in favoarea majoritatii) / inovatie. Normalizarea nu e conformism caci nu exista o norma a grupului pe care aceasta sa caute sa o impuna eventualilor devianti. Negocierea - Strategii Imanente Aspect Negociere Distributiva Negociere Integrativa Negociere Rambursogena Structura resurselor Cantitate fixa limitata de resurse colportabile Cantitate variabila de resurse colportabile Cantitate fixa limitata de resurse colportabile Scopuri urmarite Detrimenteaza partea opusa Favorizare reciproca Primeaza interesul oponentului Relatii Partile nu vor mai negocia in viitor Partile presupun ca vor mai gestiona si-n viitor probleme de interes sintal Partile accepta eventualitatea relatiilor efemere / inefemere Motivatie esentiala Propriile rezultate Palmares comun Rezultatele celuilalt Cunoasterea nevoilor Partile isi cunosc propriile interese dar le ascund sau le malformeaza pentru manipularea celorlalti Partile isi cunosc reciproc nevoile si incearca sa le atinga pe cele proprii fara a provoca lezari celor arondate partii opuse Primeaza nevoile partii opuse Prez arata ca-n interactiunea cu ceilalti consensul e remis de stringenta negocierii care pretinde subiectilor diverse concesii. Moscovici amendeaza teoria lui Sherif - ceea ce face ca indivizii sa se apropie unul de altul in aprecierile pe care le emit este existenta unui Conflict de Opinie cu toate consecintele lui posibile. Acesta e factorul decisiv si nu absenta unui criteriu obiectiv pentru stabilirea corectitudinii diferitelor puncte de vedere. Negocierea e orientata nu atat catre augmentarea consensului cat spre eludarea discrepantelor. Egalitatea Status-urilor faciliteaza / explica reciprocitatea concesiilor. Brody confirma empiric teza lui Moscovici - atunci cand subiectul evolueaza singur in situatia auto-cinetica el are expectante care insa nu mai privesc acordul ca in situatia de grup ci consistenta. Montmollin admite ca-n privinta grupurilor cu variabilitate mare a judecatilor - Heterodoxie - ajustarea comportamentului subiectului functie de media grupului e redusa. Pentru Sherif influenta grupului creste cu cat distanta initiala dintre individ si grup augmenteaza. Status-ul sau intarirea pozitiva a raspunsurilor unui subiect transforma situatia de normalizare intr-una de influenta inter-personala. Normalizarea poate derapa spre conformism daca livram un FeedBack pozitiv mai multor subiecti iar unuia furnizam FeedBack negativ. Acelasi rezultat apare cand pedantam divergenta dintre individ si grup prin concursul de imprejurari generat de prezenta complicilor. Cuplurile formate din indivizi care se alesesera reciproc nu au manifestat - exegeza Lemaine - o convergenta mai mare decat cele incluzand subiecti ce se respinsesera reciproc. Subiectul isi articuleaza treptat judecatile astfel ca acestea sa nu mai coincida cu ale complicelui surprins ca avizat in alt areal ideologic. Doar la cuplurile coezive ierarhizate se produce o convergenta accentuata. Arbitrarietatea se declara prin aprecierea extrema sau aleatorie fara priza la realitate. Daca normele stabilite in absenta presiunilor exterioare persista chiar 12 generatii - exegeza Campbell - culturile arbitrare sucomba dupa disparitia ultimilor indivizi care le-au impus. Deteriorarea unei norme culturale se produce in parte din cauza faptului ca respondentii naivi acceseaza izocron judecati mai apropiate normei naturale decat complicii / mentorii lor. Normele simple facil de aplicat rezista peste generatii indiferent daca sunt arbitrare, sugerate de o autoritate exterioara grupului sau impuse de membrii grupului. Dimpotriva, aderenta la cutumele complicate, arbitrare sau nu, scade in timp. Aceasta fatigare - crede Weick - trebuie pusa pe seama presiunii realitatii. Norma hiper-arbitrara a generat - experimentul Sherif - mai putin conformism decat o norma arbitrara moderata. Schimbarile se produc mai lent in societatile cu grad elevat de autoritarism. Conformismul static mai degraba surprinde decat instiga individul iar cel cinetic implica o glisare volitiva - schimbarea isi revendica originea intr-o discrepanta si are drept rezultat congruenta. Anti-conformistul - observa Willis - e totusi dependent pe cand non-conformistul reprezinta adevaratul independent care nu ignora ci integreaza pe un nivel eritabil expectantele normative prin raportare la imperativele personale considerate exdubitabil superioare. Nu exista conformism la nivel latent. Festinger aminteste ca-n esenta complezenta nu presupune acceptare privata. Asch - la origine polonez - aprecia ca sustinerea unanima de catre grup a unei judecati aflata-n total dezacord cu realitatea fizica il determina pe subiect sa-si abandoneze propria opinie si sa adere - cel putin la nivel manifest - la norma colectiva. Mann amendeaza modelul Asch fiindca subiectul : nu poate amana judecata este obligat sa evalueze gabaritul liniilor in cadenta impusa de grup nu poate relationa direct cu ceilalti pentru a negocia conflictul nu poate apela la un expert asa cum face de fiecare data cand conditiile obiective il determina sa-si decline competenta Sanctiunea grupului nu intervine automat dupa orice act de independenta. Taxonomia Asch reclama punctul de vedere al nivelurilor de influenta : complezenta (Public + si Privat ) interiorizarea (Public + si Privat +) conversiunea (Public si Privat +) independenta (Public si Privat ) Atractia pe care o resimte individul fata de grup hotaraste cuantumul influentei la nivel privat. Grupurile care folosesc pedeapsa si amenintarea cu pedeapsa pentru a-i face pe membri sa respecte normele obtin - exegeza Festinger - complezenta dar nu acceptare privata. Kelman a contestat ideile lui Festinger - doar interiorizarea determina acceptare privata pe langa complezenta. Ea corespunde unei situatii in care individul accepta influenta deoarece comportamentul indus este congruent cu sistemul de valori. Un act de comunicare nu produce o schimbare reala a atitudinii decat daca provoaca o elaborare cognitiva. Schimbarea privata a conduitei prin urmare nu poate fi pusa pe seama atractiei. Grupul de apartenenta nu determina decat complezenta. Modificarea de atitudine poate rezulta din strategii diferite de procesare a mesajelor persuasive - calea centrala / periferica. Daca sursa apartine In-Group-ului subiectul apeleaza la calea periferica. Mugny comensureaza experimental opinia asa cum declara persoana grupului la momentul t1 si apoi itereaza demersul la momentul t2 atunci cand subiectul e singur. Daca individul da raspunsuri in acord cu norma de grup la ambele momente t rezulta ca exista pe langa conformismul public si acceptare privata. Levine critica exegeza Mugny pe temeiul ca existenta acordului privat al persoanei la momentul t2 nu atesta deloc existenta acestui acord la momentul t1. E foarte probabil ca in realitate grupul sa fi indus doar conformism public iar acceptarea privata sa fi aparut numai in absenta grupului ca urmare a tentativelor persoanei de a-si pune atitudinile in concordanta cu raspunsurile publice. Asadar aceasta metoda ar da seama mai curand de un mecanism al reducerii disonantei fara sa ofere probe in sprijinul existentei influentei private. Subiectul e informat - experimentul Wilder - ca unanim grupul ii respinge opinia. Pentru conditia de control lipseste acest avertisment si astfel subiectul in acest caz nu accede la informatii apte sa califice norma de grup. Expresia A se abate din drum in grup a fost interpretata drept A-si risca viata iar pentru conditia de control - A se deranja. Mackie accepta o influenta latenta a majoritatii. Mesajul irelevant pentru grupul amfitrion determina subiectul sa adere la opinia comuna a In-Group-ului si sa ignore orice tip de mesaj livrat de Out-Group. Exista - dupa Festinger - nu o dorinta ci o nevoie a indivizilor de a-si evalua cat mai bine aptitudinile si de-a avea opinii valide. Conformismul apare din nevoia de-a restabili consensul prin reducerea incertitudinii. Experimentul Goethals atesta ca-n judecatile obiective acordul altuia insimilar augmenteaza certitudinea mai mult decat acordul altuia similar iar pentru judecatile de valoare acordul altuia similar are un impact mai mare. Atunci cand se confrunta cu o sarcina obiectiva - exegeza Gorenflo - subiectii prefera sa-si raporteze judecatile la insimilari iar atunci cand urmeaza sa faca o apreciere subiectiva ii prefera ca parteneri de comparatie / validare pe cei similari. Cand realitatea e ambigua persoana ii foloseste pe ceilalti ca surse de informatie. Individul - constata Gerard - se conformeaza nu doar pentru ca incearca sa stabileasca adevarul in legatura cu stimulul ci si din ratiuni normative - grupul reactioneaza pentru subiect favorabil la conformism si nu la devianta. Influenta sociala normativa ce determina subiectul sa se conformeze propriei judecati reduce efectul influentei sociale normative ce determina persoana sa se conformeze judecatilor altora. Indiferent de structura de personalitate