Filosoful si economistul scotian Adam Smith sustinea ca atunci cand toti cei care actioneaza din propriul interes, toata lumea va avea de castigat la un moment dat.

Economistii stiu ca acest punct de vedere este naiv pentru ca pot da numeroase exemple in care oameni pot actioneaza rational dar vor lasa pe toti in pierdere. Aceste efecte nedorite pot fi evitate prin metoda pe care Leonid Hurwicz de la Universitatea din Minnesota, Eric Maskin de la Institutul Princeton pentru Studii Avansate si Roger Myerson de la Universtitatea din Chicago. Ei au creat o "teorie a mecanismului de proiectare". Acest studiu doreste sa gasesca o schema sau un mecanism care asigura ca actiunea in propriul interes va conduce la beneficii universale. Aplicatiile teoriei variaza de la modalitatea cea mai buna de a licita drepturile de transmisie si alte resurse publice la negocierile contractuale si alegeri.

"Am fost surprins. La inceput, am crezut ca era vorba de o gluma.", spune Hurwicz despre vestea castigarii premiului. La varsta de 90 de ani, Hurwicz este cel mai batran castigator al premiului Nobel. El povesteste ca colegii lui ii spuneau ca ar putea sa castige un premiu Nobel, "insa nu in ultimii ani".

Teoria incepe cu recunoasterea ca propriul interes, daca este lasat necontrolat, nu conduce in mod necesar la un bun comun. De exemplu, cetatenii unui oras ar avea beneficii in urma construirii unui pod. Toti sunt rugati sa estimeze cat valoreaza pentru fiecare podul si sunt rugati sa contribuie in functie de estimare. In mod evident, fiecare castiga daca isi subestimeaza partea datorata pentru pod, lasandu-i pe ceilati sa suprote costuri mai mari. Acesta situatie in care toti pierd poarta denumirea "Echilibrul lui Nash", si este inevitabil deoarece un individ doar isi poate inrauti situatia prin acceptare paltii unei sume mai mari.

In 1960, Hurwicz a deschis calea studierii modului in care se poate evita acest impas prin jonglarea cu regulile acestei interactiuni economice.

Sectretul este sa se modifice situatia astfel incat castigul sa fie egal cu starea de echilibru (rezultatul inevitabil).

Gabrielle Demange de la Scoala Economica din Paris spune ca solutia este putin machiavelica. Avand un obiectiv, tu iti creezi un joc in care la sfarsit, echilibrul Nash devine castigul tau. In exemplul podului, suma pe care fiecare persoana ar trebui sa o plateasca ar putea sa se bazeze numai pe ceea ce altii cred ca ar valora podul, eliminand astfel tendinta fiecaruia de a minti in privinta valorii sale.

Eric Maskin, in varsta de de 57 de ani, si Roger Myerson de 56 au extins teoria lui Hurwicz. In 1977, Maskin a creat un criteriu de determinare a momentului in care este posibil sa se gaseasca un set de reguli care va ghida interesul personal al participantilor la sfarsitul dorit. "Acesta stabileste anumite bariere care arata ce poate face teoria mecanismului de proiectare", spune Massimo Morelli, economist la Columbia. La sfarsitul deceniului VIII, Myerson a demosntrat ca oricand ar exista un mecanism, este posibil sa descoperi unul care ofera participantilor un imbold sa spuna adevarul.

Avand ca inspiratie principala teoria jocului, munca laureatiilor a fost in majoritate abstracta si formala. "Metodologia mea este sa inventez lumi simple in care este doar putin din ceea ce nu intelegem si putem sa studiem.", spune Myerson.



Cu toate acestea, teoria poate juca un rol in confruntarea cu poate cea mai complexa si urgenta problema a umanitatii, schimbarea climei, prin ajutarea crearii unor stimulente care sa incurajeze consumatorii si tarile sa minimizeze emisiile de gaze de sera. Inainte de toate, politicienii trebuie sa identifice tinta finala pe care vor sa o atinga, spune Maskin.

"Proiectarea mecanismul ar trebui sa fie in mod evident potrivita problemei, insa inainte va trebui sa decidem ceea ce incercam sa realizam."