Migrarea

Numarul populatiei lumii pe parcursul intregii istorii a omenirii creste neincetat. Multe secole la rand populatia a crescut deosebit de lent (la inceputul erei noastre erau 256 mil. oameni, catre anul  1000 – 280 mil. oameni, in 1500 – 427 mil. oameni). In secolul XX ritmul de cres­tere a populatiei s-a accelerat brusc.

Daca la cifra de un miliard popu­latia lumii a ajuns aproximativ in anul 1820, apoi al doilea miliard l-a atins pecte deja 107 ani (in anul 1927), cel de al treilea miliard – peste 32 de ani (in 1959), cel de al patrulea  - 15 ani mai tarziu (in 1974), al cincilea miliard – dupa trecerea a doar 13 ani (in 1987) si cel de al saselea miliard - dupa 12 ani (in 1999). Toate acestea se soldeaza cu o problema demografica foarte acuta, deoarece mai mult de 80% din cres­terea populatiei lumii revin tarilor in curs de dezvoltare. Conform date­lor unor specialisti se preconizeaza ca aproximativ in anul 2010, numa­rul populatiei se va stabiliza la nivelul de 10,5 mild. oameni [13, p.402-404].

Una din manifestarile internationalizarii si democratizarii vietii economice si social-culturale a omenirii, precum si ale consecintelor unor contradictii internationale acute, confruntarilor directe dintre tari si popoare, situatiilor exceptionale si calamitatilor naturale o con­stituie permutarile de amploare intrastatale si interstatale ale popu­latiei si resurselor de munca sub diverse forme.

Acestia sunt migrantii nefortati, care se folosesc de drepturile si posibilitatile pe care li le acorda civi­li­zatia umana si pietele de munca internationale pentru a-si alege un loc de munca si de trai. Acestia sunt refugiatii si migrantii fortati, care si-au parasit casele fara voia lor; sub presiunea anumitor “circumstante” [2].