Referat Rolul desenului in dezvoltarea capacitatilor creative la varsta prescolara

Incarcat la data: 27 Martie 2006

Autor: Claudiu Baltazar

Pret: 80 credite

3 (2 review-uri)
Planul Tema: Rolul desenului in dezvoltarea capacitatilor creative la varsta prescolara mare Actualitatea temei.......................................................................................2 I.1. Problemele conceptuale si factorii care contribuie la dezvoltarea creativitatii...............................................................................7 I.2. Bazele psihopedagogice de dezvoltare a capacitatilor creative..............18 I.3. Conditiile psiho-pedagogice de dezvoltare a capacitatilor creative la varsta prescolara mare..........................................................................37 I.4. Rolul desenului in dezvoltarea capacitatilor creative...............................49 Baza experimentala..................................................................................69 II.1. Diagnosticarea nivelului de dezvoltare a capacitatilor creative a copiilor de varsta prescolara mare la etapa initiala...................................69 II.2. Conditiile pedagogice de dezvoltare a capacitatilor creative la activitatea de desen cu copiii de varsta prescolara mare la etapa formativa...............78 II.3. Determinarea nivelului de dezvoltare a capacitatilor creative la etapa finala..........................................................................................................84 Concluzii...................................................................................................86 Anexe........................................................................................................87 Bibliografie.............................................................................................100 I. Actualitatea temei Asigurarea succesului la invatatura al copiilor in functie de potentialul lor biologic si psihic, pe de-o parte si depasirea esecului pe de alta parte, se prezinta ca obiective educationale de mare complexitate la etapa actuala de dezvoltare a teoriei si practicii pedagogice. Eficienta prescolarului mare depinde nu numai de capacitatea de asimilare a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, dar si de anumite trasaturi de personalitate, in particular de imaginatia lui. Fara de imaginatie este imposibila acumularea acelorasi cunostinte, priceperi si deprinderi, este cu neputinta formarea personalitatii in ansamblu a prescolarului mare. Pana in anii 1980 cercetarea asupra creativitatii a pus foarte mult accentul pe identificarea tipurilor de personalitati creatoare si pe organizarea de cursuri care sa predea tehnici de gandire creatoare. Unii autori care fac stiinta la nivel de popularizare sugereaza faptul ca-ti poti aranja intreaga viata astfel incat ea sa fie o colectie de creatii alimentate de pasiune si conduse de viziune (Fritz, 1989). Un alt manual de psihologie descrie creativitatea ca fiind printre cele mai confuze si mai gresit folosite concepte in cadrul studiului comportamentului uman (Child, 1981). Creativitatea desi este cercetata de jumatate de secol, este inca o disciplina nematurizata plina de contraverse si incertitudini. In prezent, unii specialisti ai domeniului inca mai discuta faptul daca aceasta este intr-adevar o disciplina stiintifica. In 1989, Teresa Amabile a publicat cartea Creativitatea ca mod de viata in care a propus mai multe metode ce au pus accentul pe complexitatea modului in care unii factori de personalitate, de mediu etc. se pot combina pentru a determina o persoana sa indeplineasca o sarcina intr-un mod mai mult sau mai putin creativ. Un rol important, il are arta plastica in dezvoltarea capacitatilor creative la varsta prescolara mare. Dar e lucru stiut ca in multe din institutiile prescolare nu se tine cont de aceasta conexiune dintre arta plastica si dezvoltarea capacitatilor creative. Cauza esentiala fiind faptul ca practica invatarii prescolarilor mari in gradinita nu tine cont de specificul functionarii si dezvoltarii capacitatilor creative, de relatiile lui cu activitatea de creare. La etapa actuala, ramane nesolutionata problema rolului artei plastice in dezvoltarea capacitatilor creative, lipsa unor ghizi metodici pentru psihopedagogii grupelor prescolare vizand dezvoltarea capacitatilor creative, reliefeaza actualitatea investigatiei date. Obiectul cercetarii: Il constituie procesul de dezvoltare a capacitatilor creative la prescolarii mari, prin intermediul artei plastice. Scopul cercetarii: Consta in determinarea particularitatilor specifice de dezvoltare a capacitatilor creative si elaborarea unui sistem eficient de activitati care va facilita acest proces. De a determina caile eficiente pentru evaluarea gradului dezvoltarii creativitatii la o noua etapa superioara. In conformitate cu obiectul si scopul cercetarii, au fost stabilite urmatoarele obiective: Studierea lucrarilor stiintifico-metodice de specialitate; Determinarea reperelor psiho-pedagogice al investigatiei vizand dezvoltarea capacitatilor creative la copiii de varsta prescolara mare; Constatarea nivelului de dezvoltare a capacitatilor creative la arta plastica; Diagnosticarea nivelului de dezvoltare a capacitatilor creative la arta plastica dupa training; Ipoteza: Noi consideram ca creativitatea copiilor prescolari mari va evalua la o noua treapta: Daca vom forma si dezvolta priceperi si deprinderi, capacitati creative de alcatuire si redare a obiectelor. Daca vom dezvolta priceperi, de redare corecta a formelor, de a aplica independent elemente, forme, obiecte, deprinderea de a lucra cu acuarela, creioane, carioca si paleta de culori. Daca in activitatile copiilor de arta plastica va fi o consecutivitate. Dezvoltarea capacitatilor creative la prescolarii mari ar produce progrese in dezvoltarea potentialului creativ. Cu cat capacitatile creative vor fi mai dezvoltate cu atat potentialul creativ al prescolarilor mari va fi mai inalt. Potentialul copiilor cu imaginatie creatoare dezvoltata se va deosebi de potentialul copiilor cu fantezie mai putin dezvoltata prin valorile indicilor de: expresivitate, coerenta, originalitate, variabilitate, flexibilitate, fluenta. Baza metodologica: Drept punct de reper al cercetarii noastre au servit teoriile referitoare la activitate. Au fost consultate sursele urmatoarelor autori (Nicola, Comarova, Bontas, Muhina, Galperin, Leontiev, Levin, Saculina, J. Piajet, Elconin,Fleorina, Teplov B. M., Chirev A.). Metodele de cercetare: In conformitate cu obiectivele investigatiei au fost utilizate metode psiho-pedagogice. Metode teoretice analiza, compararea si generalizarea datelor din literatura stiintifica la problema in speta; Metode empirice observarea, probe psiho-diagnostice, training, experimentul de constatare si formare; Metode statistice analiza calitativa, cantitativa si comparativa a datelor obtinute. Noutatea stiintifica a cercetarii A fost abordata problema rolului artei plastice in dezvoltarea capacitatilor creative la varsta prescolara mare; Au fost elucidate particularitatile dezvoltarii capacitatilor creative la arta plastica; S-au elaborat si experimentat modele psiho-pedagogice pentru dezvoltarea capacitatilor creative; S-a dovedit ca modelele implementate au contribuit la sporirea valorilor indicilor ce indica dezvoltarea capacitatilor creative. Valoarea practica a cercetarii consta in abordarea complexa a problemei. Rezultatele obtinute intregesc caracteristica rolului artei plastice vizand dezvoltarea capacitatilor creative. Arta plastica prevede cateva obiective majore: Elaborarea noilor sisteme stiintifice de organizare a activitatii plastice. Elaborarea tehnicilor (metodelor, procedeelor de lucru), in cadrul activitatii de arta plastica. Elaborarea formelor si strategiilor de lucru in domeniul artei plastice. De a forma un volum de cunostinte, priceperi, deprinderi la prescolarii mari, de a aplica in practica acele metode, procedee, forme. Formarea abilitatilor practice la copii. Formarea deprinderilor tehnice si grafice de lucru cu diverse materiale (creioane, acuarele, carioca). Arta plastica este strans legata de stiinte, de biologie, anatomie, pedagogie, psihologie, matematica. Rolul artei plastice in dezvoltarea personalitatii dezvolta perceperea eu-lui, auzului, vazului, gustului estetic. Formam un volum de cunostinte, cum sa le aplice in practica creand. Formand atitudini, interese fata de arta plastica. Creativitatea include memoria, imaginatia, aplica toate cunostintele, combina cunostintele, este producerea a ceva original, irepetabil, unical. Creativitatea este lucrul creierului si este o structura specifica pentru psihicul omului. Cum credeti, in afara de om poate cineva sa creeze? Omul trebuie sa-si faca un plan, un proiect pentru a realiza o actiune, sa poata sa faca o analiza critica. Creativitatea este o extrema care face posibila realizarea unor productii sau opere noi. Originalitatea acestui produs sau opere este variata, in dependenta de persoana, varsta, intelectul acelei cunostinte, interese ale persoanei date. Oamenii de stiinta din pedagogie, psihologie studiaza ce este creativitatea, toti o trateaza-n mod diferit, dar cand se analizeaza ne da un produs, un tot intreg. Cum considera savantii ce este originalitatea? Muhina a studiat dezvoltarea psihica a copilului prin desen arta. Spunea ca in baza fanteziei sta imaginatia. Vigotskii L.S. Psihologia artelor a tratat problema dezvoltarii creativitatii. Creativitatea este combinarea cunostintelor in diferite situatii pentru a obtine ceva nou, original, flexibil si fluid, schimbator. Este posibila la orice varsta si la orice om si isi are valoarea sa. Omul n-are capacitatea de a crea, dar poate fi formata, se bazeaza pe unele premize, poate fi dezvoltata prin munca, straduinta, efort. Copilul nu are acele capacitati, dar motivandu-l el poate sa obtina niste rezultate interesante. Motivul vine de undeva si este impus. Daca corespunde caracterul, temperamentul, putem obtine rezultate inalte. I.1. Problemele conceptuale si factorii care contribuie la dezvoltarea creativitatii Formarea si dezvoltarea potentialului creativ este determinata de logica formarii relatiilor fundamentale in societate: personalitate colectiv (asociatie de copii) societate, familie. Exista 3 factori care pot influenta la reusita prescolarului: Formarea metodelor neadecvate de invatare. Neajunsurile dezvoltarii proceselor psihice. Folosirea neadecvata a particularitatilor individual-psihologice. In perioada etativa 67 ani baza formarii personalului copilului o constituie relatiile, atitudinile ce se formeaza in activitatea de joc. In aceasta perioada se dezvolta intens atitudinile fata de sine, ce sunt determinate de activitatea independenta de indeplinire a insarcinarilor date de varstnici. Necesitatea copilului de a activa impreuna cu varstnicii poate fi satisfacuta in joc, in cadrul caruia se reproduc atitudinile sociale. In perioada prescolara copilul incepe sa se indeparteze de varstnici. Apare necesitatea de a activa independent. Intens se dezvolta capacitatile de autoeducatie: a se privi pe sine insusi, a se autoaprecia, autocompara, autoanaliza si autoincuraja. In aceasta perioada intens se formeaza atitudinile fata de bine si rau, atitudinile datoriei si responsabilitatii, atitudinile fata de sine. Din punct de vedere psiho-pedagogic, ne intereseaza creativitatea ca structura psihica, care are mai multe fatete. La construirea potentialului creator contribuie numerosi factori: Psihologici (subiectivi), sociali (obiectivi), sau ereditari naturali (G. W. Allport; Coh C., Bruner F., Vigotskii L. S., Mirescu M., Bontas I., Cosmovici A. etc.). Factorul ereditar poate fi evidentiat de la nasterea copilului. Elementele potentiale de creativitate poate fi expresivitatea, flexibilitatea, fluenta, sensibilitatea cerebrala, precum si calitatile analizatorilor si caracteristicile temperamentale care au un rol important in declansarea, dezvoltarea si manifestarea creativitatii. Aici trebuie sa avem in vedere si relatia subiectului cu factorii de mediu si educationali. Factorii de natura intelectuala. Functia esentiala a procesului de creatie o constituie imaginatia. Imaginatia este definita ca un proces de combinare a imaginilor, ceea ce se potriveste mai mult imaginatiei artistice. Insa cercetarile actuale fac sa ne convinga ca creativitatea poate avea loc in orice domeniu. Incat imaginatia poate fi definita ca acel proces psihic al carui rezultat este obtinerea unor reactii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor. Fiind componenta cea mai importanta a creativitatii, insusirile prin care ea se manifesta pot fi considerate drept principalele caracteristici ale creativitatii. Ei vizeaza interactiunea dintre operatii (cunoastere, memorie, gandire convergenta - divergenta, apreciere critica); (continuturi exprimate: complementar, semantic, simbolic, imagistic), produse proiectate realizate ca: elemente, clase, relatii, sisteme, transformari, predictii). Factorii operationali sunt angajati la nivelul procedeelor specifice creativitatii sintetizate in doua categorii, de tehnici : a) tipice metodei Brainstorming asalt de idei, care presupune respectarea urmatoarelor reguli: anularea criticismului, libertatea de producere a ideilor, combinarea ideilor, perfectionarea lor. b) Tehnici tipice gandirii creative: tehnica sintezelor morfologice, tehnica metaforei si analogiei. Factorii comportamentali sunt exprimati la nivel de stil cognitiv analitic sintetic, masurabil prin variabile de consistenta si neconformism; atitudini cognitive care permit o valorificare optima a atitudinilor si cunostintelor in curs creator; (care implica nevoia de noutate si de orientare spre ceva nou Paul Popescu-Neveanu 1978 , p.18). Functiile creativitatii determina structura tridimensionala a creativitatii, reflecta cerintele functionale ale creativitatii la nivel de produs, proces, personalitate. a) Functia sociala a creativitatii determina modul de realizare a produsului creator stimulind si dirijind acele comportamente ale personalitatii semnificative din perspectiva perfectionarii raportului cognitiv , afectiv, motivational asumat fata de realitatea economica politica , culturala . In aceasta acceptie, produsul creativ este cu atit mai elevant cu cit este mai extinsa si mai profunda structurarea posibilitatilor personalitatii de intelegere a realitatii sociale.( Landan , Erica , 1979, p.77. ). Functia sociala a creativitatii urmareste, insa , nu numai calitatea imediata a produsului creator, ci si efectele optimizante ale acestuia care au o sfera de actiune din ce in ce mai larga , la nivel temporal si spatial , mergind chiar pina la nivelul relatiilor de macrosistem .Fiecare societate stimuleaza si reflecta un tip aparte de creativitate (Roco Mihaela ,1979. p.29.) b) Functia psihologica a creativitatii determina modul de realizare a procesului creator angajand toate resursele existente la nivelul sistemului psihic uman, cu unele accente evidente care vizeaza: inteligenta in calitate de aptitudine generala, care asigura premiza sesizarii, rezolvarii, inventarii de probleme si de situatii-problema; gandirea, in calitate de produs de cunoastere logica, proiectata multifazic, pe baza unitatii informational operational, realizabila in sens convergent, divergent; imaginatia - in calitate de proces de cunoastere logica, specializat in (re)producerea noului prin (re)combinarea informatiilor dobandite anterior, aptitudinile speciale, in calitate de vectori ai actiunii eficiente, reglatori in anumite domenii de activitate; atitudinile (afective, motivationale, caracteriale), in calitate de vectori ai actiunii eficiente, autoreglatori in orice domeniu de activitate . Privite din perspectiva functionalitatii lor creative, toate elementele sistemului psihic uman pot evolua ca insusiri generale ale personalitatii creatoare implicate de-a lungul intregului proces creator. c) Functia pedagogica a creativitatii determina modul de comportare a personalitatii creatoare, angajata in proiectarea unor actiuni educationale -didactice realizabile in conditii de transformare continua a raporturilor subiect-obiect. Definitia conceptului de creativitate pedagogica presupune valorificarea deplina a componentelor structural-functionale, analizate anterior, interpretabile si realizabile in sens prioritar formativ. Structura creativitatii pedagogice evidentiaza anumite caracteristici specifice, dezvoltate la nivelul: produsului creator, procesului creator, personalitatii creatoare. Fluiditatea este posibilitatea de a-ti imagina in timp scurt numeroase imagini sau idei, unele fara utilitate, dar printre ele gasindu-se si cele adecvate solutii cautate; Plasticitatea este usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, cand un procedeu se dovedeste inoperant; Originalitatea - este expresia noutatii, a inovatiei; cand vrem sa testam aceasta calitate la cineva, ea poate determina prin rapiditatea statistica a unui raspuns. Anume originalitatea garanteaza valoarea rezultatului muncii creatoare (Vigotskii L. S., Psihologia artei). Disocierea este capacitatea combinatorie a doua sau mai multe lucruri si fenomene pe care altii nu au avut curiozitatea sau abilitatea de a le asocia. F. Bruner scrie Orice forma de creativitate, creste dintr-o activitate combinatorie Imaginatia creatoare - constituie o aptitudine importanta care are la baza predispozitii ereditare, mai mult sau mai putin dezvoltate. Insa dezvoltarea ei presupune multa munca si exercitiu. Exercitiul realizeaza rolul altei functii in structura creativitatii - al memoriei. Memoria este numai aparent antagonica imaginatiei, dar ideile noi se sprijina totdeauna pe actiunile acumulate in prealabil. Factorii aptitudinali include in sine aptitudinile speciale, nivelul gandirii si inteligentei. Inteligenta se explica ca o aptitudine asupra careia au fost formulate variate puncte de vedere. Daca o definim ca o aptitudine generala care contribuie la formarea capacitatilor si adaptarea cognitiva a individului in situatii noi, atunci ne dam seama ca posibilitatile de gandire ocupa locul central in aceasta capacitate complexa, influentate de alte functii psihice. ( Paul Popescu Neveanu, 1978, pag. 18; Sorin Cristea, 2000). Factorii nonintelectuali pot fi explicati prin factori motivationali, aptitudinali, temperamentali si caracteriali. Motivatia (mobilurile si stimulii) pot fi un imbold de dinamizare a creativitatii. Efortul de pregatire si investigatie. Fara efort, nici pregatirea si nici creativitatea nu pot ajunge la nivele ridicate de performanta. Mobilurile intrinsece, in deosebi - spiritul de nascocire, pasiunea pentru un domeniu etc. si motivele extrinsece, recompensele dinamizeaza creativitatea. Nu in ultimul plan se plaseaza si factorii aptitudinali fara de care omul nu poate ajunge la nivele ridicate de performanta. Factorii temperamentali si caracteriali au o influenta deosebita in dezvoltarea creativitatii. Predespozitiile si capacitatile nu sunt suficiente pentru ca cineva sa devina inventator sau creator de arta. Pentru aceasta este nevoie sa existe o motivatie, o dorinta, o aspiratie creatoare. Adevaratii creatori devin animati de sentimente trainice, chiar de veritabile pasiuni care le domina preocuparile, aspiratiile de fiecare zi. Succesele le cauzeaza emotii puternice intensificand obsesiile lor creatoare. Pentru a crea se cere o vointa ferma, perseverenta, depunerea indelungatelor eforturi. Cine se descurajeaza usor si nu e capabil sa dea piept cu greutatile nu poate ajunge la realizari notabile. Nici in arta, nimeni, chiar marile talente, n-au creat nimic remarcabil fara o lupta indarjita pentru imbogatirea mijlocului de expresie, armonia culorilor etc. Creativitatea ca trasatura general umana poate sa se manifeste in decursul vietii personalitatii in mod spontan, intamplator. Se are in vedere ca este posibil contactul, intalnirea spontana a personalitatii cu obiectul si actiunea social - adecvata ei sau corespunzatoare tipului specific de dispozitie creativa. Insa acest contact poate sau nu poate avea loc. Factorii dezvoltarii psihice pot fi externi si interni. Factorii interni pot fi de natura biologica, ereditara si psihosociala. Factorii externi: mediul si educatia. Factorii interni sunt: ereditatea, trasaturile psihosociale ale personalitatii (calitati ale proceselor psihice, trebuinte si motive interne ale actiunii), apoi experienta personala nemijlocita si concreta dobandita de fiinta umana in cursul evolutiei sale. Factorii externi sunt alcatuiti din ansamblul conditiilor ale elementelor si fortelor tuturor influentelor care se exercita din exterior in scopul formarii si dezvoltarii personalitatii. In cercetarile psihologilor si pedagogilor (M. A. Danilov, V. Zicova, N. A. Mencinskaia, T. A. Vlasova, M. S. Pevzner, A. N. Leontiev, A. R. Luria, A. A. Smirnov, L. S. Slavina, Bontas, I. Nicola, Piajet, Comarova, Muhina, Vigotskii, Galperin) gasim ca in procesul dezvoltarii psihice, elementele celor doua grupe de factori se interconditioneaza, creeaza o anumita fuziune, o intrepatrundere care sporeste potentialul existent al individului si determina o permanenta restructurare a formelor de reactie, realizand schimbari continue, imperceptibile, dar care se acumuleaza in intreaga structura a vietii psihice. Pe parcursul activitatii, factorii interni si externi se integreaza in sisteme functionale unitare, dand nastere unor produse si structuri operationali cu calitati noi si cu eficienta sporita. Deci, ce este creativitatea, cum putem s-o cunoastem si stimula? Raspuns la aceasta intrebare o gasim in teoriile savantilor (Kubie, Piercon, Bejan, Piajet, Richard, R. Muchielli, Vigotskii). Mai intii, trebuie sa fim constienti, si sa combatem anumite piedici in calea manifestarii imaginatiei, creativitatii. Dupa Bontas si Nicola, creativitatea - este o capacitate (proprietate, dimensiune) complexa si fundamentala a personalitatii, care sprijinindu-se pe date sau produse anterioare, in imbinarea cu investigatii si date noi, produce ceva nou, original, de valoare si edificienta stiintifica si social-utila, ca rezultat al influentelor si relatiilor factorilor subiectivi si obiectivi a posibilitatilor (si calitatilor) persoanei