REFERAT RELIGIE: RELATIA TEOLOGIE - STIINTA

Incarcat la data: 20 Mai 2008

Autor: maria cantemir

Pret: 50 credite

3 (2 review-uri)
Relatia teologie - stiinta Religia este comuniunea filiala de iubire sfanta dintre Dumnezeu si om, traita inlauntrul inimii si manifestata in exterior prin credinta, cult, virtuti si fapte bune. in aceasta definitie se indica fondul cel mai intim si mai autentic al religiei: iubirea si adorarea lui Dumnezeu, precum si forma cea mai veridica prin care se exprima religia: cultul divin si viata morala. Religia a scos pe om din animalitate, i-a imblanzit instinctele, i-a dat imboldul spre cultura sufletului si spre progres. Religia a trezit in sufletul omului puterile gandirii, simtirii si vointei, a cultivat germenii vietii spirituale si a impus cele mai grave preocupari asupra rostului si destinului lumii si al oamenilor, fara de care nu s-ar fi nascut nici stiinta, nici arta, nici filosofia, nici progresul. Religia e matricea in care s-a zamislit cultura, faclia vietii din care s-au aprins toate luminitele valorilor morale si culturale. Din religie s-au nascut asezamintele si organizatiile sociale care au contribuit efectiv la civilizarea, emanciparea si ameliorarea omului. Stiinta, ca sistem distinctiv al vietii sociale, s-a instituit relativ tarziu in istoria devenirii umane. Se poate vorbi, desigur, de stiinte incepand cu antichitatea, dar nu de sistemul stiintei, care este produsul epocii moderne. Constituita ca sistem sau manifestata sub forma disciplinelor care s-au nascut incepand cu antichitatea si au evoluat cumva pe carari singuratice pentru a se intalni numai sporadic in personalitatea unor genii, stiinta este un produs social, cu radacini adanci in sistemul vietii materiale, ce se instituie ca expresie superioara a unui atribut imanent fiintei umane: cunoasterea. Contradictia dintre stiinta si religie nu se reduce la aspectul pus in evidenta de dimensiunea timpului conform caruia ideile religioase au fost elaborate in cea mai mare masura in perioada copilariei neamului omenesc, pe cand adevarurile stiintifice sunt rodul maturizarii si maturitatii sale. Conflictul, cum spune Florin Georgescu, reprezinta forma dezvoltata a contradictiei de principiu dintre cunoastere si falsa cunoastere. Totusi, intre religie si stiinta nu exista o contradictie, un conflict, ci mai degraba sunt doua moduri ale aceleasi realitati. De fapt, inainte de Revolutia Franceza, in cultura europeana, nici nu se punea problema unei separatii intre stiinta si religie. Pe parcursul secolelor de dinaintea Revolutiei franceze s-au petrecut multe evenimente graitoare pentru relatia stiinta - religie si multe personalitati au pus in discutie controversata relatie. Astfel, gandirea antica a fost printre primele care a cunoscut separatia intre religie si stiinta. Pe atunci, mari filosofi precum Democrit, Platon sau Aristotel porneau din lumea ideilor stiintifice si ajungeau la concluzii teologice, Democrit admitand existenta sufletului, iar Aristotel concepand pe Dumnezeu ca fiind primul motor nemiscat al lumii. Mai departe, in Evul Mediu dominat de aristotelism si platonism, teologii crestini si chiar cei necrestini au contribuit la dezvoltarea cunoasterii umane in general. Renasterea a culminat cu descoperiri fantastice pentru dezvoltarea stiintei, cu ajutorul unor ganditori precum Giordano Bruno, Galileo Galilei, Kepler si altii. Desi majoritatea acestor ganditori erau considerati, in mod eronat, atei, ei admiteau existenta lui Dumnezeu, dar il identificau in sens panteist cu natura. incepand cu Revolutia Franceza si cu iluminismul s-a pus accentul pe stiinta, iar Dumnezeu a fost inlocuit cu omul considerat a fi centrul universului. Pozitivismul, materialismul mecanist si, mai apoi, materialismul marxist au dus pana la ultimele consecinte aceasta conceptie.3 K. Marx spunea ca religia este necesara oamenilor oropsiti doar in interesul claselor dominante. El considera ca religia este opiu pentru popor, ca apara expoloatarea si narcotizeaza clasa muncitoare, masele exploatate.4 Tot el condamna zeii ceresti si pamanteni ca nu recunosc constiinta de sine