Referat Sociologie - metodologia cercetarii

Intr-o forma sau alta, premisele unui proiect trebuie dezvoltate, particularizate, incarcate de semnificatii care se vor deschizatoare de drum pentru continuarea si nu pentru incetarea investigatiei. Inceputul prefigureaza in nuce propria sa devenire, dar numai printr-o desfasurare care nu poate impiedica aparitia surprizelor asociative.
   
Desfasurarea premiselor va fi focalizata asupra acelor probleme care enunta diversitatea orientarilor teoretice sau a practicilor de cercetare si care solicita sinteza posibila intr-un proiect metodologic adecvat nivelului de dezvoltareteoretica a sociologiei.
   
Daca admitem ca in sociologie nu s-a dezvoltat o metodologie unitara si universala, autonoma fata de universul theoretic luat ca referinta, ci mai de graba metodologii si strategii de investigare specifice diferitelor orientari teoretice si purtatoare ale ideologiei implicite sau explicite din cadrul acestora, atunci este necesar sa analizam principalele orientari teoretico-metodologice din sociologie si sa sesizam elementele de diferentiere si pe cele de convergenta.

1.1Unitatea metodologiei :

Metoda de cercetare nu este integral independenta de teoria in raport cu care se dezvolta si care-i solicita ajutorul pentru raportarea cercetatorului la lumea empirica. Proiectarea unui experiment sau a unei anchete sociale, de exemplu, nu se realizeaza tinand seama doar de reguli metodice sau normative care se refera la controlul variabilelor, dispunerea acestora intr-o serie de indicatori operationali, ordonarea spatiului de atribute ale faptelor sociale investigate, formularea lingvistica cat mai accesibila si exhaustiva. Numai empirismul a sperat intr-o detasare suverana a metodei de investigare de teoria luata ca referinta, esuand pana la urma intr-un conglomerat de date concrete care, chipurile, vorbeau prin ele insele, fara a fi necesara interpretarea si integrarea teoretica.
Principiul teoretic s-a convertit in principiul metodologic care ghideaza un anumit fel de raportare a cercetatorului la realitatea sociala si un mod particular de constructie teoretica. Nu-ti poti imagina un adept al teoriei interactionismului simbolic care, utilizand ancheta sociala sau chestionarul standard pentru culegerea de date empirice, sa nu se abata de la principiile acceptate initial ca referinta teoretica. El va folosi, ca metoda principala, observatia, astfel incat sa fie implicat in situatia sociala investigata pentru a reconstrui introspectiv semnificatiile sociale vehiculate. De pe alta pozitie teoretica metoda de investigare ar fi astfel proiectata, iar aceasta ar conduce la concluzii teoretice specifice. Astfe, intr-o metodologie de orientare pozitivista, observatia s-ar baza mai putin pe implicarea participativa a observatorului in situatia sociala observata si nu s-ar concentra numai sau mai ales pe schimburile de semnificatii realizate in procesele de comunicare interumana.