si a conditiilor ambientale ale mediului socio-cultural. Ea poate fi considerata si ca aptitudine, dispozitie a intelectului de a elabora idei, teorii, modele noi originale. Gandirea este procesul cognitiv cel mai important, fiind apreciat indeosebi prin creativitate. Gandirea ca o capacitate de prim ordin a personalitatii exista ca gandire umana numai prin creativitate. (E. Kant) Elementele esentiale prin care se poate constata existenta creativitatii sunt: flexibilitatea, noutatea si originalitatea, fluenta, senzitivitatea (sensibilitatea senzoriala), ingeniozitatea, expresivitatea. In afara de faptul ca este o capacitate si aptitudine (dispozitie) a personalitatii, a intelectului, este in acelasi timp, un produs si un proces. Este un produs pentru ca se dobandeste ca realitate de a realiza ceva nou (idee, teorie, model, metoda, tehnologie etc.) prin activitate, prin experienta, necesitand foarte multa munca. In ce priveste factorii creativitatii, se poate vorbi, mai intai, de aptitudini pentru creatie. Exista anumite structuri cerebrale, pe care nu le cunoastem, care favorizeaza imaginatia, ele creand predispozitii de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, noi idei. Totusi e nevoie de interventia mediului, a experientei pentru ca ele sa dea nastere la ceea ce numim talent. Edison spunea: ca in creatie este nevoie de 99% transpiratie si 1% inspiratie. Este totodata si un proces, fiindca necesita evolutie in timpul dezvoltarii si, uneori, retrageri a factorilor si elementelor noi, necesita invingerea unor obstacole, etc. Viata, in toate domeniile ei, necesita ca aproape fiecare individ sa realizeze unele operatii noi, ca urmare a unor combinari si recombinari, asocieri etc., a datelor elementelor existente, care se obiectiveaza in anumite solutii (metode etc.) utile si mai eficiente de exemplu o inovatie care reprezinta unele elemente de creativitate. Conform opiniei lui Bontas, Piajet, creativitatea propriu zisa necesita inzestrari si capacitati intelectuale etc., deosebite, care sa se obiectiveze in produse noi, originale, nemaiintalnite pana acum si care determina schimbari calitative (de valoare si eficienta) intr-un domeniu anumit. Creativitatea se poate manifesta in toate domeniile cunoasterii si vietii sociale: stiintifica, tehnica, economica, artistica, organizatorica (management), pedagogica etc. Creativitatea poate fi cunoscuta, masurata si stimulata. Fiecare individ normal poseda o doza de creativitate. Creativitatea ca rezultat al stimularii si activitatii inseamna acumulari de capacitati, abilitati si posibilitati de realizare a ceva nou, original, in plan ideal abstract ca si, dupa caz, in plan practic, deci inventivitatea ideatica si practica. Autorii Bontas, Piajet, Nicola, Comarova afirma ca: la nastere copilul poseda doar o anumita potentialitate creativa, evidentiata de o anumita flexibilitate, fluenta si sensitivitate (sensibilitate) a scoartei cerebrale (si a sistemului nervos in general). Ulterior, in procesul educatiei si activitatii, al rezolvarii unor probleme ridicate de viata, sporeste potentialitatea mentionata (flexibilitatea, fluenta, expresivitatea, sensitivitatea) desigur, in functie de dezvoltarea si manifestarea factorilor intelectuali, aptitudinali, caracteriali si de mediu, dezvoltandu-se alte niveluri ale creativitatii cum sunt originalitatea si inventivitatea. Pentru a asigura progresul uman si bunastarea materiala si spirituala a oamenilor, este nevoie de multa creativitate, de depistarea, stimularea si de finalizarea ei in inventivitate ideatica si practica, in toate domeniile. Trebuie cunoscut, stimulat si valorificat acest potential. Au studiat fenomenul H. C. Lehman, A. F. Osborn si altii. Creativitatea se poate manifesta in toate etapele de varsta, pe tot parcusul vietii, insa varsta cea mai productiva in creativitate este intre 25-40 ani. Factorii creativitatii au asemanari cu cei ai invatarii eficiente. Au fost studiati de numerosi psihologi, printre care mentionam pe (G. N, Allport, SUA, Caterina Cox). Pe langa coeficientul de inteligenta, un rol important in creativitate il au factorii: ereditatea, capacitatile intelectuale, aptitudinile, caracterul, mediul socio-cultural, efortul sustinut de pregatire si investigatie si altele. Din punct de vedere al produsului creativ, creativitatea poate manifesta urmatoarele tipuri (trepte, niveluri sau paliere): expresiva este cea manifestata prin solutii mai eficiente de productie, ca urmare a unor mai multe eficiente de productivitate etc., cu valente de perspicacitate; productiva este cea mai manifestata prin solutii mai eficiente de productie, ca urmare a unor combinari si recombinari, asocieri de date si solutii existente, cunoscute; inovativa este legata de cea expresiva si productiva, dar aduce o solutie noua care sporeste simturilor productivitatea; inventiva consta in depasirea calitatii si performatelor creatiei productive si inovatoare in baza unei gandiri si restructurari noi, produce o idee, solutie, tehnologii noi, originale ce dinamizeaza progresul teoretic sau practic intr-un anumit domeniu tehnico-stiintific etc. Inventiile reprezinta inteligenta creativa de specialitate foarte valoroasa a indivizilor si ale unui popor. emergenta reprezinta idei, teorii, solutii, tehnologii, etc. cu caracter de inventii sau descoperiri exceptionale, care revolutioneaza diversele domenii ale cunoasterii sau practicii chimie, medicina, biologie, matematica, literatura, economie, arta plastica, tehnica, etc., ca de exemplu: teoria relativitatii a lui Albert Einstein. In desfasurarea procesului creativ sunt remarcate anumite etape interdependente, astfel: preparatia (pregatirea) creativitatea nu porneste de la un loc gol, de la nimic, ea se bazeaza pe un fond ideatic si actional aperceptiv, ea inseamna si invatare (pregatire) noua, prin documentare si experimentare (analize, rationamente, sinteze, calcule, prelucrari, formulare de ipoteze modele, de date noi etc.), care se restructureaza cu cele aperceptive. Incubatia (dezvoltarea ,,naturala) asocieri, bisocieri, combinari, recombinari, restructurari de date, structuri, modele etc. In mod inconstient, subconstient, preconstient si constient, care creeaza datele, ideile, structurile, modelele, solutiile noi, etc., cu asigurarea conditiilor interne si externe; Inspiratia (iluminarea); aparitia brusca a noului, a creatiei, a noilor idei, modele, sisteme, structuri, teorii, tehnologii etc., in mod inconstient, subconstient, preconstient, (in vise) si constient; Verificarea (controlul) creatia fiind un rezultat al factorilor subiectivi si obiectivi are nevoie de controlul veridicitatii, autenticitatii valorii, aplicabilitatii si eficientei in plan teoretic si aplicativ. Acest control, facut adesea prin experimentari pe statii (clase, esantioane etc.) pilot, inlatura probabilele erori sau neconcordante cu cerintele reale, evitand cheltuielile neeconomice sau esecurile in conditiile generalizarii creatiilor. Exista interactiune intre creativitate, inteligenta, randament (prescolar, scolar), continutul invatamantului si rezultatele invatarii. Inteligenta a cunoscut numeroase definitii: capacitatea de adaptare mintala la situatii noi (Claparede si Stern); capacitatea ce exprima nivelul dezvoltarii mentale ca factor de disponibilitate si operativitate, in cadrul unor situatii noi; capacitatea intelectuala. Sintetica a persoanei la baza careia sta gandirea flexibila, posibilitatea de adaptare la situatii noi etc. Deci, inteligenta este o conditie de creativitate, indeosebi, prin elementele de adaptare la situatiile noi, fapt de altfel remarcat la factorii creativitatii. Randamentul prescolar reprezinta nivelul, calitatea, valoarea si eficienta teoretico aplicativa la care a ajuns copilul la un moment dat (indeosebi in momente finale), in procesul invatarii (instruirii). Este o cerinta a creativitatii in situatia in care el este obtinut in conditiile prescolarului ,,subiect al educatiei atunci cand este bazat pe invatatura euristica. Desigur si randamentul prescolar depinde de un sistem de conditii care favorizeaza ca atare si creativitatea: dezvoltarea gandirii independente si creative in invatare, evitand gandirea stereotipa; metodologii problematizate: metodologii euristice descoperiri si redescoperiri; invatarea prin investigare, cercetare, rezolvarea de probleme concrete, legate de practica, si altele. Cercetarea pedagogica evidentiaza ca nu este intotdeauna concordanta deplina intre randamentul prescolar, inteligenta si creativitate. Unii profesori apreciaza pe cei inteligenti si mai putin pe cei creativi. Se constata ca cei inteligenti nu obtin, in mod obligatoriu si randament maxim la invatatura, mai ales daca nu depun si eforturi de invatare. Totusi, cercetarea si viata au aratat ca atunci cand inteligenta este imbinata cu eforturile de invatare, de aflare (cautare), creativitatea are un rol foarte important. I.2. Bazele psihopedagogice de dezvoltare a capacitatilor creative Creativitatea Factorii creativitatii Dinamica creativitatii Conditiile Elementele ale mediului care pot frana creativitatea Metode si procedee creative Procedee de stimulare a imaginatiei Psiho-pedagogia contemporana evidentiaza cateva etape ale procesului de creatie. Etapa de preparare atunci cand se aduna informatie. Etapa de incubatie interna, duce idee in sine si vrea sa o realizeze. Etapa de iluminare este acel moment fericit cand omul gaseste solutia. Poate sa vada opera in vis, poate sa vada produsul realizandu-se. Ceea ce a visat a realizat. Etapa de verificare daca a fost corecta ideea care a aparut si a fost realizata. Prin aceste patru etape decurge creativitatea. Cercetarile pedagogilor, psihologilor, plasticienilor ne permit ca semnul distinctiv al creativitatii este transformarea. Transformandu-le noi putem crea ceva nou. La perioada copilariei poate sa fie dezvoltata creativitatea si anume afirma acest lucru psihologii (Vigotskii, Muhina, Rubenstein). Pedagogii care au activat in domeniu (Comarova, Kazakova, Cosminskaia, Curocikina, Pantiuhina, Samorukova, Lagunskaia, Zolotnikov). Levin, Teplov, Chibri, Pincasistii, Cisteacov, Bogaciova, considera ca creativitatea este posibila la varsta prescolara si au formate careva predespozitii, fara instruire nu pot obtine acele succese, deoarece vor intalni careva greseli, greutati in calea lor si rezultatul va fi anevoios. Capacitatile se obtin numai prin munca, prin instruire si educatie. Pedagogul trebuie sa dispuna de o maiestrie foarte inalta ca copilul nici sa nu simta ca el este tutelat. Sa formam deprinderi grafice, cum mai usor trebuie sa faca o linie orizontala, verticala, un cerc, un patrat. Singur copilul n-o sa reuseasca sa insuseasca ce culori pot sa imbine pentru a obtine o culoare data, unde trebuie sa situeze un punctisor in locul ochiului. El poate sa afle lucruri frumoase, noi, care duc la o dezvoltare mai inalta. Sa ne folosim de acele trepte senzitive identice acelei perioade de dezvoltare a copilului corespunzatoare varstei. Copacul se deseneaza in felul urmator, invatand copiii sa redea o linie verticala, orientand copilul cu varful pensulei din partea de sus conduce pensula in jos si cateva crengute situate in forma de unghi. Pe baza cunostintelor intelectuale cream, dezvoltam la copii potentialul creativ. Trebuie sa respectam niste etape. Avand abilitati practice nascociri teoretice putem sa dezvoltam creativitatea. Sa formam cunostinte, priceperi, deprinderi, sa formam capacitati de analiza, sinteza, comparare, sa invatam copilul sa mediteze asupra celora ce este in mediu. Sa spuna-n glas despre ceea ce a meditat. Prelungind sa-si gramadeasca, achizitioneze cunostinte si sa le spuna in glas, sa le analizeze, caracterizeze. Sa-si poata alege o tema dupa capacitatile si posibilitatile sale. Sa constientizeze continutul viitoarei imagini, din ce elemente, figuri, forme o sa realizeze. Selectarea materialului de unde sa aleaga materialele pentru desen , foaia de hartie, culoarea, conturul foii la modelare, lut, cutitas, obiecte de a scobi, de a face un ornament pe obiectul modelat. Actualizarea ce si cum sa redea. Proiectarea copilul trebuie sa stie sa-si poata proiecta, de ce, cum poate incepe lucrarea. De educat in asa fel, de dirijat copilul ca el sa aiba incredere in fortele proprii. Atingerea unui nivel, unei trepte spre talent, noi putem dezvolta la copii. Copilul trebuie sa-si proiecteze lucrul pe foaia de hartie imaginativ, sa fie o consecutivitate in acest lucru. Intens la grupa pregatitoare dezvoltam creativitatea in baza celor dezvoltate. Copilul isi proiecteaza unele culori, lungimi, unor forme, marimi. Studierea modelului Sa dam posibilitate copiilor sa-si aleaga culoarea catargului, corabioarei, steguletului. Sa studieze cu ce sa inceapa, cum trebuie sa decurga, cu ce sa termine. Actualizarea modului de actiune Actualizam acei copii care au fost mai pasivi. Lucrarea copiilor si evaluarea rezultatelor, avandu-se in vedere integritatea imaginilor, tehnici de interpretare, specificul imaginatiei a unor copii. Evaluarea ce a facut corect si ce nu singur, nu cu ajutorul colegului. Folosirea metodelor didactice de instruire, netraditionalele tehnici, metode, sunt destinate pentru predestinarea, dezvoltarea imaginatiei, fanteziei si a culorilor, deprinderile grafice de a reda corect niste contururi, imagini, forme, particularitati ale corpului, la procedeele netraditionale nu se dezvolta. Ele nu trebuie de permis sa persiste mult in activitatile copiilor pentru ca nu dezvolta nimic. Sa nu abuzam de aceasta, lasand in urma celelalte metode care dezvolta. Sa integram muzica cu aplicatia, cu desenul, este cu totul altceva. Problema dezvoltarii creativitatii a fost cercetata in mai multe decenii. Odata cu dezvoltarea invatamantului prescolar o atentie deosebita se acorda problemei dezvoltarii creativitatii in psihologie si pedagogie. Ca si la etapele de varsta scolara, procesul de dezvoltare a creativitatii la prescolari presupune aceeasi structura. Aceasta structura exprima independenta existenta intre produsul creator procesul creator, personalitatea creatoare. Produsul creator reprezinta, in esenta, un element nou in raport cu experienta sociala anterioara sau cu experienta de viata a unui individ: criteriul originalitatii, un cadru de corelare care reprezinta spatiul ierarhic de manifestare a creativitatii, in plan individual sau social (Landan, Erica, 1979, pag. 20). Criteriul relevantei care permite autoevaluarea performantei indiferent de forma sa de manifestare (produs creator material sau spiritual), in termeni de utilizare sociala. Originalitatea si relevanta produsului creator, exprimate la diferite grade de generalitate, acopera cinci niveluri ierarhice. Primele doua niveluri corespund planului secundar al creativitatii care stimuleaza aparitia unor elemente noi, semnificative, doar in raport cu experienta individuala. Ele asigura intelegerea fenomenelor studiate, largirea acesteia in limite cunoscute sau aplicate deja la scara valorilor sociale. Ultimele doua nivele corespund planului primar al creativitatii care ofera o noua intelegere a fenomenelor studiate. Ele asigura transformarea, restructurarea in adevaruri noi in raport cu realizarile anterioare inregistrate intr-un domeniu sau altul de activitate. Intre cele doua niveluri, un rol aparte revine inventivitatii. Ea trebuie conceputa ca un nivel tranzitoriu, care stimuleaza saltul de la produsele creative, semnificative, individual la produsele creative angajate social. Idei similare a elaborat Sorin Cristea cu referire la: Procesul creator presupune parcurgerea urmatoarelor patru etape: pregatirea actiunii complexa bazata pe urmatoarele operatii: identificarea problemei in termeni optimi (natura, specific, timp, etc.). Analiza datei problemei in vederea formularii clare a acestora (premise, principii, resurse posibile si necesare,), acumularea si selectionarea informatiei necesare pentru abordarea corecta a problemei; prelucrarea si sistematizarea informatiei stocate, elaborarea strategiei de rezolvare a problemei la nivelul unui plan operativ; Incubatia o actiune complexa realizabila intensiv sau si extensiv prin diferite operatii de organizare si reorganizare a informatiei pregatite anterior prin procesari care valorifica experienta individuala si sociala a subiectului la nivelul constiintei acestuia dar si in planul verigilor sale profunde, dependente de zona inconstientului dar si a constientului; Iluminarea actiunea complexa de asociere si de combinare a informatiei care declanseaza momentul inspiratiei, respectiv al descoperirii solutiei optime de rezolvare a problemei; Verificarea actiunea complexa de evaluare finala a solutiei adoptate anterior, realizabila prin operatii de apreciere, validare, aplicare, in conditii de amendare, finisare, ajustare, reorganizare, perfectionare permanenta. Procesul creator implica sesizarea si rezolvarea unor probleme, actiune complexa bazata pe urmatoarele operatii: definirea si intelegerea tipului de problema, avansarea unor solutii virtuale, ipotetica a solutiilor probabile, (re)actualizarea activarea cunostintelor si capacitatilor necesare pentru alegerea solutiei optime, alegerea solutiei optime pe criteriul originalitatii si al eficientei, aplicarea solutiei optime in cadrul specific definit de problema existenta; verificarea modului de rezolvare a problemei in sens managerial (abordare sistematica optima strategica). Aceleasi idei le inalnim la I. Nicola, Bontas. Personalitatea creatoare reprezinta cea de a treia dimensiune a creativitatii, care evidentiaza resursele sistemului psihic uman, capacitatea acestuia de a angaja un proces creator, sustinut la nivelul constiintei individuale cu scopul de a produce ceva nou, original si eficient. Trasaturile personalitatii creatoare pot fi grupate la nivelul urmatoarelor trei categorii de factori: intelectuali, operationali, comportamentali, (Nicola Gr. 1981, pag. 21-22). Functia pedagogica a creativitatii - orienteaza in mod special, realizarea a doua actiuni complementare: elaborarea unui model de educare a creativitatii; proiectarea unei invatari creative. Elaborarea unui model de educare a creativitatii presupune valorificarea, la diferite niveluri de generalitate a raportului functional existent intre comportamentul creativ si flexibilitatea gandirii creatoare . Obiectivul general vizeaza formarea, dezvoltarea unei personalitati capabile sa se angajeze creator in plan cultural, profesional, etic.) Obiectivele specifice intermediare vizeaza proiectarea, realizarea unei educatii problematizante, posibila prin: stimularea gandirii prin sesizarea si rezolvarea unor situatii - problema din ce in ce mai complexe: dezvoltarea capacitatilor operationale definitorii pentru personalitatea creatoare (analiza - sinteza; generalizare abstractizare; evaluare critica); activarea metodologiilor pedagogice bazate pe corelarea optima a factorilor interni (stil cognitiv, atitudini - aptitudini creative); cu factorii externi (tehnologiile de: comunicare, cercetare, actiune practica, programare specifica, necesare pentru cultivarea creativitatii). La varsta prescolara sunt preconizate un sir de obiective concrete care vizeaza operationalizarea obiectivelor generale si specifice la niveluri dependente de conditiile concrete de realizare (resursele creative ale organizatiei scolare, clase de elevi, tipului de activitate educativa, didactica proiectat etc). In conditiile unei educatii/instruiri problematizante, aceste obiective concrete pot dezvolta gradual urmatoarele performante si competente sustinute prin sarcini didactice adecvate, realizabile pe parcursul unor activitati de: stimulare a flexibilitatii gandirii, cultivare a gandirii divergente valorificare a aptitudinilor speciale. Piajet J. studiind procesele psihice determina ca: proiectarea invatarii creative presupune anticiparea unor strategii manageriale deschise, aplicabile in timp si spatiu prin: clarificarea scopului invatarii creative la nivelul interactiunii existente intre: operativitatea intelectuala performanta scolara restructurarea permanenta a activitatii de predare invatare evaluare; stabilirea sarcinilor cadrelor didactice in conditiile invatarii creative (individualizarea fiecarei secvente didactice prin diferite procedee de aprobare, vezi sentimentul succesului, incurajarea spontaneitatii, stimulare a potentialului minim maxim, amendare a superficialitatii); crearea unei atmosferi afective, optime, necesare pentru anularea treptata a factorilor de blocaj (teama, tensiune, imitatie, conformism, criticism, frica); valorificarea psihologica deplina a corelatiei profesor elev la nivelul tuturor continuturilor educatiei intelectuale, morale, tehnologice, estetice, fizice. Conceptul pedagogic de creativitate propune un model teoretic adaptabil la conditiile unui praxis educational deschis autoperfectionarii permanente. In aceasta acceptie, creativitatea defineste: un produs creator situat cel putin la nivel inventiv; un proces creator orientat in directia sesizarii si a rezolvarii problema la nivelul gandirii divergente; o dimensiune axiologica a personalitatii care valorifica resursele globale ale sistemului psihic uman, la nivelul interactiunii optime dintre atitudinile si aptitudinile creative. Florin Druta 1997, afirma ca pina in anii 50 atentia psihologilor era centrata pe analiza procesului de creatie, considerat ca un fenomen rar, prezent exclusiv la elitele stiintifice si la marii creatori de opere literare si artistice. Cunostintele eleborate au rezultat in mod esential din analizele biografice ale savantilor L.Kubie, M.Bejan, H. Piercson, J. Piajet, E. Richard. Oamenilor de arta, sau din marturiile pe care le-au lasat unii dintre ei. Dupa al doilea razboi mondial, creativitatea apare ca o necesitate sociala si economica, devenind obiect de cercetae de sine statator. Conceptul de creativitate se aplica deja atat copilului care se joaca cat si inventatorului sau omului de arta. Creativitatea este definita uneori ca fiind procesul prin care un individ sau un grup plasat intr-o situatie data elaboreaza un produs nou original in conformitate cu necesitatile si scopurile situatiei respective. Altii o definesc drept capacitatea de a organiza (reorganiza) elementele campului perceptiv