Experientele nereusite, esecurile, pot fi o importanta sursa de suferinta emotionala si pot intensifica durerea.

Experimentul Universitatii Maastrich si-a propus sa determine influenta pe care o are experienta esecului sau succesului asupra perceperii durerii precum si rolul afectivitatii negative in aceasta interactiune.

Conceptul de afectivitate negativa se refera atat la starea emotionala si sufleteasca spre care este inclinata o anumita persoana, cat si la o trasatura emotionala indusa la un anumit moment. Indivizii cu nivele inalte ale afectivitatii negative au o tendinta crescuta spre interiorizare, staruind in autoanaliza esecurilor si nereusitelor lor si fiind predispusi sa experimenteze insatisfactia si suferinta. In cercetarea descrisa mai jos afectivitatea negativa s-a masurat prin modalitati clasice de evaluare psihologica a profilului starilor emotionale si a personalitatii.

Studiul a fost facut cu ajutorul a 50 de studente ale Universitatii Maastrich. Dupa ce au completat un test de inteligenta le-au fost spuse rezultatele, fiind create grupe dupa punctaj (la lotul de esec chestionarul era astfel conceput ca sa nu se poata obtina rezultate bune sau macar satisfacatoare) si au fost supuse `testului durerii`. Testul fizic consta in introducerea mainii, pana mai sus de incheietura, intr-o cuva ce continea un amestec circulant foarte rece de apa si gheata.

Constatarile acestui studiu au aratat ca suferinta emotionala produsa de un esec poate creste perceperea durerii si intensitatea senzatiei neplacute data de un stimul nociv in acelasi timp scazand toleranta la durere.

Trebuie reamintit faptul ca in aceasta cercetare au fost folositi numai subiecti de sex feminin, nu se poate spune deci cu precizie in ce masura concluziile se pot aplica si persoanelor de sex masculin. De aceea aprecierile finale vor fi limitate la femei.

Problematica influentei pe care o au experientele nereusite si suferintele emotionale in perceperea durerii ramane o tema deschisa de cercetare si pentru viitor. Importanta practica este evidenta in cazul pacientilor cu dureri cronice, ce sunt confruntati cu propria invaliditate pe o perioada lunga de timp. La acestia reducerea tolerantei la durere se poate generaliza in timp si la activitatile zilnice obisnuite, ducand la cresterea gradului de invaliditate. Este posibil ca acesti pacienti sa raspunda la experientele nereusite prin agravarea durerii ceea ce ar duce la formarea unui adevarat cerc vicios. De aceea prevenirea unor viitoare esecuri, in special la acesti pacienti, este o chestiune de interes major in managementul durerii cronice, ramanand un permanent subiect de studiu.