Argentinosaurus este cel mai mare dinozaur cunoscut. Aceasta creatura cu gatul lung face parte din grupul sauropodelor, avea o lungime de pana la 43 m si cantarea circa 90 tone. Cum a ajuns, insa, sa aiba asemenea proportii? Si cum se hranea pentru a-si mentine dimensiunile? Aceste intrebari si multe altele au fost abordate cu ocazia unei expozitii organizate la Muzeul American de Istorie Naturala din New York.
Expozitia este dominata de un exemplar de Mamenchisaurus, o ruda mai mica a dinozaurului Argentinosaurus. Sauropodele de mari dimensiuni, de tipul acestor doi dinozauri, aveau nevoie de mai mult aer si mai multa hrana pentru a supravietui, in comparatie cu creaturile mai mici. Spre exemplu, unui adult tanar de Mamenchisaurus ii erau necesare 100.000 de calorii pe zi pentru a se mentine. Acestea proveneau din frunze si din alt material vegetal.
Gatul lung – la Mamenchisaurus era de circa 9 m – le era de folos acestor dinozauri uriasi: le permitea accesul la hrana fara sa fie nevoiti sa isi deplaseze trupul greoi. De asemenea, un astfel de gat lung si foarte usor, de altfel, putea fi sustinut datorita capului mic ce avea in interior un creier de maxim 113 g (creierul uman cantareste 1,4 kg).
Sauropodele obisnuiau sa inghita hrana fara sa o mestece, ceea ce constituie un amanunt important, este de parere P. Martin Sander, co-curator al expozitiei si profesor de paleontologie la Universitatea din Bonn.
„Mestecatul limiteaza dimensiunile corpului”, a afirmat Sander, explicand ca animalele care isi mesteca hrana, asa cum fac cele mai multe mamifere, depind de molari si muschi pentru a-si marunti mancarea si a extragele substantele nutritive. Pe masura ce un animal devine tot mai mare, are nevoie de tot mai multa energie si, in cele din urma, aceasta metoda ajunge sa nu ofere cantitatea necesara de calorii.
In schimb, sauropodele aveau dinti, dar nu mestecau. Primele sauropode aveau dinti in forma de lingura, buni pentru o muscatura puternica, iar ulterior, dinti mai evoluati, ca niste creioane, pe care aceste creaturi ii foloseau pentru a smulge frunze si ace din copaci.
Un alt factor care le-a impiedicat pe mamifere sa atinga dimensiunea sauropodelor este reproducerea. Sauropodele puteau depune pana la 150 de oua intr-un singur an, asigurandu-le supravietuirea in cazul unei catastrofe, spre deosebire de mamifere care dadeau nastere unui numar mult mai mic de urmasi.
In orice caz, nici macar sauropodele nu au atins greutatea maxima teoretica pentru animalele de uscat, care a fost estimata la circa 150-200 tone, a afirmat Sander.
Puii de sauropode se nasteau foarte mici, insa se dezvoltau foarte rapid, castigand chiar si 5,4 kg pe zi, sustine Michael Novacek, vicepresedinte al muzeului newyorkez. Aceasta dezvoltare rapida implica un metabolism alert si, prin urmare, sange cald, cel putin pentru o anumita perioada din ciclul de viata al unei sauropode, a mai adaugat Novacek.
Ceea ce este clar este faptul ca sauropodele s-au descurcat excelent: au populat Pamantul timp de 140 milioane de ani.
Dana Saporan - editor Studentie.ro