sau imaginativ indiferent ca este vorba de joc, principii matematice sau cuvinte. Procesul creativ poate fi realizat in mod intentionat, el poate fi invatat si dezvoltat la un mare numar de oameni. La aceste idei se adauga cele ale lui Osborn potrivit carora cercetarea de grup poate favoriza in anumite conditii, creativitate. Opinia lui Osborn, potrivit careia punctul de plecare al creativitatii este imaginatia. Imaginatia este definita ca aptitudine de a reprezenta obiecte absente si de a combina imaginile acestora intre ele. Unii autori (Muhina E., Vetlughina N.A., Comarova, Cazacova) fac distinctia intre imaginatia reproductiva si imaginatia creativa. Cea reproductiva este legata de trecut si utilizeaza in mod enuntial elemente furnizate de memorie. Imaginatia creatoare este prospectiva; ea permite reprezentarea unor fapte care inca nu exista. Imaginatia spune Jung nu este o facultate speciala deoarece ea se poate manifesta in toate formele esentiale ale vietii psihice: gandire, sentiment, senzatii, intuitii. Ea este expresia directa a energiei psihice. Produsele imaginare sunt, mai bogate atunci, cand controlul intelectual este mai slab o imaginatie pur creativa este inexplicabila. A crea inseamna a face sa apara un lucru inedit, imprevizibil. A explica inseamna cum spune Meyerson a transforma necunoscutul in cunoscut. Imaginatia este un raport direct cu personalitatea celui ce creaza, cu mediul sau, cu experienta sa personala. Creatorul, gaseste in cultura epocii elementele creatiei proprii; gaseste in tendintele, pasiunile sau nevoile colectivitatii careia ii apartine solicitarile afective care-i inspira creatia. Adesea este subliniat rolul inspiratiei in procesul de creatie, asa cum precizeaza Osborn nici o persoana nu este vizitata de inspiratie daca nu a fost anterior in permanenta cautare de idei. Iluminarea provine din surse obscure ale constiintei in timp ce inspiratia este rezultatul unei indelungate perseverente urmata in finala de un stimul accidentat natura caruia nu poate fi clar determinata. Cum spunea Osborn: perseverenta capitalizeaza inspiratia. Rougier L. remarca faptul ca inventatorul trebuie sa se fereasca de logica, de demersuri, excesiv de metodice, pentru a gasi ceva trebuie sa confruntam ideile cele mai disperate, sa ne indepartam de obiceiurile intelectuale comune, sa cautam paradoxurile. Creatia se face in nori, in obscur, in contradictoriu. Imaginatia nu este intotdeauna creatoare, poate fi combinatorie sau novatoare. Eduard spunea: trebuie sa vad realitatile altfel decat cum sunt. J. P. Guillford, C.W. Taylor, E.P.Torrence s.a., au elaborat teste de gandire creativa, aceasta fiind de fapt o gandire divergenta sub aspectele sale de fluiditate, flexibilitate si originalitate. Inteligenta este necesara daca inca nu si suficienta pentru creatie, arata cercetarile. A fi extrem de inteligent sau a fi dotat pentru o munca creativa sunt doua lucruri bine diferentiate- scrie L.L. Thurstone. Copiii supradotati, cotati drept genii poseda o memorie exceptionala, insa indoielnic este faptul ca ei detin in mod egal si facultatea de a produce idei. William Easton spune ca: educatia nu este un factor decisiv pentru creativitate. Reluand o clasificare de Osborn: Capacitatea absorbita - aptitudinea ce tine de observatie si de concentrarea atentiei; Capacitatea de retentie aptitudinea de a inregistra prin memorie si de a reactualiza datele imaginative ; Rationamentul - aptitudinea de analiza si sinteza, inductie si deductie . Capacitatea creativa aptitudinea de a reprezenta prevedea si produce idei .Cunoasterea se poate dezvolta daca este aplicata intr-o maniera creativa. Einstein afirma ca: imaginatia este mai importanta decat cunoasterea. Imaginatia spune Osborn este la fel de raspandita ca si memoria. El sustine ca testele de aptitudine au relevat universalitatea relativa a potentialului creativ. Literatura psihanalitica dezvolta ideea potrivit careia sursa inspiratiei creatoare, caracterul specific al creativitatii se afla in zona inconstienta a proceselor psihice . Unei asemenea cautari i-au consacrat numeroase pagini Ernst Ferencz, Iones. Jung. Melanie. Klein. T. Reick. Toti acesti psihanalisti impartasesc teza rolului inconstientului ca izvor al energiei creatoare in viata omului. Copiii construiesc o lume imaginara conform dorintelor lor, adultii se lasa invadati de fantasme care sunt imagini ale propriilor dorinte. Fiecare om are o creativitate potentiala. Unii o exprima prin creativitatea lor artistica sau stiintifica dar si altii pot proba creativitatea, deoarece aceasta se defineste ca fiind procesul de realizare a ceva nou, ce poate fi creat, poate fi o idee, un plan, o prietenie noua. Fiecare din aceste activitati cuprind un element de noutate, de originalitate si de diferenta. Creativitatea spune Bruner - poate sa se exprime in raporturile cu copiii, in exercitarea unei meserii, in raporturile afective, tn formularea unei teorii fizice sau in pictura unui tablou: 1. Toate fiintele umane sunt capabile de creativitate aceasta facand parte din patrimoniul nostru individual; 2. Nu este necesar sa fii geniu pentru a fi creativ; 3. Creativitatea poate fi stimulata si dezvoltata prin experiente de viata si prin programe specializate. Si creativitatea poate fi invatata - spune Ned Herrmann. Din momentul in care esti convins si constient de puterea creata de lucrurile noi , nu mai ramane decat o manera particulara de a rea. Arta se concentreaza pe nonverbal vizual, imaginativ. Creativitatea stiintifica se concentreaza pe logica si sistematizare . Ned Herrmann spunea ca in termenii de expresie creativa oamenii se impart in trei categorii: 1 Cei care sunt constant creativi, persoane care exercita in mod activ datele lor creative pentru placere si profit; 2 Cei care sunt uneori creativi, care au momente de inteligenta creativa din timp in timp; 3. Cei ce pot sa fie creativi, dar inca nu au exploatat acest potential. Sporul vietii creative este pasiunea. Metodele de invatamant ca si conditiile de viata au tendinta de a favoriza dispozitiile noastre critice in detrimentul capacitatii noastre imaginative . Copiii trebuie sa fie indrumati sa dobandeasca o gandire independenta, de grup, toleranta fata de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi si a gasi modul lor de rezolvare si posibilitatea de a critica constructiv. Profesorul insusi sa fie creativ si dornic de aventura. Torance a cercetat urmatoarele atitudini: (memorare; evaluare; corectare; atitudini necesare in rezolvarea cognitiva, de memorare evaluativa sau creativa a problemei date. Atitudinea creativa a dus la cele mai bune rezultate reative, iar cea evaluativa a dat rezultatele cele mai bune sub aspect evaluativ. Pasivitatea este factorul cel mai periculos al creativitatii. Torrance vorbeste de faptul ca orientarea exclusiva asupra succesului poate fi factor de blocaj. Se adauga conformismul, teama de a fi altfel decat altii, interdictia de a pune intrebari etc. Puterea creativa poate fi franata sau dezvoltata si aceasta tine de prezentul pe care trebuie sa-l antrenam pentru dezvoltarea sa. Izvorul ideilor este in buna parte experienta. Un loc important in dezvoltarea creativitatii il are asa numitul Violon d-Ingres. Unele din aceste activitati se refera mai mult la invatare decat la creativitate. Orice situatie creativa necesita o acumulare cantitativa . Pentru educarea creativitatii se folosesc mai multe tehnici printre care si Brainstorming-ul, elaborata in 1938, de Alex Osborn. El scoate in evidenta importanta imaginatiei in toate domeniile vietii si a aplicarii creativitatii in toate fazele de rezolvare a problemelor, incepand cu orientarea si terminand cu evaluarea. Se discuta cu aceasta ocazie blocajele perceptuale, emotionale, ale gandirii, dificultatile intampinate in izolarea si delimitarea unei probleme prin conceptul de blocaj perceptual. Blocajele culturale si emotionale el include conformismul, tendinta de supraevaluare a ratiunii si a logicii, teama de a gresi, tendinta catre perfectiune si supunerea oarba fata de autoritate. Metoda sa de Brainstorming in grupuri inseamna crearea unor conditii favorabile aparitiei libere a ideilor care trezesc, asociatii de idei ce vor fi acceptate spontan fara critica, anticipand procesul de evaluare. Osborn spunea: unul din instrumentele cele mai utile pentru organizarea unei activitati creatoare consta in Brainstorming. O alta tehnica este Sinectica elaborata de Gordon W. J. Scopul fiind promovarea rezolvarii creative a problemelor. Premizele necesare ale acestei metode sunt: constiinta ca momentele emotionale sunt mai importante decat cele rationale, ca procesul creativ individual este analog celui de grup si ca fenomenele culturale ale inventivitatii sunt identice cu cele din arta si din stiinta. Se desfasoara-n doua faze: Familiarizarea cu tot ce este strain. Instrainarea din nou a ceea ce a devenit familiar. Ideea centrala a metodei lui Gordon este precizarea faptului ca intrebuintarea euristica a metaforei sta la baza creativitatii . Mecanismele metaforice: 1. analogia personala; 2. analogia directa; 3. analogia simbolica; 4. analogia fantastica. Cercetarile facute de Gollann (1963) remarca ca: notiunea de creativitate are in vedere mai multe acceptiuni: creativitatea ca o caracteristica personala; creativitatea ca produs; creativitatea ca proces specific. Barron considera ca persoanele creative isi asuma riscurile, sunt in general bine informate, au o usurinta particulara in utilizarea limbajului. Dimpotriva, indivizii putini creativi sunt pasivi si conformisti. Predespozitiile ceative pot fi evidentiate prin intermediul includerii personalitatii in multiplicarea de actiuni sociale. Multiplicarea de actiuni sociale pot fi grupate intr-un numar limitat de grupe in corespundere cu tipul procesual de activitate sociala (de contact, joc, de invatamant, stiintifica, de munca, politica, ecologica, etc.) sau in corespundere cu produsele creativitatii reprezentari artistice, desene, poezie, proza, idei stiintifice, tehnologii, unelte de munca, etc. La unii copii pot sa se manifeste posibilitati creative pentru mai multe tipuri sau feluri de activitati sociale , la altii pentru un anumit domeniu de activitate social uman. Sunt cazuri in potentialul creativ al personalitatii nu se manifesta nici intr-un domeniu de actiune sociala. Pricini pot fi diverse: nu a avut loc contactul predispozitiei cu tipul sau felul adecvat de actiune sociala; lipsa sau dezvoltarea la un nivel jos, nesatisfacator a unor astfel de formatiuni psihice ca: vointa, insistenta, interesul de a activa etc., care servesc in calitate de conditie obligatorie a vietii creative a fiintei socio umane, a personalitatii; esecul primilor pasi in activitatea creativa, care este generat de diverse pricini biofiziologice, psihologice, pedagogice, sociale; lipsa libertatii cugetului si activismului de sinestatator in actiunile personalitatii; frica de esec in actiunile creative fata de sine insati, parinti, pedagogi, asociatii de copii sau colectiv. Creativitatea ca trasatura general umana in cele mai dese cazuri este definita in felul urmator: Creativitatea este un comlex de insusiri si aptitudini psihice, care in conditii favorabile genereaza produse noi si de valoare pentru societate. Predispozitiile ereditare determina potentialul creativ al fiecarei personalitatii, ele, nu pot fi formate in cadrul procesului de educatie si instruire. Cea mai mare parte din copii manifesta predispozii ereditare creative la nivel de norma sociala. Nivelul de norma sociala al predispozitiilor creative este caracteristic pentru orice copil sanatos din punct de vedere ereditar. Creativitatea ca calitate general umana poate fi si trebuie sa fie educata la orice personalitate in corepundere cu ceea ce natura a daruit de la inceput copilului. Trasaturile generale ale creativitatii (la unii copii se manifesta trasaturi creative specifice: matematice, muzicale, de pictura, etc.) pot fi formate si dezvoltate in mod orientat spre un scop binedeterminat prin intermediul unor mijloace specifice, probleme si sarcini cu caracter de problema, prin intrermediul metodelor si formelor active de educatie. Trasaturile procesuale de caracter general ale activitatii creative evidentiate in literatura psiho-pedagogica sunt urmatoarele: folosirea independenta a cunostintelor si priceperelor in situatii noi, nestandarde; desemnarea problemelor noi in situatii cunoscute; vederea a noi functii a obiectelor; imbinarea de sinestatatoare a mijloacelor cunoscute de activitate in altele noi; distingerea cailor noi (alternative) de rezolvare a problemelor; determinarea unor mijloace principiale noi de rezolvare a problemelor; evidentierea in mod simplu a structurii obiectelor (M. N. Skatkin, I. I. Lerner, Z. I. Calmicov, T. Kun , V. N. Puskin, A. M. Kocerghin, A. M. Korsunov, O. K. Tihomirov). Sistemul problemelor si sarcinilor prolematizate trebuie sa raspunda la urmatoarele deziderate: toate sarcinile cu caracter de porblema trebuie sa reflecte ideile principale ale materiei de studiu indeosebi cele transdisciplinare; sa oglindeasca aspectul teoretic si practic al principalelor fenomene sociale, care detrmina tendintele de dezvoltare ale soietatii din punct de vedere economic, moral, cultural, ecologic, politic, etc.; sa se respecte neaparat principiul corelarii dintre obiectele de studiu si corelarii fenomenelor si proceselor din natura si societate; pe parcursul trecerii de la sarcina mai usoara la alta mai comlexa, mai dificila, trebuie neaparat sa se tina cont de capacitatile si posibilitatile individuale ale fiecarui copil sau al unui grup de copii; sarcinile cu caracter de problema urmeaza sa fie de diferite tipuri in corespundere cu felurile de activitate sociala: cu caracter intelectual si practic, morale, ecologice, de munca, estetice, politice etc. si integral se imbina in sine. Aceste trasaturi generale ale gandirii creatoare ca regula, se manifesta si se dezvolta in cadrul folosirii de catre subiectii activitatii educationale a cunostintelor si priceperilor in situatii noi, nestandarde. Copiii se includ in activitatea de rezolvare a problemelor si sarcinilor cu caracter de problema cunostute de societate, si noi sau necunoscute numai de copii. Prin intermediul sarcinilor cu caracter de problema, alcatuite la toate disciplinele de invatamant si activitatile educationale in sfera orelor de curs, educatorul sau profesorul, si in general, varstnicii programeaza activitatea creatoare a prescolarilor. Metodele cu caracter de problema indeplinesc urmatoarele functii: formeaza trasaturile activitatii creatoare; asigura insusirea si folosirea creatoare a cunostintelor si mijloacelor de activitate; contribuie la stapanirea sau asimilarea metodelor de cunoastere stiintifica, servesc la conditia de formare a intereselor si necesitatilor catre activitatea creatoare (M. N. Scatkin, I. I. Lerner, M. I. Mahmutov). Potentialul creativ uman poate fi folosit atat pentru binele omului cat si-n scopuri irationale, antiumane. La potentialul creativ este necesar de oferit o anumita orientare, ca aceste forte sa fie folosite pentru binele omului si nu impotriva lui. Educatia creativitatii si a sentimentului bunatatii (omenie, bunavointa) sunt doua laturi ale unuia si aceluiasi proces pedagogic integral educatia pentru dezvoltarea personalitatii, care necesita sa fie realizat simultan si indisolubil. In lipsa educatiei a unor astfel de sentimente ca: grija fata de om si de tot ce-i inconjoara, bunavointa, compatimirea, mila, nelinistea, fata de om, sentimentul demnitatii personale nici nu poate fi vorba despre educatia deplina si ampla pentru schimbare si dezvoltare (prospectiva) a personalitatii. Sentimentul bunatatii se educa atunci, cand copilul face lucruri bune pentru alti oameni. Copii, parinti, varstnici etc. Evident apare urmatoarea intrebare. Care trebuie sa fie relatiile dintre procesele educatiei creativitatii si educatiei creativitatii si educatiei calitatilor general-morale la personalitate? Pot fi trei modalitati: educarea creativitatii, iar apoi formarea sau altoirea la discipol a calitatilor morale de valoare; initial de altoit la copii principalele calitati general-morale, iar apoi educarea creativitatii la ei; educarea simultana a creativitatii si calitatilor general-morale, care necesita sa anticipeze procesul dezvoltarii creative a omului. Interesele, convingerile, necesitatile si idealurile formate in baza ratiunii sociale determina directiunea de activitate a omului ca fiinta sociala. Pentru copil creativitatea are anumite limite de timp, care-s determinate de o multime de factori ca: adaptarea la noi schimbari, vointa, interesul cognitiv de tip creativ, sentimentul datoriei si responsabilitatii, idealul, atmosfera inconjuratoare, etc. In acele cazuri cand sarcinile de caracter de problema nu-s accesibile, la prescolar apar tendinte de ocolire a greutatilor-dificultatilor, neincrederea in sine, apatia, sentimentul insucesului si necompetentei, disperarea-dezamagirea, sentimentul singuratatii. Aceasta dificultate educationala poate fi invinsa (rezolvata) prin urmatoarele mijloace: reformularea problemei; dezmembrarea problemei in subprobleme; comunicarea a noi argumente, date adaugatoare care concretizeaza problema; incurajarea; sustinerea tendintelor prescolarilor de a rezolva problema, etc. Pentru a forma la personalitate increderea in fortele proprii, increderea in posibilitatile de a preintampina dificultatile, este necesar ca copiii sa fie mereu ocupati cu ceva. Pentru aceasta este nevoie de o atmosfera binevoitoare, ajutor si stima reciproca, armonie a capacitatilor intelectuale si sarcinilor cu caracter de problema inaintate fiecarui copil. In activitatile organizate in mod creator sentimentele si emotiile personalitatii nu se sting, ci din contra decurg sub forma ondulatorie, poarta caracter impulsiv. Aceasta se datoreste faptului ca actiunile creative sunt dupa natura lor netipice, neordinare, nestandarde. Acest fenomen are loc atunci cand subiectul actiunilor creative manifesta succes, dobandeste rezultate pozitive. Si-n cazul actiunilor de tip creativ, atunci cand personalitatea copilului sufera permanent esec, insucces treptat are loc stingerea emotiilor de tip cognitiv. Omul se adapteaza emotional catre prezenta sau lipsa continua a satisfactiei. Emotiile si sentimentele creative se formeaza si se dezvolta numai in baza actiunilor organizate si infaptuite altor tipuri de actiuni. Insuccesul rentabil si frecvent in cadrul actiunilor creative contribuie la formarea unor calitati nedorite la personalitate, schimba intreaga pozitie de viata a ei. Creativitatea contribuie la autoeducatia personalitatii. Se formeaza asa calitati: autoobservarea, autoanaliza, autoaprecierea, probarea de sine, aptitudinile rationale de reglare a comportarii in raport cu regulile, cerintele morale de comportare, responsabilitatea fata de alti oameni si societate, sentimentul autocriticii, nemultumirea de sine insusi etc. Toate acestea contribuie la formarea priceperilor de autocunoastere a posibilitatilor sale, limitele acestor posibilitati, interesele si necesitatile. Formarea priceperii de autocunoastere reprezinta baza formarii personalitatii creative. Practica educationala si-n general experienta de viata sociala in mod ilustrativ si convingator ne demonstreaza ca este posibil de a ajunge un nivel inalt de formare dezvoltare a capacitatilor creative. Psihologia contemporana evidentiaza cateva etape ale procesului de creatie: Perioada de preparare cand se aduna informatia, se fac observatii, se delimiteaza problema, se schiteaza o ipoteza sau un proiect general. Incubatia este rastimpul eforturilor incercarilor sterile. Incubatia poate dura mult timp, chiar luni si ani de zile. Iluminarea este momentul fericit cand apare solutia sau, in arta, cand opera e vazuta integral. Acest fenomen se produce uneori in mod spectaculos: i se spune inspiratie, daca artistul traieste opera intens, constient de toate componentele si detaliile ei. Verificarea este necesara pentru a reviziu creatia, a face retusuri. Multa vreme creativitatea a fost considerata apanajul exclusiv al unei minoritati restranse, ceea ce este adevarat daca ne gandim la nivelul creativitatii inovatoare si emergente. Astazi nu se mai face o separare neta intre omul obisnuit si cel creator. Orice om normal poate realiza o imbunatatire in munca sa, poate obtine performante. Pentru a ajunge la astfel de performante sunt necesare conditii favorabile, combaterea anumitor piedici, obstacole exterioare sau interne numite blocaje. Concluzionand cele expuse anterior putem spune ca astazi problema educarii spiritului creativ al copiilor capata o valoare deosebita; se distinge necesitatea de a modifica stilul de gandire si activitate didactica; a ne dezice de la stilul instruirii traditionale in favoarea dezvoltarii personalitatii creative. Analiza ideilor conceptuale ale filozofilor, psihologilor, pedagogilor si plasticienilor dedicare problemei creativitatii si rolul instruirii in dezvoltarea acestui proces ne-a permis sa relevam ca semnul distinctiv al creativitatii este transformarea obiectelor, fenomenelor pentru obtinere a ceva nou. Savantii au constatat ca creativitatea este posibila si la copiii de varsta prescolara, conform opiniei savantului Pidcasistii P. I., rezultatul creatiei copilului este subiectiv, el nu poate produce bunuri sociale utile. Insa valoarea creativitatii lui consta in dezvoltarea si formarea personalitatii active. In psiho-pedagogie se disting doua curente care interpreteaza in mod diferit evolutia creativitatii copiilor. Adeptii biogeneticii (Bacusinski A.V; Ventteli C.N, Smit F.I., Chersensteiner G.) sustin ca creativitatea apare spontan, ca toti copii sunt talentati. Ei mai sustineau ca copilul se naste pictor cu anumite capacitati creative, iar adultul ii poate dauna cu sfaturi si instructiuni. Desigur, sunt copii talentati, dar este o raritate. Pedagogul nu va miza pe asemena cazuri, dar va cauta strategii adecvate care ar facilita dezvoltarea creativitatii la toti copiii institutiei prescolare. I.3. Conditiile psiho-pedagogice de dezvoltare a capacitatilor creative la varsta prescolara mare Investigatiile realizate de diferiti specialisti (J. Piajet, David