Calitatea vietii persoanelor cu dizabilitati

Conceptul de calitate a vietii este relativ nou in vocabularul stiintelor socio-umane, el dobandindu-si cetatenia abia in a doua jumatate a secolului XX, cand a patruns deja adanc nu numai in terminologie, dar si in tematica majoraa a numitelor discipline.

Cel care a asezat termenul de calitate a vietii in focarul unor preocupari teoretice si sistematice, legate totodata de cercetarea viitorului societatii omenesti , a fost omul de stiinta francez Bertrand de Jouvenel, in 1958. Acest autor avea urmatoarele idei de baza :calitatea vietii priveste modul de ,,amenajare a existentei umane“ ,  iar cresterea economica poate si trebuie sa duca la amenitate - caracterul agreabil,atractiv al conditiilor de existenta.

Un prim domeniu special in care s-a pus problema calitatii vietii  l-a constituit cel legat de degradarea mediului ambiant , de poluarea tehnologica a acestuia , ca rezultat al revolutiei tehnico-stiintifice si al cresterii economice intemeiate pe aceasta.

Calitatea vietii se refera la "caracterul mai mult sau mai putin "bun" sau de "satisfacator" al vietii oamenilor.

Aceasta abordare a calitatii vietii a dus la realizarea a numeroase studii referitoare la “starea de bine”, de bun confort fizic, psihic si social si la nivelul de satisfactie privind  viata. Fondate pe principiul autoevaluarii, aceste investigatii au dat cetatenilor posibilitatea sa aduca critici in privinta ordinii sociale. Au fost realizate numeroase anchete in tarile dezvoltate si in cele  in curs de dezvoltare. S-a investigat in mare masura nivelul satisfactiei persoanelor privind diferite domenii ale vietii, cum ar fi: satisfactia persoanei insasi, viata in familie, venitul (castigul), locul de rezidenta, locuinta, activitatile facute in familie, timpul dedicat efectuarii diferitelor lucruri, activitati, activitatile de loisir, bunurile si serviciile din cartier, sanatatea , locul de munca, guvernarea.