HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 4 2
4 stele

5949 vizualizari  |  Fii primul care comenteaza

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU

Hortensia Papadat-Bengescu (n. 8 decembrie 1876, comuna Ivesti, judetul Galati - d. 5 martie 1955, Bucuresti) a fost o mare prozatoare, romanciera si nuvelista din epoca interbelica.
E fiica generalului D. Bengescu si a profesoarei Zoe. Studiaza la Institutul de domnisoare aBolintineanua din Bucuresti. La 20 de ani se marita cu magistratul Nicolae Papadat. Cariera literara e amanata din pricina transferurilor sotului dintr-un oras in altul (trecand pe rand prin Turnu-Magurele, Buzau, Focsani, Constanta) si de grija aratata numerosilor ei copii: Nen, Zoe, Marcela, Elena.

Debuteaza in presa culturala cu articole in limba franceza (1912). Scrie si poezii in aceasta limba.

In anul 1913 publica la revista Viata romaneasca, formarea sa ca scriitoare fiind marcata de personalitatea lui Garabet Ibraileanu, cel care o ajuta sa debuteze. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adanci", laudat de Garabet Ibraileanu. In timpul Primului Razboi Mondial lucreaza ca infirmiera voluntara la Crucea Rosie, experienta fiind apoi relatata in romanul Balaurul.

Din anul 1919 incepe sa colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu si sa publice in revista Sburatorul. De acum, rolul hotarator in orientarea prozatoarei spre romanul european modern, il are Eugen Lovinescu, unul din putinii sustinatori ai scriitoarelor femei. Toate romanele sale vor fi citite intai in cenaclu si apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust a carui metoda de creatie o regasim, mai mult sau mai putin, si in romanele ei. Autoarea scrie si publica mai multe volume de nuvele.

La indemnul lui Eugen Lovinescu, evolueaza spre o proza "obiectiva", asa cum se va vedea in ciclul familiei Hallipa (Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns, Radacini). Din 1933, se stabileste in Capitala. Scrie Logodnicul (1933), si, in 1946, obtine Premiul National pentru proza. restul proiectelor de romane raman nefinalizate.

Interzisa de regimul comunist si traind la batranete fara mijloace de subzistenta, Hortensia Papadat-Bengescu a murit data complet uitarii de colegi si de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la Bucuresti, la varsta de 79 de ani. Dupa 1965 a fost treptat reintegrata in circuitul literar si academic.

Inceputurile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborarii cu revista Viata romaneasca, se caracterizeaza printr-o proza de fina analiza a celor mai subtile reactii ale sufletului feminin. Prozatoarea suplineste aun deficit colosal de existentaa (Femei, intre ele) urmarind atent aperpetua miscare interioara a gandului in mersa. Scrieri precum Ape adanci, Femeia in fata oglinzii sunt realizate predominant dintr-o perspectiva care se apropie de o minutioasa notare a senzatiilor, aextazul lent al miracolului de a existaa.

Participarea scriitoarei la sedintele cenaclului Sburatorul, caruia ii si dedica de altfel primele ei romane, ii influenteaza modalitatea de expresie literara, indrumand-o spre extinderea campului de observatie.

Investigatia psihologica si fiziologica se adanceste in romanele Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns, Radacini si se intregeste cu o incisiva prezentare a mediului social. Criticul Sburatorului, Eugen Lovinescu, vedea in opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evolutiei necesare de la subiectiv la obiectiv in cadrul prozei romanesti, notand totodata alirismul vehement al acestei harpe zguduite de vanturile pasiunilor neostoitea.

Opera scriitoarei ilustreaza si un alt principiu lovinescian, acela al inspiratiei citadine. Marele oras este mediul in care evolueaza cu naturalete personajele Hortensiei Papadat-Bengescu. Cetatea vie, cum numeste Bucurestii Mini, personajul romanului aFecioarele despletitea, nu mai reprezinta, ca pentru literatura de inspiratie samanatorista a inceputului de secol, un loc al pierzaniei, al tuturor viciilor, ci un cadru normal de viata. G. Calinescu admira alunga, fina, inteligenta clevetire de femeie de lumea din proza sa.

Romanele Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns si Radacini alcatuiesc ciclul Hallipilor, numit astfel dupa familia ai carei reprezentanti se afla in centrul actiunii care cuprinde si alte familii legate prin rudenie, prietenie sau interes, precum Rim, Draganescu sau Maxentiu. Aceasta creatie a scriitoarei reprezinta cel de-al doilea ciclu de romane din literatura romana dupa Romanul Comanestenilor de Duiliu Zamfirescu.

Din punct de vedere social, personajele romanelor din ciclul Hallipilor sunt in majoritate imbogatiti de data recenta care isi pun intreaga energie nu in slujba dobandirii de avere, ci in serviciul parvenirii in ierarhia sociala, pentru a li se uita originea umila si a patrunde in societatea inalta. Acest snobism, comparabil cu cel al personajelor lui Marcel Proust, este evident in cazul unor personaje ca Ada Razu si Coca-AimAe.

Viziunea lipsita de iluzii, adesea groteasca, a acestei lumi pe care o ofera romanele Hortensiei Papadat-Bengescu se sprijina pe modalitati narative moderne ce adancesc perspectiva. Astfel, prezentarea evenimentelor si a personajelor de catre narator alterneaza cu introspectia (analiza psihologica intreprinsa de catre personajul insusi) si cu diferitele puncte de vedere asupra aceleiasi situatii. Apar si personajele-reflector, Mini si Nory, din perspectiva carora sunt prezentate o mare parte din evenimente si personaje; cititorul afla despre situatia din familia Rim sau despre cauza suferintei Lenorei, de exemplu, pe masura ce Mini si Nory iau ele insele cunostinta de aceste lucruri. aLa domnia sa lumea si viata stau pe loc, pe cand scriitorul isi schimba neincetat unghiul de observatiea (L. Rebreanu).

Boala ocupa, programatic, un loc important in opera scriitoarei. Intr-un interviu, Hortensia Papadat-Bengescu se arata mirata ca boala nu apare in aceeasi masura, ca tema centrala, la toti romancierii, ea reprezentand acompromisul firesc dintre viata si moartea. De asemenea, scriitoarea acorda atentie problemelor ereditatii, interesata constant de detectarea si definirea atrupului sufletesca.

Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt, prin actualitatea observatiei si prin complexitatea tehnicilor de analiza, printre primele realizari de prestigiu ale prozei psihologice romanesti.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste-ne pe Facebook

Citeste mai mult despre:  hortensia papadat bengescu  HORTENSIA 
Adauga comentariul tau
Promoveaza-ti oferta aici!