REFERAT SOCIOLOGIE: PROBLEME ALE FOLOSIRII METODELOR CANTITATIVE IN SOCIOLOGIE

Incarcat la data: 29 Mai 2008

Autor: luminita carol

Pret: 50 credite

5 (1 review)
Referat Probleme ale folosirii metodelor cantitative in sociologie In prezent sociologia, care are la dispozitie un volum foarte mare de cercetari empirice, devine din ce in ce mai mult o stiinta concreta despre societate, despre legile dezvoltarii si functionarii ei. in cazul de fata matematica are rolul de "filtru" logic sui-generis; trecand cercetarile sociologice prin acest filtru, putem elimina tot ceea ce nu are legatura nici cu practica nici cu teoria, de aceea numai ce trece prin acest "filtru" trebuie pus la baza stiintei. Metodele matematice au un rol deosebit de mare in toate domeniile de cercetare sociala. Aproape in orice cercetare sociologica concreta se recurge intr-un fel sau altul la aparatul matematic astfel se formeaza conceptia despre constituirea unei discipline stiintifice autonome; sociologia matematica. Limbajul matematic devine o componenta necesara a societatii atunci cand si aceasta stiinta trece pe taramul cercetarii concrete, empirice a fenomenelor sociale. Metodele cantitative, matematice (in cazul de fata nu este necesar sa facem o distinctie principala intre acesti termeni), nu reprezinta ceva introdus din afara, un factor exterior in raport cu investigatia sociologica contemporana. Ele sunt tot atat de firesti pentru aceasta investigatie ca si pentru cercetarea fizica, psihologica, geologica, astronomica, lingvistica, precum si pentru oricare alta stiinta concreta experimentala, empirica, implicand proceduri logice riguroase de detasare a partilor, masurare, de patrundere in structura obiectelor studiate, de construire si verificare empirica a modelelor teoretice. Ne putem intreba cat sunt de eficiente si in ce masura sunt dezvoltate aceste metode in diversele domenii ale cercetarii, cum se imbina ele cu alte tipuri de inaintare a cunoasterii, dar toate acestea reprezinta o alta problema. Se vorbeste uneori despre tendinta de transformare a sociologiei intr-o stiinta exacta, ca urmare a dezvoltarii in interiorul ei a metodelor matematice de investigatie. Acest punct de vedere este, in fond, gresit, deoarece nici astronomia, nici fizica, nici biologia nu sunt discipline "exacte". Ele sunt stiinte empirice, care se bazeaza pe experienta si care utilizeaza intr-o masura mai mare sau mai mica limbajul stiintelor cu adevarat exacte, al matematicii si al logicii. Dupa cum se cunoaste, stiintele contemporane ale naturii (iar dupa ele si multe domenii ale psihologiei, lingvisticii, stiintei economice etc.) au atins nivelul descrierii matematice riguroase a rezultatelor lor si a procedurilor de obtinere a acestor rezultate, datorita unei profunde restructurari interne, care a implicat, intre altele, renuntarea la limbajul metafizic al " fortelor" , "esentelor", "primului impuls" etc. in folosul analizei structurilor, dependentelor, elementelor, campurilor etc. empiric reale (si deci masurabile). Acest proces, legat de separarea tipului de cunoastere concret stiintific de tipul filozofic (si de formarea unor noi relatii intre ele), a inceput in stiintele naturii inca de pe timpul lui Galilei, iar in domeniul social in secolul al XIX-lea. in aceasta sfera a cunoasterii, el a inceput sa se desfasoare cu cea mai mare intensitate o data cu sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea (Quetelet, Durkheim, Tarde si altii), cand in general, in comparatie cu secolul al XVIII-lea, s-a amplificat simtitor " puternicul curent care duce de la stiintele naturii la stiintele sociale". Una din consecintele cele mai importante ale acestui complex, multilateral si care si astazi este departe de a fi realizat complet, o constituie formarea sociologiei actuale, ca stiinta concreta experimentala despre structura, functionarea si dezvoltarea sistemelor sociale, stiinta care a pornit pe calea cercetarii riguroase cu pretul renuntarii la constructiile speculative, la utopism si moralizare, atat de caracteristice filozofiei sociale idealiste. Faptul acesta nu a constituit deloc o limitare a obiectului stiintei la domeniul realitatii date