Referat Statistica. PREVIZIONAREA RATEI INFLATIEI

Incarcat la data: 03 Mai 2007

Autor: cornel sandulescu

Pret: 100 credite

5 (3 review-uri)
1.1Inflatia-permanenta a vietii economice La nivelul perceptiei, ca fenomen economic, inflatia este receptata ca o crestere generalizata (si de durata) a preturilor si de reducera a puterii de cumparare a unitatii monetare. Chiar daca preturile nu cresc la absolute toate sortimentele si categoriile de bunuri, totusi procesul este prezent la marea majoritate a acestora: bunuri de consum si de capital, salarii, preturi ale activelor financiare si monetare, pretul banilor, etc. Sunt si unele cresteri de preturi care nu sunt expresia inflatiei: daca creste calitatea intrinseca a unor bunuri economice marfare pe care cumparatorii o percep; intervin socuri vremelnice asupra cererii si/sau ofertei aggregate; apare un accident de aprovizionare pe o piata sau cateva etc. preturile cresc, iar apoi revin la nivelul anterior etc. Inflatia s-a manifestat mai intens sau intermitent din cele mai vechi timpuri; dupa cel de-al doilea razboi mondial, inflatia a devenit o realitate persistenta,durabila, dar de intensitate diferita, in toate economiile: rebela in economiile slab dezvoltate si in cele aflate in tranzitie de la sistemul de conducere planificat centralizata la cel de economie cu piata concurentiala, lenta, aflata sub control, in economiile capitaliste dezvoltate. Inflatia este un dezechilibru macroeconomic monetaro-marfar, un fenomen economic care a insotit cea mai mare parte a istoriei omenirii: ea a avut o evolutie modesta atata timp cat a functionat sistemul monetar aur (practice, secolul al XVIII-lea jumatatea secolului al XX-lea). Dupa ce-l de-al doilea razboi mondial, inflatia a fost continua, pemanenta si de durata, fara perioade deflationiste. Banii contemporani, banii simbol, sunt mai usor de multiplicat decat banii care-si aveau suportul material intr-o cantitate determinate de metal pretios sau in bunuri marfare supuse tranzactiilor pe piata. In Romania, potentialul inflationist s-a acumulat treptat in anii economiei de comanda, dar el a explodat odata cu trecerea la liberalizarea preturilor din 1990. Este de mentionat ca la potentialul mostenit de la economia de comanda, inflatia galopanta din Romania a fost alimentata atat de procesele de autointretinere care o genereaza cat si de modul in care a fost proiectata si promovata Reforma economica intr-un context economic international nefavorabil. Desi, in ultimii ani, se observa fenomenul dezinflationist, un procent de crestere a preturilor au o semnificatie economica tot mai ampla, iar efectele asupra agentilor economici sunt inca de mare intindere. 1.2 Masurarea si forma inflatiei Desi inflatia este perceputa de catre toti participantii la viata economico-sociala cu intensitati si semnificatii diferite, exista modalitati convenite institutional pentru a-I calcula nivelul si evolutia, pe baza unui indice al preturilor care reprezinta o medie ponderata a preturilor unui anumit numar de bunuri, materiale si servicii. Pot fi alese: indicele preturilor de consum (IPC), indicele general al preturilor sau deflatorul PIB (PNB), indicele preturilor bunurilor de capital, indicele costului vietii, scaderea puterii de cumparare a banilor, coeficientul de devansare a cresterii indicatorilor macroeconomici rezultativi (PIB, PNB) de catre masa monetara aflata in circulatie si disponibila pentru achizitionarea marfurilor.Dintre acestea, cel mai utilizat pentru a masura inflatia este IPC. In Romania, evaluarea inflatiei se face pe baza indicelui pretului de consum (IPC) de tip Laspeyres dupa relatia: IPC= *100 in care: q = cantitati de bunuri p = preturile unitare i = ponderea pe fiecare grupa de marfuri o detine in bugetele de familie ale salariatilor, pensionarilor, etc. 0,1 = perioada de baza, respectiv curenta Rata inflatiei = IPC 