anonimatul si izolarea fizica in raport cu grupul stimuleaza - crede Olmstead - asumarea optiunii personale. Raven observa ca anticiparea interactiunii cu exigentele ireconciliabile ale grupului de catre subiecti creste gradul de conformism si afecteaza prosexia remisa de individ in relatia cu stimulul. Influenta normativa produce - dupa Kiesler - doar conformism public iar cea informationala conformism public dar si schimbare privata. De regula o persoana incearca sa fie acceptata de altul prin declararea opiniilor similare acestuia. Pentru conditia de discrepanta redusa sau predominare a influentei informationale, gabaritul grupului - experimentul Campbell - determina efecte modice, iar diferenta dintre conformismul public si acceptarea privata cunoaste o valoare anemica. Discrepanta augmentata sau debordanta mecanismelor normative dezvaluie corelatia pozitiva influenta - gabaritul grupului iar defazajul conformism public - acceptare privata se declara masiv. Identitatea sociala - dupa Tajfel - se refera la constiinta pe care o are un individ despre apartenenta la anumite grupuri sociale si la valoarea pe care o ataseaza acestei apartenente. La nivel supra-ordonat individul se percepe ca apartinand speciei umane, iar la cel complementar axa - pe care se constituie / instituie identitatea - este cea a diferentelor intre sine si ceilalti membri ai categoriei de apartenenta. Nivelul intermediar - concluzioneaza Turner - reprezinta suportul logistic al comportamentului social - diferenta pertinenta se insinueaza intre propriul grup si Out-Group. Constituirea unei identitati sociale contextuale se edifica pe baza principiului meta-contrastului scanat de Hogg - salienta unei categorii depinde de proprietatea ei de-a atenua diferentele intra-categoriale si a le amplifica pe cele inter-categoriale. Turner precizeaza faptul ca la nivelul intermediar al categorizarii, individul se depersonalizeaza perceptual si comportamental in termenii prototipului specific In-Group-ului. Nu e vorba de o pierdere a identitatii de vreme ce depersonalizarea se refera la schimbarea de identitate sociala in contexte sociale si reprezinta procesul meta-sidiar sau imanent tuturor fenomenelor de grup. Dezacordul cu membrii Out-Group-ului e previzibil caci diferenta de opinii constituie unul dintre criteriile arondate categorializarii. In esenta dezacordul cu Out-Group-ul nu genereaza incertitudine. Originea presiunii psihologice nu sunt ceilalti ci norma ca atare. Membrii grupului reprezinta o sursa de informatie cu privire la norma. Individul apreciaza ori constata dezacordul cu cei ce impart / disputa cu el o identitate comuna si aceasta ii amorseaza starea de incertitudine. Atunci cand individul are cunostinta de un consens social asupra opiniei in cauza, el e tentat sa o atribuie obiectului. Din contra - amintea Kelley - atunci cand subiectul constata ca opinia lui nu este impartasita de ceilalti dezvolta propensiune in directia unei atribuiri personale. Atribuim trasaturi negative - exegeza Goethals - celor care nu sunt de acord cu noi. Dezacordul cu o persoana similara creeaza / remite problema subiectului. Persoana similara are valori identice si ca atare opinia diferita nu poate fi pusa pe seama ori in contul valorilor atribuite ei. Acordul altuia insimilar nu poate avea drept fundament decat obiectul. O persoana insimilara aflata sau dispusa-n acord cu subiectul poate fi o sursa de influenta mai eficienta decat o persoana similara manifestand acelasi grad de acord. Tocmai consensul celor ansimilari are proprietatea de-a consolida certitudinea subiectului. Domeniul schimbarii de atitudine a profitat - mai mult raportat la influenta sociala - de progresele ce emerg din Teoria Atribuirii. Lee Ross analizeaza situatia de tip Asch din punctul de vedere al activitatii inferentiale a subiectului naiv care preocupat fiind sa explice raspunsurile eronate ale celorlalti trebuie sa intuiasca felul prin care acestia interpreteaza non-conformismul lui. Subiectul traieste / acuza o Criza Atributionala severa - el nu poate identifica nici macar un factor responsabil de comportamentul complicilor si ii este imposibil sa conceapa o explicatie credibila pe care ceilalti ar putea-o edifica din ratiuni privind eventualele gesturi de independenta. Non-conformismul creste atunci cand subiectul naiv scruteaza diferente intre factorii exogeni ce erijeaza comportamentul lui si cei care pot regenta comportamentul celorlalti. Matricea Simetrica sau a recompensarii e cea de tip Asch deoarece subiectul naiv nu poate explica raspunsurile incorecte ale majoritatii pe baza Profiturilor fiind incapabil sa anticipeze inferente acceptabile ale celorlalti asupra non-conformismului personal. Matricea Asimetrica vizeaza recompense hiper-augmentate pasate tuturor si ulterior exclusiv complicilor ce dau raspunsul eronat privind ampatamentul fonic. Posibilitatea de-a pune raspunsurile incorecte pe seama unor factori salienti in situatie stimuleaza non-conformismul. MODELUL HIPSOGEN Psihologia sociala si conflictul prima data apar in relatie din ratiuni de categorializare impuse de catre Carlo Cattaneo la 1864. In Viata lui Galilei - unul dintre personaje - Andrea Sarti - spune : Nefericita este tara ce nu are eroi. Galilei raspunde franc dar ferm : Nu. Nefericita este tara ce are nevoie de eroi. S-a dovedit ca violenta nu e nativa ci apare in socializarea individului. Civilizatia - constata Kwame Nantambu - poate fi confiscata dar niciodata adusa / impusa prin invazie si cucerire. Sclavia prin contingentul a 50 milioane de africani disparuti de-a lungul si de-a latul timpului e cea care a propulsat economic America. E curios - doar la prima si eventual urmatoarea vedere - cum fostele colonii - independente - au fost luate prin surprindere de ceea ce au provocat - valul emigratiei orientat spre tarmul geo-politic arondat chiar autoritatii imperialiste atat de mult blamate. Marele Zid din China a sacrificat 8 milioane de oameni. Pentru fiecare metru al colosalei metereze cineva a trebuit - prin urmare - sa moara. Indolenta persoanei a percutat / solicitat memoria afectiva a umanitatii din ratiuni alogene instinctului de conservare a identitatii individului proiectata arbitrar la nivel sintal. Tarde a vazut psihologia sociala explicata prin imitatie - dinamica non-conflictuala. Spre deosebire de Festinger pentru care dinamica influentei sociale se revendica in cautarea consensului si-n raport cu teoria lui Deutsch & Gerard unde principiul izonim rezida-n dependenta normativa / informationala, Moscovici asaza la baza oricarei influente conflictul de vreme ce raporturile dintre entitatile sociale - sursa si tinta - sunt mai importante decat raporturile fiecareia dintre acestea cu obiectul iar dinamicele inter-individuale au o insemnatate mai mare decat cele intra-individuale. Interactiunea sursa-tinta se caracterizeaza prin divergenta si antagonism. Bogdanoff demonstreaza faptul ca membrii grupurilor cu subiecti alogeni etaleaza o proportie hematogena mai mare de acizi grasi in raport cu alte enclave sintale. Etiogen fenomenul priveste / acuza sentimentul insecuritatii afective ori - dupa caz - emulatia. Moscovici e convins ca majoritatile obtin mai curand complezenta in vreme ce minoritatile revendica preponderent conversiunea - acceptare privata sau influenta latenta. Conformismul nu e altceva decat o forma de negociere intre individ si grup ce survine in urma unui conflict cu privire la definirea realitatii in termeni care desi privesc contextul de fapt il depasesc sau contrazic. Conflictul - arata Prez - emerge din asumarea variata a sarcinilor : obiective sau non-ambigue (raspunsul este evident iar subiectul asteapta sau revendica un consens general) de aptitudini (raspunsul corect nu e cunoscut de subiect si ca atare capacitatea de-al repera reda nivelul aptitudinii subiectului) de opinie (subiectul intuieste o pluralitate de opinii) non-implicante din punct de vedere social (consensul este probabil dar nu iminent iar conflictul e inapt sa reprezinte mecanismul schimbarii) Nu pauperitatea ci tranzitia asumata provoaca - observa Huntington - frustrare si violenta. Moscovici aminteste ca orice sursa aflata-n penurie de putere / autoritate / prestigiu / credibilitate poate obtine influenta bazata insa nu pe dependenta informationala sau normativa ci pe un conflict social aparut intre sursa si tinta din cauza diferentei de opinie. Conflictul exogen aduce cu sine unul endogen iar tinta e motivata sa le rezolve pe ambele in intentia de-a instaura consensul social si pentru a obtine reconfortare la nivel psihic. Influenta devine astfel un proces de negociere depinzand de stilul de creare a conflictului si de reducere a lui adoptat de sursa. Efectul marimii grupului asupra conformismului priveste - dupa Gerard - perceptia subiectului asupra gradului de dependenta dintre membrii majoritatii. Indivizii ce compun un grup obtin - dupa Wilder - mai multa influenta daca