Conciliul I Vatican

Secolul al XIX lea a fost cu adevarat foarte zbuciumat pentru Biserica si in special pentru cea Romano-Catolica. O serie intreaga de evenimente isi are inceputul. Astfel se schimba imperii, stiinta progreseaza apar descoperiri deosebite: Pasteur a relevat universul microbilor, pozitivismul s-a indreptat spre stiinta anuntand cu trambite si fanfare sfarsitul religiei crestinismului, Masoneria, liberalismul, socialismul, radicalismul, laicismul, au pus stapanire pe anumite tari, ridicand la rang de cinste republica, care nu-i decat arma impotriva monarhiei si a Bisericii. Inceputul l-a facut revolutia franceza in 1879 s-a continuat cu revolutia de la 1848 care a pus stapanire pe o mare parte din Europa.

Nu pentru mult timp pentru ca tara unde a izbucnit ultima revolutie, Franta, 1850 devine imperiu sub Napoleon al III lea. Daca revolutia numai isi face aparitia in Franta, de data aceasta apare imperiul Prusac, primul Reich german in 1870. Dupa ce au invins Franta si s-au instalat la Versailles. Italia pierde si ea cere ajutor papei, dar acesta a refuzat sprijinul pentru o reunificare a tarii. Pe acel fundal vine papa Pius al IX lea (1846-1878) o perioada foarte grea pentru biserica Romano-Catolica, teritoriu cu teritoriu il pierde, devenind din ce in ce mai izolata. Revolutia de la 1848 din Italia nu a reusit cea ce si-a propus, dar in 1850 Napoleon al III lea sprijina Biserica Romano-Catolica. Asa de greu a fost incat papa s-a refugiat in Gaeta in teritoriul napolitan.