Referat Epivolutia psihologiei universale

AVAN - LIMINARII Ebbinghaus a spus ca psihologia are un trecut lung, dar o istorie scurta. Metoda edifica promontoriul psihologiei - stiinta care nu face axiologie. Ea se desfasoara in poligonul judecatilor de constatare. Spre deosebire de-alte stiinte, psihologia se enunta prin accesarea si gestionarea judecatilor de valoare. In 1912 peste 2/3 din randul acelora care predau filosofia la universitati au semnat o declaratie unde se cerea expres ca nici-o catedra de filozofie sa nu mai fie girata de catre psihologi. Subiectele care au devenit obiectul unor curente psihologice au fost avortate prin sarcina disperata a incercarii de-a se delimita in raport cu celelalte Scoli. Psihologia a ingerat stiintele neocrone (heraldica si sfragistica) din ratiuni de conservare a unei identitati ulterior mediatizata in plan sidiar caci initial ea nu a existat nici ca orientare in predarea unei discipline si nici ca obiect aparte de examen. Psihologia - observa V. Pavelcu - nu este, ci devine. Una dintre lucrarile precoce de diagnostic psihic e cea a medicului iberic Juan Huarte ce preia la 1575 teoria temperamentelor din cultura antica in intentia de-a constitui Psihologia Eclativa. Referindu-se la Hipocrat cerea ca femeia dupa actul sexual sa se culce pe partea dreapta caci daca sperma cade in aceasta parte a uterului iau nastere baieti iar daca va cadea in partea stanga atunci va da nastere la fete. De observat ca Lessing a tradus acest pasaj in cauza ranversat. Idei ce navigheaza in gandirea lui Huarte limaneaza cautarile multor exegeti. Pe traiectul asertiunii in cauza Gottfried Herder sustine ca doar clima temperata permite aparitia unor culturi superioare in timp ce Willy Hellpach presupune si masoara legaturi intre clima - peisaj - temperament. Teologul si scriitorul elvetian Johenn Caspar Lavater a emis Teoria Fizionomiei axata pe ideea ca partenerii dintr-o casnicie peste ani devin asemanatori prin unele atribute descoperite in sintaxa fetei. Fenomene maniaco-depresive se-aduna peste medie - dupa Kretschmer - la tipul picnic iar cele schizofrenice la tipul leptosom. Ernst Haeckel aminteste ca ontogenia itereaza filogenia. Hiaturi Epistemologice sau modificari de Paradigma Breviocrona : G. Fechner e ctitorul psihofizicii (1860) W. Wundt semneaza la Leipzig actul de nastere al psihologiei stiintifice moderne (1879) W. James publica Principiile Psihologiei (1890) A. Binet si T. Simon ridica in atentie Scara Metrica a Inteligentei (1905) prin introspectia experimentala a lui N. Ach si O. Klpe se dezvolta intre 1905 si 1908 Scoala de la Wrzburg V. M. Behterev publica Psihologia Obiectiva (1907) La Salzburg are loc primul Congres de Psihanaliza (1908) G. Watson pune bazele behaviorismului (psihicul Black-Box) (1913) S. Freud - Cristofor Columb al Inconstientului - elaboreaza in 1915 conceptul de Metapsihologie din nevoia de-a boteza propriul sistem ravasit de convingerea in baza caruia realitatea psihica e inaccesibila prin experiment W. Dilthey combate Psihologia Experimentala prin crearea Psihologiei Comprehensive capabila sa se opuna celei cauzale - naturaliste - explicative prin filonul descriptiv si analitic ca matematica a spiritului C. Spearman initiaza Cercetarea Factoriala (1936) Psihologia Conduitei sau Cronomneza Spiritului Uman a lui Pierre Janet se eleveaza intre 1926 si 1936 L. S. Vigotski elaboreaza o Psihologie a Dezvoltarii Culturale (1930) K. Koffka si M. Wertheimer respectiv W. Khler - titulari ai Scolii de la Berlin concura la dezvoltarea gestaltismului intre 1929 si 1935 Jean Piaget dupa Al Doilea Razboi Mondial isi desavarseste sistemul sau de Psihologie Genetica in Scoala de la Geneva unde instituie principiul acomodarii prin depasire G. Allport publica Pattern and Growth in Personality in 1963 unde personalitatea apare ca sistem dinamic si deschis validat prin diferentiere si integrare Psihologia Cibernetica si Psihologia Informationala se dezvolta dupa 1960 Psihologia Umanista americana ambasata de C. Rogers si A. Maslow respectiv E. Fromm ia amploare din 1955 Psihologia Cognitiva reprezentata de U. Neisser si J. Fodor respectiv A. Marr apare in ultimul deceniu al secolului XX A. A. Roback crede ca viitorul ne rezerva Psihologia Erorilor - Ptaismologia Psihismul fiind adimensional apare incuantificabil si de-aceea psihologia e o stiinta neo-canonica. Desprinderea psihologiei de filozofie si constituirea ei ca stiinta autonoma se realizeaza nu atat prin analiza psihologica ci mai ales datorita avantului cercetarilor din domenii conexe - Fiziologia Generala a Sistemului Nervos si Psihofiziologia Senzatiilor. Fizica demonstreaza posibilitatea experimentarii si masurarii obiective. Psihologia apare din fizica si fiziologie unde s-a pus problema senzatiei iar observatiile astronomice au atras atentia asupra timpului de reactie individuala si psihologica - Ecuatia Personala. Fundamentul filosofic al psihofizicii este paralelismul psihofizic ca preludiu al Psihologiei Experimentale sau idealismul fiziologic mediatizat de J. P. Mller (1833) si H. Helmholtz. Anul nasterii Psihologiei Experimentale este 1860 cand Gustav Theodor Fechner publica Elemente der Psychophysik ca disciplina ce studiaza relatiile cantitative dintre stimularile fizice si senzatii. Pentru ca intensitatea senzatiei sa creasca in progresie aritmetica e necesar ca excitatia sa augmenteze in progresie geometrica. Cei care au fondat psihofizica sunt G. Th. Fechner si Ernst Heinrich Weber acreditat in descoperirea celulei nervoase respectiv Hermann von Helmholtz - titularul Teoriei Hieroglifelor compatibila cu o alta in baza careia senzatiile sunt determinate de energia proprie a organelor de simt - si Wilhelm Wundt. Corpul si spiritul sunt aspecte ale aceleiasi realitati. Fechner a elaborat legea care-i propaga numele - senzatia corespunde logaritmului excitatiei iar Weber a inventat conceptul de Prag Diferential si a instituit Legea Boaguer - Weber in baza careia pentru un continuum senzorial dat raportul dintre pragul diferential si valoarea de sarcina a stimulului etalon ramane constant W = (pd / S) 100 Helmholtz este considerat unul dintre intemeietorii psihometriei prin care se masoara viteza influxului nervos (cca 50 m / s) pe baza timpului de reactie. Wundt e adevaratul fondator al Psihologiei Experimentale (1879) exersata in Scoala de la Leipzig unde s-au format psihologi ca E. B. Titchner si B. Cattell sau St. Hall si O. Klpe. Psihofizica (organismul - instrument de masura) este preludiul Psihologiei Matematice. Gh. Zapan aduce corectii formulei Weber - Fechner pornind de la Teoria Ionica a Excitatiei pentru extinderea legii si la datele remise de limitele extreme : y = k log [ (x + k?) (xo+ k??) / (xo+ k??) (x + k?) ] Cum se observa amendamentul Zapan recruteaza 3 coeficienti biochimici : x - intensitatea stimulului / y - intensitatea excitatiei / k - senzatia W. J. McGill pune in 1925 bazele psihofizicii moderne care se bazeaza pe Teoria Deciziei si Psihologia Cognitiva. Psihofizica Astimulogena enunta Diferentiatorul Semantic al Scarilor Bipolare de Atitudini unde se permite prin Conotatie profilul semantic al cuvantului - Charles Osgood Analiza Multidimensionala emerge din atare circumstante. Epistemologia neoclasica n-a rejectat interesul pentru Psihofizica. C. R. Motru releva dependenta intre unitatea constiintei si unitatea energiei cosmice. St. Odobleja crede ca unitatea psihicului cu fizicul se sustine in baza principiilor liminare. C. G. Jung si Wolfgang Pauli enunta Principiul Sincronicitatii Eventive ce declara Meeting-ul inetiologic prin Coincidenta Semnificativa. Universul inconstientului nu admite opozitia dintre Lume si Psych. Materia si Psych sunt aspecte ale uneia si aceleiasi realitati - Unus Mundus explica structura psihoida a Universului. Eu - constata Jung - sunt obiectul tuturor subiectelor iar in constiinta mea Eu sunt un subiect care poseda obiectul. David Bohm admite ca holo-miscarea ce include unitar principiile fizice - vietii - mentalului se consuma intr-un ocean de energie cosmic. EMPIRISMUL Fondat de John Locke si George Berkeley pe considerentul ca a exista semnifica a fi perceput si ca senzatiile iau nastere in spirite va cunoaste o flexionare a conceptelor de baza : empiriocriticism Ernst Mach a elaborat o conceptie despre Elementele Neutre ale experientei - rosul / verdele si tara ce constituie lumea iar Richard Avenarius dezvolta raportul experienta / fizic / psihic in absenta elementelor metafizice empiriomonism A. Bogdanov declara ca universul unic al experientei formeaza continutul izonim al cunoasterii. Psihicul devine in contextul travelian parte integranta a fizicului. empiriosimbolism P. S. Iuskevici constata semnele conventionale ce pedanteaza datele primare ale constiintei colective. Logosul se percepe ca ratiune supraumana. ASOCIATIONISMUL Are precursori din domeniul filosofiei si fiziologiei. Aristotel a initiat o clasificare a asociatiilor simple dupa contiguitate - asemanare - contrast. Ierarhia in cauza a postulat via senzatii primul Atomism Psihologic. Senzuologul John Locke urmarind evitarea speculatiilor metafizice era convins de faptul ca senzatiile prin asocieri multiple dau nastere starilor sufletesti. Etienne de Condillac considera fenomenele psihice sume de senzatii gestionate de Legea Asocierii Mecanice iar prin tratarea proceselor intelectuale ca simple epifenomene ale senzualitatii ignora in consecinta ratiunea derivata din cultura. David Hume se declara asociationist idealist si precursor al Pozitivismului elevat de A. Comte - ctitorul sociologiei care a cerut sa se plece in elaborarea rationamentului de la ceea ce e dat sau real ca semn pozitiv in dezvoltarea omenirii ce presupune 3 stadii valabile pentru fiecare individ - teologic / metafizic respectiv abstract devansat in cele din urma de stiinta. Cunoasterea nu poate depasi limitele impresiilor. Legaturile stabilite de stiinta intre fapte nu exprima o necesitate ci numai o probabilitate. Kant a declarat ca reflectand asupra scrierilor lui Hume s-a trezit din somnul dogmatic al ratiunii. E. Thorndike - experimentalist - prin conexionism stabileste legea invatarii ca asociere stimul S - raspuns R via Trial and Error. Taine nu ignora datele fiziologiei sistemului nervos asa cum urmareste asociationismul lui J. S. Mill si A. Bain. Conglomeratul de procese psihice unite prin legea contiguitatii si cea a asemanarii este un rezultat al juxtapunerii si nu de sinteza. Reflexologia a contribuit dupa cum observa Paul Popescu-Neveanu la declansarea crizei asociationismului atunci cand a evidentiat structuri neurofiziologice emergente. Pavlov a considerat reflexul conditionat ca asociatie temporara dar tot el descopera stereotipele dinamice ca sisteme de reflexe conditionate. I. M. Secenov credea ca toate actele vietii constiente si inconstiente sunt prin geneza lor reflexe. E. Guthrie - J. Watson - B. F. Skinner trateaza behaviorismul prin mecanismele asociatiei si intaririi. Neoasociationismul si neoconexionismul sunt variante ale psihologiei cognitive contemporane - structura cognitiva ca retea de elemente interconectate. Wundt explica perceptia si prin Rationamentul Inconstient. Modelul Aditiv propus de asociationism ignora cadrul socio-cultural inrolandu-se din perspectiva unui evolutionism plat. Intelectualismul lui John Fr. Herbart a fost combatut de Wundt pentru ca Scoala de la Leipzig nu concepea viata psihica tradusa prin dinamica reprezentarilor. Asociationismul clasic a fost contrazis si depasit de gestaltism, holism, Psihologia Conduitei, Psihologia Cibernetica si Personologie. GESTALTISMUL Scoala de la Gratz Alexius Moening Elementele pe baza gestaltismului nu sunt juxtapuse ori asociate fortuit ci reprezinta structuri determinate de legi imanente si pentru a nu-si rataci semnificatia aceste configuratii sunt intrinsece ansamblului amfitrion. Christian von Ehrenfels O melodie apare in forma pe care o cunoastem chiar daca este transpusa ori basculata dintr-o alta tonalitate. Gestaltismul se bazeaza pe principiul de organizare a informatiei in campuri - fizic / cerebral / perceptiv si astfel se instituie relatiile de izomorfism - identitate de structura aplicata la 2 ansambluri diferite de elemente - datorita carora obiectul pe care il percepem seamana cu obiectul fizic si nu cu proiectia sa retiniana. Legea Pregnantei ortoforma explica trecerea de la campul omogen la cel eterogen. K. Koffka inventariaza particularitatile LP : proximitatea Elementele contingentale sunt dispuse partizan. similaritatea Ranforseaza coerenta unitatii. simetria Axele de izoflexe amelioreaza design-ul formei. inchiderea Configuratia proscrie lacuna. Fenomenul Phi releva potenta cinetica a punctelor luminoase activate cronodistal. Stroboscopia permite ventilarea imaginilor pentru a se crea efectul Movie. continuitatea Elementele orientate unidirectional faciliteaza perceptia. montajul Actioneaza la pragul Minimum Perceptibile. Structurile apar segregate in baza unui gestalt a carui perceptie depinde - constata Klpe - de cultura si potenta intelectuala a subiectului - Gandirea e atat de grea incat unii prefera sa judece. Starea de expectatie dupa cum observa P. Fraisse influenteaza atributele atentiei. filtrarea Realitatea se percepe prin prisma unei stari emotionale si a propriei experiente. Montajul perceptiv denota predispozitia la aspirarea si tratarea anumitor informatii in campul procesualitatii psihice. Perceptia scalena apare ca un compromis intre experienta trecuta si cea actuala. Primele 5 principii sunt intrinseci sau de constelare fiind independente de vointa si experienta subiectului avand in atentie organizarea stimulului asa cum declara M. Wertheimer cel convins si de faptul ca formele si structurile sunt unitati de baza ale vietii psihice si nu creatii ale omului. Ultimele 2 stipulente gestaltice se considera extrinseci - vizeaza experienta subiectului implicata in pedantarea campului perceptiv. De remarcat faptul ca-n realitate acceptia notiunilor extrinsec si intrinsec se face din perspectiva ranversabilitatii. Scoala de la Berlin Afirma prioritatea intregului asupra partilor in baza teoriei formelor ce pledeaza pentru configuratie. Psihologia Perceptiei dezvolta legi de integralitate / structuralitate / selectivitate / semnificatie / constanta perceptiva / proiectivitate a imaginii perceptive. Ele se interpenetreaza dezvaluind aspecte esentiale formei si totodata urmaresc decrementarea erorilor redundante ori supliment via redondanta - confruntare si verificare. Vittorio Benussi si Fritz Heider au fost interesati si avizati in studiul privind perceperea figurilor rasturnate. Gestaltistii doreau salvarea psihologiei de elementarism - senzualism - asociationism. Khler a impus notiunea de Insight ca perceptie dirijata printr-o cunoastere instantanee analizand invatarea la cimpanzei nu ca la Hobhouse prin invatare perceptiva si nici prin Trial and Error asa cum credea Thorndike ci subit ca intuire a aplanarii si solutionarii problemei intr-un moment de salt al cunoasterii ce-si suprima interstitiul pentru a se declara inmediata in constiinta. Kurt Lewin a introdus notiunea de Camp Social ca amfiteatru pentru taxonomia conflictelor : F apetenta - apetenta F aversiune - aversiune F apetenta - aversiune In baza modelului interactionist proiecteaza Psihologia Topologica. Variabilele psihologice care au incidenta asupra subiectului formeaza in realitate - similar Curbei lui Jordan tradusa prin Elipsa Contrasa - Spatiul Vital SV ce incumba Persoana P si Environmentalul E. Incidenta variabilelor non-psihologice asupra SV cu efecte de conduita traseaza si securizeaza Frontiera F. Persoana se enunta ca functie a Mediului si invers. Scopul este relatia intre P si o zona din E pe care P doreste s-o atinga. Conduita individului se exprima prin schimbarea (dx) a Campului Psihic surprins cronotopic (dt). Principiul Contemporaneitatii e stipulat si scanat de Lewin in ecuatia omonima: [L (t / sp)] : (dx / dt) = F [L (t / sp)] T. Dembo ridica in atentie bariera interna (lacuna) si externa (canonul). Orice camp al constiintei se organizeaza - dupa Henry Ey - in raport cu vectorul experientei. Inventiile conceptuale ale gestaltismului - forma, campul, organizarea, legile organizarii perceptive, varianta, intuitia, gandirea productiva. Behavioristii printre care E. Tolman au aderat la noile concepte gestaltice emigrate odata cu titularii lor din Europa in deceniul al IV-lea al secolului XX din cauza nazismului. Pozitivismul materialismului dialectic marxist a fost incompatibil in raport cu apriorismul gestaltic. Ion