sunt perceputi drept surse diferite decat daca tinta ii priveste ca pe membri ai aceluiasi grup mentinand unanim opinia solitara. Tinta categorizeaza sau distinge entitati sociale in aria de responsabilitate a majoritatii iar influenta variaza in raport cu ponderea acestor entitati si nu functie de numarul membrilor majoritatii. Relatia dintre marimea grupului si conformism este una lineara, de proportionalitate directa exclusiv atunci cand tinta percepe membrii majoritatii ca independenti in elaborarea / gestionarea / adoptarea unei pozitii comune. Membrii altui grup sunt perceputi ca fiind asemanatori intre ei iar cei ai grupului de apartenenta - ca diferiti. Un Out-Group cu acelasi numar de membri ca si In-Group-ul va fi perceput ca incluzand mai putine surse de influenta si va avea un impact anemic. Forta de constrangere, ecartul spatio-temporal, numarul surselor afecteaza influenta. Conformismul e direct proportional cu gabaritul grupului - experimentul Latan - dar fiecare individ adaugat majoritatii are un impact mai redus decat cel dinaintea lui. Violenta simbolica disimuland raporturile de forta care stau la baza fortei sale adauga - observa Passeron - propria ei forta la aceste raporturi de forta. Modelul Latan nu poate explica datele lui Asch confirmate prin exegeza Tenford - influenta minima apare atunci cand sursa e individul si nu grupul. Contextul de grup printeaza nivelul ipso-prosexiei. Cu cat under-grupul de apartenenta e mai redus numeric - exegeza Mullen - pe atat individul isi va concentra atentia asupra propriului Eu si prin urmare va fi mai motivat sa respecte / promoveze normele sociale - NickName pentru Super_Ego. Harkins acrediteaza empiric faptul ca schimbarea maxima de atitudine se revendica / obtine prin conditia ante-liminara 3 Surse - 3 Argumente. Asch admite ca suporterul social e favorizat de reducerea presiunii normative prin compromiterea unanimitatii si ca urmare a livrarii de informatie valida cu privire la stimuli. Shaw demonstreaza ca nu doar raspunsul diferit al majoritatii dar si non-raspunsul unuia dintre membrii ei poate avea drept consecinta independenta subiectului. Oamenii se asteapta la unanimitate in sarcinile obiective nu insa si atunci cand se confrunta cu o sarcina de opinie - exegeza Allen - si prin urmare concluziile lui Asch sunt valabile pentru itemii perceptuali si nu pentru cei de cultura holistica respectiv de opinie. A preceda consensul de grup eronat cu un raspuns licit - experimentul Morris - stimuleaza independenta subiectului naiv in raport cu faptul de-a rupe un consens de grup in prealabil constientizat. Similaritatea de credinte creata de raspunsurile suporterului produce acord - rezistenta la opinia majoritatii in probleme ce percuteaza realitatea fizica / sociala - exegeza Boyanovsky - dar similaritatea de rasa se impune ca determinant al comportamentului in chestiuni de identitate. Subiectul naiv - constata Nemeth - arata simpatie si deci propensiune catre influenta mai mare fata de primul suporter social - indiferent de tipul raspunsurilor remise de acesta - in raport cu membrii majoritatii. Kiesler demonstreaza ca angajamentul e ceea ce leaga individul de actele prea putin susceptibile la schimbare. Daca o persoana e definita printr-un comportament anterior atribuit ei libertatea de-a accepta o noua informatie este limitata. Orice constrangere ce opereaza contra schimbarii comportamentului - crede Gerard - angajeaza persoana fata de comportamentul respectiv. Schlenker arata cum individul se intereseaza de imaginea lui publica pe care o construieste tinand cont de valorile grupului amfitrion. Consistenta e un indice de valorizare sociala pentru si-n toate grupurile. Prin urmare revenirea individului asupra comportamentului initial percuteaza sau influenteaza negativ aprecierile celorlalti despre el. Cruchfield remarca post-experiment diferente insignifiante intre conformist - independent pe Scala de Neuroticism Minnesota Multiphasic Personality Inventory si prin urmare nu adera la teoria lui Asch dupa care indivizii cu tendinte conformiste sunt neurotici / inadaptati ce provin din familii stabile in timp ce independentii nu. Psihologul social se ocupa de caracterul conformismului in vreme ce specialistul in psihologia personalitatii se intereseaza de conformismul caracterului. Stima de sine redusa - crede Costanzo - favorizeaza condamnarea propriului Eu - auto-dezaprobarea si conformismul sunt procese inter-dependente. Doar atunci cand exista o incertitudine personala pliata pe raspunsul corect grupul este folosit ca sursa de informatie valida pentru factorii responsabili de natura reala a diverselor fenomene predispuse sa devina - dupa Kiesler - ele insele obiectul constiintei. Discrepanta redusa determina acceptarea privata (conformism intim) prin influenta informationala iar cea augmentata amorseaza complezenta (conformism public) prin influenta normativa. Expertiza ori incompetenta percepute intr-o sarcina informationala se generalizeaza - admite Endler - intr-o sarcina perceptuala. Pentru a se comporta intr-o maniera conformista subiectii trebuie sa se perceapa incompetenti in raport cu grupul. Nemeth amendeaza experimentul Kiesler fiindca o discrepanta exagerata - in sarcina obiectiva - a dus nu la conformism public ci la afirmarea independentei. Odiseea afirmarii Status-ului lideral - constata Merei - e asumata foileton : vrea sa suprime / substituie cutuma grupului cu alta e respins de grup accepta / invata traditia de grup revendica / obtine Status-ul Leaderschip in arealul cutumal percuteaza / personalizeaza traditia de grup Nu liderii ci vice-liderii - constata Harvey - sunt cei mai conformisti. Kiesler demonstreaza empiric faptul ca indivizii cel mai mult atrasi de grup sunt hiper-conformisti / hipo-conformisti. Stima de sine a oricarei persoane e suma algebrica a Status-urilor ei sociometrice in varii grupuri de apartenenta. Indivizii care se simt atrasi de grup isi iau ratia de libertate pentru a-si valida ferm dezacordul cu norma de grup prevalent in mod public. Subiectii care aveau sentimentul ca nu sunt acceptati de grup s-au aratat conformisti la nivel meta-personal dar s-au conformat extrem de putin la nivel privat. Asadar - remarca Dittes - aprecierea grupului influenteaza conduita la nivel manifest dar si latent. Influenta exercitata prin comunicare sociala e mai mare - observa Back - in grupurile coezive raportata la cele non-coezive. Sakurai e convins ca relatia dintre persoana si grup poate fi predominant emotionala (coeziunea sociometrica e regenta) sau prevalent rationala (coeziunea grupului se bazeaza pe satisfactia sociala). Pentru conditia de inter-dependenta frapanta nu apare conformism decat daca e util grupului iar in cea de atractie flagranta subiectii se arata conformisti indiferent daca acest exercitiu sintal compromite realizarea sarcinii. Experimentul Deutsch atesta cum - paradoxal - in grupurile inter-dependente subiectii au tendinta de a-si declara acordul cu judecatile evident eronate ale celorlalti membri ai grupului si aceasta chiar in conditia-n care se precizeaza faptul ca premiul revine grupului care va dovedi cea mai buna capacitate de apreciere. Inter-dependenta favorizeaza coeziunea de grup in detrimentul simtului realitatii. Pe itemii masculini femeile s-au dovedit mai conformiste la fel cum si barbatii pe itemii feminini au dovedit un conformism izogen. Itemii neutri - constata Sistrunk - nu au permis aparitia unor diferente in conformismul axat pe criteriul sexual. Non-conformismul ranforsat al barbatilor sucomba atunci cand acestia nu se mai stiu monitorizati. Doar contextul public - aminteste Eagly - stimuleaza independenta membrilor grupului masculin. Non-conformismul salient mediatizeaza atributele dezirabile specifice persoanei in cauza. Comunicarea - experimentul Festinger - a variat direct proportional cu extremismul pozitiei deviantului iar actele de comunicare adresate deviantilor cu pozitii extreme prevaleaza la presiune mare spre uniformitate. Grupurile omogene au faultat aparitia under-grupurilor in timp ce intensitatea comunicarii cu deviantii extremisti nu s-a modificat functie de presiunea grupului. Conditia de eterogenitate permite aparitia under-grupului iar comunicarea orientata spre cei care se situau pe pozitii extreme stationa valoric doar la presiuni mari. Ostilitatea deschisa - afirma Israel - antameaza o sanctiune folosita de ceilalti in tentativele de-a schimba opinia deviantului. Respingerea corespunde insa unui raspuns ce apare cand tentativele de influentare ale grupului au capitulat ori au fost abandonate. Dezacordul tintei urmat de acord poate conduce - crede Sigall - la o simpatie mai mare din partea sursei decat acordul consistent tasat / uniform. Spre deviantii extremi si cel mai putin agreati e focalizata majoritatea actelor de comunicare. Necesitatea locomotiei grupului - experimentul Festinger - determina aparitia presiunilor spre uniformitate. Deviantii