direct senzorial; dimpotriva, tocmai pentru stiintele contemporane ale naturii este caracteristica dezvoltarea pe scara larga a cercetarii unor obiecte "abstracte" care reprezinta niste constructii, definite teoretic ( exemplul cel mai pregnant il constituie quark-rile) si care au o semnificatie operationala. O anumita apropiere de acest tip de cunoastere o constituie categoriile ce s-au afirmat in sociologie, cum ar fi functiile sociale, rolurile, relatiile sociale etc., care in fond, reprezinta termenii de baza ai analizei sociologice( si totodata ai celei cantitative). Asadar, in ce sens se poate vorbi azi despre analiza cantitativa a sistemelor sociale, a elementelor lor (grupuri, indivizi, institutii) si a proceselor, ca despre un nivel metodologic al cercetarii in sociologie? In primul rand, aceasta analiza era relativ noua pentru stiinta sociologica din tarile socialiste (cum era si Romania), care este nevoita recupereze ceea ce nu a facut de-a lungul unui sir de decenii, sa depaseasca in ritm accelerat hotarul metodologic care desparte sociologia contemporana de filozofia sociala din secolul al XIX-lea. In al doilea rand, o problema noua si specifica pentru sociologie in tarile socialiste era aceea a aplicarii metodelor cantitative in analiza proceselor caracteristice pentru viata lor sociala (prognoza, modelul de conducere a macrosistemelor social-economice, etc.). In al treilea rand, trebuie sa consideram drept un factor cu adevarat nou raspandirea tot mai larga si cresterea in cadrul investigatiilor sociologice a ponderii metodelor analizei cantitative, special adaptate pentru modelarea fenomenelor sociale ( diversele tipuri de scalare, teoria grafurilor, programarea etc.), precum si patrunderea in sfera gandirii sociologice a realizarilor unor discipline matematice noi ca cibernetica, teoria jocurilor, teoria informatiei etc.. Un proces intr-o masura considerabila nou il constituie, de asemenea, extinderea limbajului matematic asupra anumitor etape ale cunoasterii sociologice, cum sunt programarea cercetarii, construirea generalizarilor teoretice si a modelelor deductive din diverse niveluri. Tocmai aceste aspecte, in ansamblul lor, au permis constituirea metodelor matematice in sociologie intr-un domeniu aparte al cunoasterii, "sociologia matematica", ceea ce si-a gasit expresie in aparitia in cursul deceniului sapte ( incepand cu mijlocul deceniului al saselea ) a unei serii intregi de publicatii speciale ti in formarea unor centre speciale de cercetare in S.U.A. , Franta, dar si in Uniunea Sovietica ( Novosibirsk, Moscova ). Intr-un proces atat de caracteristic pentru actuala etapa, cum este patrunderea pe scara larga a gandirii matematice in sociologie, a avut un rol important exemplul unor alte discipline ca: 1)- psihologia, in cadrul careia s-au format initial ideile despre masurarea atitudinilor, aprecierilor, relatiilor interpersonale si intergrupale etc. (o mare importanta pentru sociologie o au lucrarile contemporane consacrate modelarii cibernetice a memoriei si a gandirii); 2)- economia (econometria), care a creat un "precedent" pentru o teorie cantitativa generala a comportamentului optim si pentru modelarea operatiilor; 3)- demografia, care a oferit un exemplu de analiza statistica a proceselor cu caracter de masa in societate, afirmand dreptul la existenta in cadrul investigatiilor sociale a metodelor selectiei, analizei corelationale etc. ; 4)- lingvistica (structurala matematica), care a stimulat dezvoltarea antropologiei structurale, a semioticii generale - domenii ale stiintei care pot inraurii importante sectoare ale cercetarii sociologice ( analiza comparativa a sistemelor culturale etc. ). intrucat analiza cantitativa a fenomenelor sociale caracterizeaza orientarea tuturor elementelor structural-empirice, teoretice si metodologice ale sociologiei in general, nu este de mirare ca problema importantei si a perspectivelor ei a capatat o insemnatate primordiala in dezbaterea generala privitoare la caile de dezvoltare, limitele si destinele cunoasterii sociologice (sau, mai exact, ale cunoasterii sociale in general). Dupa cat se pare, se poate afirma mai mult, si anume ca problema