Manzat precizeaza faptul ca orice structura ca forma ideala de organizare este un obiect teoretic simultan ideal si real. Plecand de la parafrazarea lui Kant - structura poseda o realitate empirica si o idealitate transcedentala - Gill Deleuze a observat ca structura este reala fara a fi actuala. Ea preexista fiintarilor. Structura data sau impusa a condus de la un deziderat epistemologic la o conceptie realista. Structura sidiara - asemenea infinitului lui Kant - devine o categorie impriorica ce se aplica unei realitati externe. Un nou Building se edifica in sistemele lui Piaget respectiv Chomsky unde i se acorda structurii statutul de realitate autentica fara a i se nega geneza de categorie a priori. Piaget vede-n structura proprietati de totalitate (caracteristicile intregului nu sunt reductibile la proprietatile elementelor luate separat si nici la suma atributelor acestor elemente) - transformare (structura e perceputa nu ca obiect static ci ca proces) - autoreglare. Nu exista structuri fara geneza si nici geneza fara structuri. Evolutia filogenetica depinde de dezvoltarea embriogenetica si de formarea ontogenetica a fenotipului de-a se integra structurilor transformante cu potential proecartiv si nu doar invers. Structuralismul fara geneza a fost intrinsec tuturor conceptiilor anterioare ideii de evolutie. De la formele lui Aristotel si pana la principiul corelatiei organelor al lui Cuvier accentul era mereu pus pe structura deoarece taumaturgia - ca notiune - absenta. Exista generalizarea incluziva (intregul e mai sarac decat partile si nu le genereaza el continand ceea ce ele au comun) respectiv constructiva (intregul apare drept sistemul transformarilor posibile ale carui parti constituie realizari prin specializare). R. Thom isi sprijina Teoria Catastrofelor pe aceste alternative prin convergenta punctului de vedere epistemologic-transcendental cu cel realist-ontologic caci e-admisa anterioritatea ordinii implicite a structurilor. Raspandirea conceptiei epistemologice a lui Piaget odata cu amendamentul Chomsky (behaviorismul lui Skinner este criticat) si interventia ciberneticii in domeniul inteligentei permit gestaltismului sa devina rampa de lansare pentru cognitivism. Teoria Structurilor Generative apartinand lui Chomsky vine in prelungirea dezideratelor lui Piaget. Limba opereaza pe nivelul de suprafata si la adancime (generativitatea exprima creativitatea limbii). Structurile Generative convoaca devenirea fiintei in fiinta devenirii reprezentand matricea genurilor finite de entitati care se autogenereaza la infinit si sunt modele de producere ca arhetipuri de constructie si organizare a lumii. Fiinta este un nucleu de potentialitate si generativitate sau o structura deschisa care o exprima pe cea logica a lumii. Cultura europeana dinamica a pendulat heterocron intre prioritatea partii asupra intregului pe cand in misticismul pansiatic a dominat alocron intregul. Ramane esential sa inferam Teza Integrarii a lui Hegel conform careia potentarea partii se face prin intreg din nevoia ca partea sa acceada la puterea intregului - sinergetica. NEO-GESTALTISMUL M. Wertheimer si K. Duncker au inteles cum gandirea trece peste deductiv si inductiv pentru ca se doreste un sistem productiv capabil sa itinereze memoria timpului in termeni combativi. Szekely a fost interesat in rezolvarea de probleme - accentul e deplasat de pe deductiv si inductiv pe reproductiv. N. Maier a urmarit eliminarea lacunei via completarea structurii prin restructurare. William Stern introduce notiunea de stadiu prioritar rulata in Psihologia Developmentala si in Psihologia Diferentiala. William James trateaza constiinta iar William McDougall elaboreaza si instituie Teoria Feeling-ului. Energia endogena prin implozie se transforma in instinct. Horme - impuls sidiar confirma faptul ca instinctul imuabil si rigid se transmite exclusiv si integral prin ereditate. Creatia - arata R. Arnheim - incumba interactiunea persoana - proces - produs - mediu. Gordon Allport este un neogestaltist care concepe personalitatea ca pe o structura dinamica aflata in perena dezvoltare si transformare. Personalitatea reprezinta o structura in timp ce trasatura de personalitate reclama ultima realitate a organizarii psihice. Dispozitiile generale in economia psihicului adopta trasaturi cardinale sau teleonomice / centrale / secundare. Individul care se straduieste sa atinga integralitatea si desavarsirea a existat in toate formele vietii sociale - nomade / feudale / capitaliste / comuniste. Personalitatea nu e exclusiv nomotetica si nici exclusiv ideografica ci ea cauta un echilibru intre cele 2 extreme afirmandu-se ca un tot apodictic organizat. Henri Ey interpreteaza constiinta in termeni de Camp al Prezentului ca organizare a vietii psihice si Model Personal al Lumii : F verticalitate - trecere succesiva de la o structura la alta ori de la un nivel la celalalt F facultativitate - nevoia de schimbare a perspectivei impune developarea experientei F legitimitate - organizare riguroasa si anti-entropica a sistemului cognitiv in ordinea implicatiilor necesare bazate pe o anumita structura operationala. Constiinta nu e o locatie ci o miscare prin care omul se personalizeaza si iese in Lume evadand in Istorie. St. Lupascu arata ca Logica Dinamica a Contradictoriului se articuleaza intr-o multiplicitate care se dovedeste veridica. Intre eterogenitate (guverneaza materia vie) si omogenitate (gireaza materia fizica macro) exista o semi-actualizare si semi-potentializare (starea T sau tertul inclus) carora le corespunde lumea cuantica si psihismul. Gestaltismul a devansat si inspirat diverse orientari structuraliste : structuralismul antropologic al lui Cl. L. Strauss structuralismul genetic al lui J. Piaget ce considera structura ca dinamica prin relatia ei de interdependenta cu dezvoltarea structura generativa a lui N. Chomsky ce devine paradigma fundamentala a epistemologiei contemporane prin care se depaseste atat atomismul (asociationismul) cat si holismul (gestaltismul). Devanseaza structuralismul static si sustine complementaritatea dintre analiza si sinteza in cunoastere INTROSPECTIONISMUL Constiinta de lume si cea de sine se accepta si descopera osmotic. Misterele nu sunt facil relevate din cauza Franelor Transcendente puse sistematic de Marele Anonim si de aceea L. Blaga vede omul tentat sa opereze cu plasmuiri fanteziste - metafore plasticizante si revelatorii carora sa le acorde pentru a li se specula valoarea de adevar. Fenomenologia prin E. Husserl spune ca unica realitate a obiectului se afla in insusi actul intentional de constiinta (proces de-adecvare continua la obiect) care-l constituie. Reductia fenomenologica face abstractie de lumea sensibila si a cunostintelor pentru a ajunge la esenta data A priori. Intentionalitatea este axul fenomenelor in care se intalnesc noematicul - obiectivul si noeticul - subiectivul. Constiinta ca zona de propagare si explorare a esentelor reclama eideticul. Nu exista constiinta pura detasata de lume si ca atare a fi Eu comporta totdeauna o posibilitate de-a fi contra-Eu. 3unghiul semiotic e modul de-a structura constiinta prin corelarea termenilor actanti (simbol verbal - referent protosenzitiv - inferenta). Psihologia Fenomenologica reprezentata de W. Dilthey si E. Spranger respectiv K. Jaspers pretindea ca ar putea surprinde experienta spirituala pura. A. Comte arata ca transformarea introspectiei in metoda psihologica de cunoastere apare ca absurda fiind similara cu tentativa ochiului de-a se vedea pe sine. Trairea psihica se schimba in momentul cand devine obiect de observatie si prin urmare - conchide A. Comte - atunci cand are cine sa observe nu are ce observa si anteversa. Scoala de la Wrzburg Instrospectia experimentala a fost dezvoltata in primele 3 decenii ale secolului XX de O. Klpe si O. Selz respectiv K. Bhler (provoaca si castiga disputa cu Wundt prin amputarea apodictica a imposibilitatii de-a studia gandirea experimental asa cum eronat a crezut Scoala de la Leipzig) si H. J. Watt (introduce conceptul de Sarcina) unde gandirea apare ca proces de rezolvare a problemelor. Aceasta metoda mai este numita retrospectie sau introspectie provocata. Teoria Conceptului Asenzorial si Tendinta Determinanta sunt elaborate de N. Ach. Otto Selz instituie conceptul de Operatie Intelectuala intens vehiculat in propriul sistem teoretic. Restaurarea Complexului vine din nevoia de-a completa sau extermina o lacuna de gandire prin 3 artificii de retentie : - o parte a intregului are tendinta de-a reproduce intregul - o schema anticipatoare a unui intreg prin toate constituentele sale are tendinta de-a provoca reproducerea intregului - tendinta restaurarii intregului e favorizata de anticiparea ei printr-o schema G. Humphrey spune ca in fond gandirea productiva nu are drept rezultat Completarea Complexului ci formarea respectivului Holding de vreme ce gandirea creatoare se defineste nu prin rezolvarea ci prin punerea de noi probleme. Schema lui Selz nu e lipsita de-acoperire dar ramane incompleta. Abstractizarea Selectiva este operatia lui Selz ce-a devansat si inspirat teza lui S. L. Rubinstein care dezvaluie Principiul Analizei prin Sinteza. Reproducerea asemanarilor permite corespondente - asociatii - identificari cvasice si anunta Transferul Inferental imanent pentru logica CC. Legatura dintre structura sarcinii si procesul de rezolvare este interpretata de Selz ca fiind motivationala si nu asociativa. E. B. Titchener prin Scoala de la Gratz dar si Pyle / Okabe / Jacobson infirma posibilitatea gandirii fara imagini si-n absenta cuvintelor. Psihologia Cibernetica prin H. A. Simon si J. C. Shaw respectiv A. Newell (1963) confirma operatiile gandirii stipulate de O. Selz ca exponent al Scolii de la Wrzburg. Psihologia Cognitiva (1970) repune in drepturi imaginea mentala care fusese izgonita de behavioristi din arealul psihologiei. K. Popper a inteles ca destinul se vrea enculturalizat - Oamenii vor elimina tot ce e inutil sau deplasat fapt care va permite ipotezelor noastre sa moara in locul nostru. R Sternberg elaboreaza si traduce Teoria 3arhica a Inteligentei : contextual (evaluarea inteligentei variaza de la o comunitate la alta) componential (mecanismele mentale in dinamica inteligentei sunt universal identice) alotopic (ineditul si automatizarea se conjuga reciproc) Via Etic se enunta pancultura iar prin Emic prolifereaza adevaruri validate ipsotropic. Oamenii se deosebesc prin ce arata emic si se aseamana prin ceea ce ascund etic. Teoria Moralitatii a lui Khlberg stadial se declara : pre-conventionala - instinctul de conservare domina convingerile conventionala - normele sociale au caracter transpersonal post-conventionala - valorile subiectului devanseaza pe cele ale comunitatii in cadrul careia prefera sa circule BEHAVIORISMUL Intra in devenire prin Psihologia vazuta de un behaviorist publicat in 1913 de J. Watson. Behaviorismul se postuleaza pe pozitiile psihologiei obiective alaturi de reflexologia lui Behterev si fiziologia lui Pavlov pentru a se opune subiectivismului ambasat de Psihologia Constiintei - W. James si Introspectionism - W. Wundt. Pragmatismul american initiat de C. Peirce - sensul unei idei se reduce la consecintele ei practice - e dezvoltat de William James si John Dewey prin Teoria Genetica a Adevarului ce denunta existenta ideilor care fara sa fie pot deveni - prin actiunea randamentala - truisme. Comportamentul - arata J. Watson - este ansamblul de reactii obiectiv observabile raportat la stimuli aterali (1913). Behaviorismul clasic studiaza comportamentul animal sau uman dupa schema S - R. Edward Lee Thorndike a formulat in 1911 Legea Efectului dupa care comportamentul e determinat de consecintele sale - o conexiune pasibila de modificari escortata sau urmata de o stare satisfacatoare devine consolidata si prevalent expectata. B. F. Skinner - ctitorul invatamantului programat in baza principiului Token Economy - dezvolta behaviorismul prin Conditionarea Operanta via Analiza Experimentala a Comportamentului. Pavlov via Conditionarea Reflexa - clasica sau responsiva - explica in realitate comportamentul prin conditii de antecedenta : - precedenta (declansarea stimulului conditionat sa aiba loc inaintea celui intaritor) - coincidenta (actiunea stimulilor sa fie concomitenta) - repetitia (sa aiba loc in conditiile tandemizarii stimulilor) - eliberarea (stimulii trebuie sa actioneze in afara perturbarii lor de catre altii) Skinner ca si G. Mller sau J. Konorski avand in vedere aceleasi conditii a relevat un nou tip de conditionare reflexa - instrumentala sau operanta. Astfel se asociaza cu stimulul ranforsator o miscare sau alta operatie - de aparare ori tergiversare - incat subiectul obtine recompensa. In timp ce crearea unui dentist prin conditionarea pavloviana ar parea la prima vedere imposibila simpla aparitie a unui dentist este evidenta succesului unei conditionari operante. Pe baza si-n pofida afirmatiei ca studiul reactiei este suficient pentru anticiparea comportamentului behavioristii nu au reusit sa eludeze faptul ca acelasi subiect S poate provoca reactii diferite R (varigenta) dupa cum diversi S pot stimula sau declansa aceeasi reactie (convergenta). Tropismul - termen introdus de J. Loeb - se datoreaza dupa cum spune Ren Zazzo simetriei oricarui organism si asimetriei excitatiei. NEO-BEHAVIORISMUL Variabila O ce declara organismul e insinuata intre S si R. Clarck Leonard Hull a elaborat metoda ipotetico - deductiva si a inventat conceptele Drive si Habitude. Edward Chace Tolman dezvolta Teoria Variabilei Intermediare (motiv, cognitie) si introduce conceptul de Purposive Behavior - Comportament Intentional. Mediationismul lui C. E. Osgood prolifereaza metoda Clivatorului Semantic. Invatarea comporta faza de achizitie a semnificatiilor de la varii stimuli si respectiv aparitia reactiilor instrumentale. Intre ele intervine relatia de mediere - prima exercita o functie presiva pentru cealalta. Intarirea se aplica la nivelul corespondentei relatiilor cu trebuintele. Neobehaviorismul in invatare se datoreaza lui Gr. Stanley Hall. Watson a observat ca animalele pot invata comportamente cu mult inainte ca mielinizarea sa fie desavarsita. Cel mai cunoscut si controversat experiment al lui Watson s-a efectuat cu Albert - un prunc de 11 luni descris sanatos cu o fire flegmatica. Drept stimul Watson si Rosalie Rayner au folosit un zgomot puternic pe care l-au plasat direct in spatele capului lui Albert cu un ciocan pe un drug de fier gros de 2,5 cm si lung de cca 90 cm. Acest reofon a produs copilului teama tradata prin aplecarea capului inainte si tentativa topocluziva. Drept stimul conditionat a fost ales un ratus alb fata de care Albert pre-experiment nu a tradat nici-o forma de anxietate. Faza de conditionare s-a verificat prin asocierea prezentei animalului cu terifiantul zgomot. Dupa 72 de ore Albert fortat sa vada din nou ratusul a evitat contactul cu el. Trecand prin alte faze ale conditionarii a fost suficient ca doar la vederea animalului teama sa reapara. Copilul in timp a dezvoltat acelasi tip de reactie la vederea unui iepure sau caine dar nu in contactul cu alte obiecte - cuburile. Experimentul - indubitabil perceput ca studiu clasic - in absenta unor conditii de control a probat conditionarea cruda si inacceptabila din perspectiva etica deoarece la frica de condamnat a pruncului nu s-a cautat sau permis nici un remediu. Scopul exegezei - producerea unei fobii via conditionarea instituita de Pavlov - a fost remis in atentia lui Watson prin episodul fobic relatat de Freud cu privire la subiectul Hans ce prezenta si acuza o teama fata de cai semn al unei anxietati survenita din asumarea relatiei copilului cu propriul tata. Lactatia este respinsa si se doreste ca orice copil sa treaca de la un parinte la altul pentru a se evita inocularea deprinderilor si obisnuintelor negative. Watson apara eutanasia. Copiii trebuie supravegheati si fara stirea lor. Acorda primordialitatea mediului in raport cu Galton care sustinea primatul ereditatii. Toti cercetatorii in Psihologia Introspectionista sunt - pentru Watson - ilogici cand trateaza intangibilul - constiinta. A. Bandura a observat ca intarirea nu are un efect automat de vreme ce constiinta participa permanent la orice actiune fapt pentru care reactia conditionata devine un mit. Imitatia e partial dependenta de consecintele atitudinii. Agresivitatea se declara parte a memoriei protogenetice si-n consecinta inaleatoriu copiii imita de la Sine raul eclativ. Asimileaza selectiv numai behaviorismul metodologic. Ed. Tolman a observat ca