Gianfranco Pasquino

Stiinta politica contemporana este un ansamblu de reflectii si analize ale fenomenelor politice. In observarea evolutiei stiintei politice trebuie avut in vedere atat obiectul ei (puterea, statul) cat si metoda de strangere a informatiilor (la inceput – istoria politica).

Odata cu Machiavelli, alaturi de istoria politica se dezv. observarea fenomenelor politice. Dupa revolutia stiintifica de la sf sec 19 in Europa  (sunt experimentate noi metode de studiu), directia de analiza a fenom pol este centrata pe  modul de formare si schimbare a claselor politice (teoria elitelor).

In noile conditii din a 2 a jum a sec XX (analiza nazismului, comunismului, a societatilor fara stat dar nu fara politica), odata cu multiplicarea directiilor de analiza apare si necesitatea reformularii obiectului de studiu al stiintei poltice.

Acum apare definita lui D.Easton data politicii ca activitate de „atribuire imperativa de valori pentru o societate” precum si propunerea de analiza sistemica a politicii (analiza sist pol in ansamblu). in conceptia lui analiza pol, pt a deveni o stiinta, trebuie sa se axeze pe obs si analiza comportamentelor concrete ale actorilor politici cat si pe tehnici specifice (sondaje, interviuri, etc) comportamentismul in politica. Dupa comportamentism Dhl sustine 5 fragmente in cautarea unitatii: cuantificarea, cercetari empirice, apelul la istorie, teoria politica, speculatia teoretica.