a omului drept zeitate suprema.5 Este evident ca filosofia lui Marx era eronata, pentru ca omul din toate timpurile si din toate locurile a fost constient ca el este o creatura deosebita a Divinitatii. El nu s-a izolat niciodata de aceasta, ci dimpotriva, intotdeauna a fost patruns de cele mai profunde sentimente de recunostinta fata de ea.6 Stiinta este benefica pentru om, cu ajutorul ei omul si-a imbunatatit conditiile de viata. insa din punct de vedere spiritual, stiinta a generat cea mai mare criza a lumii contemporane. Lumea moderna a incercat sa-l aseze pe om alaturi de Dumnezeu si chiar sa-l inlocuiasca pe Dumnezeu cu omul. In legatura cu aparitia vietii s-au nascut cateva contradictii intre religie si stiinta. Conceptia preotului si fizicianului Georges Lemaintre conform careia universul are un inceput si un sfarsit, atat in ceea ce priveste forma cat si in ceea ce priveste materia din care este alcatuit, la originea lui fiind o stare numita "singularitate", a dus la posibilitatea intelegerii faptului ca universul nu este infinit. El a fost creat de Dumnezeu, are un inceput si un sfarsit.7 Cand examineaza probleme legate de originea vietii, multi se lasa influentati de parerile general acceptate sau de sentimente. Charles Darwin, cel mai cunoscut aparator al evolutiei, a dat de inteles ca era constient de limitele teoriei sale.8 In prima sa opera se abtinuse sa trateze chestiunea originii omului, dar indemnat probabil de elevii si admiratorii sai va pune in discutie aceasta problema in ultima lucrare a sa "Descendenta omului". Aici va spune ca omul nu este decat un animal perfectionat, o maimuta care, suferind actiunea agentilor naturali si a legilor transformisto-darwiniste (influenta mediului si selectia naturala) a devenit om.9 Astazi nu se mai discuta daca Darwin a avut sau nu dreptate, pentru ca in torentul vast al evolutiei cosmice se inscriu aspectul material si cel spiritual al existentei umane, fapt ce depaseste cu mult hotarele teoriei lui Darwin. Teoria evolutionista tine pe Dumnezeu departe de creatia Sa, pentru ca Divinitatea este conceputa ca un principiu metafizic nemiscat. Din cauza ca Dumnezeu ramane izolat in ordinea naturala, atunci trebuie sa optam intre doua posibilitati: sa consideram ca lumea a fost creata perfecta chiar de la inceputul existentei ei, facand abstractie de evolutionosm sau sa presupunem ca lumea evolueaza de la sine, in mod natural, fara interventia lui Dumnezeu. Dar din cauza ca prima varianta, cea creationista, intra in conflict deschis cu stiintele naturale, care au descoperit ca lumea este rezultatul unei evolutii care depaseste 16 miliarde de ani, exista anumiti teologi, care au optat pentru cea de-a doua varianta si se declara in favoarea evolutionismului. Aceasta evolutie teologica este cu atat mai necesara cu cat depaseste opozitia deista dintre Dumnezeu si lume, care a subminat crestinismul, si se pun bazele reconcilierii dintre credinta si stiinta. Este adevarat ca evolutia lucrurilor si fiintelor din lume este o realitate incontestabila, asa cum sustine teoria evolutiei, dar evolutia nu este rezultatul unui proces autonom, de auto-organizare a lumii prin ea insasi, cum considera aceeasi teorie. Dimpotriva, aceasta evolutie este rezultatul interventiei personale a lui Dumnezeu, in procesul de creare a lumii, si trebuie inteleasa ca o creatie continua. Daca lumea ar fi rezultatul acestui proces evolutiv automat si mecanic, nu intelegem motivul pentru care evolutia inceteaza odata cu paritia omului, si nu se continua mai departe, cu aparitia unor fiinte superioare omului. Tot astfel, nu se poate explica nici motivul pentru care diferitele specii de animale nu se pot incrucisa intre ele, ca sa dea nastere la alte specii noi si diferite, daca ele provin evolutiv unele din altele. in realitate, procesul de evolutie al lumii s-a produs odata pentru totdeauna, iar saltul calitativ de la o specie inferioara spre alta superioara, s-a produs numai prin interventia personala a lui Dumnezeu. Este adevarat ca Dumnezeu s-a folosit de lucrurile si fiintele anterioare, ca o conditie prealabila pentru existenta celor