intaririle nu survin automat ci sunt transmise prin Cognitive Maps. Se delimiteaza behaviorismul metodologic contemporan (cibernetica si inteligenta artificiala) respectiv cel teoretic. Behaviorismul desi a favorizat conceptualizarea invatarii a ignorat constiinta si lumea subiectiva a omului. PSIHANALIZA Transcronic s-a oferit posteritatii pentru a evada din prezentul complexat si absolvit de propria creatie. Sigmund Freud a elaborat principiile Psihologiei Dinamice a Personalitatii inconstient - preconstient - constient (1900) Sinele - Eul - Supraeul (1923) Introduce determinismul intrapsihic si dialectica subiectiva a unui Eu Ideal. Psihanalistul austriac de origine evreu a contribuit la acreditarea unei conceptii structuraliste si genetice. Inainte de psihanaliza psihologia - constata Freud - s-a situat mereu fie dincoace fie mult dincolo de omul concret. Doctrina psihanalitica e rezumata prin transformarea oricarui inconstient patogen in constient. Opera lui Freud a fost pentru H. Wells una din cele mai adanci rataciri ale umanitatii. Notiunea mana in protoclinica indiana denota organul spiritual cu functii diverse in care se acumuleaza date ale inconstientului si care constituie nucleul individualitatii psihice. Perlaborarea, simbolizarea prin limbaj erau deja prefigurate de valoarea cathartica pe care Breuer si Freud o atribuiau exprimarii verbale - omul gaseste in limbaj un substitut care permite abreactia aproape identica a afectului. Spiritul de emulatie se explica prin sublimarea agresivitatii iar altruismul prin sublimarea instinctului sexual. Maladia mentala erupe din dorinte antisociale sau perisociale oricum ineluctabile si ca atare refulate in si din copilarie. Realitatea psihica nu se traduce prin experiment. Freud descopera la 1884 proprietatile analgezice ale cocainei pe care Kller ulterior le va specula si e indicata a fi administrata in cazul sedarilor pentru a se renunta la efectele malefice ale morfinei. Psihanaliza este exegeza, tratament si cale de fundamentare a intuitiilor malaxor. Initial energetica freudiana a fost arogant influentata de praxisul hipnagogic pana cand aparatul psihic va fi transat in Topica Firstala - constient / inconstient / preconstient. Mostra de autentic inconstient se aserteaza in lapsus. Amneziile selective si efemere sunt tributare unui obstacol asociativ - memoria refuza evocari penibile. Ideosincraziile proliferate via parapraxii rezulta din compromisuri intre intentia constienta si o tendinta inconstienta de refulare. Gluma conserva un potential de inhibitie si comicul latenteaza o doza de efort mintal in timp ce umorul - travaliu narcisic care permite satisfacerea unor pulsiuni erotice sau belice inconstiente - rezerva answer-ul emotiv cuantificat pe un sens xenogon si ca atare plasat in contratimp. Stimulii apar integrati in visul trans-verosimil nu logic ci analogic prin capacitatea energiei de investitie de-a se desprinde de anumite reprezentari pentru a se antrena liber in poligonul oniric al cailor asociative. Decorul dremic accepta in regia nevoii de regresie impresiile la nivel primar. Activitatea nictemerala nu pretinde o extinctie a manifestarilor psihice dovada ca cenzura hipnopotenta suprima cosmarul prin trezirea subiectului. Se edifica Teoria Relatiei Simbolice prin raportul hipnagogic latent - manifest tradus prin imanenta respectiv expresia visului. Asociatiile libere intre cuvinte si idei se dezvolta onirotopic. Toate procesele psihice dispun de componente operationale cantonate inconstient ce interfereaza topogonic cu retentii afective contingente spre somatic iar answer-ul lor ne declara constienti. Sublimarea eidetica reproduce un proces iteromnezic si nu un efect asa cum permite idealizarea pulsionala. Diagrama simbolica via inconstient decripteaza cuvantul si mesajul iconic. Conflagratia intre principiul placerii Id-ului si principiul realitatii Eu-lui incodeaza frustrarea si refularea originara din care provine inconstientul biologic ce explica fixarea sau asocierea inraptuala eidhos - ethos bazal prin contra-investitie rambursata in economia psihicului dinamic via reprimare. Fiziologicul a generat in consecinta avanscient un continut protopsihic. Preconstientul admite conduita reticenta ca obiect xenoscient si difera de inconstient prin energia legata a proceselor secundare asociative remise la nevoie constientului - actualizarea amintirilor. Pulsiunile aconstiente se califica in baza proceselor primare via condensare si deplasare dar atunci cand se vor exprimate in preconstient sau constient sunt obligate sa raspunda catenar la cenzura prin constituirea lor in Formatiuni de Compromis. Exista un determinism psihic inconstient ancorat in toate tipurile de manifestari ale conduitei umane de vreme ce absurditatea e prezenta holotopic. Simptomul provine dintr-o motiune pulsionala compromisa sau anulata prin refulare ce faulteaza nu doar satisfactia ci si inamorsarea energetica exogona. Formatiunea de Compromis rezulta in baza principiului dinamic al inconstientului ce exercita si solicita permanent o forta antagonica - de interzicere a accesului la constiinta al unor continuturi psihice antrenate. Narcisismul acuza ansamblul pulsiunilor orientate spre Sine ca auto-atasament initial si tardiv ce blindeaza Eul - interfata a psihicului cu realitatea. Travaliul Doliului caracterizeaza categorial exclusiv umanul si se consuma sau epuizeaza doar in si cu timpul. Lamentarea ranforseaza placerea autista fictiogena - satisfactia de moment nu poate avea loc in absenta obiectului intens dorit decat printr-o substituire a partenerului dualist pierdut in echivalentul sau narcisic. Constientul desi situat la periferia aparatului psihic nu se resimte marginalizat ca Proba a Realitatii prin indicii de calitate - perceptie - realitate antrenati. Perlaborare apare ca integrare a continuturilor refulate la nivel preconstient. Freud a aratat ca afectivitatea mai mult decat inteligenta este factorul esential al vietii psihice - idee preluata de la Fr. Nietzsche care a descoperit Sinele apersonal dar peremptoriu prin natura in fiinta noastra - Ceea ce nu ma omoara ma face mai puternic. Pulsiunea mortii si conceperea 3gonica a personalitatii perceputa ca Sine / Eu / supra-Eu se enunta in Topica post-Firstala. De retinut ca Rank si Ferenczi nu accepta instinctul tanatic. Id e instanta contra careia se exercita defensa si e definit prin Sine ca pol pulsional al personalitatii. Eul apare Id-ului ca ceva modificat sub influenta directa a lumii exterioare prin medierea sistemului perceptiv constient. Supra-Eul survine in declinul Complexului Oedip la baieti respectiv Electra la fete. Energia Libera vizeaza procesele primare din inconstient si pretinde descarcarea ireconciliabila. Energia Legata - de reprezentari sau tendinte ori fantasme - tergiverseaza prin Cathexis - procese secundare nidate pe obiecte si idei - dezamorsarea in preconstient. Energia Mobila de supra-investire navigheaza in constient. Forta cviscienta si cea potentiala se enunta holonergic. Afectul poate avea o semnificatie si un destin independente fata de reprezentare. Amintirile se dispun in foldere izocentrice apte sa reclame un nucleu - de regula - patogen. Eul tinde spre placere - Lust - si cauta sa evite disconfortul - Unlust din ratiunea opozitiei primordiale Eros - Thanatos. Preconstientul e cladit pe rebuturi mnezice. Supra-Eul coboara adanc in Sine cu care e fortat sa intretina pentru a dezvolta relatii interne in calitatea lui de mostenitor al Complexului Oedip. Eul - poligonul structurilor speciale prin care influenta paterna si materna trec la aceeasi persoana - trebuie sa expulzeze Sinele (protomnezicul) speculand relatia cu Supra-Eul (noomnezicul). Refularea vorbeste de la Sine prin mecanisme articulate exoscient : formatia reactionala presupune o contra-investitie permanenta - conduite paragonice identificarea agresorului prin initiere inconstienta introiectia via fantasme endotopice inconstiente proiectia - imputa altuia procesele inconstiente proscrise anularea - negarea si renegarea izolarea - clivajul reprezentarilor regresia - recul in economia psihicului sublimarea - deplaseaza tendinta indezirabila spre un scop dezirabil sau pro-social rationalizarea - coerenta si acceptanta Prezenta unei ambivalente fata de obiect ramane esentiala pentru constituirea tuturor identificarilor - subiectul asimileaza prin altul un atribut si se transforma total sau partial in baza acestui model. Omul cu Lupii reprezinta episodul care tradeaza cauza imbolnavirii de nevroza a unui tanar de 22 de ani prin scenarizarea unui macabru oniric trait de subiect pe cand avea doar 3 ani. Traumatismul sexual a invadat si de fapt s-a refugiat in domeniul hipnagogic al unui copil asaltat la 18 luni de xenovalenta Scenei Primitive la care asistase involuntar dar cu toata fiinta - cativa lupi albi cu cozi mari ca de vulpe catarati intr-un copac si stand pironiti intre crengi priveau cu atentie la ceva pe fereastra camerei unde baiatul dormea. Privirea din vis a fiarelor padurii apartine in realitate copilului al carui intelect nu putea inferenta ci doar resimti efectele colportate in regia actului sexual parental. Civilizatia si cultura sunt rezultatul sublimarii instinctului sexual - libidoul este investit nu-n baza principiului placerii ci dupa cel al realitatii. Nevroza ia nastere din conflictul Eu - Sine iar psihoza apare in contextul belic Eu - Lume. Nevroticul anxios pierde simtul veridicitatii doar partial fiind interesat exclusiv de cantonul refularii personale in timp ce psihoticul ignora realitatea pentru a edifica o alta lume axata pe ruminatie si delir. Limbajul nevrotic ramane intact dar cel psihotic se denunta adesea prin psitacism. B. D. Lewin a elaborat teoria Dream White-Screan din convingerea ca orice vis e proiectat pe un - de regula - insesizabil suport blanc ce ar simboliza sanul matern. DWS solitar realizeaza o regresie la narcisismul primar. H. Silberer arata ca parabola ori mitul sau visul cauta trecerea de la functional ca stare pulsional erotica la anagogic - proces alogon prin care complexul de adaptare e tradus sau deportat intr-un simbol potent personificabil din ratiunea tipului psihic al evenimentului trait. P s i h a n a l i z a d e T r a n z i t Alfred Adler respinge modelul energetic al libidoului si l-a substituit cu un model orientat catre viitor - al straduintelor spre o pozitie sau stare semnificativa, determinata subiectiv, fiind astfel un model cu robuste valente teologice. El a respins structura tripartita a personalitatii (Sine / Eu / Supra-Eu) substituind-o cu Modelul Holistic al Personalitatii pentru dispunerea accentului pe functiile Eu-lui si reducerea interesului axat pe pornirile sau impulsurile Sinelui. Omul este combatant pe frontul sarcinilor vitale si avand nevoie de celalalt dar se vede minat de propriile aperceptii sau valori eronate. Adler ignora importanta sexualitatii si explica formarea caracterului si restructurarea nevrozei exclusiv prin aspiratia catre putere a oamenilor concomitent prin nevoia acestora de a-si compensa inferioritatile constitutionale, spulberand noile achizitii ale psihanalizei. Wilhelm Stekel a fost preocupat de influenta numelor asupra indivizilor. Freud l-a considerat pe baiat ca insuportabil si dominat de nebunie morala. Ferenczi Sandor creeaza o bresa in cadrul psihanalizei via tehnica activa fapt ce conduce la tentativa de-a induce fantasme sau de-a cultiva atitudinile celor analizati. Memorarea unor amintiri traumatice nu este esentiala pentru modificarea unor pattern-uri neurotice. Dorinta de revenire la experienta uterala si la confortul amniotic simbolizeaza nevoia de-a itera circumstantele apte sa permita accesul la originile vietii - Oceanul Planetar. Hiatul Sandor - Freud devine inevitabil in 1929. Anna Freud crede ca adaptarea copiilor la realitate nu trebuie vazuta ca o revelatie a conflictelor inconstiente. Melanie Klein a descoperit ca un copil care se afla intr-o legatura mai stransa cu o parte componenta a jucariei decat cu jucaria intreaga se gaseste in aceeasi situatie in raportul deopotriva cu sanul matern decat cu mama insasi. Acest mod instabil si primitiv de identificare a fost botezat de catre M. Klein ca pozitia paranoida respectiv schizoida. P s i h o l o g i a A n c e s t r a l a Carl Gustav Jung ca psihanalist disident dezvolta Teoria Inconstientului Ancestral unde Persona in memoria colectiva se declara arhetip. Simbolul poarta o semnificatie nu reproductiva ci prospectiva. Exista o confruntare creatoare in om cu opusele sale dar ori tocmai de-aceea si sinteza lor in Sine. Orice flanc al personalitatii anintegrat poate deveni in timp un complex. Impreuna cu Wolfgang Pauli lanseaza Principiul Sincronicitatii in relatia anetiologica dintre evenimentele care apar simultan printr-o coincidenta semnificativa. Prin introducerea conceptelor de Individuare si Self-realization Jung este precursorul Personologiei si Psihologiei Umaniste americane. El inventeaza metode ale determinarii orientarii exemplificate in persoana lui Freud respectiv Adler - extravert / introvert. Elaboreaza Testul Asociativ Liber si Testul de Proiectivitate. Jung considerand opera lui Freud o erezie evreiasca a incercat o interpretare in alt sens a faptelor pe care se baza psihanaliza (inconstientul colectiv - arhetipurile) in abstracto impersonala si anistorica prin care spera sa fie crutat de recunoasterea sexualitatii infantile si a complexului Oedip. Copilaria nu are un rol determinant in declansarea tulburarilor psihice ale adultului. Instinctul nutritiv e intr-adevar primitiv dar a-l reduce la erotism oral cum face Freud e o greseala deoarece el nu are nici o legatura cu sexualitatea. In problema nevrozelor, Jung releva ca acestea nu sunt in totalitatea lor de natura sexuala care ar putea constitui si acuza prima dar nu singura lor cauza. Anima e principiul feminin pe care-l gasim la orice barbat si Animus - principiul masculin observat la orice femeie. Persona sau masca apartine Colectivului si astfel se explica liantarea cu lumea exterioara. Umbra este arhetipul fiintei inferioare privit ca ansamblu de pulsiuni ce apartin aceluia care nu vrem sa fim dar care suntem. Doar in tinerete si la maturitate ne punem probleme caci in restul vietii constituim o problema pentru altii. Ea va fi cu atat mai mare cu cat societatea e mai represiva in raport cu Sinele. Spre deosebire de Kretschmer, in extraversie Jung vede o refulare a introversiei. Arhetipul apare in productiile individuale normale si patologice (vise sau delir) respectiv colective (mitologie si religie). Visul exteriorizeaza complementarul - animus sau anima - a ceea ce suntem. Nu concepe libidoul ca pe o forta psihica pentru ca notiunea de energie nu e ipostaziata ci folosita pentru a desemna intensitati de valori. Constiinta apare ca achizitie de data recenta si extrem de fragila in opinia lui Jung - partizan al lucrarii Mein Kampf (opera lui Adolf Hitler) ce tinde sa devina Biblia Nazismului. Inconstientul arian dispune de un potential superior in comparatie cu inconstientul iudaic. P s i h o l o g i a I n d i v i d u a l a Alfred Adler isi intemeiaza un propriu sistem pe care-l numeste Psihologia Individuala prin care initiaza o revansa a socialului in raport cu biologismul freudian. Tendintele masculine si feminine rezidente in psihicul scalen apar conflagrate prin vis. Adler dezvolta teoria sentimentului de inferioritate care presupune o compensare ce are ca efect dezvoltarea. Boala ar putea fi un refugiu in fata afirmarii sau felul de-a eschiva rana narcisica - A fi om inseamna sa te simti inferior. Prezumtiile adleriene se enunta fundamentale pentru Teoria Personalitatii : persoana e privita holistic se pledeaza pentru responsabilitatea individuala persoana se gaseste mereu in procesul devenirii deoarece oamenii pot alege ei se declara nu reactivi ci pro-activi omul se adapteaza nu doar habitatului ci si schimbarilor administrate lui persoana se traduce in lume comportamentul uman se inteligibilizeaza doar in context social Spre deosebire de Freud care considera neutra psihanaliza din perspectiva axiologica Adler - precursor al existentialismului - introduce Psihologia Valorilor prezumata in sensul existentei prin alegere si responsabilitate individuala. O persoana convinsa ca pentru a detine un loc trebuie sa fie Numarul 1 (idealul de sine), dar sub Numarul 2 (constiinta de sine) se va simti inferioara. Sentimentele primare de inferioritate rezultate din inajutorarea copilului si sentimentele secundare de inferioritate derivate din incongruenta convingerilor constituie