responsabili de actele indezirabile pentru grup - exegeza Jones - au fost respinsi intr-o masura mai mare decat antagonicii arondati categoriei de incriminare sociala izonima. Subiectii cu o stima de sine anemica s-au dovedit propensivi in privinta sau latura comportamentului deviant - experimentul Aronson. Demersul empiric Santee a demonstrat ca stima de sine sau constiinta privata de sine - ca variabile - coreleaza cu devianta. Conformismul apare hiper-atasat de constiinta publica de sine, anxietate, Self-Monitoring in grupul divizat in ipoteze dar unanim raportat la concluzii. Variatiile in consensul grupului mediaza legatura dintre conceptul de sine si comportament. Cand se confrunta cu grupul unanim (presiune situationala augmentata) raspunsul public al persoanei e un act de auto-definire. Daca persoana isi exprima dezacordul cu grupul va fi recunoscuta ca exprimand o valoare sau o credinta personala. Daca se conformeaza ceilalti vor crede ca raspunde prompt normelor sociale. Atunci cand exista under-grupul (presiune contextuala decrementata) independenta persoanei va deveni evanescenta iar conformismul incomplet / mutilat. Motivele personale - recunoastere sociala / aprobare / auto-validare - isi depisteaza expresia si se realizeaza mai usor atunci cand presiunile sociale sunt puternice. Barbatii atribuie deviantilor trasaturi pozitive iar femeile vad in conformism un ingredient dezirabil in conceptul de sine / identitate sociala. Indivizii - arata Walker - percep relatiile cu ceilalti in termeni de costuri / beneficii. Prin urmare se pune / liciteaza pret mare pe cuvantul de onoare dat sau remis in situatii limita. Daca lingusirea inseamna a exprima aprecieri pozitive exagerate la adresa calitatilor tintei, gudurarea - precizeaza Jones - se refera la modificarea strategica a judecatilor proprii pentru a le pune-n acord cu judecatile publice ale celuilalt. Ca sa devina atragatori in ochii celui de care depindeau subiectii au practicat un non-conformism pe care l-au denuntat ei insisi. Au refuzat consensul dar si-au exprimat public penuria de incredere raportata la propriile opinii. Aceasta strategie atrage simpatia celuilalt si-n acelasi timp duce la un exod al suspiciunilor cu privire la tentativele de manipulare. Indivizii ce opteaza pentru comportamentul de gudurare pot evita sa se arate conformisti cu parerile persoanei dominante dar se declara de-acord cu argumentele ce sustin aceste pareri. Dorinta de-a fi simpatizat si cea de-a castiga respect pentru competenta privesc - dupa Godfrey - strategia conversationala ca o reactivitate asumata respectiv eludata. Conformismul - spune Jones - apare ca investitie a individului in relatiile inter-personale, tolerabile - constata Moscovici - prin ipocrizie / reverenta. Atitudinea conformista pe parcursul interactiunii face ca non-conformismul ulterior sa fie mai usor acceptat. Creditul Idiosincrasic reprezinta - pentru Hollander -suma impresiilor si nu convingerilor pozitive pe care membrii grupului le au despre o persoana. Astfel de credite formeaza Status-ul unui individ in grup. Ele regleaza devianta / inovatia / influenta pe care le poate exercita o persoana in grup si-n virtutea retentiei apar ca o consecinta a conformismului / competentei. Conformismul precede si revendica devianta / inovatia. Grupul nu initiaza - dupa Wiggins - posologia sanctiunilor ce privesc individul salant fara a raporta pretul remis de palmaresul respectivului membru in economia sintala la costurile imputate in opinia comuna actului deviant. Psihologia sociala americana din perioada clasica a identificat eronat influenta sociala drept si exclusiv majoritara. Mecanismul influentei are la baza dependenta dintre sursa si tinta. Nici o sursa - precizeaza Moscovici - nu poate exercita influenta daca nu-si domina dintr-un anumit punct de vedere tinta. Merton admite ca orice comportament menit sa declanseze o schimbare reprezinta o forma de comportament deviant. Orice entitate sociala participanta in interactiunile sociale poate fi atat sursa a influentei cat si tinta a ei. Teoria dependentei care prezinta influenta in aspectul ei privat drept proces informational de inaugmentare a incertitudinii este deci atacata din ratiuni combatante pe frontul validarii conflictului ca mecanism principal al influentei sociale holistice. Nu ambiguitatea stimulului genereaza incertitudinea strategic dispusa - conform teoriei dependentei - la baza influentei sociale. Functie de contextul social, individul poate fi sigur de adevarul judecatilor sale atunci cand realitatea este confuza si poate fi asaltat de indoieli atunci cand Frames-Stage-ul apare - ca si-n experimentul Asch - structurat / pedant. Certitudinea subiectiva nu reflecta indubitabil non-ambiguitatea din lumea reala. Ea e determinata prevalent de consensul social decat de proprietatile lumii reale. Potrivit modelului genetic increderea individului arondata judecatilor proprii este bruiata de conflictul acestor judecati cu altele si nu de inadecvarea lor la realitatea obiectiva. Dependenta ca mecanism al influentei e substituita prin conflict. Daca puterea se bazeaza pe dependenta (A aplica pedepse / recompense lui B), influenta mizeaza pe nevoile indivizilor de-a aplana conflictele de opinii si de-a defini prin negocieri colective o realitate coerenta / stabila. Influenta e diferita de putere si nu se bazeaza pe reducerea incertitudinii cognitive. Mecanismul ei principal il reprezinta conflictul. Influenta - crede Moscovici - se inradacineaza-n conflict si tinde spre consens. Raporturile nu cu obiectele ci cu ceilalti primeaza si dinamicele inter-individuale prevaleaza in raport cu cele intra-individuale. Influenta sociala intereseaza 2 entitati sociale actante - sursa / tinta - ce negociaza prin normalizare / conformism / inovatie obiectul judecatilor dispuse in relatii contextuale din perspectiva unei abordari meta-personale sau la nivel sintal. Amendamentul Doms arata ca majoritatea din experimentul Asch asupra conformismului constituie in fond o minoritate de vreme ce ea apara opinii aflate-n dezacord flagrant cu cele care definesc / stipuleaza consensul social. Taxonomia Moscovici priveste Minoritatile Anomice care ignora normele grupului dar nu propun alternative respectiv Minoritatile Nomice care dispun de o norma curenta afirmata fara exceptie - ele singure pot exercita o influenta ce conduce la inovatie / schimbare sociala. Minoritatile sociale - observa Kruglanski - pot fi majoritati numerice. Wood a surprins empiric meta-analiza ce releva ca minoritatea dispusa-n raport cu alte lagune sociale ce cunosc / promoveaza si ele opinii deviante (experti / lideri politici) nu are Status sau competenta. Discriminarea functie de Out-Group nu se manifesta - dupa Sachdev - in penuria atributelor de putere. Indivizii - constata Lorenzi - exploateaza prevalent tendinta de-a considera membrii propriului grup drept mai putin asemanatori intre ei decat sunt membrii Out-Group-ului. In-Group-ul minoritar - exegeza Brown - se percepe omogen iar Out-Group-ul majoritar si regent e vazut ca eterogen. Hamilton arata ca oamenii au tendinta de-a supra-licita frecventa comportamentelor negative ale minoritatii chiar daca proportional ea acuza o colportare similar numerica a diverselor acte ce constituie obiectul acuzarii in raport cu cele atribuite majoritatii. Prez vede-n minoritate sursa de influenta considerata ilegitima de tinta. Comportamentul se traduce - dupa Moscovci - prin investitie / autonomie / echitate / rigiditate si consistenta. Pozitia minoritara e perceputa drept salienta. Consistenta Sincronica se enunta inter-individual - toti minoritarii sustin aceeasi pozitie. Consistenta Diacronica se declara intra-individual - membrii minoritatii promoveaza o pozitie solitara. Minoritatea obtine incomparabil mai multa influenta atunci cand isi mentine pozitia initiala. Schimbarea raspunsurilor majoritare sub influenta minoritatii nu reprezinta doar un acord verbal ci corespunde unei schimbari veritabile in codul perceptiv. Minoritatea consistenta exercita tot atata influenta cat o majoritate inconsistenta. Daca minoritatea influenteaza opinia majoritatii, aceasta nu se datoreaza competentei indivizilor care alcatuiesc minoritatea si nici pozitiei lor de lider ci doar convingerii / coerentei lor. Nemeth valideaza empiric faptul ca nu augmentarea conflictului prin iteratie se afla la baza influentei minoritare ci perceptia ca minoritatea sprijina logistic o pozitie in care crede cu fermitate. Astfel de perceptii pot fi create printr-un Pattern consistent de judecati. Un contingent minoritar mai mare castiga / denota o competenta care acuza in raport cu tinta o penurie de credibilitate la nivelul sursei. Levine arata ca deviantul nu trebuie sa se arate consistent pentru a obtine influenta. Stilul de comportament consistent / inconsistent se raporteaza - dupa Mugny - la stilul de negociere transigent / intransigent. Puterea si