Max Weber - Politica, o vocatie si o profesie

Lucrarea lui Max Weber contine ideea de baza conform careia politicienii sunt cei care domina masele, intrucat reprezinta categoria care ar face orice pentru afirmarea individualismului.

Discursul sau debuteaza cu o definitie a statului modern, autorul fiind de acord cu bolsevicul Lev Trotkii, care a spus candva faptul ca „Orice stat se intemeiaza pe constrangere” (M. Weber, 1992, pag. 8). In opinia lui Weber, intre statul modern si constrangerea fizica exista o relatie de interdependenta, cea din urma fiind un intrument propriu statului. Astfel, statul este acea asociere umana care detine monopolul asupra constrangerii fizice legitime intr-un anumit teritoriu. in aceste conditii, el devine „un raport de dominare a oamenilor de catre oameni”, care se bazeaza exact pe acest intrument al exercitarii legitime a constangerii.

Dominatia respectiva implica si mijloace materiale exterioare. Se numeste uniune articulata dupa o „ierarhie a starilor”. Peste tot, in dezvoltarea statului modern, gestiunea asupra aparatului politic se concentreaza intr-un singur varf, statul modern fiind „o unitate de dominatie institutionalizata” (M. Weber, 1992, pag. 12). Nu este, deci, vorba numai despre o lupta a ideilor politice, ci si una intre doua parti.

In conceptia lui Weber, „a face politica” inseamna straduinta de a participa la putere sau incercarea de a influenta intr-un fel impartirea acesteia in stat. Altfel spus, politica reprezinta o activitate de conducere autonoma sau manifestarea legitima a constrangerii fizice, care poate fi facuta doar de catre stat.