stilul de viata al persoanei care nu adera constient la marea parte din aceste credinte dar in general adoptand un comportament consonant cu ele. Asa cum despre Freud s-a spus c-a descoperit Complexul lui Oedip pentru ca el insusi a avut o mama cu 2 decenii mai tanara ca tatal sau, tot asa Sentimentul de Inferioritate al lui Adler a fost pus pe seama deficientelor organice ale autorului - copil rahitic. NEO-FREUDISMUL Revendica totalitatea curentelor psihanalitice dezvoltate dupa anii 30 care renunta la tezele pansexualiste si biologiste acceptand importanta factorului cultural. Sunt 2 curente principale : psihoterapia sociala (tendinta culturalista in psihanaliza) via E. Fromm (umanism socio-psihanalitic) (individul e purtatorul socialului si nu elementul constitutiv lui), K. Horney (anxietate fundamentala), Gilles Deleuze (schizo-exegeza sociala) neopsihanaliza clinica via J. M. Lacan (hermeneutica psihanalitica), O. Rank (traumatismul nasterii), W. Reich (orgasmul e intrinsec oamenilor normali) (energia biologica inhibata devine sursa comportamentelor irationale si ca atare revolutia sexuala se declara necesitate stringenta) (orgonul energie vitala cosmica a carei stagnare in organism ar fi raspunzatoare de afectiunile psihice si somatice) P s i h a n a l i z a S o c i a l a Karen Horney pune in concept Anxietatea Fundamentala si Claustrarea. Copilul trebuie sa se adapteze la frica prin pattern-ul motivational peren sau Nevoi Neurotice - dorinte excesive si irealiste - ce se cristalizeaza apoi in trasaturi de personalitate - caracter ori temperament. Taxonomia Nevoilor Neurotice : afectiune si aprobare trebuinta unui partener limitarea la o viata meschina putere exploatarea celorlalti recunoastere sau prestigiu social admiratie personala realizare personala suficienta si independenta perfectiune si infailibilitate atitudinea omului rezultata din combinarea diferita a celor 10 NN prolifereaza 3gonic (Toward / Against / Away) Harry S. Sullivan declara personalitatea pattern al relatiilor interpersonale a carui istorie presupune si asimileaza 3 moduri de existenta : prototaxia exista in absenta gandirii parataxia admite detenta limbajului sintaxa prin simbol articuleaza logic experientele Erich Fromm instituie umanismul socio-psihanalitic sau freudo-marxismul. Societatea insasi favorizeaza alienarea individului generand situatii nevrotice. Omul ignora modul de eliberare a energiilor imense pe care le poseda. Altruismul apare mai intai la S. Kierkegaard dar ceva mai acut - Disperarea e o maladie mortala pentru ca desi nu te omoara nu poti scapa de ea si acest lucru e mai rau decat moartea insasi. Th. Gustav Adorno spunand ca nimic nu e adevarat in psihanaliza in afara exagerarilor sale dezvaluie acesteia potenta si arhitectura trans-canonica. Herbert Marcuse stie ca civilizatia incepe atunci cand obiectivul primar - satisfacerea plenara a trebuintelor - este repudiata si ca o prima consecinta tendintele animalice se convertesc in instincte via refulari, sublimari, proiectii, anulari, identificari si introiectii. Uni-dimensionala si ultra-represiva societatea alieneaza individul pentru ca acesta e prins intr-o disciplina care-l modeleaza dupa cum doreste in anonimat. Omul fiind nevoit sa acopere tot mai multe roluri risca neantizarea propriei fiinte. P s i h o l o g i a E x i s t e n t i a l i s t a J. P. Sartre e antrenat in descoperirea proiectului originar al Fiintei. Mediatizeaza alegerea definitiva prin care fiecare om se face persoana adica anunta a deveni ceea ce este. Fiinta este a-mediata pentru ca ea nu poate deveni obiect sau materie de cercetare de vreme ce se reveleaza subiectului doar pe calea reflectiei asupra propriei sale existente in timp si spatiu. R. L. Szondi instituie anancologia tradusa prin Teoria Destinului. D. Anzieu pledeaza pentru autoanaliza sau psihanaliza individuala fara psihanalist. J. M. Lacan de facto dar et de jure vrea reintoarcerea la Freud printr-o hermeneutica psihanalitica unde inconstientul e structurat prin limbaj. Inconstientul subiectului e in realitate discursul celuilalt. In opinia psihologului francez triada Horney - Fromm - Sullivan nu l-a continuat ci l-a deformat pe Freud. P s i h o l o g i a U m a n i s t a E a III-a forta dupa psihanaliza si behaviorism. Incepe dezvoltarea dupa A II-a Conflagratie Mondiala. Miscarea umanista se concentreaza prin A. S. Maslow asupra capacitatii oamenilor de-a exercita un control asupra propriului comportament, accentueaza unicitatea omului, tendinta lui spre auto-actualizare si auto-realizare, depasirea permanenta a propriilor nevoi (meta-motivatie), dezvoltarea potentialului creativ la maximum (Piramida Trebuintelor Umane si Peak-Experience). Valorile transcendentale avanseaza spre un simt al constiintei cosmice al unitatii dintre Sine si Univers. Self-ul Actual si Self-ul Ideal isi dezvolta - dupa C. Rogers - reciproc relatii de congruenta sau incongruenta. Tendinta de realizare generala nativa il ajuta pe om sa devina ceea ce Sinele sau e realmente. Realizarea Self-ului presupune deschiderea spre experienta, penuria de prejudecati si liberul arbitru antrenat si validat pe domeniul creativitatii. Conditiile dezvoltarii persoanei privesc reverenta independenta, empatia non-maculata si congruenta in relatiile interpersonale. In noi - constata E. Fromm - exista tendinte inconstiente spre rationalitate, creativitate si iubire. Omul nevoit sa faca naveta intre A FI si A AVEA cunoaste criza de identitate ce ameninta prin alienare fiinta. Religia iubirii promite pentru a trai Revolutia Sperantei. P s i h o l o g i a C o g n i t i v a Critica neo-behaviorismul si afirma modelul informational respectiv realizarea unor operatii centrale asupra reprezentarilor. Pledeaza pentru studiul cognitiei care desemneaza starile centrale activate ale constiintei si propune mecanisme mentaliste ca imagine, idee, judecata. Behaviorismul - observa U. Neisser - a explicat fara sa obtina o definire a fenomenelor psihice. Procesele neurogene apar prin exercitarea operatiilor centrale asupra reprezentarilor. D. Bindra spune ca exista 5 sensuri atribuite si recunoscute termenului de cognitivism ca raspuns la incriminarea neo-behaviorismului : - apare termenul mediator autonom (cognitia) in relatia infraplezenta S - R - invatarea nu mai survine prin iterarea mecanica ci se bazeaza pe domeniul unor concepte forate din ratiuni de adaptare (inferenta - etiognosa - ipoteza) - modelul asociativ e depasit prin procesarea si gestionarea informatiei via codare - decodare - se impun mecanisme endospective (imagine - idee - judecata) Remodelarea domeniului problematic pretinde unificarea conceptuala a diverselor arii disciplinare autonome care accepta sa dezvolte pentru a stapani un limbaj comun. Noua paradigma denota accentul pus pe trecerea de la studiul facultatilor la exegeza proceselor de prelucrare a informatiei. Evolutia metodologica aduce in atentie nu doar testarea ci mai ales simularea ipotezelor. Relieful stiintelor cognitive ia altitudine prin pasarea si asimilarea termenilor la nivel interdisciplinar respectiv transdisciplinar. Spre deosebire de procesele modulare cele centrale in viziunea lui J. A. Fodor sunt decapsulate - au acces liber la intreaga informatie a sistemului. Modularitatea este determinata genetic. Psihologia cognitiva e stiinta situata in centrul unui sistem de stiinte cognitive - inteligenta artificiala, lingvistica, neurostiintele, hermeneutica, epistemologia, psihologia sociala - paradigma elaborata in 1879 de Adolf Lindner. E t n o l o g i a Irigata masiv de convingeri psihanalitice a proliferat teza conform careia masa in totalitatea ei se declara mai proasta decat indivizii in medie. Grupul a fost privit ca un animal decapitat ce reactiveaza instinctele turpitudinare. Scipio Sighele via Cesare Lombroso a diferentiat criminalii nativi de cei fortuiti. Le Bon prin convingerea declarata ca masele sunt mereu ceilalti va inspira pe Freud in elaborarea teoriei privind reprezentarile despre enclava protocivica al carei lider e asimilat ca supra-Ego. Charles Cooley a introdus in 1902 notiunea de Grup Primar (familia - prietenii) prin care se permite si mediatizeaza direct experienta Face to Face primordiala in formarea personalitatii sociale. Psihologia Ecologica a fost interesata si propagata de conceptul Crowding ce tradeaza densitatea umana in poligonul gregar. P s i h o l o g i a T r a n s p e r s o n a l a Apare in California in 1969 si pledeaza pentru ascensiunea personalitatii prin transcendere si auto-transcendere, cosmizare respectiv sinergie. Omul - constata Nietzsche - este ceva care trebuie mereu acceptat si depasit. Ren Descartes a distins lumea corpurilor (Rex Extensa) de constiinta (Rex Cogitans) si a presupus existenta unui sistem de efecte reciproce intre aceste lumi. Dualismul cartezian a articulat fara replica destinul exegezei clinice ale carei progrese sunt traduse ca adevarate redute pentru avantul stiintelor naturii. Stanislav Grof a folosit terapia psihedelica fundamentata de Humphrey Osmond din ratiunea ca spiritul uman trebuie sa fie capabil de transcendere. Elaboreaza conceptul CoEx (Experienta Condensata) vazut in cele din urma drept principiul psihologic general si care nu apare sub forma elementelor disparate ci doar intr-un proces de trairi. Experientele transpersonale adera la context : - expansiunea cronognosica (experiente embrionare si foetale / ancestrale / filogenetice) - expansiunea topognosica (constiinta terala si extra-planetara / telepatia) - contragerea topognosica (constiinta tisulara / experiente arhetipale si mitologice) - holognosia (constiinta spiritului universal) - vidul supra-cosmic si neantul meta-cosmic (evadarea numelui din pro-nume) Tanatologia si psihologia renasterii determina psihopatul sa accepte metoda transpersonala pentru a fi condus in starea de hipnoza regresiv spre si dincolo de momentul nasterii sale fiind astfel asimilat de existenta intrauterina si anterioara conceptiei. Sechelele dispar astfel prin anamneza si retrairea explicita sau implicita via simbol respectiv reintegrarea in constiinta actuala a evenimentelor dramatice din presupusa viata anterioara cu potenta tarala. Culpabilitatea irationala si angoasa nu se manifesta ca factori patogeni - alergiile, hiper-ponderabilitatea maladiva, epilepsia si alcoolismul sunt vindecate prin terapia transpersonala. Lumea se resemnifica evadand din absurditatea congenitala. Se impun 3 stadii in metoda transpersonala : identificarea (auto-actualizarea si auto-profetia) dezindividualizarea (eliberarea constiintei de incumbatoriul propriu sau de Ego) auto-transcendenta (aspatialitate si atemporalitate) Stadiile PT enunta identificarea / dezindividualizarea / auto-transcendenta din perspectiva constiintei hylotrope (newtoniana) respectiv holotrope (alocrona). Neisser absolva metafora coalescenta Om - Hardware si creeaza liantul Om - Software. K. Horney crede ca anxietatea fundamentala e capitala in geografia psihicului. E Fromm inventariaza nevoile fundamentale - cadrul de orientare si obiectul pentru devotiune / ancorarea / unitatea / eficacitatea / stimularea. J. Rotter introduce sintagma Locus of Control. Teoria Contiguitatii mediata de stimul devine - la A. Bandura - una a invatarii sociale. E. Erikson - conceptul de Self si dezvoltarea personalitatii implica octogonul emergentei supreme ce tradeaza crizele de identitate : - copilul mic (increderea sau penuria de incredere) - prima copilarie (autonomie versus jena si indoiala) - varsta jocului (initiativa versus culpa) - varsta scolara (abnegatie versus inferioritate) - adolescenta (identitate versus confuzia identitatii) (Efeb - notiune introdusa de Ernst Meumann) - adultul tanar (intimitate versus izolare) - adultul (altruism versus stagnare) - senescentul (integritate versus agonie) Conflictele interne referitoare la identitate sunt permanente. Dupa cum afirma L. Khlberg nivelele dezvoltarii morale se enunta pre-conventional (regulile societatii externe Self-ului ce nu are in atentie obligatia ci dreptul) conventional (regulile si sperantele celorlalti sunt interiorizate) post-conventional (individul devanseaza societatea) TU - observa R. Hogan - e rezultatul perceptiilor tale asupra modului in care te vad ceilalti. G. A. Kelly elaboreaza Teoria Constructelor Personale in anticiparea si diagnosticarea viitorului. L o g o t e r a p i a Dupa eliberarea sa din lagarele de concentrare V. Frankl acorda atentie teoriei lui Adler prin instituirea logoterapiei. Confruntati cu sarcinile vitale oamenii adopta 3 pozitii : Da (nevroza) Da, dar . . . (psiho-nevroticii) sau Sfidez sarcina ! (nevroticii) Nu (psihoticii) CONSTIINTA. ENERGETISMUL. VOLUNTARISMUL Sunt cele 3 concepte fundamentale, convergente si consubstantiale. Oricare dintre ele poate fi definit numai in corelatie cu celelalte. Originea studiilor filosofice contemporane asupra constiintei se afla in Fenomenologia Spiritului (1807) a lui G.W.F. Hegel. Constiinta apare la W. James in intentionalitatea sa manifestata in reflexia mutuala a subiectului si obiectului. Dinamica constiintei se releva prin torentul starilor psihice haotice eterogene in care Eul opereaza asemenea unui regizor cremenal ce dispune in relief stari substantive (invanescente) si stari tranzitive (evanescente). Toate obiectele gandite prezinta un franj ca zona periferica asa incat armonicele psihice - halouri pot interfera succedandu-se si introducand astfel in campul constiintei pluralitatea de continuturi reverberate simultan. Campurile de constiinta ne apar intr-o eterogenitate caleidoscopica incompatibila cu constanta unei structuri. W. James taxeaza identitatea constiintei pentru a o trata in cele din urma ca pe o himera antrenata exclusiv intr-un slalom printre experiente pure. Constiinta este dupa W. Wundt sinteza creatoare. Prin Logica Sentimentelor - constata Th. Ribot - se traduce constiinta afectiva. L. S. Vigotski descopera in constiinta Constructia Sistematica. Constiinta apare la M. Dufrenne printr-o Cunoastere a Cunoasterii. P. Janet defineste constiinta ca Reactie la Reactie. Campul Dinamic Integrator al inconstientului asimilat enunta - dupa H. Ey - constiinta. H. Bergson vede in constiinta organizarea inteligenta a elanului vital printr-o succesiune in simultaneitate - Endosmoza - a memoriei ce consemneaza si acumuleaza trecutul in prezent. Intervalul care separa instinctul de inteligenta naste constiinta. Omul afla in temeiul lui profund imaginea reverberata a lui Dumnezeu. Materia - dupa Leibniz - nu e decat un spirit sortit instantaneitatii. Energetismul in fizica si filozofie a fost initiat de W. Ostwald. Energia este fundamentul universului (1907). Psihologia lui C. J. Jung considera libido-ul energie pandemica si nu doar sexualitate asa cum declara Freud. C. R. Motru introduce in 1927conceptul de Personalism Energetic - persoana e forma de manifestare a energiei. St. Lupascu emancipeaza conceptele de Energie Psihica si Materie Izonima. A. Schopenhauer accepta vointa inconstienta prin esenta si constienta prin accident. Fr. Nietzsche declara cu Wille zur Macht vointa de putere care genereaza SupraOmul. Apollo si Dionysus - betia si visul - au trezit la realitate cultura greaca a carei valoare nu e cognitiva ci eminamente creativa pentru ca ea nu ne parvine din contactul cu realitatea lumii ci cu irealitatea onirica. Arta apolinica - asa cum observa Gabriel Liiceanu - este forma pura ca moment coercitiv si excogitare spirituala plasata intre constiinta si realitate menita sa creeze iluzia. Muzica apta sa exprime elementul metafizic pre-existent fiecarui element fizic al lumii da glas Sinelui in tacerea Eu-lui. Se poate iubi in om doar faptul ca el este o trecere si un declin. Dumnezeu a murit - striga Nietzsche - acum noi vrem ca supra-Omul sa traiasca. Sf. Augustin descopera in noi ceva mai adanc decat noi insine - structura sau sinergia. Conatia reclama dupa W. Wundt transformarea si depasirea afectivitatii. Vointa - cucerire recenta a umanitatii - este pentru C. G. Jung - organizare culturala si rationala a energiilor. A. Adler intelege vointa ca tendinta ce rezulta din supra-compensarea sentimentului de inferioritate. W. James crede ca vointa e cea care instaleaza reprezentarea in constiinta. P. Janet considera ca vointa gestioneaza fortele si tendintele. Vointa e in convingerea lui J. Piaget un Reglaj al Reglajelor. P.P. Neveanu concepe vointa ca functie reglatorie a constiintei. Constiinta si energia psihica respectiv vointa se declara si valorifica sinergic. Modelul psiho-neuro-cibernetic al actului voluntar e asa cum declara N. A. Bernstein