minoritatea isi disputa populatia. Minoritatea trebuie sa adopte strategii de influenta. In relatia cu puterea ea trebuie sa se arate consistenta iar in raport cu populatia - flexibila. Minoritatea conflictuala in raport cu cea rascibila obtine exclusiv influenta privata / latenta. Moscovici constata ca majoritatea obtine complezenta - conformism manifest - fara acceptare privata iar minoritatea genereaza prin conversie acceptare privata in absenta complezentei. In fata unei majoritati discrepante toata atentia se concentreaza asupra celorlalti - conflict de raspunsuri. Raportul cu o minoritate discrepanta paseaza cuantumul prosexiei pe seama realitatii - conflictul de perceptii. Daca fixam privirea pe un stimul cromat timp de 25 de secunde si apoi privim atent o foaie alba vom percepe imaginea consecutiva - culoarea ei va fi complementara in raport cu cea initial monitorizata de noi. Conversiunea si complezenta sunt procese opuse care se exclud unul pe altul. Subiectii expusi la o informatie discrepanta furnizata de o majoritate - experimentul Avermaet - au promis / validat o performanta mai buna intr-o sarcina de discriminare decat subiectii din grupul de control. Focalizarea atentiei asupra obiectului judecatii e mai probabila - dupa Moscovici - in prezenta minoritatii. Subiectii expusi la influenta minoritara in contextul de originalitate au abandonat mai des raspunsurile indicate de realitate in raport cu cele arondate unui context de obiectivitate. Sursele putin credibile au la inceput un impact slab care insa creste peste timp iar sursele credibile genereaza un impact imediat semnificativ ce scade o data cu vremea. Sleeper-Efect a fost detectat in privinta minoritatii consistente initial de Hovland. Inovatia minoritatii - crede Paicheler - nu poate ignora indicele contextual remis prin Zeit - Geist . Conversiunea - pentru Doise - revendica / semnifica si taumaturgia de sine pentru ca subiectul adera la opinia minoritara fiind gata sa-si asume o identitate sociala similara cu a sursei. Complezenta arata ca sursa dispune de posibilitatea exercitarii unei puteri coercitive asupra subiectului. Interiorizarea implica prin influenta privata o sursa considerata de tinta drept experta. Identificarea - precizeaza Kelman - apare ca resort al influentei cand tinta gaseste ca sursa e atractiva sau ineludabila si prin urmare decide sa-i semene. Identitatea proprie si cea a Out-Group-ului se ranforseaza - dupa Tajfel - prin emulatia simbolica ancorata-n strategia discriminarii mutuale. Taxonomia Turner - Eul unic / intermediar / depersonalizat - se convoaca prin influenta sociala in conceptia despre sine. Similaritatea apartenentei categoriale faciliteaza impactul sursei. In-Group-ul se declara - pentru Park - eterogen (exercita cea mai mare influenta deoarece membrii sai se percep independenti) iar Out-Group-ul se enunta omogen. Minoritatile Dihogene (opinia dar si categoria de apartenenta sociala / etnica discorda-n raport cu tinta) obtin - dupa Maass - influenta anodina. Mugny arata ca minoritatea deferita In-Group-ului are o influenta mai mare decat cea arondata Out-Grup-ului. Mesajul minoritar cu sanse de-a produce un impact considerabil vine din Out-Group si nu din In-Group deoarece tinta se angajeaza - prin respingerea pozitiei xenotope - in procesul de validare. Moscovici precizeaza ca nu resursele pe care le detine minoritatea determina influenta ci conflictul pe care il creeaza prin stilul ei de comportament. Out-Group-ul indiferent daca este ambasat de majoritate sau minoritate genereaza - dupa Turner - influenta negativa. Majoritatea din In-Group obtine influenta manifesta iar minoritatea din In-Group capata influenta latenta. Minoritatea In-Group - arata Mugny - priveste / ameninta identitatea sociala a tintei cu atat mai mult cu cat apartenenta comuna nu poate face obiectul disputei. Continuturile minoritare sunt rareori preluate in forma initiala si ca atare se exclude ipoteza imitatiei. Influenta minoritara e legata de un constructivism social care se desfasoara ca activitate socio-cognitiva complexa definind procesul de validare. Minoritatea provoaca o schimbare veritabila a atitudinii - conversia - exclusiv atunci cand tinta disociaza intre procesul de comparare sociala in general infavorabil minoritatii si procesul de validare prin intermediul caruia se proceseaza proto-digresiv mesajul minoritar pentru ca-n cele din fine sa se admita identitatea arondata minoritatii. Moscovici - Criptomnezia atesta faptul ca sub presiunea minoritatii majoritatea sfarseste prin a-si insusi / revendica ideile promovate de aceasta. Majoritatile obtin complezenta fara conversiune iar minoritatile - conversiune in absenta complezentei. Majoritatea - observa Mugny - disociaza compararea sociala de validare. Procesul de comparare duce la discriminarea minoritatii. Apoi se amorseaza si explica analizarea demersului minoritar din punctul de vedere al argumentelor si care e facut responsabil de schimbare. Prin urmare - clivarea e un mecanism identitar criptomneziei sociale. Confiscarea ideilor de catre majoritate - sursa devine ea insasi tinta - nu implica evident din partea acesteia o apreciere dezirabila pentru minoritate. Decentrarea cognitiva se traduce printr-o legitimare a mesajului remis de subiect unui Alter. Prez arata cum manipularea bazata confortabil pe efectul Zeigarnik (informatiile cu privire la o sarcina abandonata se retin mai bine in raport cu cea absolvita) poate sa mentina prosexia centrata pe continutul mesajului emis de surse variate dar nu amplifica decat influenta sursei minoritare. Experimentul Asch demonstreaza cum noua definitie propusa de subiect tine cont de judecatile contradictorii - obiectul ramane unic dar e admis ca poate fi vazut din unghiuri diferite. Sursa majoritara exercita influenta in virtutea Status-ului ei in vreme ce sursa minoritara se bazeaza pe mesajul pasat celorlalti. Minoritatea are un impact nul atunci cand subiectii instituie / speculeaza o corespondenta licita sau clandestina intre trasaturile sursei si demersul ei de influenta (psihologizare) dar este influenta atunci cand ii este criticat mesajul (negare). Influenta minoritara latenta emerge - dupa Bransttter - exclusiv din situatiile in care alternativa nu poate constitui o sursa de informatie valida. Din cauza inferioritatii lor numerice minoritatile - constata Wolf - revendica fara sa poata institui o dependenta normativa a tintelor dar creeaza / gestioneaza una informationala. Majoritatile - observa Nemeth - stimuleaza gandirea convergenta / algoritmica iar minoritatile pe cea divergenta / euristica. Milgram a facut apel la paradigma Asch care implica presiunea grupului asupra unui subiect naiv dar a inlocuit segmentele de dreapta cu fonotemi. Grupurile Sintetice amendeaza alura experimentului Asch pentru ca ele paseaza unui subiect solitar iluzia prezentei celorlalti. Conformismul si coeziunea se afla / descopera antrenate intr-o relatie de proportionalitate directa. Obedienta realizata prin constrangere si-n absenta modelarii presupune - crede Prez - o ierarhie iar conformismul unde exista imitatie revendica o presiune exercitata facultativ de persoane cu Status egal. Prevalenta cantitativa priveste - dupa Levine conformismul iar cea calitativa - obedienta. Lee Ross arata ca eroarea fundamentala de atribuire se refera la tendinta indivizilor de-a vedea in actul subiectului regenta termenilor de personalitate si nu prevalenta celor contextuali. Persoanei obediente i se atribuie - dupa Schenker - trasaturi pozitive in vreme ce obedienta coreleaza cu atribute negative. Pentru Milgram exista un raport de proportionalitate directa intre obedienta la ordinele distructive ale autoritatii si factorul distal insinuat intre subiect si victima. Proximitatea in situatii de emergenta determina girantului actant empatia. Absenta fizica a autoritatii atenteaza dramatic la nivelul impactului exercitat asupra tintei. Puterea autoritatii e mai presus de devianta ei incidentala fiindca atunci cand violeaza o regula pentru care si-a dat initial acordul ea continua sa fie privita ca legitima. Femeile sunt la fel de obediente ca si barbatii. Nu constitutia unei comenzi pentru sine e importanta ci sursa ei in autoritate. Presiunea supliment remisa de grupul amfitrion duce la o amplificare a fortelor orientate spre sfidarea autoritatii. Conformismul verbal pentru emergenta situatiei e lacunar si-adesea condamnat de subiect dar cel actional nu e contaminat fiind asumat ca Answer legitim in raport cu sursa izonima. Omul pasibil de taumaturgie reprezinta un atribut endogen cu valente cinetice pentru ierarhie. Subiectul inserat intr-o structura de autoritate se traduce prin Starea Agentica - tinta paseaza catre sursa raspunderea anexata actelor ercitive. Sintonizarea admite o receptare inambigua a mesajelor meta-volitive si pretinde absenta oricarui impact asupra imaginii de sine. Starea Agentica e garantata prin conditii : - generale (familia / Marker-ul institutional / recompensele) - proxime (autoritate legitima / relatia directa sursa - tinta e coerenta / ideologia) - anxiogene (tinta sursei de autoritate legitima devine in raportul meta-volitiv cu victima o sursa de autoritate ilegitima ce invoca obedienta doar pentru a permite o exteriorizare a propriilor tendinte agresive) Exista - remarca Milgram - riscul tensiunii de fiecare data cand o entitate capabila sa functioneze in maniera independenta este introdusa intr-o ierarhie. Bickman identifica puterea de recompensare / coercitiva / legitima / referentiala / experta / informationala. Autoritatea exercita influenta-n virtutea puterii ei legitime. Suma indicilor care-l ajuta pe individ sa prelimineze ipoteza devin determinanti semnificativi ai comportamentului sau. Fiindca nu s-au monitorizat / interpretat decat reactiile unor subiecti constienti ca actele lor nu au urmari infaste pentru victima e clar de ce modelul Milgram nu are - pentru Orne - corespondente legitime in cotidian. Atunci cand experimentatorul apare frustrat de competenta subiectii speculeaza penuria de responsabilitate atribuita autoritatii prin incomplezenta remisa acesteia de catre ei. Experimentul Wallston implica acel grup experimental unde cercetatorul da de inteles ca el insusi e surprins de strigatele victimei. Obedienta cotata la 91 % a confirmat teza lui Milgram si prin urmare obiectia lui Orne - bazata pe impasibilitatea autoritatii de natura sa induca subiectului convingerea ca destinatarului socurilor electrice nu i se intampla nimic rau - e demolata empiric. Nissani spune ca obedienta recenzata de Milgram apare-n absenta unei tranzitii conceptuale asumata doar de cei care - fara a se dovedi independenti - sunt flexibili fiind capabili sa abandoneze fideismul perfid al sursei de autoritate pentru a glisa catre o credinta dezirabila aflata-n acord decent cu logica eventiva. Baumrind amendeaza exegeza Milgram - din cauza anxietatii / pasivitatii generate de laborator individul acuza propensiune spre obedienta implicata - prin urmare - abuziv in rolul de subiect. Personalitatea autoritara corespunde - la Adorno - tipului de individ ce aplica defense represive pentru a-si controla impulsurile sexuale / agresive si care dezvolta Pattern-uri de comportament conformist / conventional in inter-actiunea cu ceilalti. Penuria de educatie sta - dupa Elms - la baza obedientei / autoritarismului. Milgram a initiat exemplar Debriefing-ul sau metoda de post-experiment in virtutea caruia diverse informatii privind mobilul demersului empiric absolvit sunt pasate subiectilor vizati de el. Zimbardo a dorit prin experimentul Falsa Detentie sa arate cum la originea reactiilor sociale indezirabile se afla nu personalitatea devianta ci situatiile limita / frustrate de alternative. Pe baza unei selectii pretentioase diferentele dintre gardieni si detinuti in termeni de psihologie a personalitatii au fost modice. S-a monitorizat strategia subiectului dispus in fata sau profilul unei situatii de putere asimetrica. Pe masura ce gardienii deveneau tot mai agresivi detinutii acuzau o pasivitate pe masura. Depresia si lipsa de speranta a detinutilor corespuns sentimentului de control administrat izocron de gardieni. Interactionand permanent cu indivizi care nu le cunosteau nici macar numele, detinutii isi ratacesc simtul identitatii personale si-al unicitatii. La confesiunea programata cu pastorul majoritatea s-a prezentat pe baza numarului de identitate. Deindividualizarea devenea astfel o certitudine. Primul detinut cu simptome psihice indezirabile accentuate este eliberat la 30 de ore dupa detenta subiectilor in pasajul empiric Rareori erau abordate intre detinuti probleme personale tendinta generala vadind o abordare tempestiva a conditiilor detentiei.. Detinutii nu aratau conciliere inter-personala din cauza faptului ca ei au interiorizat atitudinile negative venite din partea gardienilor. Unii detinuti l-au rugat pe pastor sa le aduca un avocat pentru a obtine eliberarea. Gardienii se comportau mai agresiv cu detinutii daca erau convinsi ca nu pot fi vazuti de Zimbardo - directorul inchisorii. Experimentul Stanford - proiectat pentru a rula 2 saptamani - a fost sistat pentru ca, la 144 de ore de la initierea lui, tratamentul inuman, aplicat subiectilor, viola flagrant codul eticii. Demersul empiric Zimbardo a surprins comunitatea stiintifica la 1971 dar blisterul conceptual a fost administrat prin tratamentul inuman la inchisoarea Pitesti - Romania chiar din 1949 unde educarea prin tortura obliga transformarea izocrona a studentilor detinuti in tortionari si invers. MODELUL ALOHTON A impiedica tinta sa devina constienta de tentativa de influenta prin clandestinitate (Bonoma) si manipulare (Beauvois) face parte din strategia sursei. Allen Funt introduce Camera Ascunsa privirilor persoanei in ochii lumii. Tehnicile de influenta inter-personala - avertizeaza Cialdini - nu au fost inventate ci descoperite prin observarea inter-actiunilor cotidiene. Psihologia Sociala a Ciclului Complet cauta - o data reperat in cotidian - sa recruteze modelul de cercetare ca obiect al exegezei de laborator. Rezultatele demersurilor experimentale se cer verificate / autentificate in mediul social. Ciclul se inchide daca aplicarea / validarea lor externa sugereaza noi ipoteze testabile. Ipoteza regenta se justifica gnoseologic numai daca explica si alte fenomene decat cele care au constituit baza empirica si au sugerat formularea ei. Ipoteza specifica se enunta prin toate modificarile si diferentele produse care s-ar datora factorului experimental controlat de catre cercetator. Ipoteza nula califica modificarile si diferentele atribuite factorilor aleatori care scapa in exegeza controlului desi fiind - uneori - previzibili. Randomizarea presupune esantionarea simpla aleatorie (fiecare caz din populatie poseda aceeasi sansa pentru a fi selectionat). Freedman a initiat seria de experimente The foot in the door pentru a demonstra cum subiectii care au acceptat sa realizeze o sarcina mica se vor conforma cu mai multa probabilitate unei cereri mai mari decat cei carora nu li s-a prezentat in prealabil doleanta de gabarit infim. Complezenta subiectilor la cererea critica are aceeasi amploare (si) daca fiecare doleanta e pretinsa de persoane diferite. Similaritatea de actiune sau de continut a cererilor nu e responsabila pentru efectul de complezenta. Nu atitudinea fata de-o anume cerere / activitate / persoana se modifica ci atitudinea raportata la complezenta in general. Se accepta o auto-atribuire efectuata de tinta in intervalul dintre cele 2 cereri ca mod de-a infera - asa cum observa DeJong - relatia instituita intre conceptul de sine si comportament. Pliner amelioreaza exegeza The foot in the door considerand in raport cu complezenta orala pe cea comportamentala a subiectilor la cererea critica drept variabila dependenta cu un caracter superfluu si indiscret - subiectul poate stabili ce suma va dona. Prima cerere produce decizia de-a oferi sau nu mai degraba decat modeleaza generozitatea deja existenta. Cu cat e mai importanta marimea primei cereri acceptate de subiect - arata Seligman - cu atat mai mare va fi complezenta la doleanta consecutiva. Beaman arata ca timpul mediu dintre 2 cereri pentru a rentabiliza la maximum demersul de influenta prin travaliul cognitiv - cerut de taumaturgia perceptiei de sine - trebuie sa fie de 100 de ore. Kelley impune Teoria Atribuirii - individul isi explica propriul comportament prin cauze endogene (personalitate) / exogene (contextualitate). Presiunea externa utilizata pentru a induce complezenta cu cererea sidiara compromite complezenta la cererea critica. Supra-justificarea consta-n decrementarea motivatiei intrinseci atunci cand se adauga o motivatie extrinseca. Copilul cauta sa reduca disonanta cognitiva - experimentul Lepper - mai mare-n raport cu o amenintare modica descalificand - in noua ierarhie - jucaria interzisa pentru a-si motiva comportamentul de evitare pe baza auto-atribuirii unei trasaturi de onestitate pasata ferm propriei persoane. Cand insa apare o justificare extrema pregnanta pentru comportamentul persoanei daca nu invinsa cel putin convinsa de faptul ca oricine - in locul ei - ar fi reactionat la fel, subiectul nu mai poate infera pe baza acestui algoritm trasaturi de personalitate. Complezenta la prima cerere trebuie sa produca o modificare in auto-perceptie. Contextul unde se realizeaza doleanta sidiara poate bloca aceasta schimbare daca include o cauza ce-l determina pe subiect sa faca o atribuire externa sau alogena pentru comportamentul sau prin raportare la natura relatiilor instituite cu factorii identitari de personalitate. Thomas observa cum subiectii expusi la modele altruiste se percep ca fiind mai putin altruisti in raport cu cei care nu contacteaza in prealabil relatii cu astfel de modele. Satow recruteaza / probeaza empiric nevoia de aprobare sociala admisa