REFERAT RELIGIE MISIOLOGIE

Biserica Ortodoxa ca una care detine deplinatatea eclesiala intru Adevarul lui Hristos, a fost prezenta in Miscarea Ecumenica inca de la inceputurile acesteia . Bisericile Ortodoxe sunt autocefale, avand fiecare conducerea sa propie independenta, ele nu sunt despartite una de alta, ci formeaza o singura Biserica, o mare familie, unita prin comuniunea de credinta si de cult, ca si prin organizarea administrativa, prin respectarea canonicitatii si a traditiilor ei multiseculare . Autocefalia nu contravine unitatii, iar unitatea nu respinge autocefalia. Fiind in acelasi timp autocefale si unite intre ele, Bisericile Ortodoxe au avut posibilitatea sa inteleaga in mod corect ecumenismul si scopurile acestuia. Pornind de la propria sa organizare si vietuire, Ortodoxia apreciaza ca posibile, juste si necesare eforturile Miscarii Ecumenice, indreptate spre o conlucrare frateasca a bisericilor separate, in scopul unirii lor. De aceea Biserica Ortodoxa a acordat, inca de la inceput, o atentie deosebita ecumenismului . Encicla Patriarhiei Ecumenice din 1920, in care se propune infiintarea unei " Comuniuni-Koinonia- a Bisericilor crestine" , constituie un document istoric al Miscarii Ecumenice moderne. Atunci Bisrica Ortodoxa Romana, raspunzand la Enciclica patriarhului Dorotei al Constantinopolului, si-a exprimat adeziunea ei pentru mai buna cunoastere, apropiere si conlucrare a Bisericilor crestine de pretutindeni . Ortodoxia a simtit nevoia sa faca inteleasa in sanul sau propriu, ca si pentru celelalte confesiuni crestine, semnificatia Bisericii sobornicesti pentru biserica locala si invers . Principiul sinodal al ortodoxiei de la stabilitatea in credinta ( Cele VII Sinoade ecumenice) si pana astazi s-a dovedit benefic pentru toti crestinii si Bisericile care doresc unitatea in Hristos. De aceea clerul, ierarhii si credinciosii vad in Patriarh nu un stapan ci un Parinte al tuturor, un frate egal cu toti ierarhii si un raspunzator pentru sufletele credinciosilor din obste ( enoriasi, monahi si monahii). in aceasta masura Patriarhul coordoneaza direct sau prin institutiile de sub ordine si tendinta fireasca de a primi in familia ortodoxa pe altii de alte confesiuni. Asa se face ca un patriarh ortodox este prin vocatie aparator al dreptei credinte, slujitor prin arhieria Mantuitorului si pastrator al Cincizecimii . in acest context se inscrie activitatea ecumenica a intaistatatorilor Bisericii Nationale care este destul de bogata. I. Patriarhul Miron Cristea ( 1925-1939) este cel care a cautat sa oficializeze si sa creeze un statut propriu misiunii si Ecumenismului local. El este considerat pionier al Miscarii ecumenice si intaiul ierarh ortodox care a propus pregatirea si intrunirea unui mare si Sfant Sinod al Bisericii Ortodoxe . Congresele bisericesti din acel timp( Constantinopol si Vatoped 1923-1924) au fost sustinute de catre intreaga ortodoxie, iar succesul lor se datoreaza si delegatilor Bisericii Ortodoxe Romane. Permanent se facea apel la credinciosii diferitelor culte pentru inchegarea sufletelor in simpatie pentru impartasirea practica, pentru apropiere si colaborare, pentru intelegere si respect . Conferinta de la Sinaia ( 22-23 Septembrie 1924) a Ligii pentru infratirea popoarelor prin Biserici, a fost un preludiu al intaririi Ecumenismului local in formare, cat si a largirii orizontului pentru viitoarele organizatii bisericesti sau crestine mondiale . Odata cu alegerea si instalarea primului patriarh al Romaniei in persoana lui Miron Cristea ( 4 februarie 1925), intelegerea, colaborarea si dialogul intre cultele din Romania primesc o noua forma . Vizita in Anglia si contactele cu personalitatile ecleziastice din diferite Biserici au avut o influenta deosebita asupra dorintei de a strange romanii de pretutindeni in jurul Vetrei stramosesti: Romania si Focule ei sacru: Biserica Ortodoxa. in acest sens, a reorganizat misiunile romanesti in Europa Occidentala si mai ales in Canada si S.U.A. i pentru pelerini romani de pretutindeni a ridicat la Ierusalim si Iordan locasuri ortodoxe romanesti, acestea numindu-se pana astazi Asezamintele romanesti de la Locurile sfinte . Un punct important al inlaturarii diferentelor de sarbatori si aniversari dintre crestini, un act cultural, responsabil trainic si stiintific, de apropiere si ecou cu adevarat ecumenic a fost Trecerea la indreptarea calendarului ( 14 Octombrie 1924). Acest fapt a constituit o baza concreta a Ecumenismului practic local a perioadei de pastorire ca patriarh a lui Miron Cristea: calendarul comun. O