in acord cu teoria reflexiva a lui P. K. Anohin - aferentatia inversa. PSIHOLOGIA ECTENICA E interesant faptul ca englezii au fost cei care au creat cuvantul Hinduism si ca termenul Confucianism nici nu exista in chineza. Ipostasul revendica persoana in sens teologic si nu psihologic. Crestinismul prin Bitomia de la 1054 a emancipat catolicismul in raport cu ortodoxia. Umanismul lui Marx limiteaza Fiinta umana la cadrele sociale si neaga valoarea intrinseca a personalitatii dispunand post-sidiar dimensiunea spirituala. Libertatea e o necesitate comprehensata. Umanismul Hristologic in schimb si ca replica descopera necesitatea in libertatea cazuta. Libertatea adevarata este libertatea interioara din spiritul uman in armonie si echilibru cu ordinea cosmica. J. Bhme a fost primul filosof gnostic ce a abordat religia antropologic - Natura omului este divin - lumeasca. Dumnezeu si Omul sunt un chip unic si indivizibil in Hristos - noul Adam. Dumnezeu rastignit a fost pentru o clipa ateu constata Antonie de Suroj. Singurul cu adevarat osandit este propriul fiu al lui Dumnezeu asa cum insista K. Barth - Un NU pronuntat in predestinare nu se refera la om. Prin Cristos ontologia a recapitulat si ispasit filocronia. V. Soloviov stie ca omul e teurg pentru ca aglutineaza Cosmosul in Absolut. N. Berdiaev din perspectiva teantropologiei admite o inferenta de maxima recenta - Nu credinta se naste din minune - ar fi aici una din ispitele majore respinse de Cristos - ci minunea este data credintei. Iisus se ridica deasupra tuturor prin Cuvantul rastignit pe crucea Lui. Marxismul - constata amar N. Berdiaev - nu cunoaste personalitatea si libertatea respectiv creatia - sinonim pentru iubire. Religia apare - observa L. Feurbach - ca o instrainare a omului de el insusi. W. James a fost primul psiholog care a studiat experienta religioasa pornind de la 4 revelatori fenomenologici (realist - subiectiv - genetic - axiologic). Religia se descopera nu ca dogma ci ca experienta paleo-stiintifica ce admite fideismul. Sigmund Freud aduce perspectiva psihopatologica - Religia este un joc al sublimarii. Agresivitatea precede faza proprietatii private si necesitatile materiale nu explica pulsiunile. Pulsiunile inconstiente (libidoul) filtrate dremic via supra-Eu au o dubla origine - congenitala - tensiunile auctoriale respectiv sociala - tabuul. Individul respinge departe de el insusi si de societate gradientul acestui supra-Eu. Pentru a se schimba prin el insusi si prin jocul sublimarii individul cauta morala si religia pentru ca Sinele sa fie patruns de ele. Nivelul Individual Civilizatie si Religie Narcisismul Evanescent Principiul Hedonic Fideismul animist si panteist Puterea e intrinseca fenomenelor naturale iar prin arbitrariul pur totemul si tabuul se translatizeaza etiognosic Complexul Oedip Secesia Eului si identificarea tatalui Idealul Eului Formarea supra-Eului si Etosul Heteronom Credinta Ipsoteista Sacrul si profanul se conceptualizeaza Dumnezeu se identifica in modelul Eului Experienta Autonomiei Principiul Realitatii socializeaza Sinele prin interiorizarea regulilor adresate Eului Ateismul Antropocentrismul dispune si speculeaza printr-o autonomie morala cauzalitatile in ordinea fizica si ratiunea umana Fr. Nietzsche vede-n religie Nevroza Umanitatii. Istoria omului nu e decat istoria reprimarii lui. C. G. Jung abordeaza poliflanctiv si profund credinta religioasa. Dumnezeu - Arhetip e descoperit ca realitate psihica proiectata pentru a realiza realitatea externa. Prin individuare ca tendinta asimptotica de realizare a Sinelui (arhetip al totalitatii) si pulsiune de centrare - ordine si sens - se explica summit-ul opuselor - Coincidentia Oppositorum. Oamenii - constata Emil Cioran - n-au inteles ca impotriva mediocritatii nu se poate lupta decat cu suferinta. Intreaga neliniste ce urmeaza suferintei mentine pe om intr-o tensiune in care nu mai poate fi mediocru. Anatemele Exilului provoaca aparitia constiintei intre Dumnezeu si Sine pe Culmile Disperarii acolo unde adevarul se rosteste inainte de-al scrie. Caderea in timp ne explica si traumatizeaza. Logosul ne e mai intim decat ne suntem noi insine - Negatia ateismului - absolut chiar - e in esenta tot religie. Animus (Hristos) si Anima (Fecioara Maria) se convoaca unitar levitand opusele in simbolul crucificarii pentru ca Eul sa poata trai prezenta si realitatea suverana a Sinelui. Simbolul filoneaza ritul la care adera Fiinta doar potentiala din nevoia de-a accede la Fiinta actuala. Daca la Freud avem un Dumnezeu - distinct de Eul uman - ce apare ca divinizare a tatalui primitiv (idealizat de fiii sai culpabilizati de a-l fi ucis pentru a-i confisca puterea) in cazul lui Jung - dimpotriva - Dumnezeu (imanenta Sinelui) reprezinta Prototipul arhetipului si Arhetipul prototipului. Copilul este natural religios. In forul inconstient al ateului circula pe rute anonime tendinte teiste. Suntem marcati de stigmatul crestinismului dar purtam in aceeasi masura semnul a ceea ce l-a precedat. Crestinismul e o catedrala edificata pe un templu pagan. Asupra noastra apasa ca o povara etatea universala a crestinismului si nu varsta noastra personala. Simbolurile pacifiste - mandale - itinereaza credinta prezumata in inconstientul ancestral si autonom. 3nitatea si sufletul (reprezentat de Pitagora ca patrat) percepute infratopic se distribuie dupa logica qvadraturala - cercul divizat isi poarta astfel crucea. Hristos nu a creat ci a absolvit din vina Inconstientului celorlalti prin clipa inumanei osande arhetipul sacrificiului suprem care precede si absolva persoana din orice om. Crestinul suporta trairea interioara a Golgotei asa cum pestera e semnul ca muntele stie sa planga caverna din propria devenire. E necesar sa evidentiem prezenta procesului de sublimare a unui continut numinos corespunzand arhetipului Mamei Primordiale, puternic refulat in primele secole crestine, refulare ce a culminat cu ceea ce nu intamplator s-a numit religia stapanilor si a avut ca si corolar estetic stilul romanic. Din aceasta perspectiva, sublimarea apare ca fiind factorul care a permis trecerea de la stilul romanic la stilul gotic in arta si estetica, acestea fiind intelese insa ca expresii ale procesului transceptiv care s-a implinit mai intai prin alchimia medievala unde gasim Anima Mundi, descrisa in imaginea Luminii (Claritas), Apei Pure, Fantanii, Izvorului Vietii, Matricii Cosmice, Creuzetului (Crucibil), Miresei lui Dumnezeu, Mamei Zeilor, Mamei Lumii, Esentei Lumii, factorului primordial de evolutie spirituala (focul ce conduce prin ardere lenta la obtinerea Pietrei Filozofale) (Fulcanelli, 1997, Jung, 1996), echivalenta cu Matro-pater a gnosticilor, numita Tacerea Mistica, Eterna, Duhul Sfant, Intelepciunea, Gratia, Gandul Triplu Format (Trimorphic Protenoia) sau Gloria (Meirotheea), Matricea care da forma totului - Mama multora, ea este imaginea duhului desavarsit, nevazut, feciorelnic . . . Ea a devenit Mama tuturor lucrurilor, caci a existat inaintea tuturor, Mama-Tata (Matropater) . . . (Apocriful lui Ioan / Apud. Pagels). Evolutia spirituala are loc in interiorul sau si avand-o pe Ea ca girant ectenic. Prin alchimie, apare o noua orientare in religia vremii si-n arta poetica religioasa, semnul distinctiv al noii ordini fiind Lumina. Asistam astfel la construirea radacinilor stilului gotic - teologia si poetica Luminii (Sedlmayer, 1991 ). Initiatorii lor au fost numiti ei insisi Copiii Luminii (Fulcanelli, 1997), adica al Sophiei, ai Sapientiei, ai Mamei Divine care - ca identitate spirituala - a fost refuzata la detenta mileniului I. Acest refuz apare ca un fenomen firesc de aparare a Eu-lui impotriva unei realitati alogene. Desi Iisus a vorbit despre Mama Pamanteasca in termeni de egalitate fata de Tatal Ceresc (Szeckely, 2000), foarte putini au avut sansa experientei manifestarii acestei Mame Divine. Doar cativa au cunoscut-o prin experienta directa. Mai mult, declinarea identitatii originare a lui Iisus cu Tatal, este in esenta sa o afirmatie de un adanc ermetism si poate fi inteleasa in adevarata sa dimensiune doar prin considerarea unor invataturi criptice din alte arii geografice, ancrestine. Din hinduism - de exemplu - aflam ca Iisus este unul si acelasi cu zeul Vishnu, Dumnezeu Atotputernic ce sustine creatia. El se incarneaza din era in era pentru a asigura saltul intregului Univers (Fiinta Universala, Fiinta Cosmica, Omul) la un nivel superior (Bhagavad Gita). Aspectul lui Vishnu incarnat in Iisus a fost acela de fiu. Dar avand Fiul si Tatal era firesc sa existe si o Mama. Iisus a vorbit despre Ea, dar nu i-a declinat identitatea pamanteasca decat foarte tarziu (Fiule, iata Femeia ! cuvinte adresate de pe cruce lui Ioan cu referire la Fecioara Maria, cuvinte deosebit de controversate, traduse cel mai adesea prin Femeie, iata fiul tau !) In penuria cunoasterii acestei realitati superioare, ca principiu cosmic feminin drept continut al psihicului colectiv si-n egala masura in lipsa posibilitatii identificarii acestui continut in sufletul individual, orice referire dolenta la Mama Divina este etichetata ca erezie, caci apare ca un atac la adresa unei ordini ce asigura stabilitatea universului individual si social (!). Constiinta colectiva la acel moment nu era pregatita pentru un asemenea salt. In consecinta s-a produs refularea. Reprimata, aceasta realitate nu a fost insa redusa la completa latenta. Vizionariile nu sunt deloc putine si multe dintre ele au fost consemnate-n analele primelor biserici. La nivelul constiintei populare s-a realizat un transfer de credinta asupra Fecioarei Maria. Transferul a fost de-asemenea intermediat si sustinut de cei care au avut experienta identitatii originare a Fecioarei si a manifestarii numenice a Mamei Divine. Astfel apare cultul pentru zeita crestina (Mariologia), Fecioara Maria. Acest cult a fost insa mai degraba o miscare populara, decat a religiei oficiale, care inca din primele secole si-a dovedit puternica orientare paternalista. Aceasta tendinta se exprima maximal in imaginea domului romanic, expresie puternica a unui Dumnezeu Judecator si intransigent, singurul in masura sa controleze erezia afirmarii unui Dumnezeu feminin egal. Procesul refularii creeaza o imagine a lui Dumnezeu Tatal ca instrument pentru mentinerea reprimarii Mamei Divine. De ce survine aceasta expresie abia prin arta gotica si nu mai din timp ? Pentru ca stilul romanic apare ca un apogeu al reprimarii Principiului Feminin universal. In consecinta este momentul de maxima tensiune in psihicul colectiv, ceea ce determina intr-un fel sau altul o reactie de reparatie, pentru restaurarea echilibrului. Stilul gotic este expresia reactiei la stilul romanic, un stil care poarta puternic amprenta Tatalui. Vorbim acum despre o reactie estetica, dar aceasta este doar varful unei reactii psihologice profund umane si colective. Este o revolta impotriva Tatalui si o reparatie a imaginii totale a divinitatii prin recunoasterea Mamei. In culisele acestei revolte a glisat un conflict inconstient de cea mai inalta valoare spirituala. Ca orice continut reprimat, Mama Divina incearca sa se exprime pe o alta cale decat cea supusa criticii imediate a Eu-lui. Intai prin alchimie, care ajunge la revelarea Animei Mundi prin opera izonima si-nchide procesul sublimarii energiei Mamei Divine in simboluri de un profund ermetism apte sa transceada SearchRoom-ul pentru a se enunta estetic, sub forma argoului catedralei. Nu intamplator arta gotica este numita Arta Gota (Goth Art), adica arta cu limbaj secret, un limbaj ce contine un mesaj taumaturgic prin Frames-Stage-ul cinetic al simbolurilor. Catedrala apare ca insasi Mama Divina. Interiorul catedralei este corpul mamei, uterul, matricea. Ansamblul de simboluri sunt instrumentele Sale in psihicul credinciosului. Lumina ei declara insasi esenta divina, substanta pura, vehiculul transformarii omului pana la stadiul de cetatean al Ierusalimului Ceresc. Trairea sublimului nu este o stare abstracta si andefinita. Se pare ca-n psihicul inconstient colectiv exista informatii directoare cu privire la atingerea starii de echilibru psihic, pe care anumite persoane din istoria umanitatii l-au atins si a caror experienta sublima s-a inregistrat ca informatie genetica in inconstientul sintal. Procesul acesta de imprimare a starii individuale in starea colectiva este in viziunea noastra ceva asemanator cu ceea ce Rupert Scheldrake descrie in teoria evolutiei speciilor pe baza amprentei informationale (Teoria Campurilor Morfogenetice). Termenul de sublimare a fost introdus de Freud, ca mecanism prin care anumite pulsiuni inconstiente detasate de obiectele lor primitive sunt integrate in personalitate investindu-se in echivalente cu o valoare sociala pozitiva. Se pot compara procesul de sublimare si efectele sale asupra existentei umane cu actiunea omului de a transforma caderea de apa devastatoare intr-o sursa de electricitate (U. Schiopu, Dictionar de Psihologie). Fiecare dintre Titanii Renasterii - Leonardo si Michelangelo - a inregistrat in experienta de viata lipsa mamei, de la o anumita varsta in copilarie. Este imposibil sa nu remarcam cum in arta renascentista Madonele complete prin sublimul pe care il respira sunt tocmai cele pictate de Leonardo respectiv sculptate de Michelangelo. Ei nu realizeaza scene de maternitate insa, nu reprezinta mama si copilul, ci idealul suprem de Mama, Fecioara, avatar al arhetipului Mamei Primordiale, in unitate cu principiul universal de copil divin (Fiul divin ipostaziat). Functia artei apare aici dubla - pe de o parte este vorba de sublimarea nevoii personale de mama, pe de alta parte este vorba de obiectivarea in opera a rodului asimilarii si integrarii in Psyche-ul Individual a principiului matern universal. Finalitatea acestui proces este realizarea identitatii de principiu intre mama personala si Mama Universala, fenomen posibil atunci cand are loc transcenderea eului si implinirea drumului spre centrul fiintei, centrarea pe Sine. Depanarea sublimarii e - dupa Klein - astfel desavarsita, intrucat se produce la nivelul obiectului / subiectului. Despre erezii mult timp s-a stiut numai ceea ce au spus acuzatorii lor, dar dupa descoperirile de la Nag Hammadi pentru prima data ereticii vorbesc in numele sau prenumele lor propriu. Ce a determinat blamarea gnosticilor? Fara indoiala ca ideile ce nu corespundeau cu cele ale ortodocsilor. Cateva exemple sunt elocvente : - exista un Dumnezeu Mama - Tata (Matropater) - suferinta, truda si moartea nu se datoreaza pacatului omenesc, pe care de-altfel gnosticii il pun la indoiala in dimensiunea lui originara Se stie ca ortodocsii au dezbatut conceptiile gnostice din motive religioase si filosofice, dar cercetarile mai noi arata existenta unor ratiuni sociale si politice a controverselor dintre ortodocsi si gnostici. Astfel de implicatii concrete au fost cruciale pentru dezvoltarea crestinismului ca religie institutionala. In clar, gnosticismul era contrar directiei de dezvoltare a crestinismului, asa incat a devenit rapid indezirabil si a fost calificat ca erezie, in timp ce ideile care sprijineau directia oficiala au devenit ortodoxe. Sursele de la Nag Hammadi - peste 50 de scrieri - corelate cu altele cunoscute au aratat ca religia si politica se suprapun in dezvoltarea crestinismului. Politica monoteismului crestin din primele secole dupa Christos se poate cuprinde in cateva cuvinte - Un Dumnezeu, un episcop. Aceasta politica a fost adoptata atunci cand sustinatorii ortodoxiei s-au confruntat cu ideea gnostica a existentei inca a unui Dumnezeu in afara celui numit de Vechiul Testament. Textele gnostice descoperite arata ca acest Dumezeu inrecunoscut de ortodocsi era un Dumnezeu feminin, numit Credinta, Intelepciunea, Mama Celor Vii, etc. Mai mult, gnosticii insistau pe diferentierea imaginii populare a lui Dumnezeu - stapan, rege, domn, creator, judecator si sensul, semnificatia spirituala a acestei imagini - sursa ultima a tuturor fiintelor, principiu primar, invizibil si incomprehensibil. Dar majoritatea crestinilor, spuneau gnosticii, confunda imaginile lui Dumnezeu cu realitatea Sa. Ceea ce este interesant este ca desi reprezentantii oficiali ai ortodoxiei ii declarau eretici pe gnostici, acestia se bucurau de o simpatie populara destul de mare, majoritatea crestinilor nerecunoscandu-i ca eretici. In atare situatie episcopii ortodocsi redacteaza lucrari ca Respingerea si nimicirea falsei Gnoze (Irenaeus), iar cu ocazii speciale nu pierd sansa de a-si intari pozitia de conducatori (Clement, Episcop al Romei - 90 e. n). Efectele acestei trunchieri a invataturilor lui Iisus si