ca trasatura de personalitate. Astfel pot fi diferentiati indivizii si e posibila anticiparea comportamentelor. Mediul public favorizeaza demersul altruist al persoanei. Batson arata cum subiectii ce au primit bani pentru a oferi ajutor se percep ca mai putin altruisti fata de cei rezervati. Compasiunea determina fata de complezenta si-n raport cu sarcina avan-liminara un grad sporit de altruism. Refuzul poate semnifica prin urmare (si) un artificiu al defensei auto-atribuirii. Schimbarea in auto-perceptie survine imediat dupa ce subiectul accepta sa dea curs primei cereri. Trasatura de generozitate - constata Olson - domina auto-perceptia si nu pe cea de complezenta. Copiii mai mici de 7 ani ruleaza comportamente consistente cu aprecierile / amendamentele efectuate de altii asupra lor in termeni de trasaturi psihice. Victimele experimentului The foot in the door au - prin urmare - etate mai mare. Consistenta reprezinta - pentru Cialdini - tendinta individului de-a se manifesta in acord cu informatia remisa de sursa de influenta. Ea nu este coerenta ci se traduce prin aderenta la informatia pe care subiectul o detine / manipuleaza. Harris admite ca norma sociala nu intervie ca variabila ce afecteaza decizia persoanei de-a se arata altruista. Mai curand a realiza un act altruist determina persoana sa caute motive pentru comportamentul ei si astfel normele sociale care guverneaza altruismul devin saliente. Cialdini prin experimentul Door in Face creeaza tintei impresia ca s-ar afla intr-un proces de negociere. Tinta ce a respins cererea exagerata remisa de sursa poate crede ca formularea urmatoarei doleante din parte sursei - mult mai rezonabila - reprezinta o concesie facuta de sursa. Subiectul nu percepe formularea ultimei doleante ca o concesie decat daca ambele cereri sunt remise de aceeasi sursa. Sherman avertizeaza asupra faptului ca Door in Face se valideaza doar daca cererile sunt formulate cronofag lasandu-i-se subiectului un rastimp favorabil exclusiv asumarii declinarii cererii exagerate. Even-Chen califica efectul Door in Face drept limitat la situatiile in care marimea cererii initiale tinde spre extrema pe care e de preferat sa nu o atinga insa niciodata. Cererea initiala moderata amorseaza auto-atribuirea dispozitionala. Daca refuza aceasta doleanta el se poate percepe ca fiind lipsit de generozitate sau non-complezent si ca atare procesul de influenta este faultat / compromis din Out-Side. Fata de situatiile unde solicitarile revendica un castig social cele care permit tintei sa stabileasca legitimitatea sarcinilor impun ca ambele cereri sa pluseze pe orbita mediei de rezonabilitate. Patch a surprins empiric Meta-Comunicarea ce implica un mesaj de reverenta pasat de sursa la adresa tintei imediat ce ultima doleanta este mediatizata. Complezenta obtinuta astfel este mult sporita in raport cu situatia standard. Cialdini observa ca inter-actiunea este anticipata pe baza unui angajament indus remis de circumstante arondate in experimentul LowBall. Noua informatie livrata legitim de sursa depaneaza oferta in detrimentul tintei care s-a angajat liber printr-o actiune ale carei preliminarii priveau solutia fara sa acopere si costurile atribuite unei imprevizibile alternative non-dezirabile. Comportamentul relevant din punct de vedere atitudinal este dupa Kiesler - ceva ce persoana accepta ca facand parte din propriul Eu. Angajamentul de tip LowBall e - dupa Burger - mai curand fata de experimentator decat unul raportat la comportamentul ca atare. Joule observa ca amplificarea angajamentului duce la augmentarea complezentei. Brownstein vede-n LowBall cea mai robusta strategie de influenta. Cu cat presiunea de-a realiza un comportament e mai redusa - preciza Kiesler - cu atat persoana e mai angajata fata de comportament. Nu libertatea ci sentimentul ei reprezinta unul dintre factorii regenti care predispun la complezenta. Gugen demonstreaza ca salienta libertatii anuleaza posibila ingerinta a cauzelor externe in asumarea actelor de constiinta si - prin urmare - subiectul face o atribuire interna pentru epivolutia comportamentului sau. Obligatiile resimtite de subiecti in virtutea normei de reciprocitate - arata Berkowitz (Berkovic) - depind de capacitatea celui care le-a acordat ajutor de-a decide liber asupra actelor sale. Daca tinta atribuie comportamentul sursei nevoilor / dorintelor acesteia experimentul Thompson - nu se mai obtine reciprocitate capabila de-a se converti intr-o forma camuflata de influenta. Gross afirma ca empatia nu poate fi considerata mecanism al complezentei dar e reperata in comportamentul asistentei de emergenta. Culpa se dovedeste eficienta - crede Freedman - in augmentarea complezentei doar atunci cand subiectul nu trebuie sa interactioneze cu victima.. McMillen vede-n complezenta nu maniera de-a remite compensatii victimei ci un mecanism de restaurare a imaginii pozitive de sine. Vinovatia genereaza dupa Regan - comportament de ajutorare. Complezenta rezulta - pentru Kiesler - din ranforsarea imaginii de sine a tintei. Informatia care ameninta integritatea Eu-lui activeaza - dupa Steele procesul de auto-afirmare. Complezenta poate aparea atunci cand sursa lanseaza o profanare a imaginii de sine a tintei. Prin urmare functia comportamentului complezent e de-a restaura integritatea conceptului de sine al tintei. Tehnica This isn`t all permite - crede Burger - o reactie a tintei doar fata de ultima cerinta tentanta si-n contrast cu cea initial parata. Cialdini itereaza faptul ca Frame-Stage-ul e un produs de laborator si deci nu a fost recrutat ca variabila combatanta pe frontul inter-actiunilor din cotidian. Un solicitator poate avea mai mult succes in a obtine complezenta la o cerere daca persoana-tinta si-a imaginat mai intai un scenariu unde ea realizeaza comportamentul solicitat. Euristica disponibilitatii e - dupa Kahneman - amorsata / favorizata de incertitudine. Strategia de influenta viabila - arata Gregory - obliga Frames-Stage-ul sa modifice judecatile subiectului cu privire la probabilitatea propriului comportament. Howard arata ca exercitiul empiric Foot in the mouth determina tinta sa nu accepte facil eludarea exercitiului altruist din ratiuni privind nevoia de consistenta livrata complezent de pe urma relatiei afabile instituita preliminar in diada ca si consecinta la initiativa strategica a unei surse dispusa sa adere aparent spontan / deschis la confortul psihic al unei persoane. Fear and extrication ca experiment atesta - dupa Nawrat - o crudescenta a complezentei daca stimulul anxiogen dispare subit. Pentru Langer Scriptul e un model de comportament elaborat anterior la care individul face apel in mod stereotip atunci cand Folder-ul mnezic se preteaza eventiv la exigentele de moment. Complezenta e o reactie automata si-n consecinta poate fi augmentata prin raportare la informatia Placebo. Sursa de influenta - constata Cialdini - atribuie o inteligenta superioara persoanei pe care e tentata sa o persuadeze. Teoria Reactiilor Circulare atribuita lui Herbert Blumer declara multimea : - aleatoare / conventionala / expresiva / activa / protestatara Cinetica sociala cunoaste si probeaza forme : - regresive / reformiste / revolutionare / utopice Teoriile asupra comportamentului social interjonctioneaza ceea ce evident intereseaza si explica activarea unei arii comune de interes si referinta - in genere societatea urmareste ceea ce a descoperit la un lider endotop. Pascal a avut o intuitie pe care posteritatea a fost chemata sa o valorifice - Nu poti cauta decat ceea ce mai inainte ai descoperit. Un bun lider - mesajul incisiv e accesibil si constant - va fi urmat de catre mase gratie imaginii sale care se interpune - uneori ca un scut - intre el si ceilalti din perspectiva unei identitati descoperita meta-individual si revendicata sintal. Relatia devine corelatie. Numele circula mai repede decat persoana lui. Daca problema moderna a identitatii - constata Bauman - era aceea de a construi o identitate si a o mentine solida / stabila problema post-moderna a identitatii se refera-n primul rand la cum sa evitam fixarea si sa mentinem optiunile deschise. Carisma priveste un Subiect sacru din perspectiva ectenica si prin urmare liderul devine Obiect al constiintei sintale - nu dorinta de libertate, ci nevoia de supunere - constata Moscovici - domina permanent multimile. Liderul carismatic e unic atunci cand - paradoxal - poate sa se identifice cu ceilalti pe care insa ori tocmai de-aceea trebuie sa-i reprezinte / castige. El opereaza - chirurgical sub anestezia contextului - la nivelul societatii cu notiuni antagonice. Curios e faptul ca daca o persoana - ingredient anonim al grupului - ar emite acelasi tip de mesaj, masele s-ar comporta total diferit, reusind sa sesizeze la nevoie falsitatea lui. Cu sau dincolo de toate acestea ele nu reusesc sa priveasca in profunzime subiectul atunci cand mesajul le este prezentat de catre o persoana ce poseda / exercita