Ausubel, Hans Aebli, Teresa Engelman, Ion Berca, Robert Gagne, Ion Danila, Siminica Sova, Ioan Suretu etc) sustin ca conditia fundamentala pentru randamentul scolar este caracterul constient al invatarii. Aptitudinile de invatare constienta se formeaza la copii treptat si cu greu. O modalitate de pregatire pentru activitatea de invatare constienta in prescolaritate este activitatea verbal-artistica. Ea corespunde particularitatilor de varsta a prescolarilor si sustine curiozitatea lor. Descrierea a celor observate in natura este si ea o activitate verbal-artistica care are drept suport cuvantul si frumosul, artisticul din natura. Analiza elementara a unui tablou, lectura imaginilor, interpretarea unui cantec pentru copii este de asemenea o activitate artistica, dezvolta spiritul de observatie, il obisnuieste sa auda, sa vada, sa simta si sa explice, il familiarizeaza frumosul. Problema invatamantului prescolar este discutata pe parcursul ultimelor secole (XIX - XX). Savantii nu au ajuns inca la un raspuns definitiv. Jean Piajet sustine ca: Toate conduitele comporta un aspect innascut si unul dobandit, dar nu cunoaste unde se afla frontiera dintre ele, ceea ce ne permite sa afirmam ca savantul recunoaste si apreciaza etapa invatamantului prescolar, in care copiii dobandesc, achizitioneaza cunostinte si isi formeaza competente, atitudini, comportamente. Invatarea in ciclul primar se intemeiaza pe achizitiile spontane ale prescolaritatii. Practica de instruire dovedeste ca o achizitie noua se cladeste pe un sistem de cunostinte, competente sedimentat deja, si nu pe teren gol. Audierea si repovestirea povestilor, memorizarea si recitarea versurilor, insusirea proverbelor, zicatorilor, ghicitorilor, si utilizarea lor in vorbire, arta plastica, comunicarea sunt momente necesare ale procesului de formare a personalitatii in devenire. Acestea si alte abilitati obtinute la varsta prescolara prin intermediul activitatii artistice (desen, modelare, aplicatie, construire, lucru manual) permit copilului sa deprinda la debitul scolar anumite competente care la randul lor devin o garantie a integrarii sociale si o conditie a dobandirii performantei lingvistice, artistice plastice. Activitatea verbal-artistica, integrata cu cea artistica plastica: ajuta la insusirea limbii literare si la perceperea mediului ambiant; dezvolta sensibilitatea; serveste drept sursa principala de transmitere a experientei sociale, si a cunostintelor; contribuie la formarea competentelor si atitudinilor, la realizarea obiectivelor educatiei estetice, intelectuale si morale; include elemente spirituale si comportamentale in personalitatea copilului; serveste drept suport pentru achizitionarea valorilor sociale, nationale si general umane, morale, stimuland actiunile creative ale prescolarilor si elevilor mici. Un obiectiv major al activitatii literar artistice este dezvoltarea creativitatii verbale si artistico plastice. Creativitatea si elementele ei. Exista multiple posibilitati de formare a unei personalitati creative. Consideram ca una dintre cele mai eficiente in varsta prescolara este familiarizarea copiilor cu textul literar si dezvoltarea creativitatii prin diverse exercitii artistico plastice: desen, pictura, modelare, aplicare. Elementele de baza ale creativitatii sunt: originalitatea flexibilitatea senzitivitatea fluenta ingeniozitatea expresivitatea Originalitatea prevede capacitatea individului de a adopta atitudini personale fara tendinta de a copia sau a reproduce modul de gandire al altcuiva. Flexibilitatea este capacitatea de a adapta gandirea la situatii noi, uneori neprevazute, cu scopul de a cauta si a gasi solutii optime de rezolvare a problemelor ce apar in diverse domenii de cunoastere inclusiv in cel al cunoasterii artistice. Senzitivitatea inseamna facultatea de a simti, de a fi sensibil. Profunzimea si aria sensibilitatii depind de spiritul de observatie care poate fi format, educat la copii prin exercitii dirijate de pedagog. Fluenta este o proprietate a stilului si se caracterizeaza prin cursivitate si fluiditate in exprimare (avand ca suport limbajul si fluenta lui). Ingeniozitatea indica spiritul inventiv, de initiativa - calitati indispensabile creativitatii umane. Expresivitatea exprima culoarea, forma, marimea, ritmul, simetria, asimetria si dinamica. Cu cat este mai expresiva opera de arta cu atat mai mult ne place. Dezvoltarea creativitatii nu poate fi dezvoltata fara a intelege ce-i acela mijloc de expresivitate. Insusirea de a fi ingenios se impune ca un semn al unei minti agere, capabile sa gaseasca solutii neordinare in cele mai complicate si surprinzatoare imprejurari. Ingeniozitatea permite evitarea stereotipilor. Sarcinile corpului didactic in scopul ridicarii potentialului creativ al copiilor si stimularea lui sunt: reformulari intr-o viziune personala; clasificari de obiecte care poseda insusiri similare; evidentierea particularitatilor unor clase de obiecte; formulari si explicatii personale care se preteaza la interpretari controversate; comentarea unor opere artistice; inventarea de jocuri si solutii de rezolvare a unor situatii; interpretarea de roluri ale unor persoane reale sau imaginare; dramatizari ale episoadelor din creatia literara, artistica. Formarea creativitatii Acesta este un proces complicat care se deruleaza in timp. Progresul creativitatii poate fi considerat efectiv numai atunci cand trece patru etape: Etapa formativa presupune existenta unor noi conditii si adaptarea la ele (pentru un pianist acesta ar insemna insusirea clapelor, pentru un elev din clasa I insusirea vocalelor si consoanelor). Etapa normativa are drept scop integrarea fiecarui copil intr-un grup (a nu se considera diferit, aparte) deoarece colegii exercita influenta si cineva poate fi complexat din cauza diferentelor. Etapa interogativa in care elevul nu mai gaseste ca e placut sa fie ca altcineva. Asemanarea devine plictisitoare si inutila. Individul incepe sa aprecieze aceea ce deosebeste de altii si ceea ce este particularitatea altora. El isi dezvolta un simt al mandriei pentru unicitatea sa si o incredere mai mare in eu-l sau. Etapa transformationala in acest punct individul realizeaza ca pentru a evolua, trebuie sa se schimbe si schimbarea trebuie sa fie majora: in viata si in stilul de viata pentru copil, elev, aceasta e o perioada de criza cand doreste sa se debaraseze de ceea ce era placut si comod. La aceasta etapa individul isi face drum inainte sau regreseaza literalmente. Este vorba de o transformare. Actiunile de stimulare a creativitatii urmaresc sa determine productivitatea acestor capacitati umane. Ridicarea potentialului creativ al copiilor incepe de la munca creatoare a cadrului didactic (pentru aceasta sunt necesare cunostinte multilaterale; eficienta de munca si o buna pregatire). Creativitatea in stilul de munca al cadrelor didactice tine de factorii psiho-pedagogici si reflecta un cuantum de capacitati specifice si generale. Capacitati generale: Vocatia profesionala: predispozitii, aptitudini literare, muzicale, artistice, simtul noutatii; Eruditia: posedarea unui larg si bogat orizont cultural in diferite ramuri arta, filozofie, psihologie, etica etc; Pasiunea pentru literatura si arta. Structuri fizice si psihice cognitive, afective, motivationale, predominarea semnificativului spre satisfacerea solicitarilor copiilor (elevilor, discipolilor). Capacitati speciale: Capacitatea intelectuala. Posibilitatea cadrului didactic de a reactiona si de a se adapta la nivelul diferential al copiilor. Posibilitatea de a opera cu eficienta in cadrul activitatilor teoretice si practice in scopul asimilarii cunostintelor, al formarii priceperilor si deprinderilor necesare. Iscusinta de a-i captiva pe copii, de a le trezi si satisface interesul de cunoastere. Capacitati docimologice: evaluarea reala obiectiva, a nivelului de dezvoltare a cunostintelor si aptitudinilor copiilor. Capacitatea de generalizare a experientei personale. Prezenta spiritului creativ ce persista la toate disciplinele de studiu si caracterul deschis si creativ la stilul profesorului. Creativitatea ocupa un loc de cinste in sistemul de educatie. Nu fiecare fiinta umana are din punct de vedere ereditar aceeasi capacitate creativa. Coeficientul de inteligenta joaca un rol important in acest proces. Dincolo de acest nivel determinant sunt factorii de personalitate: fluiditatea si flexibilitatea gandirii, echilibrul afectiv, perseverenta, originalitatea, capacitatea de a rezista spiritului gregar etc. Un alt factor determinant il reprezinta nivelul si varietatea cunostintelor, precum si predominanta factorilor psihici non-verbali care isi au sediul in emisfera dreapta a creierului. Dat fiind faptul ca este o caracteristica atipica si calitativa, nivelul de creativitate al unui elev nu poate fi determinat prin metode cantitative. Pentru evidentierea lui trebuie utilizate teste specifice, experiente, si chestionare adecvate. In acelasi timp insa, nivelul de creativitate al unui copil nu este o constanta absoluta, ci el poate creste prin stimulare adecvata sau poate scadea prin neintrebuintare si necultivare. Creativitatea poate si trebuie sa fie cultivata, atat in activitatile prescolare, scolare, cat si in cele extra-scolare. Asa cum spuneam mai sus, desi exista anumite inclinatii si inzestrari innascute in fiecare dintre noi, creativitatea poate fi invatata si dezvoltata. Aceasta nu se poate realiza insa daca sistemul pedagogic dominant este unul care accentueaza conformismul si reproducerea servila a informatiilor transmise de educator. Este adevarat ca stimularea creativitatii, a originalitatii si a gandirii critice presupun o serie de riscuri pe care educatorul trebuie sa si le asume, constient fiindca rezultatul final merita un asemenea pret. Un educator incompetent, nesigur pe disciplina pe care o preda sau care are o slaba imagine de sine se va simti in general amenintat de manifestarile de conformism, implicite comportamentului creativ si va avea putine sanse de a induce in copii o atitudine relaxata, absolut esentiala in creativitate. De asemenea, o atitudine rigida, dominatoare, care exclude dialogul, intrebarile si in general interactiunea va induce la prescolarii mari un sentiment de autoaparare si va conduce la inhibarea capacitatilor lor creatoare. Pe de alta parte, nici eliminarea oricaror standarde si restrictii nu este benefica pentru stimularea si cultivarea creativitatii, deoarece in asemenea conditii copiii devin nesiguri si sovaitori, temandu-se tot timpul ca risca sa incalce vreo regula necunoscuta. Trasarea pecisa a limitelor si explicarea ratiunii acestora va induce in mult mai mare masura in copii o atmosfera deschisa si stabila emotional, decat atitudinea exagerat de permisiva a educatorului. Pentru ca dimensiunea creativa a educatiei sa devina mai mult un ideal frumos, este imperios necesara sacrificarea prejudecatilor, eliminarea miturilor care au consfintit si au dat legitimitate in ultimele secole unui invatamant conformist, egalitarist si uniformizator. Iata care sunt cateva dintre aceste mituri: cultul copilului mediu orientarea educatiei la un nivel mediu, adeseori absolut teoretic, in loc de a adapta si a personaliza procesul de instructie la nivelul real al copiilor; exaltarea memorarii si a reproducerii fidele a cunostintelor memorate, (reprezentand de cele mai multe ori opinia profesorului asupra problemei tratate) ca model suprem al scopului educatiei, in detrimentul aprecierii imaginatiei si a intuitiei; valoarea de fetis a programei, un loc de a privi programa ca un simplu cadru de referinta; increderea exagerata in metodele traditionale, in paralel cu subestimarea si suspectarea din principiu a oricarei noi abordari in educatie; supraestimarea valorii docimologice a notelor, ca forma suprema si infailibila de evaluare a instruirii de catre copii a cunostintelor predate. Acestea, si multe altele asemenea lor, sunt veritabile piedici in calea innoirii unui sistem de educatie anchilozat, care pe zi ce trece devine tot mai anacronic, mai incapabil sa se adapteze la schimbarile rapide cu care ne confruntam in societatea globalizata in care traim la ora actuala. Momentul schimbarii bate mereu la usa. Multa vreme imaginatia a fost definita ca un proces de combinare a imaginatiilor, ceea ce se potriveste numai imaginatiei artistice. Azi putem defini imaginatia ca fiind acel proces psihic al carui rezultat il constituie obtinerea unor reactii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor. Creativitatea este o capacitate mai complexa. Ea face posibila crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres in planul social. Componenta principala a creativitatii o constituie imaginatia, dar creatia de valoare reala mai presupune si o motivatie, dorinta de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si cum noutatea, azi , nu se obtine cu usurinta, o alta componenta este vointa, perseverenta in a face numeroase incercari si verificari. Imaginatia, deci si creativitatea, presupun trei insusiri: fluiditate plasticitate originalitate. Fiecare dintre aceste trei Insusiri are insemnatatea ei; caracteristica principala ramane originalitatea, ea garantand valoarea rezultatului muncii creatoare. Cata vreme creatia era socotita un privilegiu dobandit ereditar de o minoritate, scoala nu s-a ocupat in mod special de acest aspect, desi, e drept, s-au creat ici colo clase speciale de supradotati. De cand se arata ca automatele dirijate de calculatoare infaptuiesc toate muncile monotone, stereotipe si deci omului ii revin mai multe sarcini de perfectionare, de innoire, cultivarea gandirii inovatoare a devenit o sarcina importanta a scolilor de masa. Pe langa efortul traditional de educare a gandirii critice, stimularea fanteziei apare si ea ca un obiectiv major. Aceasta implica schimbari importante, atat in mentalitatea profesorilor, cat si in ce priveste metodele de educare si instruire. In primul rand, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale si emotive. Se cer relatii distinse, democratice, intre prescolari si educatori, ceea ce nu inseamna a cobori statutul social al celor din urma. Apoi, modul de predare trebuie sa solicite participarea, initiativa elevilor, e vorba de acele metode active, din pacate prea putin utilizate. In fine, fantezia trebuie si ea apreciata corespunzator, alaturi de temeinicia cunostintelor, de rationamentul riguros si spiritul critic. Pentru multi copii, gradinita reprezinta o prima sansa- ocazia de a capata un alt sentiment al sinelui si o alta viziune asupra vietii, decat ceea ce li s-a oferit acasa. Un profesor care ii transmite unui copil incredere in potentialul si calitatile sale poate fi un antidot puternic fata de familie in care o asemenea incredere lipseste sau in care copilului i se transmite contrariul. Un educator, tratand copiii cu egala consideratie, poate sa aduca o iluminare pentru copil care se lupta sa inteleaga relatiile umane si care provine dintr-o casa unde o asemenea consideratie este inexistenta. Pedagogul care refuza sa accepte conceptia negativa despre sine a unui copil si care promoveaza continuu o imagine mai buna despre competentele acestuia are uneori puterea de a salva o viata. Dar pentru unii copii, gradinita este o intemnitare consolidata in mod legal in mainile educatorilor carora le lipseste fie respectul de sine, fie pregatirea, fie ambele, pentru a-si face meseria cum trebuie. Sunt educatori care nu stimuleaza, ci umilesc. Ei nu vorbesc limbajul politetei si stimei, ci pe cel al ridiculizarii si sarcasmului. Prin comparatii care starnesc invidia, ei lauda un copil, jignind un altul. Cu o nerabdare necontrolata, asemenea educatori adancesc frica copilului de a gresi. Nu au nici o alta notiune despre disciplina, in afara de amenintarile cu pedeapsa. Ei nu reusesc sa motiveze oferind valori, ci facand apel la teama. Ei nu cred in posibilitatile copilului; cred numai in limitele lui, aprinzand flacari in mintile copiilor, ci stingandu-le. Majoritatea pedagogilor doresc sa-si aduca o contributie pozitiva la dezvoltarea mintilor ce li s-au incredintat. Daca uneori insa fac rau, aceasta nu este intentionat. Astazi majoritatea sunt constienti ca una dintre modalitatile prin care pot interveni este cultivarea respectului de sine la copil. Educatorii stiu ca acei copii care au incredere in ei insisi si a caror educatori proiecteaza o imagine pozitiva asupra potentialului lor se descurca mai bine la invatatura decat copiii fara aceste avantaje. Poate un copil sa aiba o reusita scazuta la invatatura si totusi sa aiba un bun respect de sine? Desigur. Exista totdeauna motive pentru care un prescolar oarecare nu are mari succese la invatatura, de la o stare de dislexie si pana la lipsa unei stimulari corespunzatoare. Sa ne reamintim ca respectul de sine tine de ceea ce se deschide alegerii noastre volitive . El nu poate depinde de familia in care ne-am nascut, de culoarea pielii sau de realizarile stramosilor. Pe de alta parte, principiul impacarii cu sine poate avea aici o importanta ilustrare. Unii copii care provin din culturi etnice diferite, dar care sunt nerabdatori sa se adapteze, pot sa-si nege sau sa-si denigreze contextul etnic propriu. In asemenea cazuri, evident ca este bine sa ajutam copiii sa-si aprecieze aspectele unice ale rasei sau culturii. Prin educatie, scria Carl Rogers in Devenirea persoanei, avem tendinta de a deveni conformisti, stereotipi, indivizi a caror educatie este incheiata, si nu ganditori liberi, creativi si originali. Daca obiectivul corect al educatiei este acela de a furniza copiilor fundamentul in ceea ce priveste nevoile esentiale functionarii eficiente in lumea moderna, atunci nimic nu este mai important decat initierea in arta de a gandi critic. Iar daca respectul de sine inseamna incredere in capacitatea noastra de a depasi provocarile vietii, exista ceva mai important decat a invata cum sa ne folosim mintea? Activitatile educative si social-culturale sunt deosebit de importante pentru democratizarea si progresul tarilor; ele faciliteaza posibilitatea fiecarui om de a-si completa studiile, de a se perfectiona in munca, de a se policalifica sau de a-si insusi o cultura superioara, ca un bun al vietii personale si sociale, necesar familiei proprii si aspiratiilor individuale. Si totusi mugurii vietii cultural-educative cresc prin motivatii noi, prin tendinta de a se forma culti cu o personalitate mai bogata si mereu innobilata. In a doua jumatate a acestui secol au aparut numeroase lucrari despre creativitatea in cunoastere si in actiune, in stiinte si in tehnologii (Rosca, Alexandru, 1973; Anderson, H.H., 1975; Mihaela Roco, 1979) Mult interes se acorda educatiei pentru creativitate. Este creativitatea educabila? Ce rol se poate atribui unei metodologii a creativitatii? Inainte de a identifica si analiza cele mai importante aspecte intelectuale si de etica, de psihologie, sociologie si pedagogie, vom puncta cateva conexiuni dintre creativitate si educatie permanenta, formulate ca propuneri in directia ameliorarii activitatii in invatamant, in profesii si in activitatea institutiilor de cercetare, ca si in cea a intreprinderilor in general. Atat in educatia permanenta cat si in creativitate trebuie sa se imbine studiul si promovarea calitatilor psihice-morale, intre care nu pot lipsi: rigoarea argumentarii logice si slabirea entuziasmului momentan; acuitatea analizei si sintezei bazate pe fapte reale si pe idei variate; capacitatea proiectarii si demersului concret sistemic; modelarea euristica tehnica; apelul necontenit la faptele concrete. Dar in calitatile cercetatorului, ca si ale invatatorului sau profesorului, nu putem uita calitatile morale si cetatenesti care pot si trebuie sa sustina inclinatia, talentul si increderea in fortele emergente ale inovarii si descoperirii. Deci vom pretui onestitatea muncii, demnitatea de a apara adevarul, loialitatea fata de colegi si colaboratori, fata de toti membrii societatii in care traim. Dupa cum spunea Nicolae Balcescu nu se poate fi fericire fara libertate, si Moon Sun Myong nu exista libertate fara responsabilitate si responsabilitate fara atingerea unui rezultat. Creativitatea in toate domeniile, inclusiv in educatie si in didactica, se naste si se dezvolta in libertate. Este vorba de o libertate a tuturor, individuala si sociala, in deplina concordanta cu actele sociale constitutive politice si economice, morale si culturale ale societatii, care permit si asigura independenta personalitatii in vocatie si in actiune practica. Studiul creativitatii si masura creatiei omului nu sunt inca ridicate la valoarea si eficienta lor culturala si sociala. Desigur, nu numai discursul generic si abstract al creatologiei va produce mari creatori sau va stimula opere deosebite, dar fiecare observatie concreta si fiecare act oferit celui ce afirma prin interes, motivatie si mai ales prin acte noi creative, va putea dovedi eficienta reala, directa. Asupra celui ce este devotat descoperirii propriului talent si propriilor calitati creative. Nu este suficient sa indrumam pe copii la indrumari si inventii; trebuie sa insotim indemnul cu exemplul, cu observatia si autoobservatia copilului, pentru ca el sa beneficieze de marea putere a studiului si exemplelor reale care sa-l insoteasca in propria sa devenire creatoare. Talentul trebuie sa fie insotit de calitatile morale, de taria caracterului etic al personalitatii indrumate spre creatie. Creativitatea este definita ca o aptitudine complexa, distincta de inteligenta si de functionarea cognitiva si existenta in functie de fluiditatea ideilor, de rationamentul inductiv, de calitati perceptive si de personalitate, ca si in functie de inteligenta divergenta in masura in care ea favorizeaza diversitatea solutiilor si rezultatelor. I.4. Rolul artei plastice in dezvoltarea capacitatilor creative Obiectivele de referinta Perceperea operelor de arta Initierea in perceperea operelor de arta plastica. Formarea tendintei de a patrunde in sentimentele umane exprimate de autor prin opera sa. Familiarizarea cu mijloacele expresive in diferite domenii de arta. Insusirea cunostiintelor elementare despre arta plastica, necesare pentru ridicarea nivelului de percepere. Familiarizarea cu grafica si pictura, mijloacele plastice