vaduvirea crestinismului de o forta feminina divina care sa contrabalanseze imaginea de Tata, Stapan si Judecator a lui Dumnezeu sunt colosale. Creatiile artistice evoca Mama Divina, imaginile fiind expresia nevoii imperioase de divinitate feminina. Sa urmarim ce spun invataturile gnostice despre Dumnezeu ca Mama-Tata . . . Ea este imaginea duhului desavarsit, nevazut, feciorelnic Ea a devenit Mama tuturor lucrurilor, caci a existat inaintea tuturor, Mama-Tata (Matropater) (Apocriful lui Ioan / Apud. Pagels). Sursele gnostice arata ca Dumnezeu nu este nici feminin, nici masculin, ci acesti termeni trebuie acceptati functie de atributul sau calitatea la care se face referire si care sugereaza fie feminitatea (iubirea, compasiunea, grija, creatia), fie masculinitatea (judecata, stapanirea, impulsul initial). (Islamismul sustine aceeasi teza a atributelor Jalal si Jamal - feminin / masculin ale lui Allah). Alegoria divinitatii ca unitate a femininului si masculinului este o reprezentare alchimica ce preia cu fidelitate ideea lui Matropater gnostica. Partizanii acestor opinii erau de parere ca divinitatea trebuie inteleasa in termenii unei relatii perfecte, armonioase prin dinamica integratoare a contrariilor. Aceasta viziune pare mai degraba apropiata de conceptele de Yin si Yang decat de iudaism si crestinism. Spunem pare, pentru ca de fapt aceasta diferenta este superficiala, dovada cuvintele lui Iisus consemnate de Evangheliile Gnostice: . . . Mama Mea, Duhul . . . (Evanghelia catre evrei - Origene) . . . Tatal Adevarului si Mama Divina . . . in opozitie identitara cu parintii pamantesti (Evanghelia lui Toma - Origene). O afirmatie socanta e cea din Evanghelia lui Filip - Este ingaduit sa rostim un mister? Tatal tuturor lucrurilor s-a unit cu fecioara care a pogorat. Duhul reprezinta elementul matern al treimii, fiind in acelasi timp Mama si Fecioara. Unirea Tatalui cu Duhul descins - intrupat - trebuie inteleasa simbolic. Adam a luat fiinta din 2 fecioare - Duhul si pamantul virgin iar Cristos - prin urmare - s-a nascut dintr-o fecioara, adica din Duh. (Evanghelia lui Filip - Origene). Autorul acestei evanghelii ridiculizeaza pe crestinii pan-ortodocsi - Ei nu stiu ce spun. Cand a conceput vreodata o femeie de una singura ? Nasterea din Fecioara se refera la misterioasa unire a 2 puteri divine - Tatal a Toate si Duhul Sfant. Filip a demonstrat astfel ca Fecioara Maria nu era o femeie obisnuita, ci insasi Duhul Sfant, aspectul feminin al Treimii, Mama Divina descinsa in lume. Aceasta era greu de acceptat de catre crestinii ortodocsi care aveau fata de mama lui Iisus o atitudine de negare si de inrecunoastere. Trebuie sa amintim ca Fecioara Maria a fost acceptata de Biserica drept Mama lui Dumnezeu, Mireasa si Mama a lumii abia mult mai tarziu, spre sfarsitul mileniului I si chiar si atunci sub presiunea paremiogena. Dnicolo de Tacerea Mistica, Eterna si Duhul Sfant, gnosticii sugerau o alta caracteristica a Mamei Divine, respectiv Intelepciunea. Astfel Mama era Intelepciune, Sophia, Sapientia care traducea de fapt termenul ebraic Hokhmah. Rugaciunile incepeau cu adresarea spre Mama Divina - Gratia, Ea care a fost inaintea tuturor lucrurilor sau Intelepciunea incoruptibila. Mai mult, o mare parte din sursele gnostice ii atribuie Mamei Divine binefacerile primite de Adam si Eva in Paradis - I-a facut constienti de ei insisi, i-a invatat sa-si caute hrana. Mai tarziu in vremea potopului, Ea a fost aceea care a cernut din Ea lumina si Noe a fost salvat in Arca si astfel neamul omenesc a umplut din nou pamantul. Toate aceste surse citate pana acum nu au fost incluse in lista celor care formeaza colectia Noului Testament. Asa cum bine remarca E. Pagels, specialist in istoria precoce a crestinismului, toate textele secrete venerate de gruparile gnostice au fost omise din colectia canonica si calificate drept eretice de cei care se denumeau ei insisi crestini ortodocsi, aparatori ai adevaratei credinte si ai invataturilor adevarate. In momentul cand procesul de selectie a diverselor scrieri s-a incheiat - probabil nu mai tarziu de anul 200 - practic toate imaginile feminine ale lui Dumnezeu au disparut din traditia crestina ortodoxa. (Evangheliile Gnostice - Pagels). Ce motive si prin ce mijloace, la inceputul secolului al III-lea d. C. unele idei au fost declarate eretice iar altele ortodoxe? Pagels sugereaza un motiv istoric real pentru care scrierile amintite au fost suprimate si apoi, in secolele urmatoare, condamnate la distrugere prin ardere. O indicatie in vederea raspunsului putem gasi intrebandu-ne daca nu cumva crestinii gnostici derivau vreo consecinta sociala practica din conceptia lor despre Dumnezeu - si omenire - in termeni care sa includa elementul feminin. Aici raspunsul este - fara indoiala - Da. Argumentul este sustinut chiar de scrierile celor care se considerau ortodocsi si care aveau functii de conducere in Biserica. Irenaeus observa plin de consternare ca mai ales femeile erau atrase spre gruparile eretice. Explicatia era dupa Irenaeus faptul ca acesti invatatori erau seducatori, diabolici si inteligenti, magicieni . . . Mai mult, noteaza Irenaeus, acesti gnostici indeamna femeile sa profeteasca, ceea ce le era strict interzis in biserica ortodoxa. In plus, femeile erau invitate sa actioneze ca preoti - El inmaneaza cupa femeilor pentru a inalta rugaciunea euharistica . . . Tertullian se arata la fel de indignat pentru ca ereticele sunt destul de indraznete pentru a predica, a se angaja in discutii, a infaptui exorcisme si a savarsi vindecari . . . El era adeptul a ceea ce numea preceptele disciplinei ecleziastice privitoare la femei si care sustineau ca nu este ingaduit unei femei sa vorbeasca in biserica, nici sa predice, nici sa boteze, nici sa ofere impartasanie, nici sa pretinda pentru sine participarea la orice functie masculina - pentru a nu mai mentiona vreun oficiu preotesc. (De Virginibus Velandis). Pana-n anul 200 sursele istorice mentioneaza cel putin 3 cercuri crestine care pastrau imaginea masculina a lui Dumnezeu si care includeau in functii de conducere femei. Considerand existenta Mamei Divine ca egala a Tatalui Ceresc, consecinta sociala era considerarea egalitatii intre femei si barbati, ceea ce era o treapta superioara a miscarii crestine timpurii fata de traditia centrata pe imaginea paterna. Prin deschiderea remarcabila spre femei, Iisus insusi a incalcat datina evreiasca. El a vorbit deschis cu femei, le-a inclus printre insotitorii sai si le-a oferit iluminarea (Maria - sora Martei). Desi in primii zeci de ani dupa Iisus femeile inca mai actionau ca profetese, invatatoare si evangheliste, apar chiar printre apostoli - Petru si Pavel - atitudini misogine. Simon Petru le-a zis discipolilor - Femeile sa plece de la noi caci ele nu sunt vrednice de Viata. (Evanghelia lui Toma - NHL). Barbatul este chipul si slava lui Dumnezeu, pe cand femeia este sclava barbatului . . . (Corinteni 11: 7 - 9) (Scroggs - Paul and the Eschatological Woman). Prin preajma anului 200 majoritatea comunitatilor crestine a aprobat drept canonica epistola pseudo-paulinica a lui Timotei care subliniaza elementul anti-feminist din conceptiile lui Pavel - Femeia sa invete in tacere cu toata supunerea. Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai sus de barbat, ci sa stea in tacere. Secolul al II-lea - exact in toiul conflictelor cu gnosticii - mentioneaza introducerea regulii separarii femeilor si barbatilor in lacasul de cult. La sfarsitul secolului al II-lea, participarea femeilor la cult a fost condamnata explicit - gruparile unde femeile continuau sa aiba conducerea erau infierate ca eretice. Savantii avanseaza seria de argumente care a motivat aceasta atitudine - pe de o parte conflictul dintre Petru si Maria Magdalena dupa moartea lui Iisus, in cadrul caruia Petru ii contesta autoritatea spirituala femeii despre care se stie ca a fost foarte apropiata de Iisus si pe care ceilalti discipoli o respectau profund, caci . . . ea vorbea ca o femeie care a cunoscut Totul (Dialogul Mantuitorului - NHL). Pe de-alta parte, crestinismul patrunde si-n clasele sociale mijlocii, unde pozitia femeii era una de inferioritate fata de barbat. Putin inainte de sfarsitul secolului al II-lea, in comunitatile ortodoxe apare Regula Bisericii Apostolice. Gnosticii nu erau unanimi in sustinerea femeilor si mai ales nu impartaseau cu totii ideea divinitatii masculin-feminine. Acest fapt nu trebuie sa ne surprinda - fiecare autor a avut de invatat lectia elementara din propria experienta sociala. Rationand ca asa cum in societate barbatul este mai presus de femeie, la fel divinul este mai presus de omenesc, iar termenii de barbat si femeie se transforma-n metafora - femininul reprezinta ceea ce este creat, umanul, iar masculinul reprezinta divinul, evolutia. Astfel expresia Femeia sa se transforme in barbat pentru a obtine cunoasterea priveste transcenderea naturii umane. Maria chiar spune - Sa laudati maretia lui Iisus, caci El ne-a pregatit si-a facut din noi barbati. (Evanghelia Mariei - NHL). Ortodocsii nu erau nici ei unanimi in denigrarea femeii si-n respingerea existentei unui aspect masculin si a unuia feminin al divinitatii. In replica la textele gnostice deja citate, gasim exceptia frapanta de la modelul ortodox in scrierile lui Clement din Alexandria, care il caracterizeaza pe Dumnezeu in termeni masculini si feminini deopotriva, dand si pentru natura umana o descriere in termeni egali pentru barbat si femeie - Pentru copil, Cuvantul este totul, tata si mama, dascal si doica . . . Hrana este laptele Tatalui . . . si numai Cuvantul ne da noua, copiilor, laptele iubirii si numai aceia care sug la acest san sunt cu adevarat fericiti. Din acest motiv, a cauta se cheama a suge. Acelor copii care cauta Cuvantul, sanul iubitor al tatalui le da laptele . . . barbatii si femeile sunt egali in desavarsire si trebuie sa primeasca aceeasi invatatura si aceeasi disciplina. Caci numele de omenire le este comun barbatilor si femeilor. Iar pentru noi, in Christos nu este nici masculin, nici feminin. (Clemens Alexandrinus Paidagogos). Demonstratia lui Clement a avut putin rasunet in afara Alexandriei cosmopolite. Majoritatea comunitatilor crestine a adoptat pozitia contemporanului lui Clement, Tertullian. Astfel se explica faptul ca dupa anul 200 nu mai avem nici o marturie despre femei care sa preia roluri profetice, preotesti si episcopale in cadrul bisericilor ortodoxe. La 1977, Papa Paul al VI-lea a declarat ca o femeie nu poate fi preot pentru ca Domnul nostru a fost barbat ! Considerat sub raportul psihanalizei artei si-n special avem in vedere continuturile Psyche-ului colectiv sublimate in arta epocii, vom fi surprinsi (sau poate nu) dar oricum interesati sa constatam cum nevoia psihologica de Mama Divina, acutizata prin contestarea dogmatica, se traduce via sublimare in secolul XI prin produse artistice religioase si profane de mare forta spirituala. Dogma crestina a exclus din viata sociala si din invataturile sale existenta Mamei Divine, dar nu a putut opera in sfera adanca a inconstientului colectiv, acolo unde isi are lacasul Arhetipul Universal al Mamei. In epoca patriarhal religioasa, Poetica si Teologia Luminii, arhitectura si sculptura gotica apar ca depanare a imaginii feminine - a sufletului uman si a divinitatii. Poetica dupa sec. IX este printre primele dintre artele medievale in care s-a obiectivat nevoia omului de femininul divin, necesitatea raportarii omului la divin ca la o Mama. De-altfel apelativul de Mireasa a lui Christos acordat Bisericii a fost introdus de poetica. Necesitatea de Mama Divina, in lipsa unei imagini provenite din experienta interioara, este satisfacuta de identificarea oficiala a Bisericii cu Mama a credinciosilor. Nevoia credinciosilor de concretete a urmat un astfel de curs - e mai usor sa te rogi la Fecioara decat la Dumnezeu, la sfinti decat la Fecioara, la Biserica decat la sfinti. Desi Maria a fost o personalitate autentica si concreta, trecerea timpului a maltratat concretetea imaginii sale si de-aceea a fost nevoie de o noua imagine unde omul sa gaseasca un Intermediar. Biserica fiind o prezenta obisnuita in viata sociala fata de care deja se crease o serie de atitudini religioase, a fost usor identificata cu o prezenta divina concreta, palpabila si mai ales inzestrata cu autoritate spirituala. Imaginea Ierusalimului ceresc se concretizeaza in spatiul catedralei, care se gaseste intre sfera obiectiva a Scripturii si sfera subiectiva a poeticii vremii. Incepand cu acest moment, arta devine intr-o masura mai mare obiectivarea continuturilor psihice ale celui ce o realizeaza, decat ale celui ce o comanda. Daca poezia descrie Paradisul ca pe Divinitatea feminina in care credinciosul isi gaseste mantuirea, arta arhitecturala ii da o forma concreta, magistrala si impresionanta - catedrala gotica. Exegetii stilului gotic afirmasera ca Dumnezeu se revendica prin poetica si Teologia Luminii. Un Dumnezeu al Luminii il inlocuieste pe cel al fricii. Un Dumnezeu accesibil, protector il substituie pe cel incognoscibil si intransigent. Predilectia entuziasta pentru lumina este dovedita de estetica si arta in care se proiecteaza cele 3 acceptiuni ale luminii - lux, lumen, claritas. Cerul are 3 straturi : empireul immobilis / lux pura / totaliter lucidum diafanul sau cristalul uniformis / mobilis / totaliter diaphanum firmamentul partim lucidus / partim diaphanum Materia trebuie in consecinta distinsa prin 3 tipuri de perfectiune : luminozitatea pura (divinul) transparenta (intermediarul) non-transparenta (psihicul) Apectul lui Dumnezeu care este simbolizat prin lumina este cel feminin, pentru ca Fiul si Tatal sunt deopotriva simbolizati prin soare, avand in vedere ca Iisus a spus in repetate randuri - Eu si Tatal suntem una. O alta dovada ca lumina se refera la aspectul matern al Trinitatii cu privire si la identitatea intre Mama Divina, Duhul Sfant si Fecioara Maria, ne este oferita de mesajul unui tablou gotic. Cuvintele inscrise pe bordura imbracamintei Fecioarei vorbesc de la Sine - Ea este mai frumoasa ca Soarele si mai presus de intreaga multime de stele. Comparata cu lumina, ii este superioara. Caci Ea este stralucirea luminii eterne si oglinda imaculata a majestatii lui Dumnezeu. O inscriptie de pe altarul din Ypres spune despre Fecioara in alti termeni - arondati aceleasi dialectici - Conditoris templum. Sancti spiritus sacrarium. Dogmatica o repudiaza pe Fecioara din actul venerarii, o exclude pe Mama Divina de langa omologul sau masculin, Tatal, dar nu poate impiedica revelatia individuala si nevoia colectiva care ia - in Leasing - expresia prin artefact. Imaginea Mamei Divine, desi a ramas vie in constiinta multor crestini pentru o vreme, fiind lipsita de un suport concret, ideologic si simbolic - temple sau statui ca-n timpurile pre-crestine - a tins spre dizolvare. Acest fapt a echivalat psihologic cu ramanerea in stare de latenta a energiilor psihice care livrau experientei individuale si sociale date cu privire la divinitatea feminina. Izgonita din religie, energia Mamei s-a retras intr-un spatiu mai putin posibil de supus cenzurii - inconstientul individual si colectiv, de unde irumpe cu forta la adapost de critica dogmatica si-n forme covarsitoare pentru constiinta. Asa se explica vizionarismul si procesiunile populare in memoria Fecioarei Maria. Nevoia psihologica de protectie, grija, interventie, nevoia de model ideal al femeii nu au fost satisfacute doar de sarbatori si procesiuni. Oamenii aveau nevoie sa vada, sa perceapa ori sa simta concret prezenta divinitatii in viata lor. La fel ca si un copil lipsit de propria mama, comunitatile crestine traiau cu aceasta penurie de relatie anmediata cu Mama colectiva, cosmica. Cum copilul sublimeaza nevoia de mama pentru a evolua sanatos, la fel crestinii sublimeaza nevoia de maternitate divina in ideologii, in formule artistice, in imagini concrete, simbolice. Daca primele biserici crestine au fost dedicate Fecioarei Maria si construite pe locul vechilor temple consacrate Zeitelor Mame, domurile romanice, masive si intunecate, sunt dedicate Tatalui Ceresc. Este o imagine graitoare pentru evolutia crestinismului. In aceste conditii, inovatiile tehnice si noua estetica a goticului, ca expresie artistica a teologiei luminii si ca imagine concreta a descrierii poetice, apar ca reafirmare a necesitatii existentei si manifestarii concrete a principiului divin feminin in viata cotidiana, avand menirea sa raspunda necesitatii de gratie, frumusete, lumina, armonie, inaltare, iertare, protectie, iubire inconditionata din partea