Daca consideram ca educatia ca activitate sociala se exercita asupra fiintelor umane de la nastere, pe parcursul varstelor scolare, al celor mature/adulte, in forme diferite, cu tipuri de influente diverse (informale, nonformale, formale), atunci este evident ca nu putem vorbi decat despre o permanenta a educatiei, despre un continuum educativ, existent si preexistent in intregul nostru mediu de viata. Din acest punct de vedere vorbim despre caracterul permanent al educatiei.
In prezent, permanenta educatiei este privita ca un principiu de organizare a intregii activitati de transformare a personalitatii si implica "un sistem complet, coerent si integrat, oferind mijloace proprii de a raspunde aspiratiilor de natura educativa si culturala ale fiecarui individ, potrivit disponibilitatilor sale: ea este destinata sa permita fiecaruia sa-si dezvolte personalitatea pe durata intregii vieti prin munca si activitatile pe care le desfasoara". (Dave, R.H., 1991)
Necesitatea educatiei permanente a fost intuita cu mult timp in urma, inainte de a se constitui intr-un principiu fundamental de abordare si considerare a educatiei contemporane. Comenius apreciaza ca "pentru fiecare om, viata sa este o scoala, de la leagan pana la mormant", considerand ca "tot ceea ce facem, ce gandim, vorbim, auzim, dobandim si posedam nu este altceva decat o anumita scara pe care ne urcam din ce in ce mai mult, spre a ajunge cat mai sus, fara sa putem atinge vreodata suprema treapta". (J.A. Comenius, 1970, p. 20). Permanenta educatiei poate fi analizata in doua planuri: social - istoric, pe de o parte, individual, pe de alta parte.
Adauga o cerere pentru cursul sau referatul de care ai nevoie iar noi te anuntam de indata ce cererea ta a primit un raspuns. Daca dimpotriva, esti un student silitor si vrei sa raspunzi unei cereri, vei castiga mult mai multi gold coins!
Participa acum!