Celor ce spun ca erezia nu este inca vadita in Patriarhia Romana

Am vrea sa abordam o tema des intalnita printre cei mai ”ortodocsi” si ”anti-ecumenisti” credinciosi ai Patriarhiei Romane care nu sunt de acord cu rugaciunile in comun dintre ortodocsi si eretici, nici cu recunoasterea ”tainelor” lor, nici cu multe alte demersuri ecumeniste, dar care se amagesc spunand ca nu este momentul ruperii comuniunii. Pe ce isi intemeiaza ei aceasta atitudine?

Ei spun:
”Consideram toate aceste intruniri inter-religioase si apropieri liturgice ca o mergere pe marginea unei prapastii. Caderea in apostazie va veni atunci cand sinodul Patriarhiei va recunoaste papismul drept Biserica, egala in drepturi si impartasind aceleasi taine si dogme si cand va semna Tratatul de Unire cu Apusul. Atunci adevarata Biserica va trebui sa faca ce a facut si in timpul Sfantului Maxim Marturisitorul, Sfantului Fotie al Constantinopolului, Sfantului Marcu Eugenicul, Sfintilor Visarion si Sofronie: sa liturghiseasca tainic in catacombe si sa propovaduiasca deschis neamului adevarata credinta.”