si artistice ale acestora, analizand opere de diferite genuri (social, peisagist, natura moarta, portretist, animalist, mitologic). Patrunderea in continutul operelor, compararea lor cu dispozitia ce o creeaza. Demonstrarea reproducerilor unor opere de pictura: Doina, Primavara, Portretul lui Grigore Vieru, Panselute de Igor Vieru; Vii, Splai, de Mihai Petric; Vadul lui Voda de Filimon Hamuraru; De pe inaltimea colindelor de Eleonora Romanescu; Buchetul Moldovei, Parcul de la Taul de Boris Scerbacov s.a. Formarea prezentarilor despre sculptura (monumentala si de proportii mici), opere cioplite, turnate, modelate; materiale din care se confectioneaza unele din ele. Familiarizarea cu unele opere sculpturale: Stefan cel Mare de Alexandru Plamadeala, Chip de moldoveanca de Claudia Cobizeva, Ciobanas de Ion Postolache si cu unele opere din localitate, afland ce reprezinta sau simbolizeaza ele. Identificarea operelor ce fac parte din sculptura de gen, patrunzand in sfera emotionala redata de sculptor prin diferite trasaturi exterioare (catelusul e vesel are coada ridicata; pisica e speriata si-a arcuit spatele; puiul de caprioara simte placere de la mangaierile mamei sale si-a intins gatul spre ea, a inchis ochii; caprioara are urechile ciulite e atenta la orice miscare, sunet), cat si a cauzelor provocate de acestea (ce primejdie ar putea s-o pasca pe caprioara, iepuras, cum trebuie sa ne comportam cu animalele, ca acestea sa se simta bine s.a.). Identificarea operelor arhitectonice, rurale si urbane, evidentierea frumosului si imbinarii acestuia cu destinatia. Gasirea elementelor specifice arhitecturii rurale nationale. Familiarizarea cu arta populara decoativa aplicata, initiindu-i in problema data; deosebirea obiectelor si a grupelor de obiecte conform clasificarii acestora: dupa sfera de intrebuintare (mobila, vesela, costume nationale, covoare, prosoape s.a.). Formarea reprezentarilor despre unele aspecte din ornamentica nationala, specificul ornamentarii diferitelor grupe de obiecte (covoare, prosoape, costume nasionale, vase din ceramica), modul lor de stilizare. Familiarizarea cu unele aspecte ale artei decorative aplicate profesionale: obiecte decorative, decoruri (de teatru), design, compozitii decorative. Dezvoltarea capacitatilor creatoare, formarea sensibilitatii artistice. Consolidarea si largirea cunostintelor elementare despre limbajul plastic, obtinerea imaginii plastice prin intermediul punctelor, liniilor, petelor, respectand unele cerinte ce tin de: redarea formei generale fiecarei parti componente, in detalii, amplasarea elementelor in spatiu, redand si unele relatii spatiale prin plasarea pe suprafata plana mai sus, mai jos, cat si prin acoperira obiectelor mai departate de catre cele mai apropiate; crearea echilibrului vizual, imbinarea armonioasa a formelor si culorilor, initieri in notiunile de compozitie, schita s.a. Orientarea procesului de activitate practica a copiilor spre reprezentarea propriilor sentimente, atitudini, gasind mijloace proprii de reprezentare, perfectionand deprinderile grafice de executare ce le poseda prin hasurari in diferite directii, trasarea liniilor drepte, oblice, paralele, ondulate, rotunjite cat mai perfect; obtinerea liniilor subtiri, groase, usoare, pronuntate in scopul de a mari efectul artistic, inlaturarea liniilor de prisos, nuantarea si evidentierea formelor. Deprinderi de manuire si de alegere a instrumentelor si materialelor necesare (creioane simple si colorate, carioca, pastele, sanghina, penita, pana, betisoare arse la capat, creta, caramida etc.). Chipuri si forme abstracte (obtinute la intamplare), gasirea asemanarilor cu lumea din jur, stimulind dezvoltarea imaginatiei, fanteziei, creativitatii. Eu si lumea din jurul meu (cu creta), Desene pentru galeria micilor graficieni, Un buchet de toamna, Maicuta mea, Animal indragit, Din lumea insectelor, Plaiul meu, frumos meleag, E primavara, Ce m-a impresionat la plimbare s.a. Consolidarea si acumularea noilor deprinderi grafice, folosind materiale si procedee. Dezvoltarea sensibilitatii estetice, contribuirea la formarea gustului artistic prin intermediul mijloacelor de expresie a picturii (culorile, lumina si luminozitatea, pata, linia, punctul). Formarea deprinderilor de prezentare (prin limbajul plastic) a propriilor idei, sentimente, trairi, stari interioare prin intermediul culorilor, formelor, proportiilor acestora etc. Familiarizarea cu rolul constructiv si spatial al liniei, punctului, petei, deprinderi de modelare a liniei (uniforme, de diferite grosimi, drepte, verticale, orizontale, oblice, paralele, intersectate, curbe frante, ondulate, rotunde s.a.). Familiarizarea copiilor cu culorile propriu-zise cromatice si acromatice, neculori alb, negru; cu culori primare (rosu, galben si albastru) si complementare (violet, cafeniu, verde etc). Dezvoltarea pricepeii de a imbina culorile si a le aplica in creatiile proprii, subliniind atat specificul celor reprezentate, cat si atitudinea emotionala (bucurie, liniste, neliniste s.a.), distribuirea armonioasa si echilibrata a culorilor calde si reci. Insusirea tehnicii de manuire iscusita a pensulei, tamponului si a procedeelor de dactilopictura (pictura cu degetul, unghia), executand linii subtiri, groase si de diferite forme, la fel puncte si pete variate. Familiarizarea copiilor cu materialele si cu uneltele de lucru (pensule, acuarele, guasa, unii coloranti naturali, palete, tamponuri etc.) modalitatile de lucru cu ele. Tematica posibila: Plaiul meu, frumos meleag, Desene pentru galeria micilor pictori, La revedere, pasari calatoare, Jocuri cu pete de culori, Toamna tarzie, Peisaj de iarna, Impresiile de la sarbatoarea de Craciun, Distractiile de iarna, E primavara, Un buchetel de primavara (dupa natura), In gradina, Prietenii mei animalele, O lume in petele multicolore. Stimularea fanteziei copiilor in cadrul activitatii creatoare prin imbinari de forme tridimensionale, reflectarea in mod cat mai veridic a raporturilor dimensionale si orientare. Consolidarea si aprofundarea deprinderilor si priceperilor de ordin tehnic ce tin de miscari cat mai precise: translatorii si circulare, apasare, adancire, aplitizare (turtire), modelarea cu varful degetelor atat din bucati aparte cat si din bucata intreaga, reflecarea integritatii formei (cu si fara carcasa). Alcatuirea compozitiilor dinamice ce imita miscarea, tansmitandu-le dispozitia dorita (animalul este ingrijorat, el sta cu urechile ciulite, ochii larg deschisi s.a.m.d). Dezvoltarea spiritului de observatie, a memoriei vizuale, motoricii. Formarea priceperilor de reflectare artistico-plastica a obiectelor si fenomenelor din lumea inconjuratoare ce i-a impresionat prin tehnica colajului, gasirea expresivitatii in calitatea, structura, culoarea, forma, marimea, factura si volumul materialelor din jur: naturale (frunze, petale, seminte, coji, fibre lemnoase, paie, hartie); deseuri de materiale fabricate (piele, plastic, textile, placaj etc). Insusirea procedeelor cunoscute; consolidarea procedeelor de obtinere a formelor egale prin impaturirea foii in doua, patru, opt etc., de la centru si din lungime. Tematica propusa: O lume din plante, Un buchet de flori, Fulgusori de nea, Figurile geometrice si lumea din jur. Largirea orizontului de activitate artistico-plastica prin procedee de obtinere a chipurilor artistice, folosind tehnica mozaicului prin rupere: Pasarile si puii lor, Animalul meu preferat, Peisaj de toamna s.a. Pastrarea perfectiunii formelor, a proportiilor acestora, ritmicitatea si simetria, autenticitatea si armonia formelor si culorilor. Formarea priceperilor de a culege si reprezenta (cu ajutorul foilor de hartie cu patratele) ornamente populare specifice diferitor grupe de obiecte (vesela, covoare, prosoape, haine nationale, servetele, mobila s.a.) si unele siluete mai simple ale acesora. Tematica posibila: Colectam ornamente tesute, Modele pentru broderii, Ozoare in lemn, Lumea vegetala in ornamente, Ornamentele geometrice, Reprezentarea animalelor in ornamentele populare, Omul in motivele ornamentale, Cea mai frumoasa poarta, Fantana creata de o inima buna, Case ca pe la noi mai rar intalnesti, Ce m-a impresionat in Casa Mare, Dupa o plimbare in localitate s.a. Consolidarea deprinderilor de a reprezenta motive ornamentale; initierea in modalitatile de stilizare a formelor, imbinari armoniase ale acestora. Aplicarea ornamentelor pictate pe vase din ceramica modelate de copii sau de siluete ce reprezinta astfel de obiecte, respectand specificul de ornamentare, imbinand reusit forma vasului cu ornamentul si destinatia. Insusirea tehnicii de condeiere a oualor si pregatirea lor catre sarbatoarea Pastelui, Ispasului. Gasirea frumosului in plasticitatea materialelor folosite. Crearea placilor decorative prin metoda de crestare, adancire si aplicare. Modelarea vaselor din ceramica asemnanatoare cu cele create de mesterii populari, tinand cont de formele traditionale, destinatia fiecarui obiect, imbinarea armonioasa intre forma si ornament. A-i deprinde sa gaseasca si sa scoata in evidenta frumusetea si plasticitatea materialului, sa aplice ornamente prin care sa-si transmita (asemeni mesterilor populari) sentimentele sale celor ce le vor admira si folosi. A-i invata sa impleteasca din aluat colaci (cu varga, in doua, in trei, in patru), hulubi, craciunasi, scarita s.a. forme ce se practica de gospodinele din localitate. Educarea sensibilitatii fata de valorile culturii nationale, familiarizarea cu unele mestesuguri populare din localitate si stimularea manifestarilor proprii ale copiilor in colectarea si retransmiterea motivelor populare. Folosirea procedeelor de decupare din hartie, paie si alte mateiale ale elementelor decorative. Tematica posibila: Ozoare populare, Ozoarele toamnei (cu materiale din natura), La fantanita din poarta (paie si ciocleje), Cadouri pentru mamica etc. Stimularea dorintei de a se manifesta in confectionarea unor decoruri teatrale (decoruri pentru spectacolele de teatru ce le demonstreaza), reflectarea coloritului in conformitate cu dispozitia operei literare. Dezvoltarea sentimentelor de mandrie fata de poporul nostru, insusirea traditiilor populare. Formarea priceperii de a observa specificul national in lucrarile confectionate din lemn. Familiarizarea cu arta alcatuirii compozitiilor decorative din plante (Ichebana, Osibana), cu unele principii si legitati ce trebuie respectate in procesul de creare a buchetelor (asimetria), contribuind prin ele la formarea simtului formei, culorii, imbinari reusite a acestora. Formarea deprinderilor de a confectiona singur masti, jucarii si costume de carnaval atribute pentru ritualul sarbatorilor calendaristice (plugusor, capra, calut, steaua s.a.); a priceperii de a amenaja incaperea pentru expozitie, carnaval, sezatoare si alte destinatii, dezvoltandu-le masura in ochi, gandirea spatiala. (Curriculum-ul educatiei copiilor in institutiile prescolare) p.110-115. Disponibilitatile de inventivitate, si de innoire ale functiei plastice, care n-au fost trezite si influientate altcum in trecutul indepartat decat pe cale empirica, prin forta traditiei. Persistenta exuberantei creative neindragite, ostile oricarei conditii constrangatoare la varstele mici, ca fond fizio-psihologic instinctiv, pana dupa varstele de maturizare a sistemului bio-psiho-comportamental, concretizata in ceea ce numim mobilitatea si flexibilitatea psihismului, nu ni se pare spectaculoasa la atatea copii remarcati cu diferite prilejuri de arta (concursuri, expozitii) din tara si de peste hotare. Pentru noi, insa aceasta a devenit mai mult decat o conditie existentiala expresia unei vocatii care ne-a consacrat demult si definitiv in lumea aurului cenusiu. Prin incurajarea jocului spontan de-a munca adultilor spre desteptarea tuturor disponibilitatilor de afirmare constructiva, pasnica, iata lectia trainiciei noastre, lectie nemarturisita, dar implicata intr-un fel sau altul in toate obiceiurile si traditiile populare. Descoperind-o, am avut revelatia unei geniale intuitii: limbajul muncii si, deopotriva, al artei, al actiunii echilibrate si al indrazneli libere, creatoare, se invata, se poate invata, e o necesitate vitala, de la cele mai fragede varste si in cea mai accesibila si mai pasionata forma, jocul de creatie cu activitatea de studiu practic, de atelier. Se sustine, de pilda, ca doar copilul mic este capabil de minunatii geniale, dar s-a demonstrat deja ca interesul lui pentru activitatea plastica nu inceteaza odata cu copilaria. La fel, atitudinea critica, si mai ales autocritica in procesul de creatie al copilului, parea o himera; copilul - se spunea - nu este apt sa aleaga, sa opteze fara a fi ajutat tot timpul. Revenind la lectia traditiei, este firesc sa fie reconsiderat si valorificat caracterul innascut al jocului spontan de-a munca si astfel, prin instruire specifica, tot prin joc, prin jocul de-a creatia, oferita de educatia artistica pentru toti, invatarea limbajului plastic se face accesibila pentru toate varstele. In aceasta optica, stimularea creativitatii plastice la fiecare individ devine una din consecintele firesti ale acestei educatii, cea mai importanta dimensiune sociala a ei. Dar creativitatea nu se dezvolta in corelatie directa cu coeficientul de inteligenta generala. In acest sens, cele doua componente ale personalitatii, inteligenta si creativitatea, nu sunt nici separate si nici opuse; ca sunt complementare o demonstreaza coexistenta atat a gandirii convergente (reorganizatorica si reconstructiva), cat si a gandirii divergente (combinatorie, formatoare), in toate fazele si la toate nivelurile de creativitate subliniate de Taylor si alti cercetatori ai fenomenului. Nici cu bunele rezultate prescolare, indeosebi cu cele de la matematica, nu se corecteaza. Este adevarul pe care-l sustinea, intuindu-l mai ales, si Alfred Binet cand afirma ca aptitudinile nu se exclud. Si totusi nivelul calitativ de creativitate incorporata in produsele activitatii artistice plastice este conditionat de calitatea, deci de calificarea specifica a efortului incorporat in ele. Cu alte cuvinte, creativitatea, aceasta fata morgana pentru marea majoritate a disciplinelor de studiu, cu caracter predominant explicativ-informativ, este vocatia functiei plastice a cortexului uman, dar ea poate ramane o simpla promisiune fara antrenare specifica, care s-o califice; in primul rand practic, prin activitate de atelier. Punand pe copii sa lucreze, il faci sa se intereseze de munca sa, ii dai imboldul pretios al simturilor placute care intovarasesc actiunea si platesc succesul silintei. De altfel, educatia prin limbajul artei pentru toti (arta plastica) nu poate fi o materie de studiu cum sunt acelea concepute ca serii de cunostinte care sunt invatate ca atare (chiar daca in forme active de genul problematizarii, invatarii prin descoperire, programarii pasilor mici, modelarii etc.), ci in spatiu de munca prin excelenta formativ. Renuntandu-se la principiul inaintarii de la simtul de complex, de la usor la greu, ca si la acele abilitati si modele de imitatie si reproducere exacta, impersonala, de cautare sterila a continutului aparent etc., acest spatiu este populat cu probleme ale limbajului artei, dispuse intr-un sistem de abordare care nu este nici liniar si nici concentric, l-am numit radial si poate arata schematic, asa cum se va vedea in continuare, in doua variante. Aceasta dispunere asigura nu numai reluarea oricand, cu sau fara amplificare, a acelorasi probleme, dar si posibilitatea de a se adinci si mai mult unele dintre ele, dupa interesele, disponibilitatile, conditiile materiale si umane particulare, locale sau speciale in care se desfasoara activitatea artistica plastica. Dreptul de a alege este nu numai al copilului, ci si al educatorului de arta. Acest drept presupune si renuntarea la problemele care si-au depasit conditia de actul necesar. Sistemul de structurare radiala a continutului este deschis; el ofera atat posibilitatea de a fi perfectionat, modernizat continuu prin amplificare complicare, cat si prin simplificare eliminare, in ambele sensuri atat spre interior (evolutia copilului), cat si spre exterior (evolutia limbajului artei); are deci un caracter antidogmatic: vor ramane doar acele probleme care se vor dovedi utile in orice conditii umane si materiale noi. Oricum, ceea ce se va primi in orice activitate plastica de atelier cu copiii va fi ideea de incitare la exersari de valorificare libera a experientei plastice acumulate de fiecare, a asimilarii regulilor si tehnicilor de arta oferite cat mai adecvat de catre seful de atelier. Si intocmai ca intr-o echipa pluridisciplinara de participare a sinecticii, activitatea de stimulare a creativitatii prin joc presupune nu numai o blocare momentala a judecatii critice si, mai ales, a conformarii la real, ci si o intemeiere pe datele obiective ale regulilor jocului. Care nu sunt altceva decat reguli de morfologie si de sintaxa sau de tehnologie a procesului de elaborare, de formativitate sau de reluare daca ceea ce au format, creat, produs cei din jur mai poate fi modificat, recompus, finisat, poate chiar creat din nou. A avea nu numai o atenta preocupare fata de lucrarile altora, ci si o intoarcere permanenta catre sine, deci nu doar incercarea de a valida pe altii, iata atitudinea pe care as numi-o necontenita nemultumire creatoare. Fara indoiala, mijloacele proprii ale copilului care, deseori, prin prospetimea si forta sugestiei, spun mult mai mult decat schema impresionala si stereotipa, au venit in conflict cu unele reguli, procedee, instructiuni de lucru ale vechilor practici din invatamantul de arta. Multa vreme desenul model, ca sa dam un exemplu cunoscut de toata lumea, devenise o obsesie de-a dreptul traumatizanta pentru toti si, ceea ce era foarte grav, de o calitate pe care astazi o incadram cu usurinta in ceea ce numim Kitsch. In educatia prin limbajul si tehnica artei pentru toti asemenea dogme si-au depasit conditia de inoportunitate; ele nu mai sunt pur si simplu posibile. Cu o conditie: sa se lucreze in spiritul si nu in litera modificabila la infinit a noului continut. Un argument la indemana e insusi copilul care stie si poate mai mult decat presupunem noi. Evident, sa ne gandim ca un copil lasat sa se descurce singur face o fortare pentru a intelege pe cand o lamurire care vine la timpul potrivit si este data printr-o metoda rationala previne aceasta fortare, prin urmare nu oboseste, ci il cruta pe copil de oboseala si satisface o dorinta a lui. Satisfacerea dorintelor prin evitarea oboselii a celei inutile, evident, se refera la invatarea meseriei, a tehnicilor si procedeelor artei, nu la motive, la subiecte, la viziune, care sunt dreptul exclusiv al fiecaruia. Exista, dupa cum se stie, o varsta a marilor si aparent absurdelor intrebari, ignoranta din pacate in mare masura atat de familie, cat si de gradinita, varsta care se continua, in variante mai subtile si in exteriorizari mai limitate, pana in preajma adolescentei. Este perioada de viata cea mai fertila pentru acumularile definitive, pentru ca vin din impulsuri interioare si satisfac intai de toate trebuintele biologice, organice, cresterea considerabila, spre varsta de sase ani, a neuronilor si deci a posibilitatilor de interrelationare, de structuralizare si specializare a functiilor cortexului. Pe tot parcursul acestei perioade, dar mai ales in jurul varstei de cinci-sase ani acesta este lucrul pe care trebuie sa-l asteptam de la copiii normali, investigarea spontana a mediului extern sau, explorarea voluntara a mediului. In cazul acesta, copiii incearca o bucurie la fiecare descoperire noua pe care o fac si aceasta le da sentimentul de demnitate si de satisfactie, ii incurajeaza sa caute mereu. Intretinerea si intensificarea acestui permanent interes pentru explorarea si intelegerea insusirilor plastice ale ambiantei este fara indoiala o misiune dificila a educatorilor de arta, iar in orice caz complementara si deci absolut necesara echilibrului intrapsihic global al fiecarui individ. Cercetarea naturii (exterioare si interioare) inclina o vreme balanta spre acea care are rolul prin undele sale exploratoare sa trezeasca zonele subcorticale ale simturilor plastice ereditare, dar si sa adauge la memoria genetica, prin repetare individuala, noi informatii. Cele mostenite sunt atat potente energetice de tipul proiectelor subcorticale imprimate temporal in memoria liniei genetice a fiecarei individualitati, si care dau la maturitate ceea ce se numeste forta de expresie plastica topologica sau tensionala a sistemului intrapsihic global, cat si disponibilitati individuale senzorio-perceptive la nivelul terminatiilor corticale externe specializate senzori primari. Noile informatii se dobandesc mai mult mai mult sau mai putin sinestezic, prin autoinductie stimulata de nevoi interne, dar si prin dirijari (tot sinestezice) provocate deliberat de agentul modelator calificat (educatoare, invatator, profesor), deci din exterior. In intampinarea acestor febrile cautari de acumulare si de actualizare vine posibilitatea de a le recepta si prelucra cu instrumente de masura, aceasta posibilitate numindu-se limbajul plastic cu tot cortegiul lui de elemente, de mijloace si procedee. I se ofera astfel copilului, fiecarui copil, marea sansa sa evite sfortarile obositoare ale investigarii spontane; ajutat de limbajul plastic, sa vada dincolo de aparente. Nu raportam aceasta invatare la cunoscutele stadii genetice, pentru ca acestea sunt aplicabile cu prioritate dezvoltarii intelectuale, iar atunci cand se incearca sa se explice geneza viziunii spatiale la copii, sacrificandu-se calitatile plastice ale formei, ale limbii in favoarea valorii ei ideologice, demonstratia iese involuntar din cadrele unui demers de specialitate. Geneza si evolutia perceptiei spatiale obiective, a vederii in spatiu cum spun geometrii nu este acelasi lucru cu geneza si evolutia viziunii spatiale, a imaginarului. Arta are legi spatiale, proprii, determinate, printre altele, de materiale si de destinatie. In consecinta, spatiul construit poate avea 2, 3 sau chiar 4 dimensiuni (a patra fiind succesiunea spatio-temporala, ca in arta cinetica de pilda), dupa viziunea de configurare adoptata sau specifica manierei de a lucra a artistului: