Referat Deficienta auditiva

Deficienta este absenta, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei functii (anatomice, fiziologice sau psihologice), putand fi rezultatul unei maladii(boala ereditara sau dobandita), a unui accident, a conditiilor negative din mediu etc.

Deficienta de auz face parte din categoria deficientelor senzoriale alaturi de deficienta de vedere.  Ambele tipuri de deficienta sunt determinate de unele disfunctii sau tulburari la nivelul principalilor analizatori, cu implicatii majore asupra desfasurarii normale a vietii de relatie cu factorii de mediu, dar si a proceselor psihice ale persoanei, avand o rezonanta puternica in conduita si modul de existenta ale acesteia. Datorita particularitatilor celor doi analizatori precum si rolul fiecaruia in structura proceselor psihice, este nevoie de o abordare separata a tulburarilor care pot interveni la nivelul lor. Astfel au aparut surdologia si tiflologia, cele doua discipline responsabile de studierea, descrierea si cunoasterea deficientelor de auz si de vedere.

Analizatorul auditiv are o importanta deosebita in dezvoltarea psihica a individului din cauza rolului pe care-l are in facilitarea comunicarii verbale si in acumularea cunostintelor.  Cand deficienta auditiva este congenitala sau apare la varste timpurii provoaca dificultati in insusirea limbajului, iar in cazuri grave chiar mutenia. Cand apare dupa achizitionarea structurilor verbale determina o involutie la nivelul activitatii psihice daca nu se aplica programe educative speciale. Deficienta de auz poate fi partiala (hipoacuzie- gama de deficit auditiv intre 20-90 db) sau totale (surditatea- pierderea auzului de peste 90 db).

In comparatie cu alte deficite, cea de auz nu este prea usor observabila, atat de catre oamenii obisnuiti si uneori nici chiar de catre medici. Una din particularitatie acestei disfunctii este si marea variabilitate a pierderii senzoriale, dar si momentul pierderii auzului, care la copii se leaga foarte mult de structura comunicarii verbale. Consecintele in planul dezvoltarii si educatiei la copii se coreleaza in mare masura cu tipul si gradul de deficit auditiv, precum si cu monentul pierderii de auz. Acestea sunt doar cateva considerate care releva cu pregnanta importanta identificarii si examinarii cat mai de timpuriu a pierderii auzului, a protezarii, a stimularii intregului potential de dezvoltare a copilului in cauza.