o anume carisma. Din clipa-n care omul nu mai e izolat, el se supune imediat autoritatii unui conducator. Weber admita ca de fapt carisma este atribuita pentru a fi recunoscuta unor Persoane ce fascineaza masele si devin pentru ele Obiecte de adoratie. Liderul carismatic este dotat, dupa cum se crede, cu anumite calitati evadate din comun. Relatiile subiective - bazate confortabil pe o iluzie de reciprocitate - pe care oamenii le intretin cu el sunt de ordin personal. Ele permit totusi fiecarui individ din multime sa-si imagineze ca se afla in contact amediat cu cel adorat. Liderul e mai intai sau - uneori doar - unul de opinie. El creeaza / gestioneaza in raport cu anturajul real o comunitate metagena de fideism si speranta care scapa astfel controlului ierarhiei. Fiecare se poate crede un discipol sau partizan fara a avea impresia ca se expune unui compromis. Conflictul de idei culiseaza pozitiv in limitele unui pre-acord pacifist. Alegerea este individuala dar acceptul asupra acestei orientari se paseaza la nivel colectiv. Totusi din oceanul de extaz impartasit valul de euforie se ridica peste nivelul constiintei si ca atare se ajunge la Naufragiul Ratiunii. Adevarul e adesea frustrat de identitate precum cel din basmul lui Andersen unde imparatul dezbracat se plimba prin lume fara ca aceasta sa vada realitatea nuda. Iata de ce carisma unui veritabil lider - Persoana - seduce Individul - multimea este constituita din anonimi a caror identitate se catapulteaza in imaginea regentului sintal. Profetul si dezertorii pot dovedi carisma. Unul din motivele invocate pentru a explica reactiile exagerate sau malformate ale multimilor, disproportionate fata de faptele obiective si penuria lor de judecata, este persistenta gandurilor si sentimentelor trecutului, a caror insurectie ameninta - la viitor - spiritul. Pontalis crede ca Imago-ul poate sa se obiectiveze-n sentimente si conduite. Limbajul pare a fi un excelent vehicul de transmitere a amprentelor mnezice de la o generatie la alta. Simbolurile pe care le gestioneaza sunt imediat recunoscute si licit comprehensate - fenomen valabil inca din prima copilarie. Amonte de limbaj dispunem de mituri si religii care aduna si pastreaza timp de milenii idei / rituri ancestrale. Aval, observam identitatea grupului. De la o generatie la alta, acest mediu prezerva aceeasi garnitura emotionala. Fiintele si situatiile din trecut preiau in cadrul psihicului nostru forma de Imago - reprezentari figurate ce privesc non-salant pentru a reflecta fiinte si situatii sub care ne-am identificat / format Obiectul de constiinta asociat emotiilor regente. Evolutia umanitatii - crede Freud - invoca o lenta intoarcere a unui continut refulat ancestral si-n dezacord cu psihologia dolenta a individului care isi reprima impulsurile sexuale. Eul Real se declara instanta de mediere intre narcisism si realitatea externa iar Eul Ideal narcisic transforma modelele de identificare in reprezentari valorizante despre sine. Resurectia Imago-urilor determina o resuscitare inopinanta a trecutului cu valente arondate unei ratiuni valorificate prin Frames-Stage. Gandurile, amintirile legate de o pulsiune sunt cenzurate, malformate, confiscate de vointa individului de-a le pasa din Out-Side spre inconstient. Totusi - in pofida si-n detrimentul acestor refulari - tendinta lor e de-a reveni agasant prin intermediul viselor / cosmarurilor sau in circumstante patogene. Anxietatea reala (lumea) / nevrotica (instinctele) / morala (constiinta) ce se traduce prin intoarcerea continutului refulat - ca mecanism - e propriu psihologiei individului si se aplica inadvertent psihologiei multimilor. Posedarea unei carisme magice convoaca - dupa Weber - imaginea ancestrala asumata in termeni de personalitate la nivel sintal fapt ce explica pasajul eventiv ce itinereaza grupul. Lapidar si-n consecinta acest Viitor (Lider) e-n realitate un Trecut (Magister) la alt timp prin resurectia meta-volitiva a Imago-urilor. Super arata cum gradul de satisfactie pe care oamenii il obtin din munca prestata este proportional cu masura-n care au fost capabili sa-si implementeze conceptiile de sine. Valorile intrinseci ale persoanei privesc si domina pe cele extrinseci ale individului in ierarhia oportunitatilor momentului elaborata / asumata de subiectul amfitrion. Indivizii asteapta ca anumite decizii pe care le iau sau administreaza sa determine - dupa Vroom - exclusiv performante raportate la valoarea de referinta sau indicele teleogen. Stereotipul si alternativa fac din alegere un exercitiu inrandomizabil. Valach observa ca variabilele nu exercita o influenta constanta dar sunt permanent disponibile prin Forta sau concursul imprejurarilor. Individul - ca atare - poate fi depasit dar nu si rupt de context. Actiunile fiecaruia poarta in antetul ubicuitatii amprenta individualitatii si a propriului sistem de reprezentare, a convingerilor si fideismului personal. Aderarea la Uniunea Continentala - pe de-o parte - explica anemierea sentimentului etatist iar - pe de cealalta parte a versantului exegetic - proliferarea exigentelor de autonomie paremiogena. Concursul de imprejurari devine lapidar unul de valori. Individul cedeaza in raport / emulatie cu persoana. Astfel se explica pentru ce nevoia de secesiune locala apare ca Enclava a unei regiuni mai vaste arondata evident din ratiuni ale Ethos-ului ectogen livrate pe adresa imperativului comunitar. B I B L I O - M A P A : ARGENTI P. (1998), Corporate Communication, Boston, McGraw - Hill, USA. BANCIU D. (1999) Controlul social si sanctiuni sociale, Editura Victor, Bucuresti BADESCU I. (2002) Noologia, Editura Valahia, Bucuresti BODOCAN V. (1997) Geografie politica, Presa Universitara , Cluj-Napoca BONCU ST. (2002) Psihologia Influentei Sociale, Editura Polirom, Iasi BOURDIEU P. (1990) Le sens pratique, St. Martin Press, Paris CHELCEA S. si CHELCEA A. (1990), Universul autocunoasterii, Editura Militara, Bucuresti CHIHAI F. A. (2004) Psihologie Sintala - exegeza regenta Psihologie Comunitara (coord. Poesis Petrescu), Universitatea de Vest, Timisoara CIALDINI R. (1993), Influence. Science and practice, Harper Collins, New York COLLINS J. C. & PORRAS J. I. (1994), Built to Last - Succesful Habits of Visionary Companies, New York, Harper Business. DUTTON J. E. & HARQUAIL C. V. (1994), Organizational Images and Member Identification, Administrative Science Quarterly EAGLY A. H. & CHAIKEN S. (1993), The psychology of atitudes, Harcourt Brace Jovanovich (Jovanovic), San Diego FICEAC B. (1996), Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucuresti FOMBRUN C. J. (1996), Reputation - Realizing Value from the Corporate Image, Boston, Harvard Business School Press. GAVRELIUC A. (2000), Etnopsihologie, Universitatea de Vest, Timisoara GIDDENS A. (2000) Sociologie, Editura All, Bucuresti GUSTAVE LE BON (1990), Psihologia Multimilor, Editura Anima, Bucuresti, SCHULTZ M. & HATCH J. (2000), The Expressive Organization, Oxford University Press, United Kingdom HATCH M. J. (1997), Organization Theory - Modern, Symbolic and Postmodern Perspectives, Oxford University Press HOFSTEDE G. (1997), Cultures and Organizations. Software of the Mind, Mc-Graw Hill, New York KAPFERER J. N. (1997), Persuasiunea prin comunicare / advertising, INI JENCKS C. (1992), The Postmodern Reader, St. Martin Press, London LACOSTE, Y. (1993), Dictionnaire de geo-politique , Flammarion, Paris LEWICKI R. & SAUDERS S. (1999) Negociation, McGraw - Hill, Boston, 1999 LEWIS M. & HAVILAND J. M. (1993), Handbook of emotion, Master-Print, New York - Town, USA LIPIANSKY E. (1991), L`identite franaise, La Garenne-Colombes MAZILU D. H. (1999). Noi despre ceilalti. Fals tratat de imagologie, Polirom, Iasi MIHAILESCU I. (2003), Sociologie, Editura Polirom, Iasi MIHAILESCU V. (1999), Fascinatia diferentei, Paideea, Bucuresti MOSCOVICI S. (1994), Psihologia Sociala sau Masina de Fabricat Zei, Universitatea Al. I. Cuza - Iasi MOSCOVICI S. & MAASS A. (1994), Minority influence, Nelson-Hall, Chicago NECULAU A. (1996), Psihologie sociala. Aspecte contemporane, Editura Polirom, Iasi OLINS W. (1995), The New Guide to Identity, London - Gower PREZ J. A. & MUGNY G. (1993), Influence sociales. La thorie de l`laboracion du conflit, Delachaux et Niestl, Neuchatel PFEFFER J. (1997), New Directions for Organization Theory - Problems and Prospects, Oxford University Press SCHMITT B. & SIMONSON A. (1997), Marketing Esthetics - The Strategic Management of Brands. Identity and Image, Free Press, New York TURNER J. C. (1991), Social influence, Open University Press, Londra ZAMFIR C. (1990), Incertitudinea, Editura Stiintifica, Bucuresti ZAMFIR C. si VLASCEANU L. (1993), Dictionar de sociologie, Editura Expert, Bucuresti

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Referat Dialectica emergentei sintale". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.
In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti aici: raporteaza o eroare