100 IPC se calculeaza prin luarea in calcul a unui nomenclator de sortimente care cuprinde 1442 de pozitii considerate reprezentative in consumul populatiei structurate in zece grupe de bunuri marfare. Inregistrarea preturilor are loc in 42 de localitati-resedinta de judet si municipiul Bucuresti. Fiecarei grupe si subgrupe i se atribuie o anumita pondere care rezulta prin ancheta integrala in gospodarii realizate de catre INS si MMPS. Inregistrarea preturilor se face saptamanal pentru marfurile alimentare si bilunar pentru cele nealimentare si servicii, la punctele (magazinele si pietele) stabilite. In final, se calculeaza, dupa modelul Uniunii Europene, un indice de pret clasic de tip Laspeyers de forma: IPC= in care: IPC = indicele general al preturilor de consum W = ponderea fiecarui sortiment in cosul general de bunuri din perioada de baza I = indicele elementar al preturilor fiecarei grupe sortimentale care intra in calculul indicelui general. 1.3.Tipuri de crestere economica in raport cu inflatia In legatura cu relatia dintre cresterea economica si fenomenul inflationist se pot contura mai multe tipuri de crestere economica: - crestere economica neinflationista caracterizata printr-o dinamica relativ inalta a cresterii economice si o inflatie moderata. Inflatia moderata este un factor stimulativ pentru cresterea economica: in perspectiva unei cresteri moderate si stapanite a preturilor sunt impulsionate investitiile vizand modernizarea si retehnologizarea, ceea ce asigura cresterea PIB-ului si PNB-ului real in special pe seama sporirii eficientei utilizarii factorilor de productie. Ritmul cresterii PIB/locuitor depaseste rata inflatiei. Este o forma sanatoasa de evolutie a economiei caracteristica tarilor dezvoltate in anii 50-60; -crestere economica inflationista releva ca dinamica (ritmul) cresterii economice este depasit de rata inflatiei; PNB-ul si PIB-ul real, de regula, se reduc; -in perioada actuala, numeroase economii se confrunta cu fenomenele de stagflatie si slumpflatie. Stagflatia caracterizeaza acea situatie din economia unei tarii concretizata prin inflatie rapida (de regula inflatie deschisa releva prin cresterea anuala a preturilor mai mica de 10% dar superioara celei de 3%) insotita de stagnare economica. PIB-ul si PNB-ul real stagneaza sau se reduc (fenomenul de recesiune) in conditiile cand preturile cresc, masa monetara stagneaza sau chiar sporeste, iar rata somajului este foarte ridicata. Slumpflatia defineste situatia cea mai critica dintr-o economie nationala: stare de hiperinflatie (cresteri ametitoare ale preturilor, cererea de moneda nationala scade considerabil, o parte importanta de tranzactii efectuandu-se sub forma de troc modern sau in moneda alternativa) si reducerea drastica a PNB-ului si PIB-ului real, somaj cronic, de masa, conjugate cu alte dezechilibre grave interne si externe. Slumpflatia s-a intalnit temporar in economiile dezvoltate in cursul primului soc petrolier, in unele economii in curs de dezvoltare si in toate fostele tari socialiste in unii ani ai perioadei de tranzitie spre economia cu piata concurentiala. 1.4.Cauzele inflatiei Inflatia a generat o ampla dezbatere intre specialisti, preocupari pentru practicieni si in randul populatiei privind cauzele ce o genereaza si mecanismele care o intretin pentru ca astfel sa se identifice si solutiile viabile pentru stapanirea si incorsetarea fenomenului. In present nu exista o teorie general-acceptata a inflatieie: cauzele procesului inflationist sunt numeroase de ordin economic, psihologic, social-politic, intern si extern, induse prin mecanismul relatiilor economice internationale si al cresterii interdependentelor dintre economiile nationale etc. O caracteristica esentiala a inflatiilor moderne este ca au o dinamica interna si sunt greu de oprit dupa ce s-au declansat. Este ceea ce specialistii numesc inflatia inertiala, anticipate sau fundamentala, adica acea rata a inflatiei pe care agentii economici o anticipeaza si o iau in calcul la incheierea contractelor private si acordurilor oficiale; inflatia anticipate fiind un punct de reper pentru cea efectiva in viitor care are tendinta sa dureze atata timp cat un soc n-o face sa creasca sau sa se diminueze. Din perspectiva cauzelor care o declanseaza, inflatia este tipologizata traditional in: -inflatie prin cerere; -inflatie prin costuri; -inflatie structurala. 