urmatoare, dar trecrea de la o specie la alta nu s-a facut automat si evolutiv, ci prin interventia creatoare a lui Dumnezeu. Evolutia devine acceptabila, din punct de vedere biblic si patristic, atunci cand apare ca o creatie continua intreprinsa personal de Dumnezeu. Este un non-sens sa faci apel la factori irationali (intamplarea, hazardul, violenta, etc.), pentru a justifica o teorie care se vrea stiintifica si rationala. Lumea este rationala, fiindca isi afla originea ei in Logosul divin, ca Ratiune suprema. Violenta din lumea fiintelor necuvantatoare, la care face apel selectia naturala, poate explica lupta lor pentru supravietuire a celui mai puternic, dar nu poate explica lupta lor pentru supravietuire a celui mai puternic, dar nu poate explica evolutia sau saltul calitativ de la o specie la alta, si in cele din urma la om, fara interventia personala a Creatorului.10 Cercetarea stiintifica moderna este dominata de un determinism total, de vreme ce legi imuabile si constante din punct de vedere matematic garanteaza rezultatul scontat. Pentru a actiona, este suficient sa obtii o cunoastere perfecta a cauzalitatii si a efectului. Prin aceasta cunoastere, omul este capabil sa planifice cu mult timp inainte orice eventualitate sau sa sesizeze si sa orienteze orice proces.11 Astfel a aparut cibernetica, stiinta automatizarii si a analogiilor dintre procesele de automatizare si unele procese la animal si om (procese fizilogice si procese de gandire), o stiinta rasarita din necesitatile productiei moderne. Masinile automate prelungesc creierul uman si inlocuiesc pe om in conducere si comanda. Ele insa nu sunt identice cu omul, ele nu gandesc, ci elibereaza pe om de activitatea intelectuala bruta, de rutina. Gandirea creatoare este specific umana, ea nu poate fi inlocuita de masini. Masina este proiectata si construita de om, care ii supravegheaza functionarea. Masina lucreaza dupa datele si programa data de om. Ea insa ofera omului puteri imense: automatizarea este conditia unei vieti omenesti de o bogatie spirituala si materiala inimaginabila. Marea forta care deschide zarile unui viitor fericit pentru omenirea muncitoare este energia atomica, impreunata cu automatizarea intr-o societate avansata. Biserica noastra este alaturi de popor si sprijina munca lui pentru o viata mai buna, lupta lui pentru pace. De aceea ea lupta pentru folosirea energiei atomice in scopuri pasnice, pentru ca viata sa fie tot mai frumoasa si mai imbelsugata. in automatizare si alte progrese tehnice Biserica vede implinirea de catre om a porunci date de Dumnezeu: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti" (Gen. 1,28). Este caracteristic ca stapanirea pamantului nu este data unui singur om, ci intregului neam omenesc, care umple pamantul. Stiinta si tehnica, prin care omul devine cu adevarat stapan peste fortele naturii, nu trebuie sa stea in slujba intereselor egoiste ale unuia singur sau ale unei minoritati exploatatoare, ci ele trebuie sa slujeasca vietii, ca viata tuturor oamenilor sa infloreasca sub un cer senin, intr-o lume de pace, colaborare, prietenie si bunavoire.12 Am stabili, deci, ca tehnica satisface, in cea mai mare parte, trebuintele omului, dar, ca un revers al monedei, le suscita si le inmulteste la infinit. Omul epocii noastre este mereu mai nesatisfacut decat omul altor epoci. Goana nebuna a tuturor pentru satisfacerea trebuintelor materiale si puterea aproape discretionara a reclamei si consumului, care inmultesc in mod disperat aceste trebuinte, departeaza mereu omul de Dumnezeu, de lumea valorilor spirituale.13 S-a afirmat - si uneori se mai afirma si astazi - ca numai cunoasterea stiintifica este obiectiva, neutra si bazata pe fapte. Gandirea teologica ortodoxa nici nu a initiat, nici nu a cultivat aceasta stare de lucruri, ci, dimpotriva, a sustinut rolul pozitiv al stiintei, atunci cand aceasta a fost folosita spre binele omului si al intregii creatii. Porunca divina "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti" (Gen. 1,28) a constituit dintotdeauna motivatia teologica a stiintei. Astfel, chiar de la inceputul secolului al II-lea, apologetii