baza reala a suporturilor dintre culte . II. Patriarhul Nicodim Munteanu ( 1939-1948), cu studii la Chisinau si Kiev, este continuator al traditiilor de fratietate intre Bisericile si cultele din tara noastra. Chemat la responsabilitatea de intaistatator al bisericii ortodoxe romane in vremuri de restriste, in timpuri de instabilitate politica, teroare si amenintari, patriarhul Nicodim s-a orientat nu ca un diplomat si om al timpului, ci ca un slujitor intelept al chiliei sale, cu sfaturi, cu scrisul . Cu toata amaraciunea vremii, cand fascismul si ideologia acestuia incerca sa striveasca umanul si sa distruga " semintiile" si mai ales natiunea iudaica, Patriarhul Nicodim tipareste lucrarea: Istoria biblica. Fata de ranirea demnitatii nationale a romanilor, prin incheierea umilitorului concordat cu Vaticanul, din 1929, fata de imixtiunea in viata poporului nostru , patriarhul ia atitudine si condamna acest act. Constient de ceasul momentului, Patriarhul biblic-cum i se mai spunea lui Nicodim, cerea cu insistenta preotilor si calugarilor intensificarea misiunii pentru stoparea prozelitismului sectant si intarirea ecumenismului traditional al Bisericii Ortodoxe Romane cu cultele, cu credinciosi apartinand minoritatilor conlocuitoare . Cu toata greutatea razboiului, Biserica Ortodoxa Romana si-a continuat misiunea sa de veacuri de a mangaia, de a incuraja, de a da nadejde inspre mai bine celor in necazuri si in nevoi, s-a reorganizat invatamantul teologic, s-au intensificat legaturile cu parohiile si eparhiile Ortodoxe Romane de peste hotare, s-au trimis delegati la congrese ecumeniste pentru prestigiul ortodoxiei romanesti. Pentru consolidarea Ecumenismului local, la indemnul Patriarhului Nicodim, se convoaca si are loc sub pastorirea sa un congres al cultelor, care cerea oricarei religii bunatate, iubire pentru semenul sau, indiferent de credinta lui, adica omenie si mare curaj. Ierarhii si clericii romani au protejat de furia fascisto-ariana pe mozaici, congresul respectiv cerea fata de acestia dragoste si interventii. La inmormantarea sa, ca de altfel si la inmormantarea patriarhului Miron, au participat si reprezentati ai cultelor din Romania, ca o dovada de netagaduit a Ecumenismului local. III. Patriarhul Iustinian Marina ( 1948-1977), el vine in Scaunul patriarhal cu o vasta experienta a preotului de parohie, cu o cunoastere aleasa a sufletului romanului, cu realizari pastorale din parohia Babeni, Ramnicu Valcea si apoi din Moldova, cu dorinta de a infaptui intelegere si fratietate a tuturor fiilor acestui pamant, indiferent de credinta lor religioasa sau de apartenenta nationala . in scurt timp, Patriarhul Iustinian a vindecat rana interna a " uniatiei", ce chinuia Biserica noastra de 250 de ani, prin revenirea la Biserica-mama a fratilor inselati ( 21 Octombrie 1948), s-a renuntat la concordatul cu Vaticanul (1948), s-a pregatit, s-a organizat si s-a realizat intaia canonizare a unor Sfinti romani si generalizarea cultului lor (1950-1956), s-au reorganizat, in vederea intensificarii misiunii si stoparii prozelitismului, Eparhiile Patriarhiei Romane. in aceasta situatie, Biserica Ortodoxa Romana a chemat la colaborare toate cultele din tara. Ecourile primului Congres mondial la partizanilor pacii, tinut la Praga si Paris ( 20-25 aprilie 1949), patrunsera in constiintele tuturor oamenilor de pretutindeni. in cursul anului 1952, conducatorilor Bisericilor si cultelor crestine li s-au alaturat alte culte traditionale, necrestine: Cultul mozaic si Cultul musulman. Patriarhul Iustinian a deschis Bisericii Ortodoxe Romane o Epoca ecumenica . Sub pastorirea sa, Patriarhia Romana a intrat in dialog cu Biserica Angliei; a reluat legaturile cu Bisericile Vechi - Orientale, cu Bisericile Vechi-Catolice, cu Bisericile Evanghelice Nationale, cu Biserica Romano - Catolica; cu Bisericile Reformate, initiind un dialog bilateral, in afara celui ecumenic prin Organizatiile crestine mondiale. A reluat legaturile de veacuri cu toti intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe, si mai ales cu Marea Biserica sora Pravoslavnica a Rusiei ( Consfatuirea de la Moscova, 1948). A fixat impreuna cu Sfantul Sinod temele de Dialog fratesc sau ecumenic ce s-au discutat ( prin Rodos I,II, II) pentru viitorul Sinod al Ortodoxiei, fie cele de intrunire sau dialog cu celelalte Biserici . in aceasta perioada, Biserica Ortodoxa Romana a devenit un membru de baza in principalele organizatii ecumeniste; CBE (1959), CEB ( 1961), CCP ( 1961). IV. Patriarhul Iustin Moisescu ( 1977-1986), fiind o recunoscuta