analizei cantitative in sociologie este intr-o masura considerabila si problema cunoasterii stiintifice, (am putea spune, in formele ei contemporane) in corelatie cu alte tipuri de relatii dintre om si realitatea sociala (apreciative, emotionale, intuitive, bazate pe traditii). Este in mod deosebit recunoscuta inexistenta unor granite si oprelisti principiale pentru analiza riguroasa cantitativa a fenomenelor sociale. Dar, in fiecare moment concret si in fiecare domeniu concret, in raport cu o problema stiintifica data si cu un nivel dat de dezvoltare a metodelor de investigatie, exista limite relative ale eficientei analizei cantitative, limite care se largesc totusi neincetat pe masura imbogatirii metodelor si a tehnicii de investigare. Aplicarea pe o scara tot mai mare a masinilor electronice de calcul in cercetarile sociologice deschide numeroase posibilitati noi, pana nu demult nici macar banuite, nu numai pentru analiza cantitativa (masurarea), ci si pentru modelarea proceselor si a situatiilor sociale. intre altele, ne putem referi la perspectivele modelarii cu ajutorul calculatoarelor a proceselor de luare a deciziilor, a situatiilor conflictuale etc. Se ridica insa aici o problema de importanta principala privind metodologia generala, problema in care potrivit convingerii noastre ferme, este timpul sa se aduca clarificarea necesara. in literatura filozofica (de pilda, articolul "Cantitate" din "Enciclopedia filozofica" - volumul II), cunoasterea "cantitativa" este opusa cunoasterii "calitative", prezentandu-se raportul dintre ele ca un raport intre "superficial" si "esential" etc. sursa opiniilor de acest gen o constituie, in ultima instanta, reprezentarile hegeliene despre lume, dar, in nici un caz realizarile metodologiei stiintifice contemporane. Nici un fel de consideratii asupra "importantei", ci posibilitatile reale ale cunoasterii, iata ce determina raportul dintre caracteristicile indivizibile "calitative" si cele divizibile "cantitative" ale obiectelor studiate. Cunoasterea cu adevarat profunda, riguroasa si necesara pentru practica trebuie sa fie in primul rand cantitativa. Este adevarat ca se poate vorbi despre caracterul limitat al actualelor posibilitati de analiza cantitativa a fenomenelor sociale, caracter care este determinat nu numai de slaba dezvoltare a insasi tehnicii de investigare, ci si de nivelul limitat la care a ajuns cunoasterea sociologica. Este evident ca depasirea acestor limite este posibila numai pe baza acelor procedee de analiza sociologica, in care limbajul matematic apare nu ca o aplicare a unui aparat format, gata facut, la un domeniu obiectual elaborat pe alte cai, ci ca fiind limbajul analizei insasi a obiectului. Cu alte cuvinte, solutia nu o constituie "aplicarea" matematicii in sociologie, ci elaborarea formelor matematice specifice de cunoastere sociologica. In critica contemporana a metodelor matematice folosite in sociologie (daca lasam deoparte, bineinteles, "fobia de nou" rutiniera) se pot distinge doua criterii: A.Critica " dinauntru", adica analiza lucida a posibilitatilor pe care le ofera diversele metode, analiza indreptata impotriva unor inclinatii excesive, naive si nocive pentru "matematizarea" ca atare. Exemple ale unei asemenea critici pot fi gasite in orice lucrare de specialitate(de pilda, J. Coleman, A. Rapoport, J. Kemeny, N. Wiener si altii ), iar dezvoltarea ei este un element firesc al progresului cunoasterii; B.Critica "umanista", adica tendinta de a opune "particularismului" si caracterului "inuman" al analizei cantitative in sociologie, necesitatile studierii societatii in ansamblu, apararea drepturilor personalitatii etc.. Obiectii de acest gen impotriva "empirismului abstract"(desi dictat de pozitii initiale diferite) sunt caracteristice pentru C. Wright Mills, M. Stein, P. Sorokin si altii. Semnificatia acestui tip de critica (care insoteste de fapt intreaga istorie a constituirii sociologiei contemporane, si care nu este in stare sa-i opuna o forma diferita de cunoastere) nu poate fi limitata la obiectul ei direct: sociologia empirica aplicata din S. U. A., care pretinde sa detina rolul de rationalizator al societatii capitaliste