Intre anii 1350-1850, Mica Era Glaciara a racit latitudinile mici si a uscat insulele Caraibe si insula Yucatan.

`Era asteptat sa se descopere dovezi ale ariditatii si mai departe, spre vest, de-a lungur Golfului Campeche` - spune Maria Lozano- Garcia, un paleontolog de la Universitatea Autonoma din Mexic.

In schimb ea, impreuna cu colegii sai, a descoperit ca sezonul arid a fost ori foarte scurt, ori inexistent in timpul Micii Ere Glaciare (cea din evul mediu) - dovada fiind marea cantitate de polen gasita in padurile din campie, dar si cele la inaltimi mai mari (lacul Verde de langa Golful Campeche de la 200m deasupra nivelului marii). Lacul chiar crescuse in aceasta perioada.

`Densitatea mai mare a padurii a fost probabil rezultatul unei cantitati mai mare de precipitatii`, sustine Lozano-Garcia. Ea aminteste de intensificarea vanturilor de iarna care a stimulat aparitia ploilor in anotimpul arid, crescand umiditatea aerului - declansand astfel ploi abundente. Actiunea antropica nu a influentat cresterea copacilor, si a padurii, deoarece foarte putini oameni au habitat acest ecosistem in perioada 800-1920.
Lozano-Garcia spune ca descoperirile sale demonstreaza, de asemenea, ca efectele sezoniere pot avea un impact major asupra trecutului schimbarii climatice, adaugand indicii teoriei care spune ca schimbarile climatice variaza de la o regiune la alta.