personalitate ecumenica, un initiator si pionier al ecumenismului, inca de la instalarea sa ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane asigura pe cei prezenti, intregul cler si credinciosii Bisericii noastre ca va cultiva si va intensifica relatiile de dialog cu toate Bisericile si marind, in acelasi timp, importanta Ecumenismului local. A vizitat sediul CEB de la Geneva si apoi Biserica Evanghelica Luterana a Suediei. Patriarhul Iustin a fost intaiul Patriarh care a efectuat o vizita la comunitatile ortodoxe romanesti din S.U.A si Canada . inca de la inceputul pastoririi sale, a incurajat munca si continuitatea Conferintelor teologice interconfesionale si a extins cadrul discutiilor la temele de interes ecumenic general. in sprijinul unitatii neamului romanesc si cercetarii obiective a trecutului nostru, s-a constituit si Comisia de istorie ecleziastica a Cultelor din Romania ( CIIEC ). Un ecou al acestei Adunari a fost vizita facuta Patriarhiei Romane de catre Eminenta Sa Roland Ber, Episcop romano-catolic de Rotterdam . La manifestarile festive cu prilejul Aniversarii Centenarului Autocefaliei si a celor 60 de ani de la recunoasterea Patriarhiei Romane, toti reprezentantii cultelor din tara noastra au scos in evidenta Ecumenismul local ca mijloc de fratietate si dragoste si in acelasi timp ca ceva specific romanilor si cu efect practic si imediat al libertatii de constiinta . V. Patriarhul Teoctist Arapas ( 1986), a avut convorbiri cu patriarhi ortodocsi inca din vremea cand era Episcop-vicar, in calitatea sa de trimis sau insotitor al Patriarhului Iustinian sau ca delegat la convorbiri din partea Sfantului Sinod al B.O.R. in acelasi timp a primit delegatiile Bisericilor ortodoxe surori: Diodor al Ierusalimului, care a fost prezent si la instalarea P.F. Patriarh Teoctist, precum si vizita Patriarhului Maxim al Bulgariei. De asemenea a mai avut intalniri pentru intarirea unitatii ortodoxiei cu Pimen, Patriarhul Moscovei, cu Elias al Antiohiei, iar intaia vizita, ca Patriarh al B.O.R, a facut-o Sanctitatii Sale Dimitrie al Constantinopolului . Cu Bisericile Vechi orientale se vor intensifica legaturile, el face parte din grupul intailor ierarhi ortodocsi romani care au vizitat s-au au priit vizite ale reprezentantilor acestor Biserici ( America, Etiopia, Armenia, India, etc.), contribuind la intensificarea dialogului teologic. Cu Bisericile din Comuniunea Anglicana se vor fundamenta temele din discutiile generale si bilaterale. O aleasa atentie a fost oferita Bisericilor Orientale,Prea Fericitul vizitand : India si mai ales Biserica din Malabar, Biserica Necalcedoniana-Copta din Egipt. De o deosebita importanta si aleasa cinstire a fost incheierea studiului de Dialog dintre Bisericile Necalcedoniene si Bisericile Ortodoxe ( Geneva 1993-1994), prin care s-a propus unirea celor doua familii de Biserici . Biserica noastra continua dialogul teologic cu Biserica Romano-Catolica. Legaturile cu aceasta Biserica sora au culminat cu vizita Papei Ioan Paul al II-lea in Romania, la invitatia Prea Fericitului Patriarh Teoctist, intre 7-9 mai 1999, prima vizita a unui papa intr-o tara majoritar ortodoxa . Patriarhii romani au fost permanent exemplu prin vocatie, slujire, prin daruire si atitudine ecumenica. Bibliografie generala: 1. Cristea Miron, Mitropolitul primat al Romaniei, in Revista B.O.R, nr.9/1924,Bucuresti. 2. Candea Radu, Alegerea si instalarea intaiului Patriarh al Romaniei, in Revista B.O.R, nr.4/1924,Bucuresti. 3. David Diac., Petre, Patriarhul Iustin, distinsa personalitate in cadrul Miscarii ecumenice contemporane, in Revista Glasul Bisericii,nr.3-4,Bucuresti, 1986. 4. Idem, Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist la 80 de ani, in Vestitorul Ortodoxiei,nr.128, 16-30 iunie,Bucuresti, 1995. 5. Mihaita ,i.P.S. Prof. Dr , Nifon , Misiologoie crestina, Editia a II-a, Bucuresti, 2005. 6. Pacurariu ,Pr. Prof. Dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, Editia a V-a, Editura Sophia, Bucuresti, 2000. 7. Scriban, Neofit Arhimandrit , Chemarea Bisericii Ortodoxe, in Revista B.O.R, nr.4/1924,Bucuresti. 8. Idem , Chestiunea calendarului universal, in Revista B.O.R, nr.1/1925,Bucuresti. 9. Idem , Al doilea patriarh, in Revista B.O.R, nr.5-6/1939,Bucuresti. 10. Valeriu , Arhimandrit, Anania, in Revista B.O.R, nr.XVC/1977,Bucuresti.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "REFERAT RELIGIE MISIOLOGIE". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.
In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti aici: raporteaza o eroare