nu s-au multumit numai cu respingerea acuzatiilor aduse crestinismului, ci au demonstrat conformitatea acestuia cu ratiunea, ca element prin care se confirma si se completeaza datele revelatiei. Dupa apologeti, crestinismul este posesorul adevarului absolut, datorita faptului ca Logosul sau Ratiunea divina insasi coboara prin Hristos pe pamant. Filosoful si ganditorul crestin Sfantul Iustin Martirul este primul care intinde mana sufletelor imbibate de filosofia greaca a doctrinei Logosului. Din punctul sau de vedere nu se poate vorbi de o opozitie reala intre crestinismul care se straduia sa-si elaboreze o doctrina coerenta si filosofie, "stiinta" timpului.14 Sfantul Irineu al Lyonului se foloseste de filosofie si de ratiune pentru a combate - in special - gnosticismul, care fie il separa pe Dumnezeu de lume, fie il confunda cu lumea. El a fost considerat fondatorul teologiei crestine datorita faptului ca a asezat in centrul istoriei si al creatiei in general activitatea rascumparatoare a Mantuitorului Hristos. Relatia teologie - stiinta cunoaste o noua etapa odata cu Clement Alexandrinul, care pentru prima data pune fata in fata invatatura crestina cu ideile culturale ale timpului si cu lucrarile fundamentale. A inteles faptul ca Biserica, daca vrea sa-si implineasca menirea sa istorica, nu poate evita lupta cu filosofia si literatura pagana. Posedarea culturii timpului i-a permis sa faca din credinta crestina un sistem de gandire cu baze stiintifice. Sfantul Vasile cel Mare are, in mare parte parte, acelasi mesaj ca al inaintasilor sai, acela ca teologia presupune o elaborare conceptuala coerenta, ceea ce implica o luare de pozitie asupra categoriilor existentei si structurii limbajului. Pentru acest motiv, nu de putine ori, discursul sau capata pronuntate aspecte speculative si metafizice, datorita grijii de a conferi ratiunii capacitatea de a exprima fara contradictii coerenta misterului trinitar. Sfantul Ioan Gura de Aur afirma ca o viata imbunatatita nu rezolva totul, reiterand in alti termeni relatia stiinta - credinta, o problema la fel de actuala si astazi. Cand acest om va fi pus in situatia de a-si apara credinta, sudorile nevointei nu-i vor folosi la nimic, daca-i lipseste stiinta, iar cel care participa la o asemenea scena nu pune infrangerea pe seama nestiintei, ci pe seama subrezeniei invataturii. "Momentul Fericitului Augustin" poate fi socotit piatra turnanta care, prin miscari succesive va duce la tipizarea sau la individualizarea celor doua mari tipuri de teologie crestina: cea rasariteana si cea apuseana.14 Sfintii Parinti au formulat adevarurile de credinta in dogme, care sunt constructii antinomice, suprarationale si supralogice, si nu irationale si logice, cum sustin unii. Meritul lor cel mai mare este acela ca au ramas fideli Revelatiei dumnezeiesti.16 Gandirea Sfintilor Parinti, purtatori de cuvant ai Bisericii, a integrat intotdeauna cunostintele stiintifice ale vremii lor intr-o viziune crestina, fundamentata pe Sfanta Scriptura si pe Sfanta Traditie. In domeniul cunoasterii, atat stiinta, cat si teologia, ajung la acelasi rezultat, fiecare disciplina folosind mijloace proprii si specifice. Un singur exemplu poate fi concludent in acest sens: de la inceput teologia a afirmat rationalitatea creatiei si posibilitatea transfigurarii acesteia. Astazi, aceste adevaruri fundamentale din punct de vedere teologic sunt atestate ca atare si demonstrate prin procedee specifice de catre stiinta. Din aceasta perspectiva putem afirma cu indreptatire ca teologia si stiinta sunt discipline complementare. Datorita ratiunii sale, omul este superior celorlalte existente si fapturi; el nu este numai o realitate fizica sau biologica, ci si o realitate psihica; nu este un automat, nici o fiinta pur instinctiva, ci este si gandire creatoare, prin care sfasie beznele necunostintei si devine stapan "peste marginile lumii". Din pacate, astazi, suntem confruntati, mai mult decat in alte perioade, cu o ratiune care capata accente diabolice. De aceea, teologia ortodoxa trebuie sa faca ceea ce au facut dintotdeauna inaintasii nostri: sa asimileze in mod