Saracia

Seebohm Rowntree contureaza in 1901 definirea saraciei, desi acesta facea trimitere doar la "insuficienta veniturilor pentru a obtine necesarul minim de mentinere a randamentului fizic", iar conceptul de subzistenta ca fiind "starea in care o familie obtine (cel putin) veniturile minime necesare pentru ca membrii ei sa-si mentina sanatatea si eficienta fizica" Marian Preda in Dict PS-Luana Pop.

B.Abel Smith si P. Townsend au avut in vedere, inca din 1965, masurarea saraciei cu ajutorul volumului cheltuielilor totale ale unei familii. Acesta din urma vorbeste mai tarziu, respectiv in 1979 de faptul ca saracii au resurse atat de joase fata de cele de care dispune individul mediu sau familia medie, incat ei sunt exclusi de la modelele, obiceiurile si activitatile vietii obisnuite. De fapt, despre modul aparte in care traiesc saracii, mediul social specific pe care acestia il propun prin dezvoltarea sistemului propriu de valori si comportament, a notificat Oscar Lewis in 1961. Autorul atrage atentia asupra faptului ca acest fenomen este cu atat mai grav, cu cat se perpetueaza din generatie in generatie, reprezentand clar un fenomen dinamic cu repercursiuni de natura sa agraveze si nicidecum sa atenueze consecintele.