Dificultati ale invatarii scolare in invatamantul primar

Ceea ce ii deosebeste pe toti elevii cu dificultati de invatare este caracterul unic al deficientei. Daca este adevarat ca acesti elevi pot fi grupati dupa caracteristici comune, bazate pe cerintele educative speciale, este la fel de adevarat ca fiecare elev nu se incadreaza perfect intr-o anumita categorie.

De exemplu, elevii care au o deficienta mintala nu au cu totii aceleasi aptitudini intelectuale, deficientii auditiv nu au cu totii aceleasi incapacitate, la fel ca si deficientii de vedere, cei handicapatii psihic, iar elevii surzi nu au toti aceleasi aptitudini si cerinte educative speciale. in afara de asta, diferentele ce se remarca de obicei la majoritatea elevilor cu C.E.S. sunt atat de mari incat profesorii nu pot stabilii criterii ferme pentru fiecare categorie de dificultati „clasice”.
Iata si alte caracteristici ale elevilor cu C.E.S.:
- le lipseste deseori maturitatea si au un comportament narcisist si egocentric. Din aceasta cauza, indiferent de varsta lor, adultii ii trateaza ca pe niste copii;
- deseori, ei sunt speriati de scoala, dar colegii ii pot ajuta sa depaseasca aceasta frica;
- este posibil sa inteleaga informatiile, dar sunt incapabili sa raspunda la intrebari. Ei au capacitatea de a intelege, dar le lipseste posibilitatea de a reda cele stiute;
- uneori sunt coplesiti de sarcinile pe care trebuie sa le execute. Ei pot sti sa rezolve o problema, dar nu o pot rezolva practic.
      
     2.3. Depistarea elevilor cu dificultati de invatare

Exista doua orientari principale pentru depistarea dificultatilor de invatare. Primul este criteriul excluziunii. Cu ajutorul lui se determina daca un elev are o anumita dificultate de invatare sau daca dificultatile sunt asociate altor afectiuni (de exemplu, deficienta mintala, fizica, vizuala, auditiva sau afectiva, o intelegere greoaie sau un handicap cultural). Va trebuii deci sa studiem continuu toate aspectele dezvoltarii elevului, inclusiv acuitatea vizuala si auditiva, precum si diversi factori afectivi.
Unul dintre inconvenientele acestui demers este acela ca dificultatile de invatare nu au intotdeauna cauze bine determinate. De exemplu, unii elevi cu dificultati de invatare prezinta deseori simptomele unui comportament ce indica tulburari afective (agitatie, impulsivitate, etc.). Sau, aceleasi simptome descriu in egala masura o dificultate de invatare, numita de Asociatia psihiatrilor americani „tulburari de atentie insotite sau nu de hiperactivitate”.
O caracteristica comuna a elevilor cu dificultati de invatare este prapastia ce exista intre aptitudini si realizarile lor. De exemplu, un elev poate avea aptitudini superioare la nivelul limbajului vorbit, dar sa prezinte grave deficiente in limbajul scris.                                Aceasta diferenta este al doilea criteriu traditional de depistare a dificultatilor de invatare. in general, se ia in considerare aceasta abatere pentru stabilirea profilului elevului, cum sunt diferentele cele mai importante dintre elevii ce prezinta dificultati de invatare si cei care au alte probleme. De exemplu, elevii cu deficiente mintale au in general aptitudini scazute in domeniile; in schimb, cei cu dificultati de invatare nu au dificultati decat in anumite domenii.
Daca un elev corespunde acestor doua criterii generale, profesorului ii revine sarcina de a studia mai profund dificultatile de invatare si de a determina modificarile programului elevului, pentru ca acesta sa corespunda cerintelor sale.