1.4.1.Inflatia prin cerere Inflatia prin cerere are la baza cresterea cererii globale (brusc, sub forma de soc sau treptat) in fata careia oferta este inelastica sau indiferenta. Acest tip de inflatie a fost pus in evidenta inca de clasici si are la baza teoria cantitativa a banilor, un baza careia variatia procentuala a masei monetare (M) este egala cu suma variatiilor procentuale a cantitatilor oferite (Q sau PIB, PNB) si a preturilor (P) dupa relatia : M=Q(sau PNB, PIB) + P Premisa inflatiei prin cerere este ca masa monetara sa creasca mai repede decat PNB-ul (PIB) sau, oferta de moneda (respective, veniturile agentilor economici) creste mai intens decat oferta de bunuri economice (respectiv, decat productivitatea). In acest sens, M. Friedman apreciaza ca inflatia este totdeauna si pretutindeni un fenomen monetar, excesul de moneda reprezentand radacinile acesteia. El isi gaseste expresie in ecartul inflationist- absolut si relativ. Ecartul inflationist absolut se determina ca diferenta, la nivelul economiei nationale, intre cererea solvabila nominala- conferita de masa monetara aflata la dispozitia agentilor economici nonbancari,- si oferta reala de bunuri economice marfare. El reflecta excesul de moneda neacoperit cu bunuri aflate pe piata. Ecartul inflationist relativ se masoara prin raportul procentual dintre ecartul inflationist absolut si oferta reala de bunuri marfare. El indica cate unitati monetare sunt in plus la 100 de unitati de oferta reala. Importanta pentru declansarea sau nu a procesului inflationist este si categoria de agenti economici in a caror posesie ajunge excesul de masa monetara pusa in circulatie. Daca sporul de masa monetara ajunge in special la producatori, investitiile sunt stimulate, creste produsul global, iar posibilitatile procesului inflationist sunt reduse. 1.4.2.Inflatia prin costuri Inflatia prin costuri se fundamenteaza pe legaturile care exista intre nivelul costurilor, comportamentul intreprinzatorilor si eficienta utilizarii factorilor de productie, a resurselor in general. Ipoteza de lucru este ca nivelul costurilor unitare (medii si marginale) primeste un impuls de crestere. Ipoteza este plauzibila si imprejurarile posibile sunt foarte numeroase: -deprecierea cursului de schimb al monedei nationale, scumpeste importurile; -pierderea sau restrangerea unor piete de desfacere, ceea ce conduce la cresterea costului mediu fix; -atragerea in circuitul economic a unor factori de productie mai rari ale caror preturi sunt superioare in raport cu productivitatea marginala in valoare ca urmare a unei alocari inadecvate a resurselor; -existenta deja a unui proces inflationist care determina revendicari din partea sindicatelor si patronatului pentru a-si conserva veniturile reale, ceea ce necesita cresterea veniturilor nominale (salarii, rente, dobanzi, impozite si taxe, chirii etc.), soldate cu majorarea costurilor unitare. Pe pietele concurentiale sau neconcurentiale majorarea costului mediu si marginal conduce la restrangerea ofertei si reduicerea PNB-ului efectiv sub cel potential, si aparitia unui echilibru nou, E1 caracterizat printr-un PNB efectiv mai mic si preturi de piata generalizate la un nivel superior. Inflatia prin costuri poate aparea si ca urmare a politicilor guvernamentale, cand guvernarea este interesata sa mentina o cerere inalta, promovand politici monetare si