divinitatii. Catedrala gotica anvergurala se localizeaza in centrul urbei. Pornind de la aceasta idee avansam ipoteza centrala - imaginea sublima a Mamei Divine este Catedrala Gotica al carei prototip se revendica in Saint-Denis. Cum sugereaza abatele Suger, pornind de la ceea ce vezi te poti inalta la ceea ce nu poti vedea, pornind de la ceea ce simti te inalti la ceea ce este dincolo de simturi. Acest nivel al sublimarii este foarte aproape de pasii individuarii. Stilul gotic apare astfel ca expresie a sublimarii nevoii de Dumnezeu ca Mama. Arhitectura romanica era o arta calugareasca. Proiectantii si arhitectii erau formati la manastiri, ceea ce a asigurat acestui stil anumite coordonate ale starii de spirit. Domul romanic a fost expresia unei stari de spirit ancorata in moarte prin durere. Spatiul domului castiga infinitul remis de intunericul inevanescent si din raceala zidurilor masive. E vorba aici de un Holocaust al Luminii devenita under-liminal obiectul Constiintei. Monumentalitatea impresionanta inspira si expira teama de judecata divina.. Elementul patriarhal al domului roman este puternic - peretele vidanjat dar solid si masiv are functia principala de sustinere a unor forme ce invadeaza spatiul dintr-o ratiune superioara dar care pare a fi straina nevoilor omului asupra caruia se apleaca. Catedrala devine centrul orasului, este o prezenta vie in viata comunitatii privita ca si entitate unde fiecare se regaseste. Goticul - raportat la domul roman - aduce zveltete, gratie, spatii goale si Lumina. Estetica luminista a goticului este o expresie a Mamei, ca o replica la estetica nocturna si misterioasa a domului romanic si la ideologia patriarhala care l-a promovat. Certamente aceasta este epoca in care demareaza conflictul dintre arta si religie, caci nu puteau exista in armonie o conceptie paternalista asupra divinitatii, impusa de dogmatica crestina si o conceptie maternalista, propusa de arta si noua teologie. Pentru gotic lumina nu este doar figura de stil, este o realitate divina care cuprinde in ea totul. Elanul gotic, asa cum s-a mai spus de catre exegetii acestui stil, vine din convingerea ca Dumnezeu este Lumina. Theo-doxia mistica a lui Dionisie, cu care Suger ia contact, sustine o teorie fascinanta despre esenta luminoasa a universului. Acolo se spune ca Dumnezeu este Lumina. La aceasta lumina primordiala, increata si creatoare, are acces orice faptura. Orice faptura primeste si transmite lumina cereasca functie de capacitatea proprie, adica functie de rangul la care se situeaza pe scara fiintelor, functie de nivelul la care gandirea puterii divine a asezat-o din punct de vedere ierarhic. Purces dintr-o iluminare, universul este un torent de lumina care coboara in cascade, iar lumina izvorata de la fiinta primordiala asaza intr-o pozite imuabila pe fiecare dintre fiintele create. Dar le si uneste intre ele, pe toate. Legatura pornita din iubire, lumina inunda intreaga lume, o asaza in ordine si coeziune si, dat fiind ca orice obiect o reflecta intr-o masura mai mare sau mai mica, aceasta iluminare produce, printr-un lant continuu de reflectari, o miscare inversa dinspre adancimile intunericului, o miscare de reflexie indreptata spre sursa de lumina. In felul acesta, actul luminos al creatiei instituie, prin el insusi, o ascensiune progresiva, din treapta in treapta, spre fiinta invizibila si inefabila de la care purcede totul. Totul se intoarce la ea prin intermediul lucrurilor vizibile care, la nivelurile de sus ale ierarhiei reflecta din ce in ce mai bine lumina. Astfel creatul conduce spre increat pe o scara de analogii si concordante. Clarificandu-le una dupa alta inaintezi deci spre cunoasterea fiintei divine. Lumina absoluta, fiinta divina salasluieste, mai mult sau mai putin ascunsa, in orice faptura, in proportii diferite. Orice faptura contine lumina, in masura sa proprie si dezvaluie, in fata celui care vrea s-o observe cu dragoste, partea de lumina inchisa in ea (Duby - Arta si societatea). Aceasta conceptie este cheia de bolta a intelegerii artei gotice din Franta, o arta noua a stralucirii estetice si iluminarii spirituale progresive. Predilectia entuziasta pentru lumina - claritas - si fast este ordinatoare in acest stil arhitectonic. Divinitatea este matricea care cupinde in sine cerul si pamantul sugerand aceasta includere prin elevatia cladirii si prin dispunerea vertical-orizontala a schemei arhitectonicen - un spatiu revendicat / cuprins in celalalt si mai inalt a carui bolta este cerul insusi. Marea noutate estetico-religioasa a stilului gotic este revelarea suprasenzorialului prin calitatile senzoriale ale edificiului religios. Cetatea de Lumina a lui Dumnezeu afirma / permeabilizeaza transcendentul in imanent. Catedrala convoaca ratiunea si credinta, ordinea si frumusetea, la fel cum in alchimie Anima Mundi reunea tendintele feminine si cele masculine (vezi reprezentarile lui Mercurius ca Anima Mundi). Nimic nu este aleatoriu in acest stil arhitectonic. Ordinea urmareste - asiduu - sentimentul stabilitatii, sigurantei, echilibrului, dreptatii. Este expresia lui Dumnezeu Tatal, Judecatorul Suprem. Frumusetea vizeaza sensibilitatea, gratia, bogatia si stralucirea evocand pe Dumnezeu Mama, Ocrotitoare / Pontina - prin intermediul celor senzoriale se accede la ceea ce este dincolo de senzorial. Cand omul intra in catedrala el simte si abia apoi gandeste. Lumina si formele transfigurate privesc : cunoasterea dobandita prin ratiune si validata prin credinta scopul ultim al credintei - Ierusalimul Ceresc substanta divina Spatiul de jos al catedralei, scund si robust, de dimensiuni pamantesti este mai intunecat, corespunde taramului non-transparentei materiale. De sus, un spatiu delicat si inalt, supra-terestru, pare a fi pogorat asupra celui dintai. Peretii acestuia sunt din sticla cromata. Este taramul transparentei, al psihicului iluminat in care divinitatea - lumina transfigurata prin vitralii - se oglindeste cu maretie si gratie. Lumina care trece prin ferestrele imense provine din spatiul cosmic, este lumina lui Dumnezeu, este Dumnezeu insusi. Am putea spune ca lumina descrie relatia dintre om si divinitate din perspectiva celor 3 stari cosmice - lumina, transparenta si non-transparenta. O astfel de initiere nu ramane muta sub raport psihologic. De la intrare, omul se gaseste intr-un spatiu care nu e pamant si nici cer. Lumina conduce si se ofera pe sine ca forma sublimata a Mamei Divine, in baza marii similitudini cu Sophia gnostica si cu Zeitele Mame din alte religii pre-crestine si ancrestine. Un spirit genial a avut revelatia faptului ca ar fi cu putinta sa reprezinte concret printr-un edificiu real, cu mijloace arhitectonice, viziunea orasului ceresc asa cum si-l imaginau poetii religiosi ai vremii sale. Viziunea noua a poetilor nu se putea asocia cu constructiile de o masivitate greoaie ale arhitecturii romanice si cu obscuritatea spatiului lor nocturn. (Sedlmayr - Epoci si opere,). Catedrala este urbea celesta. Acest paradis este zugravit in mod concret, cu elementele tuturor artelor si detine atribute asupra carora se deplasase mai intai accentul prin poezie - plutirea, materialele pretioase, transparenta cladirii si - mai ales - Lumina. Ierusalimul ceresc descris de poezia luminii este transformat in catedrala cu mijloacele ratiunii. S-a intuit asadar existenta a 2 Edenuri. Catedrala devine pentru a restitui o imagine fidela si concreta, palpabila a cetatii paradisiace. Psihologic vorbind, aceasta cetate, ce trebuie dobandita cu pretul credintei, puritatii si curateniei sufletesti, este o stare de constiinta superioara, este mantuirea sau iluminarea. Lumina este energia creatoare a Matricei, este un atribut al acesteia. Iar relatia dintre sursa si atributul sau principal este perfect surprinsa in arta luministica a catedralei - Ierusalimul Ceresc este creat de lumina ce iese / evadeaza din propriile tipare / limite. Peretii de sticla - despart fara a dezbina elementele spatiului interior de cel exterior - sunt cromatizati si par a iradia o lumina proprie. Matricea este creata de Lumina remisa de ea insasi. De aceasta - memorabila - data suntem in fata sau profilul unei Divinitati Feminine Auto-create si nu a unui Tata Creator. Catedrala gotica depaneaza imaginea divinitatii supreme - Matropater - si a sufletului omenesc in care aceasta se proiecteaza la nivel de arhetip. Jung in pragul mortii cu privire (atintita) la Dumnezeu a zarit si deconspirat antecamera revelatiei - Credeam, acum stiu. G. Allport ajunge la concluzia ca omul cauta sa inteleaga cosmosul ca intreg pentru a se raporta pe sine la aceasta totalitate. Misticul poate fi imanent atunci cand participa activ la viata sau transcendental daca evadeaza din cotidian prin auto-negatie si meditatie. Religia implica intotdeauna ceva mai mult decat procesele cognitive. E. Spranger considera viata ectenica drept cea mai comprehensiva si integrativa orientare-valoare. E. Durkheim aduce perspectiva psiho-sociologica asupra religiei. Roger Garaudy percepe totul din ratiunea unica - Dumnezeu ca metafora a excelentei umane gandeste in mine cand eu gandesc. Nae Ionescu vede in absolut atributul comun religiei si metafizicii - Pe cand in metafizica eu caut sa inteleg anumite raporturi in religie tot eu caut sa inlatur anumite dureri. Subiectul prin iubire nu se abandoneaza pe sine. Constiinta fara a se parasi pe ea insasi devine obiectul din afara. M. Vulcanescu - prin conjunctia dintre Eros si Logos omul avanseaza la dragoste ca act de acces la cunoasterea superioara dincolo de Eu si de lume. Dumnezeu este deopotriva dragoste si cunoastere. Rudolf Otto in Das Heillige dezvolta o teorie despre elementul irational din ideea divinului si despre relatia lui cu rationalul. Introduce conceptul de numinos definit eterogrediental (mysterium tremendum / majestas / energicum / augustum / fascinans). M. Eliade elaboreaza conceptul de Homo Religiosus in cadrul caruia sacrul este o structura interna a constiintei caci fiecare Om Adevarat imita pe zei. Relatia dintre sacru si profan institutionalizeaza asumarea unei umanitati care are ca model trans-umanul sau transcendentul. Omul ectenic nu e niciodata singur fiindca o parte a lumii traieste in el. Experienta religioasa transforma fiinta in simbol prin a carui logica se reprezinta si investesc coerent pe linia orizontului trans-constient elemente de constitutie a profanului. E. Mounier isi bazeaza teoria la periferia crestinismului pe convingerea ca omul denunta o Realitate Antitetica supusa experientelor fantice asumate protogonic. FILOSOFIA VIETII Neo-romantismul german Fr. Nietzsche a inventat pentru a venera supra-Omul. G. Simmel constata in individ singura realitate de vreme ce societatea se reduce la un fenomen de relatii intre indivizi. W. Dilthey opune stiintele naturii bazate pe explicare stiintelor spiritului ancorate in comprehensiune ca traire - identificarea sensului eventiv cu experienta propriului spirit. O. Spengler stie ca istoria fiind determinata de spiritul culturii reprezinta un complex de culturi unice si inchise in sine ce sunt irepetabile. Poligonul formelor de viata dupa E. Spranger recruteaza omul teoretic - economic - estetic - social - potent - religios. L. Klages - ctitor al grafologiei si caracterologiei - propune o metafizica biocentrica axata pe dominatia conflictului dintre suflet (traire) si spirit (inteligenta - principiu negator sau raul capabil sa distruga relatia Soma - Psych). Neo-spiritualismul francez Pozitivismul spiritualist reprezentat de E. Boutroux arata ca stiinta nu opereaza cu legi ci cu ipoteze. Realismul spiritualist al lui J. Lachalier indica faptul ca rationamentele si natura lucrurilor isi corespund. Filosofia spiritului ambasata de L. Lavelle defineste constiinta ca raport intre Fiinta si Eu. Spiritualismul irationalist - consulat de H. Bergson - admite ca ratiunea trebuie substituita de intuitia capabila sa surprinda a-mediat esenta proceselor vitale. Spiritualismul spaniol Sensul existentei individului e lizibil - crede Miguel de Unamuno - doar din perspectiva mortii. Religia a ingerat dezideratul respins de ratiune - accesul la viata vesnica. Ortega y Gasset elaboreaza Teoria Diafana - Ratiunea vie permeabilizeaza viata in absenta arsenalului stiintei. Vitalismul pontic N. Ionescu crede ca filosofia proiecteaza propria structura spirituala asupra intregului cosmos. Iubirea e actul supremei cunoasteri. E. Cioran instituie Teza Antidotului - Dorim iubire pentru a nu fi contrafacuti sau malformati de adevar si cunoastere. Iubirea e o fuga de-adevar si deci mereu in contra-timp. Sacrificiul e o suprema afirmare printr-o suprema renuntare. M. Vulcanescu declara filosofia act de traire mistica opusa cunoasterii rationale. Omul si fatalismul romanesc se dezvolta prin ceea ce suprima metafizica autohtona - conditia concreta a evenimentului faberal. Morala transcendenta - declara F. M. Dostoievski - ofera prezentei raului din lumea aceasta solutia restitutiilor in eternitate. Raskolnikov din sau prin Crima si pedeapsa cade la picioarele Soniei - o prostituata. Cuvintele eroului au circulat mai repede decat titularul lor in memoria posteritatii - Nu ingenunchez in fata ta, ci in fata intregii suferinte omenesti. Durerea sanctifica Eul pentru ca omul sa-si venereze propriul Sine. Ed. Claparede considera trebuinta ca prima lege a Psihologiei Functionale. Psihologia Conduitei a fost definita de creatorul ei Pierre Janet ca stiinta a actiunii umane. Daniel Lagache intemeiaza Psihologia Clinica pornind de la tezele fundamentale in Psihologia Conduitei. Factorii externi creeaza stari emotionale multiple stresopotente. Cl. Bernard a numit astfel de efecte Experiente Invocate spre deosebire de cele Provocate. Efectul Rosenthal se confirma in presetarea expectatiei functie de ierarhizarea atruismica. Educatia aspira acest fenomen prin efectul Pygmalion. PSIHOLOGIA MODERNA Scoala de la Geneva A fost intemeiata de Jean Piaget un sintetist si dialectician fecund dominat de genetivism si structuralism. Piaget e cel mai important psiholog al dezvoltarii inteligentei umane pe care o cladeste pe o conceptie stiintifica originala - structuralismul genetic si dezvoltarea stadiala. Inteligenta infantila se afirma poli-eventiv : egocentrismul / sincretismul tradat prin incapacitatea de comprehensare a relatiilor / realismul intelectual definit prin ipsognosie / animismul (Luna de pe cer ma urmeaza !) / superficialismul (cosmosul artefact) Dezvoltarea inteligentei foileton - stadiul e perceput si definit ca un decupaj in evolutia genetica unde procesele de geneza si formele de echilibru final sunt totdeauna relative : de la 18 luni la 4 ani se formeaza gandirea simbolica si preconceptul intre 4 si 7 ani se impune gandirea protosertiva (intuitia) pana la 11 ani se emancipeaza operatiile concrete de la 11 ani se dezvolta operatiile formale sau propozitionale Operatia reprezinta actiunea mintala endotopica - reversibila - ingerata de structuri totale asa cum de pilda e cazul ambasat de grupul celor 4 transformari : I - identica N - negatia ca inversiune (+A -A = 0) R - reciproca (A = B si B = A) C - corelativa nu apare la operatia concreta ci doar la cea formala ce admite un Grup de Comutatie izovalent NR = C CR = N CN = R NRC = I Sa retinem ca INRC-ul se cere tradus in dialect epistemologic: - reversibilitate - operatie propozitionala - operatii asupra operatiilor (devansarea realului gratie combinatoricii) Adaptarea psihica reclama asimilarea si acomodarea prin depasire, abstractizarea reflectanta, centrarea si decentrarea. Colaboratori de seama ai lui Piaget antrenati in cercetari experimentale privind geneza numarului - Brbel Inhelder si A. Szeminska. Scoala sovietica A fost creata de L. S. Vigotski care a elaborat o teorie istorico - culturala asupra psihicului uman si-a dezvoltat conceptia originala in problema relatiei gandire-limbaj interior si a relatiei dintre invatare si dezvoltare. Scoala de la Moscova P. I. Galperin spune ca actiunile mintale sunt interiorizari ale actiunilor obiectuale. Structura actiunii vizeaza scopul - obiectul - modelul intern sau extern - operatiile prin care se realizeaza fizic sau mintal transformarea obiectului. Functiile operatiilor sunt de orientare - executie - control. Actiunea se enunta prin nivelul de rulare eventiva in tentativa interiorizarii mentale a fenomenului fizic - gradul de generalizare - plenitudinea operationala - rangul automatizarii - velocitatea asimilarii. Varietatea actiunilor umane permite orientarea prin cunoastere lacunara - completitudine inescortata sau solitara - completitudine escortata de metode ale