constructiv ceea ce este pozitiv si sa demaste in mod categoric ceea ce contravine ratiunii umane. Si, mai mult ca oricand, este necesar sa se puna in evidenta relatia profund intima care exista intre religie si stiinta. De fapt, nu exista stiinta, ci oameni de stiinta. Dintre acestia, unii sunt pentru Dumnezeu, iar altii impotriva Lui. Dar adevaratii oameni de stiinta cunosc faptul ca, dincolo de puterea lor de intelegere a tainelor lumii, se afla Dumnezeu, iar acest fapt le da puterea credintei in El. Teologii si credinciosii in general pot avea un rol decisiv in asigurarea unei stari de sanatate pentru societatea contemporana, prin cultivarea mesajul divin, care vrea ca lumea sa aiba nu viata pur si simplu, ci viata din belsug, adica dupa voia lui Dumnezeu, in Mantuitorul Hristos, prin Duhul Sfant. Bibliografie: 1. Alexandru Florian - Cunoasterea stiintifica si apusul zeilor, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1975 2. C. I. Gulian - Mit si cultura, Editura Politica, Bucuresti, 1968 3. Nicolae Mladin, Mitropolitul Ardealului - Studii de teologie morala, Editura si Tipografia Arhiepiscopiei, Sibiu, 1969 4. Pr. prof. univ. Dumitru Popescu - Ortodoxie si contemporaneitate, Editura Diogene, Bucuresti, 1996 5. Florin Georgescu - Societate si religie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982 6. I. P. Frantev - La izvoarele religiei si a liberei cugetari, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1968 7. Indrumari misionare, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1986 8. Michel Meslin - Stiinta religiilor, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993 9. Pr. conf. univ. dr. Ion Popescu - Ortodoxia in fata ereziilor contemporane, Editura Diogene, Bucuresti, 1996 10. Pr. prof. F. Alexandru - Originea omului dupa religie si stiinta, Editura Cugetarea-Georgescu Delafras, Bucuresti, 1941 11. Rene Gunon - Simboluri ale Stiintei sacre, Editura Humanitas, Bucuresti, 1997 Note subsol: 1.Ilarion Felea - Religia iubirii, Editura Manastirii Runc, pag. 11 2.Florin Georgescu - Societate si religie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, pag. 244 3.Pr. conf. univ. dr. Ion Popescu - Religie si stiinta in contextul lumii contemporane, in "Pastorul Ortodox", serie noua, anul V, 1999, pag. 26-27 4.Alexandru Florian - Cunoasterea stiintifica si apusul zeilor, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1975, pag. 12 5.Ibidem, pag. 29 6.Pr. prof. F. Alexandru - Originea omului dupa religie si stiinta, Editura Cugetarea-Georgescu Delafras, Bucuresti, 1941, pag. 53 7.Pr. conf. univ. dr. Ion Popescu - op. cit., pag. 28-29 8.Idem - Curs de teologie fundamentala. Anul III, Facultatea de Teologie Ortodoxa, Pitesti, 2005, pag. 34-35 9.Pr. prof. F. Alexandru - Idem, pag. 61 10.Pr. prof. dr. Dumitru Popescu - Teoria evolutiei si evolutia teologiei, in "Ortodoxia", nr. 3-4, iulie-decembrie, 2000, pag. 17, 21 11.Pr. lect. Tache Sterea - Relatia teologie- stiinta in gandirea Sfintilor Parinti, in "Studii teologice", seria a II-a, nr. 1-2, ianuarie-iunie, 2000, pag.23 12.Dr. Nicolae Mladin, Mitropolitul Ardealului - Studii de teologie morala, Editura si Tipografia Arhiepiscopiei, Sibiu, 1969, pag.151 13.Pr. prof. univ. Dumitru Popescu - Ortodoxie si contemporaneitate, Editura Diogene, Bucuresti, 1996, pag.161 14.Pr. lect. Tache Sterea - Relatia teologie- stiinta in gandirea Sfintilor Parinti, in "Studii teologice", seria a II-a, nr. 1-2, ianuarie-iunie, 2000, pag.24-25 15.Pr. lect. Tache Sterea - Relatia teologie- stiinta in gandirea Sfintilor Parinti, in "Studii teologice", seria a II-a, nr. 1-2, ianuarie-iunie, 2000, pag.26-35 16.Pr. conf. univ. dr. Ion Popescu - Ortodoxia in fata ereziilor contemporane, Editura Diogene, Bucuresti, 1996

Textul de mai sus reprezinta un extras din "REFERAT RELIGIE: RELATIA TEOLOGIE - STIINTA". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

 
 
Studentie.ro
 
Inchide
Am uitat parola Cont nou
Conecteaza-te prin Facebook

Acum te poti conecta si prin contul tau de Facebook! Da click pe butonul de mai jos si introdu datele tale:

Login with Facebook
Publicitate pe Studentie.ro ×