Incoronarea lui Carol cel Mare

Curiozitatea cu privire la trecut l-a caracterizat pe om mereu, incepand din vremurile stravechi, pana la arheologul si istoricul zilelor noastre. Crestinii, in mod special, au un interes aparte pentru istorie, deoarece in ea sunt inradacinate bazele credintei pe care o declara.

Crestinismul a devenit o religie globala si universala. Pe langa acest fapt important, influenta crestinismului in istoria umanitatii a devenit tot mai mare. Astfel, a privi asupra istoriei Bisericii si a o cunoaste, este o problema de interes profund pentru crestinul care doreste sa fie lamurit cu privire la descendenta sa spiritual, sa urmeze exemplele bune din trecut si sa evite greselile pe care Biserica si crestinii le-au facut adesea, pentru ca “cine uita istoria, este condamnat sa o repete.”

Un eveniment aparte si important in istoria crestinismului are loc in anul 800, cand Carol este incoronat ca imparat al unui nou imperiu care avea sa ia fiinta, cu incuvintarea papei.  “Noul imperiu politic din Apus, a generat ideea refacerii Imperiului Roman, dar conducatorii acestuia urmau sa fie teutonii, iar nu romanii. Gloria de a reinvia Imperiul Roman a revenit astfel regilor carolingieni.” 

Scopul lucrarii este de a urmari punctul de cotitura simbolizat de acest eveniment, incoronarea lui Carol, in istoria Bisericii si de a vedea in ce fel a reusit acest nou tip de relatie dintre papa si cel mai mare conducator nord-european sa modeleze secolele de istorie occidentala care urmau in crestinism.