in acelasi plan cu suportul, straduindu-se sa dea iluzia celei de-a treia dimensiuni, folosind-o la modul real etc. A reduce toate aceste viziuni spatiale la vederea in perspectiva fizicala si la diferitele metode si procedee de geometrizare a acesteia pe suprafata plansei, panzei, peretelui este cel putin o eroare de documentare; ele nu sunt nici singurele, nici predominantele si nici majorele preocupari ale artei dintotdeauna. Este adevarat ca unele epoci, unele scoli sau stiluri au avut predilectie pentru o modalitate sau alta, dar aceasta nu prin desfiintarea celorlalte. Pe de alta parte problema perceptiei tridimensionale apartine mai degraba geometriei in spatiu. De altfel, multe alte materii de studiu, incepand cu cele ale caror obiect il constituie formele si fenomenele fizice, biologice etc. pana la conventiile perspectivale ale matematicii, se ocupa de dezvolarea perceptiei spatiale obiective. Dar in timp ce in toate aceste domenii vederea perspectivala vine din nevoia vitala a reprezentarii stiintifice intr-o forma care sa nu contrazica fenomenul vederii binoculare, deci intr-o forma cat mai intuitiva, iluzionista, in arta sugerarea celei de-a treia dimensiuni este doar o modalitate de expresie, nici singura si nici cea mai importanta. De unde, atunci, invocatele similitudini? Poate din faptul ca in procesul dezvoltarii si maturizarii ontogenetice a gandirii copilului este implicat intregul sistem instrumental-simbolic al cortexului, deci si al reprezentarilor spatiale. Dar aceasta este o problema de semne, de vocabular si nu de limbaj propriu-zis. Din acest punct de vedere stadiile genetice ale dezvoltarii intelectuale formulate de Piajet au convergenta cu insusirea radiala a limbajului plastic doar in sensul evolutiei morfologice si semantice a motivului (subiectului). Dar in timp ce motivul este o problema de continut a educatiei intelectuale, in arta, deci si in educatia prin arta, aceasta are rol de pretext. Cat priveste vederea obiectiva si mai ales perceperea celei de-a treia dimensiuni, aceasta exista (iar in cazuri mai rare, patologice, nu) ca specializare a terminatiilor corticale externe ale sistemului vederii binoculare, ceea ce nu este acelasi lucru cu simtul formei tangibile, topologice, desfasurate intr-un singur plan, sau cu simtul culorii tratate plat, decorativ etc. Ar mai fi necesare si alte delimitari fata de teoria dezvoltarii stadiale a intelectului; pentru ca extinderea la intreg sistemul de aptitudini umane o face inoperanta. Una dintre ele se refera la cele doua aptitudini de expresie plastica, creativitatea artistica si creativitatea cu arta; sunt ele oare, stadii genetice si, atunci, dezvoltarea lor ar urma o etapizare similara intelectului sau doua tipuri diferite de inzestrare ontogenetica? Ceea ce indeobste se cunoaste sunt ariile lor de raspandire, creatia ca inzestrare de exceptie a unora, iar aptitudinea creativa ca inerenta a tuturor, ambele avand acelasi fundament bio-fizio-psihologic, functia plastica. Astfel spus, creativitatea cu arta poate fi asemuita unei nevoi biologice generale, comuna tuturor, iar creatia unei mari pasiuni. Supuse, deopotriva, acelorasi factori care sa le determine ritmul si intensitatea afirmarii, cele doua aptitudini de expresie plastica ajung la forma lor maxima de dezvoltare numai asimiland limbajul plastic prin joc, aceasta nefiind altceva decat activitatea pornita pe fagasul sapat de ereditate. Asadar, ceea ce putem numi arta la unii copii este, fie doar expresia ei voluntara, dinaintea invatarii sistematice a limbajului plastic, fie rezultatul constient al acestui efort, pe masura asimilarii organice a diferite mijloace si procedee gramaticale. Dar in timp ce expresia involuntara ramane premiza de afirmare deplina doar la cei talentati, daca au fost descoperiti si instruiti adecvat, asimilarea, inca de la cele mai fragede varste, a limbajului plastic si aceasta este rolul lui formativ fundamental, face posibil accesul tuturor copiilor, fara exceptie, la procesele creative din oricare domeniu de activitate umana la varstele maturitatii. De altfel, se recunoaste ca societatea actuala are nevoie nu numai de oameni capabili si competenti, ci si de inovatori, de inventatori, de creatori. Cercetatorii domeniului sunt de acord sa considere creativitatea nu doar sub forma verbala (scrisa indeosebi); ci, si mai ales, volitional-actionala, ca creativitate in toate formele sale si in orice domeniu. Cat priveste creativitatea de specificitate artistica se afirma fara echivoc ca nu exista o creativitate artistica in general; creativitatea literara, cea muzicala si cea a plasticienilor difera substantial intre ele. Ceea ce ne indeparteaza intrucatva de aceste opinii se refera la deosebirea neta pe care o facem intre creativitatea artistica plastica ca lung si foarte complex proces de antrenare si instrumentare intr-un limbaj care, ca forma de manifestare spontana, le percede pe celelalte, dar se invata indeobste dupa varstele propice, cu etape calitative insuficient cercetate, determinate, si creativitatea ca scop final sau ca rezultat (in sistemele educative care o ignora ca prezenta precoce). Consecinta fireasca a educatiei prin limbajul si tehnica artei pentru toti pe care o edificam, creativitatea cu implicare plastica, devenita o nevoie vitala si la noi ca pentru toate economiile dinamice, competitive nu este un corolar al activitatii artistice; ea este insusi acest proces, activitatea practica, de atelier ca atare. Interconditionarea permanenta dintre creativitatea in activitatea de atelier artistico plastic nu face confuza, cum s-ar parea, delimitarea dintre cele doua forme ale expresiei plastice a personalitatii umane; ambele sunt rezultatul firesc al educatiei personalizate pe care o afirma noua orientare, limbajul plastic fiind o necesitate vitala a fiecarui om, indiferent ca este creator profesionist sau doar creativ in posesia sa. Dintr-o explicabila ambitie filozofica nici studiul lui A. Roth, cel mai cuprinzator din cate s-au scris pana acum in acest domeniu, nu ramane in afara unei optici excesiv generalizatoare si prin aceasta de nerelevare a detaliilor specifice. Abordand creativitatea doar sub incidenta axiologica, ca o dimensiune umana de maturitate, asa cum transpare din cercetarile mai vechi sau mai noi, si mai putin din perspectiva aspectelor ei genetice, incipiente (ca promisiuni in formare, dezvoltare, afirmare), se pierde din vedere aspectul cel mai important al problemei: calitatea educatiei destinate sa antreneze atat dezvoltarea disponibilitatilor creatoare de arta ale functiei plastice. O discutie mai ampla despre creativitatea plastica poate fi fertila numai cu reconsiderarea tuturor varstelor creative: de la cea involuntara, pana spre 5-6 ani, prin cea a facerilor cu stiinta limbajului asimilat treptat, pana spre varsta adolescentei, la deliberatele fapte de arta o data cu intrarea in adolescenta si pe masura cristalizarii unui stil propriu, la cei mai inzestrati nativ si cu o putere de efort care sa depaseasca media. Dar de-a lungul acestui lung si neintrerupt proces evolutiv, starea de creativitate plastica este prezenta si in tot ceea ce, functional, este facut cu arta. Intrucat momentele de creativitate incep cu formulari de genul: de ce nu...; sa presupunem ca...; daca... etc., este firesc sa consideram ca acestea devin si productive numai daca au loc succesiv: intai, ceea ce este blocarea pornirii de a judeca din punct de vedere critic si desprinderea din campul real pentru ca, pe plan imaginar, sa se produca solutii, si, apoi, confruntarea cu realitatea obiectiva si, eventual, reformularea lor. Si aceasta succesiune este valabila in toate varstele biologice. Diferenta de structura dintre gandirea adultului (logica conceptuala, reflexiva) si gandirea copilului (logica practica, senzorio-motorie) face mai intensa si mai frecventa suspendarea judecatii critice, rationale prin mijlocirea iocului. In orice caz, se poate afirma ca inteligenta reflexiva nu reuseste sa creeze ceva nou pe planul semnellor si al conceptelor, care este planul sau caracteristic, decat cu conditii de a-si baza cconstructiile pe o temelie organizata de inteligenta practica. Inteligenta practica este deci una din premizele psihologice esentiale pe care se bazeaza productia activa. Si educatia prin arta, ca invatare a limbajuluui culorii, liniei, formei spatiale prin actiune libera si complexa, predominant practica (fara a fi doar tehnologica), este o autentica educatie activa. Urmarindu-se dezvoltarea functiei plastice prin toate activitatile sale ca variante ale jocului de-a creatia, se antreneaza nu numai ceea ce Piajet considera drept premisa psihologica specifica varstelor prescolare, inteligenta practica, ci, mai ales, reechilibrarea sistemului global instrumental-simbolic al personalitatii prin instruirea dupa exigentele de calitate ale muncii de la cele mai fragede varste, dar conservandu-le spontanietatea, a subsistemului de expresie plastica. Pentru ca, asa cum se sublinia intr-un micro-eseu, cine n-a privit buruieni la 6 ani nu na avea gradina. Zicala are un anumit talc pentru viitorul educatiei prin limbajul si tehnica artei pentru toti. Ea va insemna mereu studierea practica a potentelor constructive si de expresie ale liniei, petei, formei spatiale, a legilor compozitiei in plan sau in spatiu, studierea, sub diferite pretexte si in forme antrenante, a sugestiilor cromatice si liniare descoperite la diferite structuri materiale din natura sau create de oameni; fiecare activitate in fiecare astfel de exercitiu va avea forma jocului, intentia si valoarea muncii. Ce efecte sociale si productive va determina jocul de-a arta, de invatare a limbajului plastic? Deprinderile si cunostintele tehnologice si de expresie (gramaticale) din timpul anilor de studiu, care se scurg mai rapid sau mai lent in toate faptele mainilor, sunt o adevarata comoara de exploatat ulterior, la varstele afirmarilor profesionale, productive mai ales. Educatia prinlimbajul artei favorizeaza educarea sentimentului prezentei celuilalt, sentiment care stimuleaza, potenteaza nu numai creativitatea, ci si productivitatea, oricat de sumara sau de simpla ar fi forma in care s-ar manifesta la inceput; increderea in tine, in fortele tale prin raportarea la cei din jur este cel mai reconfortant si mai stimulativ dintre sentimente, pentru ca disponibilitatea pentru creatie ia nastere din intrajutorare si prietenie, din acelasi izvor ca si dragostea, cum spune acelasi Lewy-Valensi. Creatia artistica este mediata de invatare, de indrumare, de o directivare discreta, dar in schimb permanenta. Arta s-a dovedit, prin efectele ei, o necesitate a echilibrarii si reechilibrarii fiintei umane. Asa cum observa si Francoise Reiss, arta are proprietati sugestive, dinamice si constructive; sensibilitatea artistica pe care o induce educatia prin arta echilibreaza exercitiul memoriei si afectele unui intelectualism prea abstract. Caracterul procesual unic si irepetabil al activitatii artistice plastice la fiecare copil isi pune amprenta pe unele din sarcinile de baza ale educatiei generale contemporane: tratamentul personalizat in corelatie cu dezvoltarea autonoma a fiecarei individualitati, stimularea nelimitata a spiritului investigator si, prin acesta, a creativitatii, crearea tuturor conditiilor subiective si obiective ale unei integrari sociale imediate si eficiente de ambele parti. Daca alte materii pot fi pe cat de stimulative, tot pe atat de bine si inhibitive pentru ca nu pot decat separat sau cu exigente diferite sa abordeze aceste sarcini, educatia prin arta pentru toti le poate aborda concomitent si intr-o inlantuire logica. La randul ei dezvoltarea creativitatii contribuie la asigurarea autonomiei persoanelor, autonomia inlesneste si imbogateste relatiile sociale, iar o buna inertie sociala stimuleaza in acelasi timp responsabilitatea si gustul creatiei. Dar de la creativitate la creatie, la arta este doar un singur pas, un pas urias; il vom face toti cei care, mai mici sau mai mari, eliberati tot mai mult de servitutile si greutatile vietii diurne, vom adauga bucuriei de a trai, si de a prospera pentru tara si pentru sine, si bucuria de a face arta, cu adevarat, adica de a deveni nemuritori; De la creativitate la design, tot un pas artistic si tot cu emotia originalitatii neorgolioase, a daruirii cu arta, a scurgerii frumoase in tot ceea ce manuim, imbracam, folosim si aceasta tot nemurire se cheama; cea mai altruista si cea mai umana dintre activitatile omului, fiindca ea asigura perpetuarea umanitatii, creativitatea tuturor. Pasul spre arta aste atelierul, studiul de arta, truda de a stapani materia folosind, intr-un fel special propriu fiecaruia, uneltele unui limbaj care a devennit accesibil tuturor. Dar spre design? Prin acelasi limbaj? Cum? In ce fel? O situatie oricum paradoxala: ne propunem sa dezvoltam creativitatea in proportii de masa, dar inchidem portile acelei discipline care o faciliteaza la modul cel mai eficient, design-ul. De ce persista aceasta, sa-i zic, alergie la cea mai complexa disciplina de granita (tehnica, stiinta, arta)? Sa nu avem specialisti care sa-l poata oferi copiilor, tinerilor, cuvantul designer nu este inca oportun intre celelalte specialitati si profesii? Randamentul uman, calitatea vietii oamenilor ar creste daca design-ul, in special forma lui ambientala, s-ar studia sistematic cu toata lumea. Si scoala ar avea un rol esential in acest sens. Dar nici o renovare eficienta nu va fi profunda fara inlocuirea actualului desen tehnic cu designul prescolar. Atunci, de ce lipseste design-ul din randul disciplinelor de studiu fundamentale? Schita, inclusiv schita cotata, desenul la scara, racordarea, sistemele de reprezentare in epura sau axonometrice, teme traditionale specifice desenului tehnic, pot fi puse in slujba creativitatii doar daca sunt integrate organic in problematica de continut a design-ului. Orice activitate bazata pe exersarea, repetarea, invatarea standartizata nu numai ca nu contribuie la declansarea, stimularea, dezvoltarea creativitatii, ci o si impiedica si ca pentru cei mai multi efectul acesteia este pasivitatea, iar pentru cei cu firea nelinistita, deruta. Din pacate, locul si importanta design-ului in structura economiei si implicit, a invatamantului, sunt in mare parte subestimate. O rezolvare de la sine nu este posibila. Nici importul de experienta nu este o solutie. Avem nevoie de propria noastra experienta, si pentru aceasta s-ar putea incepe cu o pregatire generala. Perpetuarea empirica a experientei de autentic design afirmat de mestesugurile populare in realizarea multor obiecte utile. Preocuparea in continuare pentru o instruire generala sistematica in acest domeniu va reorienta pozitiv conceptia formativa fundamentala a gradinitei, cu deosebire a celei obligatorii, adica va evita acel pericol care a facut insuficiente educatii utilitariste de pana acum. Sa nu se uite ca facem inainte de toate educatie, ca suntem datori nu numai sa provocam, ci si sa asteptam cu rabdare (chiar daca rezultatul va fi un esec din unghiul nostru de vedere)! Va fi aceasta cea mai potrivita conduita educationala? In orice caz, a provoca si a astepta pare a fi orientarea cu cea mai mare eficienta formativa; pentru ca este si inerent umana. Dezvoltarea creativitatii nu poate fi dezvoltata fara a intelege ce-i acela mijloc de expresivitate. Orice opera de arta cu cat este mai expresiva cu atat mai mult ne place. Aceasta este culoarea, forma, marimea, ritmul, simetria si asimetria si dinamica. Acestea sunt mijloacele expresivitatii. Incepand cu varsta mica putem folosi aceste mijloace, culoarea este prima care se insuseste, dupa culoare poate sa se orienteze si sa spune ce obiect a desenat. Prin culoare se redau mai multe fenomene obiecte. La varsta de 6-7 ani copii cunosc culorile de baza si le aplica in practica. Nuantele la fel, mestecand mai multe culori impreuna ii dau o nuanta. Cu cat mai mult percepe aceste nuante din una si aceeasi culoare, la copil este mai dezvoltata perceperea senzoriala (galben rosu, galben cafeniu), ce culoare obtinem? Copilul trebuie invatat cum sa combine si cum sa imbine. Prin explicatie, demonstrare, nu poate sa invete copilul ci doar prin activitatea practica. Prin mimica ne vorbeste despre agresivitate, prin culoare putem sa redam starea psihologica a unei fiinte. Copilul trebuie sa cunoasca culorile calde, reci, neutre. Buchet de flori in culori calde, reci, neutre. Copii folosesc creionul cel simplu, acuarela, creionul de carbune, creta colorata, creionasul de ceara o coroana a unui copac putem reda, cerul, pamantul, o fasie, suprafata mare, primavara vesela si frumoasa. Forma joaca un rol foarte mare in expresivitate copiii folosesc cel mai des patratul, cilindrul, cercul, triunghiul, toate figurile geometrice, arcuri, placi. Ei redau numai imagine plata. Copilul foloseste patratul la redarea basmalutei, casei, calculator, fereastra. Triunghiul la aplicatie reda bradul. Trapezul sub forma de barca, acoperis Marimea dupa latime, inaltime, lungime, grosimi, combinandu-le, copiii pot sa redea diferite lucruri dupa ritm mai lat, mai ingust si mai ingust, subtire, mai grosut, gros. Ritmul poate fi in redarea diferitor forme a frunzulitelor de salcam dupa aranjarea simetrica, asimetrica, de aceeasi marime, neordinare, linia punctata, cerculete, la copii dezvolta miscarea vizuala a ochilor, mainilor. Dinamica la grupa pregatitoare prin redarea unui obiect putem vedea ca e in miscare, manuta indoita, picioarele la fel, urechiusele ciulite la iepuras redau miscarea, daca nu este linistit. Catelusul cu labutele din urma asezate si cele dinainte-n sus vorbeste despre aceea ca catelusul vrea sa se joace. Invatam copiii sa invete miscarile corecte, care dezvolta la copil personalitatea. La varsta prescolara mare apare aceasta intelegere redarea in friza, reda toate obiectele pe o linie mai sus si mai jos pe acelea care nu sunt atat de insemnate. Nu este dezvoltata imaginatia in perspectiva. Redarea imaginii un troleibuz si pasagerii cum stau pe scaun, pe autobus, copilul nu intelege ca in autobus, troleibuz se vede numai capul. Redarea culorii exprima atitudinea sa fata de imagine, dar daca o reda pe mama o face in cele mai frumoase culori, Baba Harca urata o face, insa educand, dezvoltand la copii aceste predispozitii, copiii pot sa redea si uratul prin culori frumoase. La primele activitati invatam sa tina creionul si sa tina hartia in mana, sa-i facem sa simta ca are ceva in mana, ca are ceva in care depune o forta. Pe foaie-i punem sa deseneze punctisoare sub forma de grauncioare, pasat, apoi ploita, apoi linii verticale, apoi un balonas si ata pentru el, panglici. Apoi tinand in manuta foaia vor desena cararusa si o gogoasa ce se rostogoleste. Calea ferata, compusa din linii verticale si orizontale. Apoi facem o scara, copiii vor zice ca-i defectata si ursulica nu se poate sui in pod, si ei vor trasa punctisoare in locul cuiului, vor trasa liniute orizontale. Apoi ii invatam miscarile circulare mestecand mamaliga, pisicuta rostogolind ghemul, apoi iarna a venit si din hogeac iese fumul. Ii invatam sa deseneze balonase, mingi, soarele, sa redea cercul, etc. II. Baza experimentala II.1. Diagnosticarea nivelului de dezvoltare a capacitatilor creative a copiilor de varsta prescolara mare la etapa initiala Experimentul de constatare Am efectuat acest experiment in Institutia Prescolara Nr. 215 or. Chisinau, str. 31 August 1989. Scopul experimentului: De a determina nivelul dezvoltarii creative la copiii de varsta prescolara mare. De a determina nivelul organizarii muncii pe problema creativitatii si rolul creativitatii in arta plastica. Anchete, controlul materialelor didactice, cercetari cum organizeaza educatorul activitatile. Pregatirea educatorului. Prezenta parintilor. Documentatia, planurile lor. Verificarea lucrului in gradinita. Dezvoltarea nivelului copilului in baza lucrului dus de educator, in baza cunostintelor. Ce stiu, ce pot, cunosc structura obiectului? Pot analiza obiectul? Verificarea calitatii, originalitatii, criteriilor lucrarilor copiilor. Cum folosesc culorile, imbinarea lor. Activismul copiilor, daca incep activitatea dupa un plan. Necesita lucru individual. Descriem flexibilitatea, originalitatea. Analiza la ceea ce am observat. In cadrul cercetarii de constatare am folosit urmatoarele metode: Cercetarea gandirii verbal-logice; Cercetarea spiritului de observatie; Povestiri neterminate; Test de creativitate verbala Utilizari; Test de creativitate neverbala Cercuri; Am cercetat urmatoarele conditii si factori psiho-sociali de dezvoltare a creativitatii: atentia, gandirea, imaginatia, inteligenta, reusita, apartenenta sociala a parintilor, relatiile din familie, statutul detinut in colectiv. Inainte de a trece la demonstrarea ipotezelor pe care le-am inaintat, e necesar de a determina nivelul dezvoltarii creativitatii prescolarilor mari. La determinarea dezvoltarii potentialului creativ am folosit urmatoarele teste de creativitate neverbala Cercuri si de creativitate verbala Utilizari. In evaluarea ambelor raspunsuri a ambelor teste am folosit elementele definitoare ale creativitatii: fluenta, flexibilitatea, originalitatea, elaborarea. Fluenta consta in abilitatea de a produce o pluralitate de raspunsuri sau solutii intr-o unitate de timp sau in timp nelimitat. Flexibilitatea e definita ca evalitate de a trece de la o idee la alta. Originalitatea este atributul definitoriu al creativitatii. Ea e acceptata ca noutate absoluta si ca creativitate relativa. Psihologii au optat pentru criteriul noutatii relative, cel mai frecvent adoptat in cercetari si consta in faptul ca un raspuns este cu atat mai original cu cat aparitia lui intr-un esantion este mai aproape sau egala cu unitatea. Elaborarea este o abilitate care se exprima prin configurarea detaliata a ideii raspuns cu ajutorul elementelor intuitiv grafice. Unii autori mai adauga la aceasta inca doua elemente principale ale creativitatii: senzitivitatea si ingeniozitatea. Senzitivitatea este facultatea de a simti de a fi sensibil. Aria si profunzimea sensibilitatii depind de spiritul de observatie. Ingeniozitatea indica spiritul inventativ si de initiativa-calitati indispensabile creativitatii umane. Folosind cele