fiscale expansive. In felul acesta se poate ivi situatia ca cererea globala sustinuta artificial de catre autoritati(de pilda in preajma incheierii ciclului electora) sa sporeasca productia potentiala, ceea ce conduce la reactii inflationiste ale intreprinzatorilor care in conditii de deplina ocupare a factorilor, in special a fortei de munca, se soldeaza cu cresteri salariale, cresteri de costuri, apoi de preturi s.a.m.d 1.4.3.Inflatia structurala Inflatia structurala reflecta o situatie grava din economie in care cererea si oferta agregate se modifica in sens contrar, cererea agregata creste, iar oferta agregata scade. Este atat o combinatie intre inflatia prin cerere si cea prin costuri, dar are si comportamente specifice: existenta unor puternice structuri monopoliste, de oligopol si administrativ birocratice, care au capacitatea de a stimula unele comportamente ale cererii globale concomitent cu reducerea altor elemente ale ofertei globale. Inflatia structurala poate sa provina si din anticiparile incorecte asupra structurii viitoare a cererii, ceea ce genereaza neconcordante intre structura materiala a cererii si a ofertei. La bunurile la care cererea agregata este mai mare decat oferta se va declansa o tendinta de crestere a preturilor care, prin mecanismele de autointretinere, se generalizeaza in intreaga economie. Cererea excedenta poate proveni de la factori guvernamentali, agenti particulari si externi. Cand nu intervin socuri asupra cererii si ofertei globale, inflatia tinde sa ramana constanta (inflatia de inrtie). Pe termen scurt evolutia inflatiei este influentata de relatia dintre dinamica cererii globale si cea a ofertei globale. Ca regula generala, cererea este mai sensibila la cresteri (elastica la factorii cresterii) si inelastica la scadere, in timp ce oferta este elastica la scadere si inelastica in fata majoritatii factorilor de crestere. Din aceasta cauza, cand cresterea globala are loc atat cresterea ofertei, cat si a ratei inflatiei (pentru ca oferta creste mai incet decat cererea). 1.5.Efecte ale inflatiei Inflatia are efecte ample, pe multiple planuri, asupra economiei si a intereselor tuturor categoriilor de agenti economici, asupra categoriilor populatiei, asupra climatului social-politic din interiorul tarii cat si a relatiilor economice dintre partenerii apartinand unor economii diferite. Descifrarea tuturor acestor consecinte este o operatiune dificila pentru ca: -amploarea si plaja efectelor depinde de intensitatea inflatiei, de tipurile acesteia; -efectele inflatiei sunt contradictorii: sub anumite aspecte ea favorizeaza anumiti agenti si ii defavorizeaza sub alte aspecte; -unele categorii de agenti economici sunt, pe ansamblu, castigatori de pe urma inflatiei, iar altii sunt, pe ansamblu, perdanti. Cu toate aceste, inflatia este temuta de catre intrega populatie fiind considerata inamicul public numarul unu din cauza costurilor si pericolului potential pe care le contine pentru viata economica si structurile sociale. 1.6.Politici antiinflationiste Generalizata in economiile contemporane, inflatia a impus ample dezbateri teoretice si experiente practice pentru a fi redusa si pusa sub control in vederea mentinerii in limite considerate normale: sa favorizeze cresterea economica reala cu sacrificii minime din partea agentilor economici. Avand in vedere dimensiunile diferite ale inflatiei, conditiile concrete ale diferitelor tari si economii nationale si politicile antiinflationiste pot fi abordate sub numeroase unghiuri: dupa scoala (doctrina) economica, ce reprezinta fundamentul programelor antiinflationiste, dupa obiectivele imediate urmarite, dupa instrumentele (parghiile) folosite prioritar in vederea reducerii si stapanirii sale. Dupa obiectivele imediate urmarite putem distinge: A.programe pentru prevenirea sau reducerea efectelor negative pe care le suporta anumiti agenti economici