Adevarata Mulan - Eroina casnica
De sute de ani, numele de Hua Mulan este sinonim cu cuvantul “eroina” in societatea si cultura chineza. Desi a fost probabil o versiune occidentalizata, mai putin autentica a povestii originale a acestei luptatoare, filmul de animatie Disney din 1998 a adus numele lui Mulan in fata unui public mai larg. Legenda lui Mulan este povestea unei tinere chinezoaice care a intrat in armata in locul tatalui ei, batran si suferind. Totul s-a petrecut in epoca dinastiei Sui, cu peste o mie de ani in urma. Desi nu se stie foarte exact in ce perioada a trait sau care este locul ei de bastina, varianta unanim acceptata este ca Hua Mulan provenea dintr-o zona a Chinei cunoscuta sub numele de Campia Centrala si a trait in perioada dinastiei Sui (581-618 AD). Super-Hua-man
Exista mai multe versiuni ale acestei legende, dar toate recunosc meritele acestei tinere. Se spune ca tatal lui Hua Mulan a fost chemat in armata, pentru a lupta impotriva invaziei barbarilor din nord. Cum tatal ei era batran si infirm, Hua Mulan si-a dat seama ca acestuia i-ar fi fost imposibil sa porneasca la lupta. Fiind ea insasi o experta in artele martiale, s-a decis sa se deghizeze in barbat si sa il inlocuiasca pe batranul ei tata.
Hua Mulan s-a distins pentru faptele sale pe campul de lupta si a fost avansata in grad. In cele din urma, a devenit un general cunoscut pentru strategiile sale militare sclipitoare. Cand razboiul s-a incheiat, Imparatul l-a intrebat pe generalul Hua ce rasplata si-ar dori. Hua nu a cerut decat un cal iute, care sa o duca acasa, la parintii ei. Se pare ca ‘adevarata Mulan’, Wang Cong’er (1777–1798) a condus rascoala sectei Lotusul Alb impotriva regimului corupt Qing. Experta in Kung Fu, ea rotea in fiecare mana o sabie, starnind spaima in sufletele dusmanilor. In dorinta de a-l razbuna pe iubitul ei sot, ucis de oamenii lui Qing, Wang a condus in lupta peste 20.000 de oameni, care au infruntat armata celui mai mare imperiu din Asia.
In pofida dezavantajelor evidente pe care le avea oastea de tarani a lui Wang, aceasta a reusit in repetate randuri sa surprinda si sa infranga puternica armata a regimului Qing, folosind tactici ale razboiului de gherila. Din pacate, si armata Imparatului a invatat din tacticile lui Wang. Un numar urias de razboinici au pregatit o ambuscada in munti, pentru a infrange oastea celebrei luptatoare cu propriile sale mijloace. Dupa ce mii de soldati ai sai au fost macelariti, Wang a fost silita sa se retraga. Nemaiavand nici o alta solutie, a ales sa se sinucida.
Wang Cong’er a fost infranta, dar a creat un precedent important pentru miscarile de revolta impotriva regimului imperial din China. Acestea au continuat pana la mijlocul secolului al XX-lea, cand Mao Tse-Dung si armata sa de tarani au eradicat definitiv monarhia.
Lozen, razboinica Apache
"Puternica precum un barbat, mai curajoasa decat multi altii si abila in strategiile sale, Lozen este ca un scut care ii apara pe ai sai." Lozen s-a nascut in tribul Apache din Warm Springs (Izvoarele Calde), spre finalul anilor 1840 – o epoca sangeroasa si foarte nesigura. Timp de mai multe decenii, inventivii razboinici ai tribului Apache sfidasera puternica armata a Statelor Unite. Dar supravietuirea triburilor Apache nu era amenintata doar de armata Statelor Unite, ci si de cavaleria mexicana, precum si de vanatorii de recompense, decisi sa distruga complet aceste triburi. Vanatorii de recompense primeau sume generoase pentru fiecare scalp de indian Apache adus in fata guvernului mexican, indiferent ca scalpul era al unui barbat, al unei femei sau al unui copil... De fapt, orice scalp cu par negru era o dovada suficienta. Ca urmare, asemenea “barbieri” profitori ajungeau sa stearga de pe suprafata pamantului sate intregi de indieni pasnici.
Insa triburile Apache erau alcatuite din razboinici innascuti, fiind cele mai crude triburi de indieni. Nici un alt trib nu se putea masura cu ei cand era vorba sa porneasca pe urmele unei victime sau sa lupte. Erau rapizi si abili, foloseau ca arme tactici-surpriza si chiar particularitatile tinutului in care luptau. In plus, aveau un avantaj clar asupra “fetelor palide” (colonistii albi): stiau unde se afla sursele de apa. Stiind ca apa potabila exista in subteran chiar si in cele mai ostile locuri, daca erau urmariti, una dintre tacticile lor era sa otraveasca sursele vizibile de apa. In acest fel, triburile Apache i-au ucis pe multi dintre dusmanii lor.
Lozen era sora mai mica a celebrului Victorio – un razboinic neinfricat care adesea cauta sa faca pace, in pofida provocarilor si inselatoriilor puse la cale de armata Statelor Unite. Prestigiul de mare luptator al lui Victorio se datora, in parte, si abilitatii acestuia de a ghici din ce parte se apropiau trupele mexicane sau americane. Ambuscadele sale erau atat de bine puse la punct, incat era ca si cum ar fi avut ochi peste tot. Din relatarile altor memri ale tribului, se pare insa ca arma secreta a lui Victorio era sora lui, Lozen. Legenda spune ca el chiar ar fi marturisit: “Lozen e mana mea dreapta.”
