Comunicarea de masa

Viata omului contemporan se caracterizeaza, printre altele, prin bombardamentul informational zilnic la care este supus. Prin cantitatea, frecventa si simplitatea lor, mesajele mass-media ne-au devenit tot atat de familiare ca si hrana, lucrurile din locuinta sau prietenii. Inapoia acestui flux continuu de imagini, sunete si semne functioneaza un sistem socio-profesional a carui complexitate si anvergura sunt nebanuite publicului larg si care este cu atat mai subtil cu cat vizibilitatea produselor sale da iluzia transparentei.

Inaugurat in secolul al XV-lea, prin aparitia tiparului, acest sistem a cunoscut o dezvoltare reala in secolul al XIX-lea, pentru ca in ultimul veac al mileniului actual sa aiba un caracter realmente exploziv, adevaratele sale resurse fiind evidentiate abia in ultimii 50 de ani, odata cu generalizarea audio-vizualului. Pentru a-i intelege mecanismele si legitatile care-l guverneaza, numeroase stiinte „clasice”, intre care economia, lingvistica, psihologia, sociologia, istoria si antropologia culturala, cu ramurile lor moderne cum sunt marketingul, semiotica, psiho sociologia, imagologia, etnometodologia etc. si-au conjugat eforturile realizand o sinteza care, la capatul unui secol de evolutie, a conturat un camp teoretic nou: acela al stiintelor comunicarii de masa.

1. CONCEPTUL DE COMUNICARE DE MASA
De cele mai multe ori, la nivelul cunoasterii comune, comunicarea de masa este identificata drept mass-media. Deoarece si acest concept de mass-media este mai nou, se impune o definire a sa: „Termenul medium (la plural media) este un cuvant de origine latina, transplantat intr-un ansamblu anglo-saxon. El desemneaza in principiu procesele de mediere, mijloacele de comunicare si se traduce, in general, cu expresia comunicatiile de masa 

Deci: media = mijloace de comunicare; mass-media = mijloace de comunicare pentru un mare public, un public de masa, inventate si utilizate in civilizatiile moderne si avand drept caracteristica esentiala marea lor forta, putere, vasta lor raza de actiune. Nu exista nici o indoiala ca trebuie sa se inscrie in aceasta categorie radiodifuziunea si televiziunea.  Cinematograful se inscrie in aceeasi categorie. Presa, pentru aceleasi motive, este considerata ca fiind unul dintre principalele mass-media. Cartea, discursurile, benzile, casetele sau videocasetele pot, de asemenea, sa fie incadrate in categoria mass-media. De asemenea, afisul publicitar. Se poate considera, asa cum pe buna dreptate procedeaza Marshall McLuhan, ca si cuvantul, telefonul, telegraful, scrisul sunt mijloace de comunicare…