contemporane. Nu putem sa nu vedem in critica "umanista", care se sprijina mai mult sau mai putin constient pe traditiile filozofice neokantiene, existentialiste sau pur si simplu romantice, un protest intru totul indreptatit impotriva "tehnicizarii" si particularizarii cunoasterii sociologice. Caile reale de iesire din aceasta situatie sunt: a)patrunderea progresiva a metodelor exacte de analiza cantitativa in studierea macrosistemelor si macroproceselor din societate; b)imbinarea rationala a diverselor tipuri de cercetare sociologica, care permite subordonarea analizei cantitative fata de interesele progresului social. Despre masurare in cercetarea sociologica. Procedura masurarii variabilelor sociologice, atribuirea de valori numerice determinate acestor variabile ramane - intr-un anumit sens - alfa si omega analizei cantitative in sociologie. Se admite de obicei, ca premisa a elaborarii diverselor metode de masurare in investigatia sociologica inexistenta sau insuficienta "direct numarabile", adica a unor obiecte a caror expresie cifrica este data dinainte, consacrata prin uzul general si prin limbajul obisnuit. Aceasta situatie nu este prin excelenta specifica pentru sociologie, si nici in general pentru stiintele sociale; problema este numai ca in acest domeniu reiese mai clar deosebirea dintre limbajele stiintei constituite natural si limbajele construite special. Cea mai mare dificultate, si, in acelasi timp, cel mai mare interes metodologic, le prezinta problema obiectului masurarii. S-a aratat demult ca in aceasta calitate apar nu lucrurile insele, evenimentele si altele elemente asemanatoare ale realitatii, ci anumite proprietati, caracteristici ale acestor obiecte, ca ceea ce se masoara direct nu sunt proprietatile obiectiv existente (independente de procedura masurarii si care ar fi date intr-un alt mod), ci proprietati "construibile", "atribuibile", sau, cum se spune, proprietati "dispozitionale". in ce masura ne putem face o idee despre ceea ce se afla in spatele caracteristicilor masurate sau, ca sa folosim un limbaj mai riguros, in ce fel contribuie masurarea noastra de ordinul intai la trecerea spre masuri de ordine superioare? Este intru totul evident ca toate "scarile", atat de numeroase si de diverse care sunt folosite in sociologie, modeleaza starea unei proprietati "conventionale", "rezumative" a obiectului (individului, grupului) studiat. Trebuie sa remarcam ca, in procesul de masurare a parametrilor interni, structura latenta nu poate fi interpretata in mod "naturalist". Problema reala consta in urmatoarele: in ce masura este suficienta (in sensul practicii ulterioare) tocmai o astfel de analiza, tocmai un astfel de sistem de caracteristici operationale? La timpul sau, Landberg a caracterizat in felul urmator pozitiile operationalismului radical naiv in sociologie: nu exista o banalitate mai mare decat observatia ca pentru a masura trebuie sa definim, sa descriem sau "sa cunoastem" ceea ce masuram; se scapa astfel din vedere ca masurarea este tocmai o cale cat se poate de concreta de definire, descriere si "cunoastere". Caracterul extremist al unei asemenea argumentari apare chiar in momentul cand se pune problema premiselor masurarii. Cuantificarea, ca si oricare alta procedura "riguroasa" este precedata de o cunoastere anterioara neriguroasa, globala a obiectului pe care-l studiem. Construind un anumit tip de caracteristici cuantificate, procedura masurarii pune in evidenta insusi obiectul ei. In ce masura construirea cea mai reusita a unor indicatori "rezumativi", "conventionali" tine locul cunoasterii structurii obiectului investigat(sau contribuie la aceasta cunoastere), aceasta constituie o problema care are un foarte larg camp de aplicare in sociologia contemporana. Analiza structurilor este posibila deoarece in societate nu avem de-a face pur si simplu cu o grupare statistica, ci cu un sistem de relatii legat in mod real. Statistica in sociologie. Pentru o cercetare mai completa si mai precisa a fenomenelor vietii sociale, pentru analiza lor teoretica si elaborarea metodelor de influentare practica a proceselor sociale, sociologia paseste tot mai ferm pe calea utilizarii