GEORGE BACOVIA

GEORGE BACOVIA 4 12
4 stele

11722 vizualizari  |  Fii primul care comenteaza

GEORGE BACOVIA

George Bacovia (pseudonimul lui George Vasliu) s-a nascut la 4/17 Septembrie 1881 la Bacau, ca fiu al unui comerciant. Urmeaza liceul lin orasul natal, apoi Facultatea de Drept din Iasi, fara a profesa vreodata avocatura. Indeplineste diverse slujbe: copist, ajutor contabil, referant bibliotecar.
Debuteaza cu o poezie in "Literatorul" lui Macedinski, al carui cenaclu il frecventeaza. Debutul editorial se petrece in 1916 cu vulumul Plumb, premiat de Ministrul Artelor. Laureat al Premiului Societatii Scriitorilor Romani in 1925 si al Premiului National in 1934. Moare la Bucuresti in 1957 (22 mai).

Originalitatea poetului. Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu; despre manierismul estetic definind atmosfera cunoscuta in istoria literara sub numele de "bacovianism" au vorbit totii marii critici. Atmosfera launtrica particulara este cum spunea E. Lovinescu, deprimanta: "de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangerati, limitat intr-nu peisagiu de mahala de oras provincial, intre cimitir si abator ... atmosfera de plumb ... incare pluteste obsesia mortii si neatului". Gasim in poezia lui Bacovia influente din E. Poe si din simbolismul francez: Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine - prin atmosfera de nervoza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si predilectia pentru muzica. Impresiile sunt sugerate prin corespontente muzicale, dar si prin culoare, poetul fiind influentat de pictori impresionisti, ca Renoir si Degas.

Universul poeziei. G. Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfarsit de lume, al caldurilor toride, in care cadavrele intra in descompunere, al primaverilor iritante si nevrotice (Decembrie, Lacustra, Cuptor, Nervi de promavara). Cadrul este orasul de provincie, cu parcuri solitare, cu fanfare militare, cu cafenele sarace, cuprinse intr-o realitate demoralizanta, amenintand sa se prabuseasca. Alaturi de figurile de proiectate pe acest fundal: copii si fecioare tuberculoase, o palida muncitoare, poetul insusi, ratacind fara sens, facand gesturi absurde, devin "personaje": toamna, somnul, plansul, golul, frigul, tristetea, umezeala, raceala, nevroza, primavara, descompunerea, vara. Ele devin, totodata, proiectii ale unei emotii poetice. Poetul este un inadaptat in societatea burgheza - de aici dorinta de evadare.

Arta poeziei. La G. Bacovia, "sensibilitatea fuzioneaza cu tema lirica; astfel incat liric devine un act existential". Tudor Vianu vorbea de doua procedee de realizare estetica. Poetul face asociatii decorative si individualizeaza impresia. De fapt, Bacovia nu realizeaza sugestia printr-o tehnica impresionista; nu exista nuante in culorile bacoviene; culorile sale sunt concentrate, ele devin strigate ale sufletului, ale trairii. Trairea existentiala a durerii, sentimentul de pustietate si singuratatea sunt elemente expresioniste realizate insa de poet prin corespontente intre sentiment si culoare, sentiment si muzica. Gama de culori este restransa, concentrata pe cateva pe cateva motive tipic simboliste: uratul, plictisul, tristetea, vagabondajul, monotonia, ele avand corespontente in lumea instrumentelor muzicale. Melancolia grava este sugerata de vioara si de clavir; sentimentul de monotonie il dau culoarea violet, armonica si fanfara. Pentru nevroza - verdele crud, albastrul, rozul, iar muzical ea este sustinuta de violina si flaut. Sunetele devin si ele prelungiri ale naturii. Ea trimite mesaje brutale: "Natura scoate arpegii, acodruri, armonii, ...muzica sonoriza orice atom". Deci poetul traieste realitatea intens, "el coboara in infern", intr-un bogat registru psihologic, care atinge desperarea si dezordinea lumii organice; poetul este un insingurat intr-o lume care trece printr-o criza si oaer intra in descompunere.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste-ne pe Facebook

Citeste mai mult despre: BACOVIA  GEORGE 
Adauga comentariul tau
Promoveaza-ti oferta aici!