de pe urma inflatiei; B.programe si masuri pentru reducerea inflatiei prin minimizarea costurilor sociale ale acesteia. A.Din randul primei categorii de masuri se detaseaza prin importanta indexarea totala sau partiala a salariilor si altor categorii de venituri. Indexarea reprezinta o componenta antiinflationista, avand ca obiectiv compensarea puterii de cumparare pe care au pierdut-o salariatii si alte categorii de persoane cu venituri fixe. Indexarea (salariilor, pensiilor, burselor, alocatiilor de somaj, numite generic venituri fixe) reprezinta o tehnica ce permite evolutia veniturilor in functie de cresterea preturilor pentru a influenta puterea de cumparare a veniturilor. S-a constatat ca in tarile care au practicat indexarea totala (100%), asa cum a fost cazul Italiei si a Braziliei, spirala inflationista are tendinta de cumparare a veniturilor. Indexarea partiala inseamna indexarea veniturilor cu o anumita cota procentuala din rata inflatiei, daca sunt indeplinite mai multe conditii. Se practica mai multe forme de indexare partiala. Indexarea este, in consecinta, o masura de protectie sociala. B.Strategiile antiinflationiste pentru reducerea inflatiei au ca obiectiv stoparea inflatiei sau cel putin micsorarea acesteia, cu cele mai mici costuri sociale posibile. Reducerea ratei inflatiei vizeaza actiuni de politica economica diferite in functie de optiunile doctrinare si conditiile concrete din economie: reducerea cererii agregate, prin micsorarea masei monetare si cresterea costului banilor, stimularea ofertei agregate, un mixt intre cele doua tipuri de politica economica. Strategia standard promovata de FMI s-a bazat si se bazeaza pe reducerea carerii agregate prin cooperarea politicilor fiscale si monetare restrictive pentru a determina o redimensionare a masei monetare aflate la dispozitia agentilor economici pentru cumparari, corelata cu oferta de bunuri marfare. In fond, ea vizeaza reducerea ecartului inflationist absolut si relativ. Acestea se bazeaza pe masuri clasice de reducere a masei monetare (cresterea rezervelor obligatorii, a ratei rescontului, a restrictiilor in acordarea creditelor, politici de open-market promovate de banca centrala, actiuni pe piata schimburilor). Masurile de politica bugetara si fiscala vizeaza: reducerea cheltuielilor bugetare reale sau mentinerea celor nominale la niveluri strict controlate, cresterea obligatiilor fiscale pentru firme si a fiscalitatii, pentru menaje, in special pe seama impozitarii indirecte. Masurile de politica monetara si fiscala restrictiva poi fi: -lente, de mici proportii, graduale -bruste, dure, rapide si de mari proportii. Prima optiune va duce la restrangerea cresterii economice, cresterea lenta a ratei somajului peste cea naturala, iar inflatia se poate reduce lent, in timp. Ce-a de-a doua optiune duce le reducerea brusca si substantiala a inflatiei (strategia cold turkey-curcanul rece), o recesiune de mari proportii, sporirea rapida, dar pentru o perioada scurta a ratei somajului, urmand ca, dupa o perioada de timp, productia si ocuparea sa revina la niveluri anterioare, dar inflatia sa ramana restransa. Ambele solutii au fost experimentate in diferite tari. Ca regula, in tarile dezvoltate au dat rezultate mai bune masurile din cea de-a doua categorie. Pe langa masurile incluse in strategia standard a FMI sunt posibile si alte masuri care sa completeze solutiile de politica monetara si bugetara. Politica veniturilor care presupune actiuni directe asupra salariilor si preturilor, mergand, in situatii extreme, pana la inghetarea acestora (practicata in SUA pentru o perioada de trei luni in intervalul 1973-1974). Politica veniturilor poate da rezultate partiale doar daca este conjugata cu masuri care vizeaza stimularea ofertei totale (dar lasa neschimbata alocarea resurselor si preturilor relative) si reducerea cererii totale, mai ales reducerea