masive a mijloacelor oferite de teoria probabilitatilor, de statistica matematica si de disciplinele legate de acestea. Vom examina mai amanuntit unele aspecte ale folosirii metodelor mentionate in sociologia fostei Uniunii Sovietice. Se pare ca pe primul plan se punea problema folosirii metodelor statistice deja cunoscute in matematica, pentru culegerea, prelucrarea si analiza informatiei sociologice primare. Aceasta problema nu era prea simpla, deoarece obiectele sociale se deosebesc adesea cat se poate de net de cele tehnice sau biologice, asupra carora se verificase deja folosirea diverselor metode statistice. La acest nivel este deosebit de important sa "armam" problemele investigatiilor sociologice cu ajutorul metodelor teoriei probabilitatilor si ale statisticii matematice. Este necesara de asemenea unificarea acestor metode. O alta problema actuala este elaborarea si perfectionarea metodelor destinate special pentru anumite clase de probleme speciale. De exemplu, se stie din experienta ca diversele formule care stabilesc dimensiunile unui esantion reprezentativ il supradimensioneaza. in aceasta ordine de idei, ar fi de mare folos pentru cercetarile concrete, practic orientate, fapte argumentate riguros despre volumul necesar al esantionului in cazul in care nu are loc o distributie normala etc. O problema importanta este analiza corelatiilor si regresiilor in cazul in care este dat graful asocierii dintre indicatori, sau in cazul unor caracteristici cunoscute ale proceselor aleatoare. intrucat tocmai sub forma acestora din urma ar fi cel mai corect sa descriem procesele sociale, elaborarea problemelor de statistica a proceselor aleatoare se dovedeste deosebit de importanta si necesara. In legatura cu problema stratificarii sociale, primeste o importanta tot mai mare analiza discriminanta legata de problemele clasificarii optime. De aceasta sfera tin teoria deciziilor statistice si analiza secventiala. Este momentul sa subliniem ca organizarea cercetarii sociologice in sine (in sens global) trebuie construita ca o verificare secventiala de ipoteze, in cursul careia se precizeaza presupozitiile, se gasesc caracteristici cantitative tot mai exacte ale obiectului, apar noi ipoteze etc. In procesul rezolvarii problemei descrierii statistice a sistemului obiectelor sociale, se ridica chestiunea deosebit de importanta a nedeterminarii si a reducerii ei. Din pricina caracterului complex al fenomenelor vietii sociale si a unor proprietati specifice ale cunoasterii in general, se poate afirma ca vor aparea intotdeauna situatii in care va fi necesar sa tragem anumite concluzii, chiar daca ne va lipsi informatia, nu numai cu privire la valoarea parametrilor, ci chiar la distributia lor. Modelarea fenomenelor sociale. Masurarea diversilor indicatori calitativi si cantitativi, stabilirea relatiilor statistice intre ei si extragerea informatiei pe care ei o poarta, toate acestea permit trecerea la o etapa superioara a cunoasterii, la construirea de modele matematice si statistice ale sistemelor sociale. in sensul cel mai general al cuvantului, modelarea proceselor sociale inseamna reflectarea realitatii sub forma unor ansambluri determinate de simboluri, semne, judecati etc. Prima problema a modelarii consta in formalizarea reprezentarilor calitative existente despre fenomenele sociale. Structura unui sistem social, structura personalitatii, relatiile in grup, normele sociale etc., toate acestea pot fi in principiu descrise cu ajutorul unui limbaj riguros formalizat. Acest proces de formalizare va preciza sau va face sa fie superflue numeroase notiuni vagi care mai circula in sociologia contemporana, va clarifica interpretarea experientei si a experimentului, va crea o baza pentru adancirea continua a aspectelor de continut ale cercetarii societatii. Problema urmatoare, " mai activa", este descrierea adecvata a diverselor obiecte sociale, in paralel cu elaborarea partii de continut corespunzatoare a teoriei. in aceste directii este necesar sa punem in evidenta diversele obiecte sociale care poseda o "structura formala" identica. Dupa aceea se poate trage concluzia ca obiecte "diverse" au ceva intern care le este