identificarii intregii clase de obiecte cu masive abilitati de transfer. A. R. Luria analizeaza functiile corticale superioare ale omului. A. N. Leontiev constata ca odata cu schimbarea structurii activitatii se modifica si structura constiintei. Scoala de la Sankt-Petersburg A. G. Kovalev crede ca forma consta din temperament - vointa - deprinderi. B. G. Ananiev observa ca atributele sistemului nervos sunt doar premise naturale iar constituirea caracterului consista in depasirea sau luarea in stapanire - prin enculturatie - a trasaturilor native. Atitudinile sunt fata de societate / munca / oameni / propria persoana. V. N. Measiscev arata cum atitudinea rezulta din interiorizarea relatiilor sociale. Se ignora in baza tezei marxiste proiectul interior de elaborare si emancipare a Self-ului. Atitudinea prezinta inegal dezvoltate componenta incitativ-orientativa dar si selectiv-evaluativa respectiv componenta operationala. Scoala gruzina D. N. Uznadze constata ca montajul psihic - dobandit la nivel inconstient ca atitudine latenta ce se impune in comportament - apare ca unitate intre trebuinta si situatie sau altfel spus asimileaza prin compatibilizare textul in context. Scoala franceza Se orienteaza cu precadere spre psihologia medicala, psihologie patologica si neopsihanaliza. Th. Ribot publica studii de psihologie patologica si experimentala. Asocierile care se creeaza la un individ plasat de mai multe ori in aceleasi situatii devin ereditare - truism emancipat de H. Jackson si J. Delay. H. Pieron declara Psihologia Diferentiala si enunta principalul fondator al Psihologiei Stiintifice din Franta. P. Janet initiaza psihologia conduitei. H. Wallon admite ca omul creeaza si inventeaza proiectandu-si inconstientul - mania si frica. Conceptia evolutionista este antrenata in psihologia copilului. R. Zazzo analizeaza psihologia debilitatii mintale si a gemenilor. Introduce si califica termenul de heterocronie. P. Fraisse emancipeaza psihologia experimentala si cronopsihologia. J. M. Lacan e ctitorul Scolii freudiene de la Paris. D. Lagache fondeaza psihologia clinica in Franta. M. Reuchlin se remarca prin psihologia diferentiala. S. Moscovici califica psihologia sociala. Henriette Bloch si Elianne Vurpillot eleveaza psihologia percutata si cognitiva. Scoala americana G. Allport elaboreaza termenul creativitate (1938). William James si S. A. Mednick impun teoria asociationista. S. L. Kubie emite teoria psihanalitica. Carl Rogers si A. Maslow instituie Psihologia Umanista. A. F. Osborn introduce BrainStorming-ul sau Tornada Ideilor unde cantitatea surclaseaza in importanta calitatea iar drenarea imaginatiei se face pe cai preponderent inedite. Hans Vaihinger a inteles ca omenirea nu ar putea exista fara fictiune. W. Gordon instituie sinectica prin metafore si analogia personala - directa - simbolica - fantastica ce tradeaza sau decodeaza straniul si invers. Creativitatea se enunta dupa I. A. Taylor la nivel expresiv - productiv - inventiv - inovativ - emergent. P. Torrance e interesat de creativitatea puerala. N. A. Walach si N. Kogan fac distinctia intre creativitate si inteligenta. Modelul Intelectului Uman propus si explicat de J. P. Guilford via creativitate - inteligibilizata prin flexibilitate / fluiditate / originalitate / elaborare - e surprins in Cubul 120 rezultat din 5 Operatii X 4 Continuturi X 6 Produse : cognitia1 - memoria2 - gandirea divergenta3 - gandirea convergenta4 - evaluarea5 imaginile1 - simboluri sau semne2 - gabaritul semantic3 - gabaritul comportamental4 elemente1- clase2- relatii3- sisteme4- transformari5- implicatii6 R. Meili e autorul bateriei testelor de inteligenta ce probeaza plasticitatea - complexitatea - globalizarea - fluiditatea. L. Thurstone propune Octogonul Inteligentei - deductia - inductia - aptitudinea numerica - velocitatea perceptiei - aptitudinile topognosice - comprehensiunea orala - debitul verbal. Cl. Hull admite ca inteligenta este abstracta - tehnica - sociala organizationala. R. B. Cattell vede inteligenta cristalizata exersata in mediul cultural. Inteligenta fluida aplicata la situatii inedite. Testele pentru inteligenta s-au impus prin standardialitate - Bateria Wechsler-Bellevue - Matricele Progresive Raven - Bateria Meili - Bateria Guilford. Dupa G. Allport personalitatea e definita ca unitate a sistemelor dinamice prin care se efectueaza o adaptare originala la mediu. Integrarea si diferentierea sunt tendinte opuse dar complementare. Pentru R. B. Cattell atitudinile sunt auxiliare sentimentelor dominate de Ergii. Sintalitatea releva presiunea valorilor grupului la nivelul personalitatii individului. Analiza factoriala a personalitatii vizeaza metoda R ce presupune date masive recoltate din esantioane agabaritice de subiecti si metoda P prin care sunt accesate si stocate date enorme de la un singur subiect pe un cronoduct vast. Calcularea tendintelor s-a bazat ca regula pe metoda izogona a lui Floud - trasarea dreptei printr-un conglomerat de puncte la care suma distantelor la patrat a tuturor punctelor disparate fata de respectiva dreapta e mai mica in raport cu cea prelevata de la toate celelalte drepte ipotetice) Ecuatia de Specificatie Comportamentala e data pentru a prezice reactia unei persoane intr-o caz dat sau remis : R = s1T1 + s2T2 + s3T3 + . . . + snTn unde raspunsul R cerut si asteptat de la subiect e prognozat pe baza trasaturilor T ale persoanei cu atribute ale personalitatii escortate de o pondere a fiecareia dintre ele in acord cu relevanta lor autentificata intr-o anume situatie s) New Age Marilyn Ferguson starneste curentul in 1985. Supra-Omul nu mai e Homo Sapiens ci Homo Noeticus. El a intuit ca e hotarat si deci harazit sa mearga dincolo de lucruri si de Sine. V. E. Frankl spune ca religia ar putea fi o variabila a existentei in care individul se transcende pe sine din dorinta de sens care de regula este adevar si mai putin credinta. Logosul nu reprezinta doar o evadare din existenta ci mai degraba ceva cu care se confunda existenta. Nevroza Noogenica isi are originea nu-n dimensiunea psihologica ci in cea mentala a existentei umane. De fapt acest tip de neuroza deriva nu din conflagratia aparuta intre energii si instincte ci din conflictul de valori via frustratia existentiala. Se impune credinta aconditionata intr-un sens autonom. Frankl amendeaza pe J. P. Sartre aratand ca sensul existentei nu este inventat de noi insine ci mai curand descoperit. Se introduce termenul Self Transcendental pentru a consemna ascensiunea spirituala prin depasirea Sinelui. Omul daca nu gaseste un sens in lume si nici in sine trebuie sa-l caute in afara lui. Religia este o variabila existentiala prin care omul se transcende pe el insusi. Suferinta depasind frustratia nu e un fenomen patologic ca simptom de nevroza pe cat o realizare umana. Frankl crede ca sensul existentei sau chiar indoiala deriva din boala. Frustratia existentiala nu este nici patologica nici patogenica. Grija unui om sau, chiar disperarea lui in ce priveste valoarea vietii personale, constituie un pericol spiritual dar sub nici un caz un pericol mintal. La inceputul istoriei omenirii omul a pierdut cateva din instinctele sale primare de origine animala si prin care se simtea aparat. Aceasta siguranta edenotopic ii este acum inaccesibila si nu-i ramane altceva de facut decat sa faca alegeri ori sa ia decizii. Cum nici un instinct nu va mai avea dreptul la cuvant in si cu timpul omul va fi guvernat de ceea ce altii vor sa faca si astfel va cadea victima unui canon feroce. Libidoul ajunge expandabil in Vacuum-ul Existential unde frustratia dezvolta compensatia sexuala. Omul nu ar trebui sa intrebe care e sensul existentei sale ci sa fie capabil de-a se oferi interogatiei ca fiinta apta sa raspunda dilemei si de propria viata. Logoterapia nu are nevoie sa impuna judecati pacientului pentru ca adevarul se impune de la sine fara emulatia imprejurarilor. Sensul lui A FI e labil dar nu inceteaza niciodata sa existe. Psihanaliza are in vedere inconstientul reabilitand introspectia pentru a fora abisurile psihismului individual (S. Freud) respectiv colectiv (C. G. Jung). Behaviorismul se centreaza pe observatia obiectiva a comportamentului animal sau uman (Watson si Skinner) abandonand introspectia prin impunerea observatiei obiective respectiv a experimentului. Psihologia Umanista protesteaza contra reificarii pledand pentru integrarea sinelui in societate (Maslow si Rogers). Psihologia Transpersonala apeleaza la experienta integrala (transcendenta) dupa P. Weil reverberata mistic / precursiv (Kierkegaard) / holistic ( TR = f arata ca trairea realitatii e functie de starea constiintei la un moment dat). Mnemocronic psihanaliza este virtual ignorata, behaviorismul e-n declin, psihologia cognitiva se declara o scoala iar neurostiintele cunosc o crestere modesta. PSIHOLOGIA ROMANEASCA Tempo-ductul 1860 - 1890 T. Maiorescu e interesat de cunoastere / temperamente / inteligenta / hipnotism. V. Conta emite Teza Fatalismului - sufletul ca functie se descopera inmateric. Imaginatia poate fi ranforsativa (imaginile obiectelor externe sunt reactualizate fara sau in afara experientei idemice), creativa (via emotii) si inventiva (teleotopica). C. Leonardescu observa ca sufletul influentat exclusiv de unitatea tuturor partilor corpului e doar rezultatul impactului fiintei cu Lumea si nu un produs supra-natural. Tempo-ductul 1890 - 1920 E. Gruber deschide primul curs si laborator de psihologie experimentala.(Iasi - 1893) N. Vaschide initiaza psihofiziologia organelor de simt, psihopatologia, psihologia activitatii mentale morbide. C. Radulescu - Motru inaugureaza la Bucuresti cursul de Psihologie Experimentala in 1897. E necesara o noua emancipare a psihologiei - evadarea de sub tutela fiziologiei - stiinta care a contribuit in crasa masura la prima secesiune a psihologiei in raport cu metafizica spiritualista dar care tinde sa o ingereze ca pe un simplu capitol. Universul reprezinta o finalitate imanenta ceruta imperios de conservarea personalitatii. Ion Athanasiu duce si consacra in atentie electro-fiziologia nervoasa. Gh. Marinescu abordeaza si califica domeniul clinic : psihogeneza parezelor provocate prin intermediul imaginatiei in cazuri de isterie psihopatologia limbajului psihoterapia fonocromia hipnagogia C. Parhon e autorul primului tratat de Endocrinologie din lume (1909). Secretiile endocrine pot influenta atat intensitatea cat si viteza proceselor psihice. D. Draghicescu initiaza cursul de Psihologie Sociala pe temeiul ca stiinta psihologiei trebuie sa tinda spre o psihologie inter-individuala. P s i h o l o g i a de d u p a A II - a C o n f l a g r a t i e M o n d i a l a Scoala de la Bucuresti C. Radulescu-Motru deschide in 1906 Laboratorul de Psihologie Experimentala. A relevat legatura proceselor psihice cu cele fiziologice. M. Ralea fondeaza Asociatia Psihologilor din Romania. Orgia de idei a permis o dialectica a naturalului si artefactului. Animalul se comporta extatic sau instinctiv - dupa expresia lui Scheler - fata de mediu in timp ce omul are virtutea de-a se comporta ascetic in raport cu impulsurile naturii. Perceptia e un act suspensiv in opozitie cu reflexul care e o descarcare imediata. Curba evolutiei se desemneaza de la izbucnire la amanare - orice cucerire psihica superioara se traduce printr-o sistare a cursului spontaneitatii naturale ca prezumare a nevoii de-a introduce termeni intermediari intre stimulare si actiune. Gh. Zapan a fost sedus de fizica teoretica a lui Albert Einstein pe care l-a audiat la Berlin (1930). Pornind de la celebra Teorie a Relativitatii a savantului german de origine evreu, Gh. Zapan a elaborat si verificat experimental Teoria Spatiului si Timpului Psihic (1935). S-a dezvoltat astfel viziunea cosmica asupra fenomenelor psihice prin Teoria Relativitatii omonime. Asa cum in fizica relativista timpul se anemiaza in campurile gravitationale puternice pentru observatorul care priveste fenomenele dintr-un punct cu camp de gravitatie inferior in psihologie timpul saturat perceput intens si continuu de pilda reprezentat prin durata unui ton potent pare subiectiv mai scurt decat timpul vidanjat escortat de 2 borduri fonice. Fizica relativista arata cum dimensiunile spatiale par mai mari in campurile gravitationale slabe percepute insa din puncte administrate in campuri gravitationale puternice si invers. In psihologie un cerc alb pe fond negru e perceput ca fiind mai mare decat un cerc negru de acelasi gabarit perceput pe fond blanc. Daca in fizica inabsoluta viteza pare augmentata in campurile gravitationale slabe pentru psihismul uman o viteza idemica a unui corp e perceputa ca fiind mai mare in intuneric decat in lumina. A initiat Taxiologia perceputa ca stiinta a progresului si dezvoltarii experientei traveliene umane. Traian Herseni inaugureaza cursul de Psihologie Eclativa Paul Popescu-Neveanu inventeaza conceptul Anticipare Operationala. Creativitatea emerge din interactiunea aptitudini - atitudini. Mihai Golu stabileste principiile psihologiei cibernetice. Scoala de la Cluj F. St. Goanga se formeaza in Laboratorul de Psihologie condus de Wundt - 1908. Al. Rosca initiaza cursuri de Psihologia Handicapatului / Psihologia Gandirii si Psihologia Creativitatii. B. Zrgo trateaza modelarea operatiilor intelectuale si psihodiagnoza. Scoala de la Iasi M. Ralea editeaza Pedagogie Sociala si Legislatie Scolara. V. Pavelcu se remarca in Docimologie. Scoala de la Timisoara Catedra de Psihiatrie girata de Eduard Pamfil a initiat si consacrat interesul stiintific investit in Psihopatologia Mentala. Ereditatea va constitui baza cercetarilor gemelare datorate lui Gh. Oancea Ursu. Revolutia deontica a fost amorsata in 1999 de Poesis Miut, prin introducerea in Romania a primului Curs de Psihologie Comunitara cu valente aporetice confirmate si exersate pe domeniul actantiv infacil de circumscris. P s i h o l o g i a C o n s o n a n t i s t a E introdusa de St. Odobleja. Remarca tendinta specifica a variilor tipuri de sisteme catre o stare de echilibru in raporturile lor cu mediul amfitrion. Ideile care se invoca unitar si se evoca reciproc sunt consonante. Consonantismul se descopera bipolar : consonanta virila (identitatea) si anemica (analogia) consonanta perfecta (certitudinea - sinonimia - evidenta) si imperfecta (asemanarea - analogia - probabilitatea - ipoteza) consonanta de succesiune (evocarea - judecata - urmarea si cursul gandirii) si de simultaneitate (sinteza - fuziune - concept) consonanta prompta (intuitia - gandire geniala) si lenta (rationamentul - gandirea reproductiva) consonanta logica sau cognitiva (principiul identitatii - tertului exclus ori electivitatii - sinteza si clasarea iconotemilor) si afectiva (evocarea imaginilor afective - sinteza lor) Disonanta este fenomenul invers consonantei ca efect si cauza a diferentei. Consonantismul - Stiinta a Stiintelor - restituie gandirii caracterul sau fundamental care este dinamismul deoarece faptele psihice gestioneaza idei a caror evocare precede asocierea si nu invers. B I B L I O - M A P A : BORDEAUX-SZECKELY E. (2000) Evanghelia eseniana, Editura Orfeu, Bucuresti DEBICKI J. & GRUNEWALD D. (1998) Istoria artei, Enciclopedia RAO, Bucuresti EVANS D. & ZARATE O. (2000), Introducing Evolutionary Psychology, Editura Totem Books, New York, United States of America FULCANELLI, L. (1997) Misterul catedralelor - interpretare esoterica, Editura Nemira, Bucuresti FREUD S. (1995) Psihanaliza si arta, Editura Trei, Bucuresti JUNG C.G. (1996), Simboluri onirice ale procesului de individuatie, Editura Teora, Bucuresti LCK H. (1997), Istoria Psihologiei, Editura Eurobit, Timisoara PAGELS E. (1999), Evangheliile Gnostice, Editura Herald, Bucuresti MANZAT I. (1993), Curente si Teorii Psihologice Moderne, Editura UB, Bucuresti MANZAT I. (1993), Psihologia Religiei, Editura UB, Bucuresti MANZAT I. (1994), Istoria Universala a Psihologiei, Editura UTM, Bucuresti MIUT P. (2001), Psihologie Comunitara, Editura Universitatea de Vest, Timisoara PERCIUN V. (2000), Psihanaliza, Editura Eurostampa, Timisoara PERCIUN V. (2001), Psihologia Medicala, Editura Eurostampa, Timisoara PETROMAN P. (2002), Afirmarea Psihologiei, Editura Eurostampa, Timisoara SEDLMAYR H. (1991), Epoci si opere, Editura Meridiane, Bucuresti SCHIOPU U. (1997), Dictionar de Psihologie, Editura Babel, Bucuresti O R S O V A 1 iulie 2 0 0 4

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Referat Epivolutia psihologiei universale". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.
In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti aici: raporteaza o eroare