Sistemul de intreruperi

Intreruperile permit abandonarea momentana de catre microprocesor a executiei unui program si inceperea executiei unui alt program situat oriunde in spatiul de memorie direct adresabil. In cazul microprocesorului 8086
intreruperile pot fi generate fie datorita unor cauze externe microprocesorului, fie datorita unor cauze interne.

Ca urmare ele se impart in doua mari categorii: intreruperi externe si interne.Microprocesorul 8086 poate trata 256 tipuri de intreruperi, fiecaruia fiindu-i asociat un cod care-l identifica. Legatura intre diferitele tipuri de intrerupere si procedurile care le deservesc se face prin intermediul unei tabele de vectori de intrerupere situata in domeniul 00000H – 003FFH, prezentata in fig. A

Fiecare vector ocupa patru locatii de memorie si urmatoarea structura: cel mai putin semnificativ octet al registrului IP, cel mai semnificativ octet al registrului IP, cel mai putin semnificativ octet al registrului CS si cel mai semnificativ octet al registrului CS. Pentru a realiza accesul la un vector, microprocesorul multiplica cu patru codul pe care-l primeste si care identifica tipul intreruperii. intreruperile externe

Acestea sunt initiate prin intermediul celor doua intrari dedicate ale microprocesorului, INTR si NMI. O cerere pe linia NMI genereaza o intrerupere nemascabila si este predefinita de tipul 2, adica microprocesorul executa accesul la vectorul 2 fara alte informatii suplimentare.