comun, astfel ca studiind un obiect putem uneori sa obtinem reprezentari destul de veridice despre un obiect diferit, dar care poseda aceeasi "structura formala". Se disting urmatoarele tipuri de modele: statice si dinamice, macromodele (cu un numar mic de parametri, care descriu ansambluri complexe de fenomene sociale) si micromodele (care caracterizeaza foarte amanuntit un obiect particular), modele cu o aceeasi putere de marire, dar care sunt exterioare unul fata de altul etc. Desigur, o asemenea diferentiere este conventionala, dar, de regula, oricare doua modele pot fi comparate intre ele pe baza tipurilor de formalizare enumerate. O etapa inevitabila in aceasta directie o constituie cercetarea izolata a modelelor. Ea va fi insa eficienta numai pana la un anumit moment si numai pentru unele probleme si situatii extrem de particulare. intrucat realitatea sociala formeaza un sistem de procese in interactiune, cercetarea ei trebuie sa tinda, in principiu, la o cunoastere mai mult sau mai putin concomitenta a tuturor laturilor care interactioneaza, ceea ce, in mod practic, este destul de greu de realizat. in legatura cu aceasta, apare necesitatea unei descrieri concordante a diverselor obiecte sociale statice si dinamice, cu diferite puteri de marire a parametrilor, ceea ce va permite prognozarea si dirijarea comportarii atat a microstructurilor sociale, cat si a societatii in ansamblu. Este util sa remarcam in legatura cu aceasta ca problema mentionata nu se refera numai la sociologie, ci este o problema generala si pentru stiintele vecine, cum ar fi demografia, etnologia, economia, psihologia sociala etc. Modelele proceselor sociale se construiesc pe doua cai: " de jos" si "de sus", adica prin intermediul unei serii de generalizari empirice care se refera initial la o sfera ingusta de date, precum si prin intermediul unor constructii deductive care sunt corelate cu date empirice. Dintre diversele moduri de descriere matematica a obiectelor sociale, sa mentionam doua. Primul tine de complexul reprezentarilor pe care le-a dezvoltat teoria sistemelor si cibernetica teoretica. in cadrul unei asemenea abordari, se modeleaza proprietatile cele mai generale ale fenomenelor cercetate la un nivel de abstractie destul de inalt. Se cerceteaza proprietatile generale ale modelelor exprimate de anumite multimi de variabile, structura multimii starilor admisibile, modurile posibile de trecere de la o stare la alta, se examineaza in ce fel sistemul ("automatul") se adapteaza la diferitele modificari ale mediului, in ce fel isi reorganizeaza structura, cum se dezvolta etc. Investigatiile de acest tip par foarte promitatoare si la nivelul macromodelelor, adica in cazul descrierii celor mai generale proprietati ale societatii, ca si in cazul studierii detaliate a comportamentului unui mic grup social oarecare, sau a unui mecanism social oarecare. Al doilea tip de abordare este strans legat de primul si poate fi denumit tipul de abordare "al teoriei optimale" a modelarii sistemelor sociale. Esenta lui consta in faptul ca multimea starilor posibile ale sistemului este considerata ca ordonata cu ajutorul unei anumite functii - functia obiectiv a sistemului - si in consecinta, apare posibilitatea de a determina starile ei viitoare prin rezolvarea problemelor corespunzatoare de maxim sau minim. Printre disciplinele matematice speciale folosite in acest cadru trebuie mentionate teoria jocurilor, teoria utilitatii, programarea matematica etc. Utilizarea functiilor de tipul functiei utilitatii presupune de obicei un comportament rational al obiectului modelat. Trebuie sa avem in vedere ca reprezentarea formalizata a scopului unui obiect este, in fond, doar o modalitate de descriere a comportamentului sau, iar eficienta acestei modalitati trebuie sa fie verificata de practica. Pe de alta parte, foarte multe situatii pot fi descrise in termenii functiilor-obiectiv, care exprima cointeresarea "subsistemelor", "jucatorilor", "elementelor" care participa la procesul investigat. i tocmai in asemenea cazuri trebuie sa stim sa descriem "relatia dintre sistemul social si multimea starilor lui admisibile". Este necesar sa exprimam scopul si sistemul