Lume islamica: teorii pacifiste despre Islam

Islamul, religie monoteista, revelata si profetica, religie a „Cartii” ca si religiile mozaica si crestina, incorporeaza mesajul divin in Coran (Qur’an, „Lectura, Recitare”) dezvaluit profetului Muhammad (570-632) timp de douazeci de ani (612-632), pe fragmente, pentru ca El si adeptii sai sa-l poata invata pe dinafara si sa se poata obisnui treptat sa exerseze recomandarile sale in viata lor zilnica.                                                                              
         
Coranul, autoritatea suprema in Islam, nu este doar o relatare sau un ansamblu de marturii despre Dumnezeu (Allah), ci este insusi cuvantul lui Allah. Coranul care are si alte denumiri: despartitorul binelui de rau (al Furqan), Cartea (al Kitab), Fila (al Mushaf), Spiritul (al Ruh) este - in Islam - continuare si confirmare definitiva a mesajelor transmise anterior: mesaje ale altor carti sfinte: Torah (al Tawrat), Pslami (al Zabur), Evanghelia (al Ingil), dar si mesaje emise prin creatie si prin fiecare dintre creaturi.1
         
Coranul, un tot armonios, un intreg, prin preceptele sale stabileste reguli, norme; este o opera de legislatie a „drepturilor omului”, este un punct de referinta pentru orice conversatie pe marea tema Dumnezeu-Natura-Om.
          
Preceptele Coranului si exemplul (Sunna)2 Profetului, perpetuate prin traditie (hadith)3 au facut din Islam o credinta activa, integrata in vointa individului si a colectivitatii. Islamul decreteaza ca doar credinta (imam) si intentia (niyya) pot insufleti faptele.