sau eliminarea deficitului bugetului de stat. De regula, ea presupune incheierea unui pact social guvern-sindicate-patronate. Practicarea unor stimulente fiscale pentru cei care realizeaza sporuri de productivitate si nu maresc preturile si salariile peste un anumit procent (desi controlul aplicarii unei asemenea masuri este foarte dificil). Esentiale si definitorii sunt acele masuri si parghii economico-financiare care stimuleaza cresterea productivitatii factorilor de productie si reducerea costurilor, care conciliaza aspiratia fireasca de crestere a cererii agregate, insotita de majorarea productiei si a ofertei pe cale intensiva. In economiile puternic racordate la schimburile internationale si la care in mod inevitabil inflatia importata ar genera sporirea costurilor de productie singura solutie de fond pentru reducerea sau prevenirea procesului inflationist este obtinerea unei dinamici a productivitatii factorilor de productie care sa devanseze potentialul de crestere a costurilor, ceea ce inseamna consolidarea economiei reale, printr-o crestere a ofertei si imbunatatirea ei, calitativa si structurala. 2.Studiu de caz Rata inflatiei 1991-2006 Tabelul nr. 1 1.Luna1991199219931994199519961997199819992000200120022003200420052006 2.Ianuarie14.819.511.54.921.113.74.934.33.72.31.31.10.81.03 3.Februarie712.58.25.91.41.918.87.22.902.22.31.20.80.60.60.24 4.Martie6.6109.28.30.91.730.73.86.41.820.41.10.50.30.21 5.Aprilie26.54.7106.11.61.16.92.74.84.82.721.10.61.80.42 6.Mai5.112.130.451.15.34.32.36.91.81.71.90.50.30.30.60 7.Iunie24.35.52.61.312.33.17.72.81.61.20.90.60.30.15 8.Iulie9.53.213.21.62.67.50.73.17.54.31.30.51.21.310.11 9.August11.23.410.81.81.13.83.50.61.21.82.20.80.30.50.1-0.07 10.Septembrie7.310.110.93.901.62.43.32.73.22.82.20.62.10.90.6 Xx 11.Octombrie10.49.616.34.43.53.46.53.904.22.82.41.61.51.20.9 Xx 12.Noiembrie10.913.514.22.84.15.84.31.944.12.72.61.40.61.2 Xx 13.Decembrie13.713.27.42.13.710.34.52.22.904.92.21.51.20.60.5 Xx Sursa: Institutul National de Statistica Xx lipsa date Inflatia- indicii preturilor de consum Tabelul nr. 2 1.ANULINDICII PRETURILOR DE CONSUM -%-RATA INFLATIEI - % 2.1991270.2170.2 3.1992310.4210.4 4.1993356.1256.1 5.1994236.7136.7 6.1995132.332.3 7.1996138.838.8 8.1997254.8154.8 9.1998159.159.1 10.1999145.845.8 11.2000145.745.7 12.2001134.534.5 13.2002122.522.5 14.2003115.315.3 15.2004111.911.9 16.20051099 Sursa: Institutul Nastional de Statistica Reprezentarea grafica a indicelui pretului de consum Sursa :Institutul National de Statistica Conform graficului, indicele preturilor de consum este in scadere; prezinta un trend hiperbolic. Trend hiperbolic: ; Tabelul nr.3 Aniiyiti1/ti1/t2iYi*1/tiYti 1991170.2111170.2 1992210.420.50.25105.2 1993256.130.330.11184.513 1994136.840.250.06234.2 199532.350.200.046.46 199638.860.1660.0276.4408 1997154.870.1420.02021.9816 199859.180.1250.0156.4875 199945.890.1110.0125.0838 200045.7100.10.014.57 200134.5110.0900.0083.105 200222.5120.0830.0071.8675 200315.3130.0760.0061.1628 200411.9140.0710.0050.8449 20059150.0660.0040.59449.5155 Total 1243.23.311.577452.7109 a=35.28 b=215.69 Tabelul nr.4 AnulYti=a+b*1/titi1/ti 200648.76160.0625 200747.96170.0588 200847.25180.0555 200946.62190.0526 Conform datelor analizate mai sus, rata inflatiei calculata pe baza indicelui preturilor de consum in anul 2006 este in scadere fata de anul 2005. In anii 2007, 2008 si 2009 rata inflatiei calculata pe baza indicelui preturilor de consum este in scadere fata de anul precedent.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Referat Statistica. PREVIZIONAREA RATEI INFLATIEI". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

 
 
Studentie.ro
 
Inchide
Am uitat parola Cont nou
Conecteaza-te prin Facebook

Acum te poti conecta si prin contul tau de Facebook! Da click pe butonul de mai jos si introdu datele tale:

Login with Facebook
Publicitate pe Studentie.ro ×