Cand Mangas a murit, Victorio a fost ales seful tribului Apache de la Warm Springs si a pornit la lupta impotriva cavaleriei Statelor Unite. Legenda spune ca Lozen isi putea folosi puterea in lupta pentru a prezice miscarile de trupe ale dusmanului. Datorita ei, razboinicii pe care ii insotea reuseau sa nu fie niciodata prinsi. Lozen era o femeie cu multe haruri: nu era doar un profet si un razboinic abil, ci stia si sa vindece diferite boli si sa moseasca femeile care nasteau.
In 1872, guvernul SUA a demarat campania de retinere a tuturor triburilor de indieni Apache la San Carlos. In repetate randuri, Victorio si sora sa Lozen au facut legamant de pace, cerand in schimb dreptul de a se intoarce si a trai pasnic la Ojo Caliente. In cele din urma, au reusit sa evadeze. Cavaleria Statelor Unite era decisa sa ii gaseasca si sa ii vaneze, dar Lozen a insistat sa se opreasca pentru a o ajuta pe una dintre femeile Apache care nastea... Victorio a fost ucis alaturi de alti 400 de oameni din trib.
Dupa moartea lui Victorio, Lozen a continuat sa lupte alaturi de un alt sef de trib, Nana. In cele din urma, si-a unit fortele cu oamenii lui Geronimo si a reusit sa scape de urmaritorii sai pana in anul 1886, cand s-a predat alaturi de ultimul grup de indieni Apache liberi. La varsta de 50 de ani, Lozen a murit de tuberculoza in tabara Mount Vernon din Mobile, Alabama. Lozen, prezicatoarea si razboinica triburilor Apache, a ramas in amintirea posteritatii pentru actele sale de curaj, dar si pentru clarviziunea cu care si-a indrumat poporul prigonit si l-a aparat in fata armatelor de colonisti din Arizona si Mexic.
Boadicea - Roscata rebela
„…Era foarte inalta, cu o statura inspaimantatoare si o privire crunta, iar vocea ii era aspra. O claie de par blond-roscat ii cadea pana in dreptul buzelor. Avea la gat un colier gros de aur. Purta o tunica in culori diferite, peste care era prinsa cu o brosa o manta groasa. ..”
Asa o descrie Cassius Dio pe Boadicea in ‘Istoria romana’. Nascuta aproximativ in anul 30 e.n., Boadicea s-a casatorit cu regele Prasutagus si a devenit regina icenilor (un trib de origine celtica, ai carui descendenti traiesc si astazi in regiunea Norfolk/Suffolk). Unii considera ca, de fapt, ea a primit numele de Boudiga dupa zeita celtica a victoriei, dar romanii i-au spus Boadicea.
Dupa invazia imparatului Claudius, in 43 e.n., cea mai mare parte a Angliei ajunsese sub stapanire romana. La vremea respectiva, procedura romana spunea ca, daca un rege vasal murea, romanii puteau ridica pretentii asupra pamanturilor acestuia. Prasutagus a incercat sa evite aceasta situatie lasand instructiuni precise ca, la moartea sa, pamanturile si averea sa fie impartite in mod egal intre familia sa (sotia sa Boadicea si cele doua fiice ale lor) si Roma.
Cand Prasutagus a murit, in 60 e.n., romanii au luat in stapanire averea si pamanturile acestuia. Boadicea a fost biciuita, fetele ei au fost siluite, iar nobilii iceni au devenit sclavi. Era prea mult pentru apriga regina. Ea s-a hotarat sa se razbune pe Nero si legiunile acestuia. Cu ajutorul triburilor invecinate, Boadicea a adunat o armata formidabila.
Cand guvernatorul roman, generalul Suetonius Paulinus, si trupele sale se aflau in Anglesey si in nordul Tarii Galilor, Boadicea a profitat de ocazie si a ars pana in temelii St Albans si Colchester. Regina razboinica si oastea ei au marsaluit apoi spre Londra, unde au ucis 10.000 de oameni. Incendiile starnite atunci au lasat urme care se mai vad si astazi: la aproape patru metri sub nivelul Londrei se afla un strat de pamant parjolit, cunoscut de arheologi sub numele de “Stratul distrugerilor Boadicei”.
Pe drumul de intoarcere din Anglesey, Suetoniu si trupele sale au ales un loc prielnic unde sa o astepte pe Boadicea. Padurea deasa le proteja ariergarda, iar in fata se afla un defileu ingust. Suetoniu se afla astfel intr-o pozitie in care trupele sale, desi coplesite numeric cu 10 la 1, erau in avantaj. Pana seara, 80.000 de iceni isi pierdusera viata, in timp ce romanii numarau doar 400 de victime.
In fata acestei infrangeri umilitoare, trufasa regina si-a pus singura capat vietii, golind un potir cu otrava. In prezent exista diferite ipoteze privind locul unde a fost inmormantata Boadicea - la Stonehenge; sub a opta platforma din King''s Cross, la Londra; sau in varful Dealului Parlamentului. Desi nu vom sti niciodata adevarul, un lucru este sigur: Boadicea va dainui in amintirea noastra ca eroina plina de curaj si cruzime care nu s-a dat in laturi de la nimic pentru a-si apara cultura si poporul.
Discovery.ro