patru elemente definitoare ale creativitatii, am primit urmatoarele rezultate. In cadrul prelucrarii rezultatelor am observat urmatoarele fenomene: Odata cu cresterea fluentei creste si flexibilitatea, adica odata cu cresterea reprezentarilor grafice creste si numarul diversitatii ideilor si invers. In majoritatea cazurilor daca flexibilitatea este sporita, atunci se evidentiaza si cresterea fluentei. Intre unele particularitati psihice si creativitate exista o corelatie pozitiva. Odata cu cresterea atentiei creste si creativitatea, si invers. Pentru o creativitate inalta se caracterizeaza o atentie de la medie in sus. Odata cu descresterea atentiei descreste si creativitatea. Odata cu scaderea nivelului de gandire, scade si nivelul creativitatii. Activitatea mintala se realizeaza doar pe plan imaginativ. Subiectii trebuie sa scrie toate imbunatatirile pe care si le pot imagina fara restrictii si prin care obiectele indicate de test, datorita modificarii, reducerii, argumentarii, combinarii ar dobandi caracteristici noi. In realizarea testelor de creativitate neverbala am respectat aceleasi conditii metodologice evidentiate anterior, ele fiind comune pentru toate teste folosite verbale si neverbale. In cazul celor neverbale intervin cateva particularitati: pe foaia de raspuns sunt date sub forma unor desene toate elementele stimul pe baza carora subiectul elaboreaza propriile lui schite de raspuns, conform instructiunilor fiecarui test. Atitudinile de executare grafica nu au importanta, cerintele de raspuns fiind accesibile oricarui subiect. Testul se adreseaza abilitatilor de imaginare, creare a unor tablouri-raspuns, sau obiecte-raspuns, pornind de la o forma ovala care trebuie sa constituie o parte a tabloului sau a obiectului desenat. Copiii sunt chemati sa dezvolte prima idee care le vine in minte, astfel incat desenul-raspuns primit sa fie cat mai interesant si nimeni altul sa nu se fi gandit la el, iar apoi sa dea un titlu cat mai inteligent si neobisnuit care sa ajute la intelegerea ideii desenului. Testul se adreseaza potentialului creativ si solicita subiectilor sa adaoge linii, detalii la figurile incomplete pentru a reprezenta obiecte sau tablouri interesante. La fel li se propune sa porneasca de la prima idee aparuta si s-o dezvolte asa cum n-ar face-o nimeni, iar sub desenul-raspuns sa dea titlu cat mai interesant. Ca figuri incomplete am propus variantele elaborate de Torrance. Copiii prescolari trebuie sa alcatuiasca din setul de figuri propus: cerc, dreptunghi, triunghi, semioval, anumite imagini cat si o imagine la dorinta. Cercetarea inteligentei, nivelului intelectual. Cercetarile efectuate de E. Torrance (1964) au stabilit ca intre inteligenta verbala a copiilor si creativitatea lor exista o corelatie pozitiva si care creste odata cu inaintarea lor in varsta. N. Cogan si M. Wallach (1965) folosind probe distincte pentru inteligenta si creativitate au putut stabili 4 categorii de copii: Inteligenta superioara creativitate ridicata. Inteligenta mediocra creativitate ridicata. Inteligenta ridicata creativitate scazuta. Inteligenta scazuta creativitate scazuta. In general fiind vorba de copiii cu intelect normal o prima cerinta, ce se impune pentru startul creativitatii este inteligenta normala, cu C.I. de 90-100. In ceea ce priveste C.I. necesar pentru startul creativitatii sunt intocmai de acord cu autorii ce au mentionat aceasta cerinta, inteligenta normala cu C.I. de 90-100. Apartenenta sociala a parintilor copiilor cercetati. Creativitatea inalta a copiilor nu depinde de studiile parintilor, ci doar sunt de parerea ca intre creativitatea inalta a copiilor si studiile superioare ale parintilor lor exista o corelatie pozitiva. Educatorii sunt cu experienta, insa in domeniul creativitatii se lucreaza putin fiindca nu sunt suficienti ghizi metodici, literatura la tema creativitatea. In grupa sunt aproximativ 40 de copii, ceea ce necesita lucrul individual cu fiecare si din cauza ca unii copii abia au inceput sa frecventeze gradinita. Insa se lucreaza si cu parintii. Ei au grija sa exerseze pe copii acasa fata de scris, citit, socotit, desenat. Educatorii se conduc dupa curriculum si planul perspectiv. Nivelul dezvoltarii creative la copii in baza lucrului dus de educator este satisfacator, in baza cunostintelor la fel, fiindca familia contribuie si ea. Majoritatea copiilor sunt din familii intelectuale, sunt copii in grupa care participa la cercul de dans, muzica, limbi straine, arta plastica, educatie fizica. Copiii cunosc structura obiectului si-l pot analiza. Calitatea lucrarilor copiilor este la nivel satisfacator de dezvoltare. Copiii folosesc culorile in dependenta de dispozitia lor, de felul cat de mult sunt atasati de acel obiect sau fiinta, sau lucru. La unii copii nu este dezvoltata perceptia in perspectiva a obiectului. Sunt activi la activitate, persista spiritul de supraapreciere exagerata, la unii copii unde persista spiritul autoritar in familie, copiii se subapreciaza. Examinand dezvoltarea creativitatii copiilor am stabilit urmatoarele: nivel scazut copii care nu pot desena, n-au interes, nu cunosc, n-au capacitati artistice; nivel mediu copii care pot putin, nu prea cunosc, dar pot nascoci ceva, se observa cate putin originalitatea, flexibilitatea, sensibilitatea, ingeniozitatea; nivel inalt acei care pot si cunosc. Rezultatele obtinute sunt descrise in tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 Grupa Nivelul inalt Nivelul mediu Nivelul scazut Experimentala 70% 140% 90% Control 90% 160% 50% Recomandari si concluzii. Dupa cum afirma autoarele (St. Cemortan, L. Ciobanu, A. Bolboceanu), familiei ii revine rolul principal in dezvoltarea si educarea copilului. Lui i se cultiva experienta afectiva si social-morala caracteristica familiei respective: sistemul ei de valori morale, atitudinea fata de cei din jur, modalitatile de a intra in relatii cu alte persoane etc. Deci, familia prezinta mediul favorabil de socializare a copilului prescolar. Conlucrarea gradinitei de copii cu familia se bazeaza pe urmatoarele pozitii de baza ce determina continultul, organizarea si tehnologiile educationale: respect si incredere reciproca in relatiile dintre pedagogi si parinti; ajutor reciproc orientat spre perfectionarea educatiei copiilor in familie si la gradinita, a conditiilor de organizare a vietii si activitatii; unitate in munca gradinitei de copii si a familiei in procesul de educatie a copiilor; studierea experientei de educatie familiara si propagarea ei printre parinti, utilizarea metodelor efective de educare in familie; unitatea in intelegerea scopului, obiectivelor, tehnologiilor si metodelor de educatie a prescolarilor ce prevad dezvoltarea armonioasa a personalitatii lor; atitudinea fata de copil ca fata de o personalitate in devenire membru al colectivului familial si de copii, membru al societatii; unitatea diverselor forme de munca ale gradinitei de copii cu familia: convorbiri cu parintii si cu alti membri ai familiei, consultatii, adunari de parinti pe grupe si generale, conferinte, universitati pentru parinti, serate de intrebari si raspunsuri, forme intuitive de propaganda pedagogica etc. Solutionarea corecta a problemei continuitatii educatiei consta in modificarea, schimbarea atitudinii uneia fata de cealalta si depunerea eforturilor comune in realizarea urmatoarelor grupuri de sarcini: Primul prevede sarcini concrete pentru institutiile prescolare: crearea conditiilor favorabile pentru dezvoltarea unei personalitati creative, sanatoase, din punct de vedere fizic si intelectual, receptive la frumosul din natura, arta si relatiile umane; acordarea unei deosebite atentii copiilor dotati si dezvoltarii abilitatilor de creatie elementara; umanizarea si individualizarea procesului de educatie si instruire; perceperea fiecarui copil ca personalitate inedita; desfasurarea unei largi colaborari cu parintii pentru a le acorda ajutorul efectiv in munca de educatie a copiilor; Al doilea include sarcini educative comune (pentru familie si colectivul pedagogic): consolidarea si constientizarea notiunii de familie (componenta familiei, relatiile familiare generate de convietuire in comun); imbogatirea si sistematizarea cunostintelor despre activitatea membrilor familiei in gospodarie si in viata sociala (profesiunea parintilor si locul de munca, relatiile cu rudele, conditiile care li se asigura in familie, participarea lor la unele evenimente importante din viata familiei); cunoasterea si respectarea regulilor de comportare in diferite imprejurari (salutul la gadinita, in ospetie, la despartirea si reintalnirea cu parintii, la masa si sarbatorile familiale); formarea capacitatii de a intretine o conversatie despre familia sa. Al treilea grup de sarcini este directionat spre realizarea concomitenta a procesului educativ de catre adulti si copii (conform obiectivelor prevazute de programele grupelor respective). Impreuna cu gradinita, familia este responsabila de: respectarea drepturilor copilului (conform celor enumerate in Conventia internationala despre drepturile copilului); aspectul ei psihofiziologic, psihologic (motivational, emotional-volitiv, intelectual si psihosocial); formarea copilului ca personalitate. Succesul activitatii comune a gradinitei de copii si a familiei, orientate spre educatia copiilor prescolari, depinde nu numai de gradul de intelegere corecta de catre pedagogi si parinti a sarcinilor educatiei in general. (Curriculum-ul educatiei copiilor in institutiile prescolare) p.14-15. Efectuand aceste teste de diagnosticare am scos in evidenta ca personalitatea fiecarui prescolar mare este la nivel normal de dezvoltare, n-am intalnit nici o dereglare de personalitate, nici un copil bolnav de handicap mintal, idiotism etc. Dar in ceea ce priveste dezvoltarea multilaterala a personalitatii prescolarilor mari experimentati, asi putea spune ca nu toti o poseda. Cele mai esentiale cauze sunt atitudinea incorecta a parintilor fata de propriul eu al copiilor, o alta categorie este ca parintii nu au timp de a se ocupa indeajuns cu copilul. Din punct de vedere psiho-pedagogic parintii nu tin cont de stilul cu care este educat copilul in familie, insa anume aceasta este important la formarea unei personalitati armonioase. Caci educatia este un proces dialectic complex, de cunostinte vechi cu metodele si procedeele gasite odata si stabilite pentru totdeauna. Realitatea cu realizarile ei uriase in sfera economica si spirituala cer de la invatatori si parinti o minte agera, cautarea permanenta a unor noi principii de educatie a copilului, de a le crea copiilor conditii psihologice optime pentru dezvoltarea creativitatii ca: increderea in sine, incurajarea, stimuland la copii buna dispozitie, creativitatea, emotiile pozitive si de a inlatura acele conditii care inhiba creativitatea: spiritul autoritar in familie, frica, teama, neincrederea in sine, emotiile negative, etc., atat in cadrul activitatilor cat si in afara lor, in familie. Trebuie sa fim cat mai buni, de bun simt, mai omenosi, mai delicati in raporturile noastre cu reprezentantii generatiei in crestere. Temelia fiecarui prescolar se pune din frageda copilarie. Fara o dragoste parinteasca rationala si sanatoasa, baza emotiva, morala si intelectuala a personalitatii va fi nesigura. Acest adevar parintii trebuie sa-l cunoasca inca inainte de a se hotari sa aiba un copil. Faptul de a-i fi dat viata unui copil nu inseamna decat primul pas facut pe drumul lung al destinului acestuia. Toti pasii urmatori vor fi legati intr-un fel sau altul de problema dragostei parintesti. Pe pamant au fost dintotdeauna si vor exista inca multa vreme oameni care au destul temei, pentru a nu se socoti pe deplin fericiti. Unii din pricina unor defecte fizice sau psihice, altii din cauza lipsei unui om foarte apropiat cu care si-ar imparti toate bucuriile si necazurile, altii fiindca nu au avut parte de o copilarie fericita. Dar oricum s-ar simti omul, oricat de intemeiate ar fi motivele sau de a socoti ca nu a avut noroc in viata, el nu trebuie sa-si piarda curajul, taria sufleteasca, ci sa-si caute activ un loc in viata. Numai asa vor putea sa tina piept loviturilor eventuale ale destinului. Tot ce-i mai bun sa dam copiilor este deviza timpurilor noastre. Dar parca poate fi ceva mai bun decat o dragoste parinteasca armonioasa, in care afectiunea nemarginita fata de copil se impleteste organic cu o la fel de nemarginita grija pentru destinul lui? Oare poate fi ceva mai bun decat o dragoste parinteasca fierbinte si cumpatata in acelasi timp, o dragoste mereu luminata de bunurile simturi? Cel mai pretios cadou pentru copil este dragostea reciproca dintre parinti- Emanuel Kant. II.2. Conditiile pedagogice de dezvoltare a capacitatilor creative la activitatea de desen cu copiii de varsta prescolara mare la etapa formativa Experimentul formativ. La acest experiment am lucrat 5 luni (noiembrie-martie). Scopul: de a forma, de a dezvolta activitatea artistica. Obiectivele: De a forma si dezvolta priceperi si deprinderi, capacitati creative de alcatuire si redare a obiectelor. Dezvoltarea priceperilor de redare corecta a formelor. De a dezvolta priceperea de a aplica independent elemente, forme, obiecte, deprinderea de a lucra cu acuarela, carioca, creioanele. Dezvoltarea capacitatilor creatoare, formarea sensibilitatii artistice in redarea unei compozitii. Programa experimentala este anexata in proiectele didactice (vezi anexele), unde sunt evidentiate obiectivele, etapele prin ce, cum am organizat copiii, jocurile, distractiile, activitatile pentru a dezvolta creativitatea la prescolari. In etapa a doua a cercetarii, in scopul inlaturarii pe cat e posibil a deficientelor observate in cadrul primei etape a cercetarii. Am incercat unele solutii noi de formare a priceperilor si deprinderilor si dezvoltarea creativitatii la arta plastica. In cadrul experimentului de formare s-a lucrat cu grupa experimentala de copii. Ne-am straduit sa organizam experimentul sub forma de joc, prin dramatizarea povestilor, organizarea excursiilor in natura (vezi anexele). Am selectat unele jocuri populare ce tin de imbogatirea reprezentarilor la arta plastica. Jocurile utilizate sunt urmatoarele: - jocurile populare Culorile, Dracul schiop, Mesterii populari, avand urmatoarele obiective: cunoasterea culorilor si a nuantelor de culori; aplicarea lor corecta in lucrarile practice; Reguli de joc: copiii trebuie sa numeasca corect culoarea. Desfasurarea jocurilor (vezi anexele). Acele activitati ii captiveaza pe copii, la care pedagogul impreuna cu copii parca pentru prima data descopera necunoscutul pentru dansii, dar de demult cunoscut lui ca ceva nou si pentru el. Pentru pedagog este important sa poata vedea faptele cunoscute, de fiecare data in mod nou, insufletirea in munca pedagogului este rezultatul cunoasterii tot mai profunde a obiectului, iar pe de alta parte - a studierii tot mai profunde a cerintelor intelectuale ale copiilor. A.S. Macarenco aprecia inalt capacitatea pedagogului de a visa impreuna cu copiii, de a-i pasiona prin visul sau, de a-i ajuta sa vada bucuria de maine. Imaginatia este unul din indicii dupa care I.P. Pavlov ii raporta pe oameni la tipul artistic sau ganditor. Desenand, copiii opereaza in special cu imagini (vizuale, auditive, motorii). Aceasta vorbeste despre rolul mare in activitatea lui, a primului sistem de semnalizare, a reflectarii plastice, a lumii. Gandirea plastica insa, este doar o parte a gandirii artistice. Creatia este strans legata cu insusirile personalitatii (caracterul, capacitatile, interesele), este nivelul superior al cunoasterii si nu se poate produce fara acumularea prealabila a cunostintelor. In variantele de abordare si analiza a creativitatii putem delimita trei directii: accentuarea produsului creator; accentuarea procesului creator; accentuarea personalitatii creatoare. Tratand creativitatea ca produs ne referim la rezultatul procesului de creatie el se concretizeaza prin ceva material: desene, aplicatii, inventii din material natural. Produsul este apreciat drept creativ daca poate fi caracterizat prin originalitate si utilitate sociala. Originalitatea se exprima prin noutate si unicitate. Pornind de la faptul ca studiul nostru a avut ca obiectiv major analiza psiho-pedagogica a rolului dezvoltarii creativitatii la arta plastica a copiilor de varsta prescolara mare, etapa formativa a investigatiei noastre a constat in insasi dezvoltarea capacitatilor creative. In grupele unde sunt create conditii psihologice optime centrate pe dezvoltarea personalitatii armonioase, creativitatea copiilor se dezvolta mai intens. Creativitatea bazata pe invatamantul formativ stimuleaza indeosebi originalitatea, ca cel mai important indice definitoriu de creativitate si elaborarea ca indice a creativitatii care ne indica capacitatea de a utiliza multiplele detalii necesare expresiei creative. Sursele bibliografice ce au servit ca fundament stiintific pentru investigatia noastra afirma in unison ca intreaga strategie educationala trebuie subordonata dezvoltarii creativitatii umane. Realizarea acestei strategii presupune in mod necesar un continut informational, care urmeaza sa fie selectionat, structurat si transmis in procesul de educatie si invatamant. Capacitatile creative se formeaza la copii prin intermediul metodelor problematice de instruire. Copiii rezolvand diferite sarcini cu caracter de problema isi dezvolta asa capacitati creative ca: folosirea unor stiinte, priceperi si deprinderi in situatii netipice, nestandarde, stabilirea unor noi functii a obiectelor, gasirea unor noi cai de rezolvare a exercitiilor, imbinarea mijloacelor cunoscute in altele noi. Formam si dezvoltam capacitati creative pentru ca copilul sa fie apt, sa fie participant activ al dezvoltarii societatii. Cunostintele cat si priceperile si deprinderile nu permit ca copilul sa se dezvolte-n mod deplin din punct de vedere creativ. Iata de ce e necesar de a forma si de a dezvolta la personalitate capacitatile creative. La copii cream in constiinta imagini corecte a fenomenelor, proceselor din realitatea inconjuratoare, dezvoltam gandirea imaginativa, ca sa-si inchipuie, sa-si imagineze si sa creeze noi imagini. Daca in cadrul instruirii nu apar si nu se dezvolta imaginatia atunci nu are loc respectarea principiului dat. Pentru a realiza mai eficient principiul dat e necesar ca limbajul pedagogului sa fie destul de imaginativ, sa se respecte, sa utilizeze materiale intuitive care favorizeaza crearea imaginativa a copilului. Copiii trebuie sa fie instruiti emotional, creandu-le imaginatii reale stiintifice. Imaginatia creativa sta la baza gandirii creative. Dezvoltandu-le imaginatia, recurgem la analogii, la comparari, la descrieri detaliate a insusirilor obiectelor, si-n asa mod cream la copii imagini corecte. Mai intai, copilul trebuie sa cunoasca deosebirea si apoi sa treaca la clasificare, apoi la modelarea obiectelor. Premizele sau factorii psihologici, nivelul sau gradul de dezvoltare psihica a copilului este: imaginatia, gandirea, memoria, interesul cognitiv, temperamentul, acele goluri si capacitati pe care le are copilul. Prescolarii dupa natura lor sunt diversi sau diferiti, pe unii parametri copiii au insusiri aproximativ egale, corespunzator, prescolarii pot fi plasati in grupe asemanatoare pe anumiti parametri. Astfel poate fi diferentiere fata de invatatura dupa interesul cognitiv, dupa dezvoltarea de a gandi, dupa dezvoltarea creativitatii si dezvoltarea vorbirii. De aceea organizarea muncii instructive se face in mod diferentiat. Stimularea creativitatii este in demers complex ce cuprinde fenomene de activare, antrenare, cultivare si dezvoltare a potentialului creator. In sistemul metodelor si tehnicilor de stimulare a creativitatii s-au impus Brainstorming-ul si Sinectica elaborate de Alex Osborn si Gordon unde are la baza principiul amanarii, evaluarii critice, ideilor noi, asigurarea si mentinerea unei atmosfere favorabile producerii unor idei originale, neobisnuite. Sinectica presupune ca strategie dominanta asigurarea premizelor favorizate generarii de idei si produse noi prin utilizarea analogiilor, a metaforelor, a reuniunii unor elemente diferite si aparent irelevante. Stimularea, educarea si antrenarea potentialului creator va conduce catre formarea unor personalitati creatoare intr-un domeniu sau altul. Jocul si invatarea ofera copilului nenumarate prilejuri de a combina si recombina reprezentarile pe care le dispune propriile sale imagini, ascultand povesti, basme, poezii, reconstruieste mental principalele momente de naratiuni, le inverseaza, le omite, le amplifica si inventeaza altele noi. Copilul este capabil sa obtina produse noi si originale, chiar daca sunt noi si originale pentru el. Are capacitatea de a crea. Imaginatia atinge apogeul dezvoltarii sale. Copilul imagineaza si creeaza multe lucruri noi pentru ca nu cunoaste suficient relatiile dintre obiecte si fenomene, si ignorandu-le ajunge la constructii neobisnuite. Imaginatia dezvolta la aceasta varsta, functiile de completare care dau posibila intelegere a unei situatii ambigui sau laconare. Rolul ei la aceasta varsta este atat de mare incat unii autori, au considerat ca o serie de conduite isi i-au sursa in imaginatie. In activitatea creatoare a copilului prescolar participa nu doar imaginatia, ci si elementele de ideatie, idee, capacitati de figurare, deprinderi si priceperi, pot fi evidentiate mai bine in desenele copiilor (vezi anexele). In tratarea problemei instruirii si dezvoltarii creativitatii este necesar de avut ca suport urmatoarea consideratie: drept baza a instruirii de dezvoltare serveste continutul ei, de la care deriva metodele si mijloacele organizarii instruirii. Aceasta consideratie e caracteristica viziunilor lui L.S. Vigotskii si D.B. Elconin: Pentru noi, - scrie Elconin importanta primordiala a avut gandul lui Vigotskii, despre aceea ca instruirea isi realizeaza rolul sau primordial in dezvoltare, inainte de toate, prin continutul cunostintelor acumulate V.V. Davidov. Pe parcursul activitatilor a domnit o atmosfera de lucru placuta. Datorita desfasurarii activitatilor noi am putut obtine rezultate inalte, am realizat obiectivele inaintate. Activitatile au inceput cu momente de surprize, cu ghicitori, cu jocuri, cu