de valori ca functii de stari. in descrierea unui obiect sociologic complex (de pilda a unui mare colectiv sau a populatiei unui district, a unui oras), diversele parti ale acestui obiect pot avea scopuri proprii, o structura proprie de valori. in consecinta, in fata cercetatorului apare un ghem complex de interactiuni ale unei multimi organizate de elemente, fiecare dintre acestea avand functii-obiectiv deosebite. Aici apare problema coordonarii criteriilor de optimalitate, o problema deosebit de complexa si interesanta, in cazul unei structuri ierarhizate a obiectului de baza, cand functiile-obiectiv ale subsistemelor se dovedesc a fi dependente de parametrii sistemului. Aceste probleme reies deosebit de pregnant (si sunt studiate intens) in teoria planificarii optimale si in economia matematica. In aceasta ordine de idei, ar fi util un studiu mai amanuntit asupra teoriei economico-matematice si a relatiilor dintre aceasta teorie si sociologie. Este indiscutabil ca dintre toate stiintele sociale, stiinta economica a capatat cea mai mare amploare iar matematizarea ei, care a dus la noi rezultate teoretice si practice, constituie un fel de model spre care trebuie sa tinda sociologia. Dezvoltarea continua a teoriei planificarii optimale nu poate fi insa continuata cu succes fara rezolvarea unei serii de probleme care depasesc domeniul propriu-zis economic. Toate aceste probleme apar ca urmare a necesitatii de a lua in considerare diversele modificari ale "mediului social" in care se afla sistemul economic, precum si a influentei economiei asupra celorlalte laturi ale vietii societatii, ca si a "retroefectului" care rezulta de aici. Se pune astfel problema deosebit de interesanta si complexa a definirii riguroase, a "formalizarii" scopurilor societatii. Pentru a determina raporturile optime dintre cheltuielile afectate invatamantului, culturii, ocrotirii sanatatii, igienei sociale, apararii (precum si structura lor interna), este necesar sa exprimam riguros matematic indicatorii de calitate ai proceselor respective si sa stabilim limitele posibilei lor influente reciproce. Economistii si sociologii incep sa fie patrunsi de importanta acestor probleme desfasurand cercetarile corespunzatoare. Sa ne referim, in continuare, la posibilitatea de a formaliza intr-o anumita masura tipurile de situatii si procedee conflictuale. Probabil ca nu este posibila formalizarea tuturor functiilor obiectiv ale unui sistem social. Totusi, operatiile respective sunt utile pentru rezolvarea unor probleme particulare ale planificarii si conducerii optimale; in afara de aceasta, elaborarea acestei probleme este deosebit de utila pentru intelegerea structurii insasi a scopurilor, atitudinilor, orientarilor care actioneaza in situatia reala. Matematica devine intr-o masura tot mai mare limbajul sociologiei (mai exact, limbajul standard). Istoria stiintei arata cat este de rodnic acest proces, intrucat el presupune dezvoltarea corespunzatoare nu numai in plan formal, ci si in planul continutului, adica modificari in procedeele de cercetare a domeniului respectiv al realitatii. Procesul de matematizare a cunoasterii sociale implica rezolvarea a doua probleme conexe si in acelasi timp principial diferite. Prima, cea care are in momentul de fata o importanta precumpanitoare, consta in descrierea cantitativa a datelor in cadrul categoriilor sociologice statornicite (o asemenea descriere poate duce in mod firesc la descoperirea unor dependente necunoscute anterior si la o anumita precizare a insesi categoriilor de la care s-a pornit). intre altele, o problema importanta este descrierea cantitativa a structurii actuale, cat si a celei previzibile a societatii noastre, a orientarii tineretului in viata, a trebuintelor si gusturilor diverselor grupuri sociale etc. Exista aici un larg teren (niste "pete albe" compacte) atat pentru culegerea informatiei corespunzatoare, cat si pentru analiza ei matematica - pentru identificarea dependentelor corelationale, pentru construirea de modele multifactoriale. Cea de a doua problema consta in construirea de teorii formalizate ale anumitor aspecte ale functionarii si ale dezvoltarii sistemelor sociale. Pentru clarificarea esentei acestei chestiuni ne putem referi la exemplul "celor mai apropiati vecini" ai sociologiei matematice: economia matematica si lingvistica matematica. De mult timp, nimeni nu mai discuta daca in stiinta economica, cu diversele ei ramuri de aplicare este posibil si necesar sa fie "aplicata" matematica. Elementul nou si specific prezentat de scoala economico-matematica sovietica nu consta in apelul la "utilizarea" matematici, ci intr-un sistem determinat de conceptii asupra proceselor economice (teoria planificarii optimale), sistem care permite formalizarea si analiza cantitativa a diverselor lui verigi (iar in centrul discutiilor se afla in special problema acestui sistem). O situatie analoga apare in lingvistica, unde, ce-i drept, exista o serie intreaga de conceptii matematizate ale structurii si functionarii limbii. in sociologie (si in psihologie), asemenea sisteme teoretice matematice nu exista deocamdata. Se poate considera ca multitudinea de planuri a "materialului" insusi studiat de sociologie exclude construirea unui sistem unitar riguros, care sa cuprinda, prin actiunea lui, diversele aspecte ale vietii sociale. Este mai probabil sa se formeze discipline matematizate care sa modeleze diversele sfere sau "medii" ale societatii, cum ar fi, de exemplu, procesele de comunicare in cadrul sistemelor sociale, structura conducerii, actiunea normelor sociale etc. Trebuie sa ne referim in mod special la necesitatea cercetarii criteriilor de optimalitate in activitatea oamenilor, a grupurilor si a sistemelor sociale. Indiferent daca avem de-a face cu aplicarea matematicii potrivit necesitatilor sociologiei, sau cu domenii matematizate ale cunoasterii sociale, ne aflam invariabil in domeniul sociologiei, iar rigoarea, profunzimea, rodnicia modului insusi de a pune problemele supuse cercetarii depind de calificarea, cunostintele si capacitatile sociologului, "atarna de constiinta lui". De regula, problemele matematice din domeniul sociologiei se deosebesc de problemele ce se pun in tehnica etc., prin marea lor discontinuitate, prin diverse neliniaritati, prin caracterul lor pronuntat stochastic, prin argumente intarziate etc. Este necesara atragerea de specialisti-matematicieni nu numai la elaborarea metodelor corespunzatoare, ci si la formularea unor asemenea probleme(la construirea de modele). Trebuie mentionate unele perspective ale dezvoltarii in continuare a sociologiei pe fagasul cercetarii tot mai riguroase a proceselor sociale(adica pe fagasul utilizarii unui aparat matematic tot mai dezvoltat in conditiile cresterii rigorii intregului sistem de categorii sociologice): cresterea volumului insusi de cunostinte riguroase privind diferitele laturi ale vietii societatii noastre, adica necesitatea organizarii unui sistem eficient de culegere si valorificare a informatiei sociologice la scara intregului stat; extinderea prognozei sociale in diversele domenii ale vietii societatii (resursele, interesele, structura sociala etc.) si ceea ce este deosebit de important, modelarea matematica("de jos" si "de sus") a diverselor tipuri de procese sociale; elaborarea conceptiilor asupra optimului si modelarea functiilor obiectiv in societate. Multe obstacole cu care astazi este confruntata cercetarea problemelor sociologice cu ajutorul metodelor matematice se explica prin : dezvoltarea insuficienta a insesi cercetarilor sociologice, scara lor redusa, problematica lor limitata; slaba elaborare teoretica a multor probleme ale cercetarii sociologice; insuficienta pregatire pe specialitati a cadrelor de sociologi; lipsa coordonarii necesare a eforturilor sociologilor, economistilor, demografilor, psihologilor, matematicienilor, ciberneticienilor, logicienilor etc.; slaba cunoastere de catre sociologi a aparatului matematic; nivelul scazut de dezvoltare in disciplinele matematice a domeniilor specific "sociale" de aplicare; absenta tehnicii de calcul special adaptate la rezolvarea problemelor cercetarii sociologice.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "REFERAT SOCIOLOGIE: PROBLEME ALE FOLOSIRII METODELOR CANTITATIVE IN SOCIOLOGIE". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.