cuvantul artistic din folclor. Copiii s-au incadrat activ in activitati, si-au manifestat ingeniozitatea, imaginatia, au avut un interes deosebit fata de arta plastica, domnea permanent o atmosfera de inviorare, copiii fiind antrenati mereu in diferite activitati. Ceea ce ne-a oferit posibilitatea sa realizam obiectivele educatiei, urmand drumul de crestere a reprezentarilor in domeniul artei plastice. II.3. Determinarea nivelului de dezvoltare a capacitatilor creative la etapa finala Experimentul de control. A treia etapa a experimentului o constituie experimentul de control, care este in realitate o etapa de evaluare a priceperilor si deprinderilor creative la arta plastica. Etapa finala a experimentului a avut drept scop controlul calitatii formarii priceperilor si deprinderilor creative la arta plastica. Pentru realizarea acestui scop s-au utilizat aceleasi probe ca si in experimentul de constatare, cu scopul determinarii unor procedee de reflectare artistico-plastica a obiectelor apeland la diferite mijloace: culoare, forma, compozitie. Desfasurarea activitatilor (vezi anexa). Rezultatele sunt repartizate dupa criteriile: nivelul inalt copiii au inteles corect regulile, redand corect forma si culoarea obiectului. Au indeplinit lucrarea foarte bine, cu acuratete, este deosebita de celelalte lucrari, au folosit diferite elemente de ornamentare. nivelul mediu copiii au inteles regulile, au redat bine forma obiectului, dar nu atat de reusit. Lucrarile sunt indeplinite bine, dar nu au nimic specific ca sa le deosebeasca de celelalte, au folosit diferite elemente de ornamentare. nivelul scazut au comis unele greseli redand forma, culoare obiectului. Lucrarile sunt slab indeplinite, au folosit foarte putine elemente de ornamentare. Respectiv criteriilor pe care le-am inaintat putem observa nivelul reprezentarilor. Rezultatele probelor in procente sunt date in tabelul nr. 2. Tabelul nr. 2 Grupa Nivelul inalt Nivelul mediu Nivelul scazut Experimentala 100% 180% 20% Control 90% 160% 50% Analiza comparativa a rezultatelor obtinute in urma cercetarii nivelului de dezvoltare a creativitatii la arta plastica in grupa experimentala. Rezultatul probelor numarului de copii sunt date in tabelul nr. 3. Tabelul nr. 3 Grupa Nivelul inalt Nivelul mediu Nivelul scazut Experimentala 10 18 2 Control 9 16 5 Modificari esentiale fata de prima etapa a experimentului s-au observat in etapa de control, in ceea ce priveste stadiul de formare a deprinderilor si priceperilor la arta plastica in grupa experimentala. S-a marit numarul de copii ce poseda deprinderi de baza in grupa experimentala cu 2 copii, iar in grupa de control numarul de copii ce poseda deprinderi de baza a ramas acelasi. S-a marit si numarul de copii ce dispun de reprezentari stabile (in grupa experimentala cu 5 copii), iar in grupa de control au ramas tot acelasi numar, la nivelul scazut s-a redus cu 7 copii. De asemenea am incercat sa demonstrez veridicitatea ipotezei inaintate si a metodelor folosite. III. Concluzii Consideram ca cele expuse in lucrarea de fata va contribui la solutionarea in complex a problemei rolului dezvoltarii creativitatii la arta plastica. In lucrarea data ne-am propus ca scop sa ridicam nivelul de dezvoltare a creativitatii la arta plastica, si am observat ca la acele activitati de arta plastica unde metoda de baza a fost jocul, organizarea eficienta a activitatilor de arta plastica. Am obtinut rezultate inalte: copiii erau activi, se simteau liber, lucrarile practice le reuseau foarte bine. Am folosit diverse metode si procedee de organizare datorita carora am obtinut rezultatele dorite, insa la acest capitol mai avem mult de lucrat. Starea lucrurilor ne demonstreaza ca trebuie de urgentat experimentul formativ si este nevoie de alcatuirea indicatiilor si publicarea unei culegeri de activitati creative. Varsta prescolara mare este o etapa determinatoare. Flexibilitatea, fluenta, imaginatia, ingeniozitatea, senzitivitatea inalta la aceasta varsta determina posibilitatile potentiale ale dezvoltarii multilaterale ale copilului. Rezultatele copiilor la varsta prescolara mare servesc ca baza a reusitei din clasele de mai apoi. La sfarsitul varstei prescolare mari la copil trebuie sa persiste dorinta de a invata, trebuie sa stie a invata corect si sa aiba incredere in propriile puteri. Copilul este un subiect activ de cunoastere, ce absoarbe cu nesat informatia ce i-o propune pedagogul, el trebuie sa fie pregatit de a primi din ce in ce un volum mai mare de cunostinte. Sarcina principala a maturilor este de a crea conditii optime de descoperire si realizare a posibilitatilor lui creative si de a se lua in vedere individualitatea fiecarui copil. (Voronova A.D.) IV. Anexe Anexa nr. 1 Raspunsurile anchetei La activitatile de arta plastica mai des folosesc jocul popular Culorile. Mai des folosesc acest joc, fiindca copiilor le place mult, sunt activi in cadrul acestui joc, li se creeaza o buna dispozitie. In afara activitatilor organizam cu copiii jocurile populare mobile: Gaste, lebede, Bagheta fermecata. La activitatea de arta plastica copiii sunt activi, se simt liber, nu se blocheaza psihologic, lucreaza cu multa straduinta si le reuseste foarte bine. Organizam activitatile dupa curriculum-ul prescolar, insa ducem lipsa de ghizi metodici la tema Creativitatea. Selectam planul dupa anumite criterii, si anume: dupa particularitatile de varsta; dupa particularitatile psihice ale copiilor. Pentru dezvoltarea capacitatilor creative la arta plastica organizam activitati combinate, cream conditii psihologice optime ca: incurajarea, buna dispozitie, emotii pozitive, stimulam creativitatea avand in consideratie particularitatile de varsta a fiecarui copil individual. Anexa nr. 2 Jocul popular Culorile. Acest joc are drept scop de a invata culorile, nuantele culorilor. Reguli de joc: copiii trebuie sa numeasca numai acele culori care sunt pe imbracamintea, incaltamintea lor. Daca nu are culoarea numita de un copil si tocmai el este intrebat, atunci iese din joc. Acel copil ramane invingator, care a ramas in joc ultimul. Desfasurarea jocului: Un copil spune: - Am o calimara cu trei culori: albastru, alb, negru; Dar, tu alb, ai in calimara ta? - Da, am! Jocul continua de la acel copil care a zis ca are culoarea alba in calimara lui. Am o calimara cu cinci culori: rosu, galben, verde, alb, sur; Dar, tu galben ai in calimara ta? Galben, n-am! In asa mod jocul continua. Anexa nr. 3 Jocul popular De-a baba-oarba. Acest joc are drept scop de a determina unele procedee de reflectare artistico-plastica, a obiectelor apeland la diferite mijloace: culoare, forma, compozitie. Reguli de joc: raspunsul sa fie cat mai argumentat si insotit de desene. Desfasurarea jocului: Pe o masa sunt puse diferite obiecte: mar, pruna, para, morcov, rosie, piersica, nuca, sfecla, gutuie, ceapa, castravete, ou. Unui copil i se leaga ochii cu un fular, el trebuie sa se apropie de masa si sa aleaga un obiect. Obiectul ales de el trebuie sa spuna ce este, dupa pipait. Daca ghiceste ce obiect a ales, atunci are dreptul sa deseneze acest obiect. Tot asa fiecare copil alege cate un obiect, apoi il deseneaza. Anexa nr. 4 Jocul popular Paparuda. Acest joc are drept scop de a determina combinarea culorilor, varietatea si frumusetea formelor, elementelor decorative, specifice pentru ornamentare. Regula jocului: Fiecare obiect desenat sa aiba ceva specific, ce-l deosebeste de celelalte obiecte. Desfasurarea jocului: Copiii adunati in cerc canta, sar in sus, iar Paparuda-regina trece pe la fiecare imitand actiunea udatul cu ulciorul; in acest moment copiii canta: Paparuda-ruda, Vino de ma uda. Uda cu ulciorul Sa creasca feciorul, Uda cu galeata Ca sa creasca fata. Apoi, dupa ce s-au jucat, li s-a propus sa deseneze ulcior pentru paparuda. Anexa nr. 5 Jocul popular Dracul schiop. Acest joc are drept scop de a cunoaste culorile si antrenarea memoriei verbal-logice. Reguli de joc: Daca culoarea este prinsa de Dracul schiop, atunci ea trece in imparatia lui, dar daca nu este prinsa, vine inapoi la mama si-si schimba culoarea. Desfasurarea jocului: Copiii se aranjeaza in cerc; un copil este numit mama; alt copil este numit dracul schiop. Ceilalti copii ramasi sunt culorile. Fiecare copil tine locul unei culori si numai a unei singure culori (rosu, galben, verde, alb, oranj, sur s.a). Jocul incepe cu: Boc, boc, boc! Cine bate? Eu, Dracul-schiop. Ce cauta, Dracul-schiop? Culori! Ce culori? Galben!!! Care copil reprezinta culoarea numita de Dracul-schiop, alearga, iar acesta dupa el. Daca culoarea este prinsa, atunci ia culoarea in imparatia lui. Jocul se sfarseste atunci cand toate culorile trec in imparatia Dracului-schiop. Anexa nr. 6 Jocul popular De-a mesterii populari. Acest joc are ca scop insusirea diferitor forme, elemente decorative specifice pentru ornamentarea obiectelor populare. Reguli de joc: Obiectul confectionat, desenat sa aiba un semn ce-l va deosebi de alt obiect. Desfasurarea jocului: Educatorul va fi Patronul, iar copii mesterii populari. Patronul va primi lucrarile si le va aprecia. In timpul desfasurarii activitatii copiii isi imbraca sortuletele, manecutele, iau toate cele necesare pentru lucru simtindu-se adevarati mesteri populari. Pe parcurs mesterii se apropie din cand in cand de patron, sfatuindu-se in privinta infrumusetarii obiectului popular. La sfarsit patronul apreciaza fiecare copil si fiecare lucrare, primeste lucrarile. Anexa nr. 7 Ce invata copiii atunci cand se joaca? - Invata sa-si controleze, sa-si coordoneze miscarile. Pentru a obtine efectul dorit de la o jucarie copilul este dispus sa repete de zeci de ori o miscare, reusind in final o coordonare perfecta. - Isi dau seama cum functioneaza lucrurile. In cursul experientelor cu diferite tipuri de jucarii, copilul invata despre cauze si efecte si cum pot fi acestea stapanite. - Invata cuvinte si idei noi. Folosind diferite tipuri de jucarii copilul invata despre greutatea lucrurilor, volumul lor sau despre calitati ale diverselor materiale din lumea care il inconjoara, precum si modalitati de folosire a lor, activitati ce pot fi desfasurate cu ele. - Isi dezvolta creativitatea. Jocul le ofera copiilor posibilitatea sa incerce noi tipuri de comportament pentru o mai completa intelegere a lumii inconjuratoare. - Isi folosesc imaginatia. Imaginile noi, cartile cu povesti, mai neobisnuite, stimuleaza imaginatia si ii fac pe copii sa sesizeze si apoi sa aprecieze frumosul in viata in formele cele mai diferite. - Rezolva situatii-problema. Preocupati sau nu de rezultatul final, copii reusesc prin experimente repetate sa gaseasca cai inedite de rezolvare a problemelor. - Invata cum sa coopereze cu altii. Regulile pe care trebuie sa le respecte in timp, ce se joaca ii pregatesc pe copii pentru o integrare familiala si sociala ulterioara. Anexa nr. 8 Proiect didactic Tema: Gospodaria Textul literar: Veverita Rita de Agnesa Rosca Tipul activitatii predare-invatare Grupa pregatitoare 6-7 ani. Obiective de referinta: Domeniul cognitiv - Dezvoltarea imaginatiei. Dezvoltarea priceperilor de a combina reprezentarile si de a le imbina in situatii de joc. Domeniul verbal - Extinderea bagajului de cuvinte in baza perceperii desenului, a interactiunii dintre oameni si vietati. Dezvoltarea vorbirii cursive. Domeniul socio-afectiv - Dezvoltarea emotiilor pozitive, formarea trasaturilor de caracter, a dorintei de a ajuta pe cei varstnici, de a respecta munca altora. Domeniul psiho-motor - Dezvoltarea activitatii grafice si a musculaturii fine. Obiective operationale: Sa recunoasca si sa numeasca animalele salbatice Sa ghiceasca ghicitori Sa utilizeze in vorbire cele mai frumoase expresii despre veverita Sa asculte atent textul Veverita Rita de Agnesa Rosca Sa povesteasca despre felul cum gospodaresc ei Sa participe activ la reproducerea desenului Sa recite poezii cunoscute despre veverita Sa memorizeze proverbe Sa deseneze in rama animalele salbatice care traiesc in padure si cele domestice Strategii didactice: Moment de surpriza, conversatia, povestirea, reproducerea, lectura, memorizarea proverbelor, lectura imaginii, exercitii de desen, jocuri. Materiale didactice: Albumul, cariocile, cartea, setul de tablouri: animale salbatice si cele domestice. Desfasurarea activitatii Etapele activitatii Ob Activitatea educatorului Activitatea copiilor Evaluarea 1. Momentul surpriza O1 O2 Se aud batai in usa; vine in ospetie o veverita. Aduce un colet pentru copii cu ghicitori si le propune copiilor: Prin copac sare dar nu e pasare (veverita). Mititica, sprintenica si cu blana frumusica (veverita). Asculta bataia in usa, se bucura de surpriza. Ghicesc ghicitorile. Verificarea cunostintelor anterioare. 2. Conversatia O2 Demonstreaza setul de tablouri. Animalele salbatice si domestice. De ce le numim domestice si de ce salbatice? Cu ce se hranesc iarna si vara? Unde traiesc? Privesc, le numesc, raspund la intrebari. Povestesc cu ce se hranesc, iarna, vara, unde traiesc ele, unde isi construiesc casa. Urmarirea vorbirii cursive 3. Lectura O4 Se citeste continutul textului Veverita Rita de Agnesa Rosca. Asculta atent. 4. Reprodu-cerea dupa intrebari O4 O6 Cum se numeste textul? Cum este Veverita Rita? Care sunt celelalte personaje? V-a placut povestea? De ce? Reproduc textul, desenul, raspunzand la intrebari. Urmarirea pronuntiei corecte. 5. Jocul: Cine si unde traieste. O2 Propune jocul Cine si unde traieste. Pe masa sunt tablourile cu animalele cele salbatice si domestice, se arata tabloul, se pune intrebarea: Unde traieste? Cum se numeste casuta? Privesc si raspund. Casuta veveritei-scorbura; a ursului-barlog; a vulpii-vizuina. Fac descrierea veveritei. (Este mititica, sprintena, roscata, are coada lunga si pufoasa). Urmarirea vorbirii cursive. 6. Povestirea O5 Propune sa povesteasca despre cum isi ajuta parintii in gospodarie. Fiecare povesteste ce lucru indeplineste acasa, cum isi ajuta parintii. 7. Recitarea O6 Propune sa recite poezii cunoscute. Recita expresiv poezia Mesterita de L. Deleanu. Am o foarfeca si un ac Si de toate stiu sa fac. Stiu sa-mi cos un buzunar, Stiu ciorapii sa-mi repar. Cum vedeti, sunt inca mica, Dar fac totul singurica. Urmarirea expresivitatii vorbirii 8 O5 Povesteste despre harnicie, propune spre audiere poezia Albinutele de G. Vieru. N-au ragaz sa stea la vorba, Albinutele-surori Una-n deal si alta-n vale, Tot o fuga printre flori. Iar cand vine seara iarasi Si cand iar se strang ciopor, Plin cu miere, fagurasul Lumineaza casa lor. Asculta atent. 9. Memorizarea O8 Propune spre memorizare proverbul: Cine-i harnic si munceste are tot ce vrea, lui nimica nu-i lipseste, cand e iarna grea. Ce vedeti in imagine? Unde se afla veverita? Ce tine veverita? Cum si ce putem spune despre veverita? Memorizeaza proverbul. Asculta atent, reproduc imaginea, raspund la intrebari Verificarea cunostintelor 10. Lucrul grafic Da insarcinarea de a desena animalele care traiesc in padure si cele domestice preferate de copii. Lucreaza in album, selecteaza culorile corespunzatoare blanii animalelor Urmarirea creatiei grafice. Lucrarile fiecarui copil sunt apreciate si fiecare copil incurajat. Anexa nr. 9 Proiect didactic Tema: Pacea si prietenia Tipul lectiei predare-invatare Grupa pregatitoare 6-7 ani Obiective de referinta Domeniul cognitiv - Dezvoltarea creativitatii verbale. Priceperea de a face analize si concluzii. - Stimularea dorintei de a intretine o discutie. Imbogatirea si activizarea vocabularului. Domeniul socio-afectiv - Educarea sentimentului de mandrie pentru tara, plai natal. Domeniul psiho-motor - Priceperea de a realiza o creatie grafica in spatiul liber pe foaie de desen. Dezvoltarea musculaturii fine. Obiective operationale Sa compatimeasca si sa dea o povata Sa povesteasca cursiv despre prietenii din grupa si de acasa Sa cunoasca proverbe despre prietenie Sa lectureze imagini Sa asculte atent opera literara Sa reproduca dupa intrebari Sa pronunte corect si sa utilizeze in vorbire cuvintele putin cunoscute Sa faca concluzii Sa puna intrebari Sa deseneze din imaginatie Sa descrie verbal creatia grafica Strategii didactice: Moment de surpriza, conversatia, lectura legendei, recitarea poeziei: Patria mea de M. Gaitan. Creatii grafice ale copiilor. Materiale didactice: Jucarii pentru momentul de surpriza, albumul, continutul legendei, carioce. Desfasurarea activitatii Etapele activitatii Ob. Activitatea educatorului Activitatea copiilor Evaluarea 1. Momentul de surpriza O1 O2 Aduce in grupa cite un personaj jucarie, care se pling ca nu au prieteni si nici nu stiu cum sa prieteneasca. Comenteaza dispozitia, starea sufleteasca a personajelor si in acelasi timp propune copiilor sa le spuna ce inseamna prietenie si sa povesteasca despre prietenii lor. Urmaresc dispozitia personajelor, le compatimesc. Povestesc cursiv despre prietenii lor din grupa si de a acasa. Comunica, dau povata jucariilor cum ar putea ele sa prieteneasca sau cum sa-si faca prieteni. Se joaca cu personajele-jucarie. Urmarirea vorbirii corente 2. Jocul didactic: cine spune mai multe proverbe despre prietenie Anunta conditia jocului. Cine numeste proverbul primeste un cerculet rosu, galben, albastru. Numesc proverbele despre prietenie. Omul fara prieteni e ca stanga fara dreapta. Cine a aflat un prieten adevarat, acela o comoara a castigat. Aurul se incearca in foc, iar prietenul la nevoie. Prietenii nu se cumpara cu bani. Sa te feresti de omul cu fata de prieten, si cu palma de dusman. Un singur dusman e destul sa darame ce au facut o mie de prieteni. Fa-ti prieteni noi dar nu-i uita pe cei vechi. 3. Lucrul in album O.4 Propune copiilor sa lectureze imaginea si sa raspunda la intrebari: Ce este redat pe imagine? Cine credeti ca a construit cetatile? Ce stiti despre cetati? Sunt cetati la noi in Moldova? Contempleaza imaginea. Numesc obiectele din imagine. Comunica. Pun intrebari. Raspund la intrebari. Urmarirea interesului fata de imagine 4. Lectura legendei: Ce este mai tare decat cetatile. O.5 O.6 O.7 Citeste legenda. Asculta atent legenda. Urmarirea vorbirii coerente si a pronuntiei corecte. 5. O.5 O.8 O.9 Reproducerea legendei dupa intrebarile: 1.Ce i-a spus voievodul fiului sau inainte de moarte? 2.Ce a reusit fiul voievodului sa faca in anii de domnie? 3.Dar ce n-a reusit? 4.Ce sfat i-a dat batranul sihastru domnitorului? 5.Ce concluzii putem face ascultand aceasta legenda? 6.Cum credeti si-a iubit tara fiul voievodului? 7.Ce este mai tare decat cetatile? 8.Ce inseamna sa-ti iubesti patria? Reproduc, raspunzand la intrebari. Utilizeaza in vorbire cuvintele putin cunoscute. Pun intrebari ce tin de text. Povestesc cursiv despre tara, plaiul natal. Fac concluzii. Prietenia este mai tare decat orice, mai tare decat cetatile. Urmarirea reactiilor afective. 6. Recitarea poeziei Patria mea de catre educator. O.10 Recita expresiv poezia: Am intrebat pe mama mea. Ce inseamna mama Patria? Aud mereu acest cuvant E casa, cer, este pamant? Si chipul mamei a-nflorit la cate oare s-a gandit. Priveste tot ce te inconjoara E Patrie, e leagan, Tara! Asculta atent poezia, pun intrebari, exemple. Cum a-nflorit chipul mamei? Dar la ce oare s-a gandit? Isi spun cat de mult iubesc tara, plaiul natal, prietenii, tot ce este bun si frumos pe lume. 7. Creatiile grafice O.11 O.2 O.4 Propune copiilor sa deseneze o imagine din creatia proprie: sa deseneze prietenii sau alte variante ce tin de tema pusa in discutie. Asculta si observa creatiile grafice ale copiilor. Stimuleaza si apreciaza impreuna cu personajele jucarii, creatiile grafice si verbale ale copiilor. Deseneaza, comunica, se ajuta reciproc. Povestesc cursiv cele descrise. Apreciaza creatiile colegiilor. Urmarirea indeplinirii creatiilor grafice. Fiecare copil este incurajat si fiecare lucrare apreciata. V. Bibliografia Andre de Peretti. Educatia in schimbare. S.H. Iasi. 1986. Nicolae Oprea. Colaborare si educatie. Lumina, 1991. Zinaida Tarita. Stimularea creativitatii copiilor ciclului primar, 1993. Maria Calcii, Stela Cemortan. Dezvoltarea creativitatii la prescolari. Chisinau Universitas 2001. Curriculum-ul educatiei copiilor in institutiile prescolare de diferite tipuri. Chisinau 1997. Chirev A. Dezvoltarea copilului prin joc, invatare, munca. Bucuresti 1964. Desenul, modelajul si lucrul manual in gradinita de copii. Indrumari metodice. Bucuresti 1965. Elconin D.V. Psihologia jocului. Bucuresti 1975. Fleorina E.A. Jocul si jucaria. Bucuresti 1976. Jocul ca parte componenta a procesului de instruire si educatie. revista Pedagogul. N3 1991 Teplov B.M. Voprosi hudojestvennogo vospitania. Moscva 1947. Vitaev T.V. Razvitie tvorcescogo voobrajenia. Buriatia 1966. Saculina N.P. Risovanie v doscolinom vozraste. M.P. 1965. Kosminskaia V.B. Haledova. Osnovi izobrazitelinogo iscustva i metodica rucovodstva izobrazitelinih deiatelinostei. Moscva 1987. Vigotskii L. S. Voobrajenie i tvorcestvo v sk. vodr. M. L. 1930. Ananiev B. G. O sootnosenii sposobnostei i odarionnosti v sb. Problemi sposobi. Moskva 1962. Measiscev V. N. Problemi sposobnostei Moskva 1962. Ribalko E. F. Sklonnosti i sposobnosti L. 1962. Valorificarea patrimoniului national in educatie si instruire. Materialele conferintei stiintifice. Chisinau 11-13 decembrie 1996. Nestor, Iacob Marius, Creativitatea, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1980. Ovidiu Badina, Octavian Neamtu Mecanismul cercetarii. Consideratii psihologice asupra scientismului. Contributii la teoria si practica organizarii stiintifice. Bucuresti Ed. Politica, 1970. Roco Mihaela, Creativitatea individuala si de grup studii experimentale. Bucuresti, Ed. Academiei Romane, 1979. Rosca Alexandru, Creativitatea, Bucuresti, Centrul de Informare si Documentare in Stiintele Sociale, 1973. Teodorescu Barbu, Nicolae Iorga si educatia maselor. Bucuresti, Comitetul de Stat pentru Cultura si Arta, 1967. Ioan Bontas, Pedagogie, Ed. ALL Educational S.A. 1998

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Referat Rolul desenului in dezvoltarea capacitatilor creative la varsta prescolara". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Comentarii

elev bun

 
 
Studentie.ro
 
Inchide
Am uitat parola Cont nou
Conecteaza-te prin Facebook

Acum te poti conecta si prin contul tau de Facebook! Da click pe butonul de mai jos si introdu datele tale:

Login with Facebook