ZEUL OCEANELOR: SUBMARINUL

Primele teste s-au efectuat in 1851 si in 1898. Incepand din 1906 au fost construite submarine cu propulsie pe baza de motor Diesel, destinat deplasarii la suprafata si incarcarii acumulatorilor cu ajutorul carora functionau motoarele electrice care serveau la deplasarea sub apa. Aceste submarine aveau o raza de actiune de 80 de mile marine si puteau ajunge la o adancime de 170 de m. Perioada de-a lungul careia submarinele puteau ramane sub apa era limitata de rezervele de aer si de capacitatea acumulatorilor. In 1917 au fost construite submarine-crucisator care aveau o lungime de peste 90 de metri si erau dotate cu torpile. Submarinele germane utilizeaza in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial puteau atinge adancimi de 300 de metri. Datorita echiparii cu tuburi de alimentare cu aer, in 1943 submarinele germane puteau ramane sub apa timp de 24 de ore.Cele mai mari submarine sunt cele din clasa "Taifunului Rus", cu lungimea de 172 metri si latimea de 22,8 metri, capabile sa se scufunde la 500 metri adancime si sa navigheze cu aproximativ 30 noduri - adica 55 km pe ora! Fosta Uniune Sovietica a construit cel mai rapid submarin din lume, care atingea 83 kilometri pe ora, insa a fost produs un singur exemplar de acest tip. Exista si submarine micute, care transporta doar una sau doua persoane. Cel mai mic submarin din lume a fost construit de oamenii de stiinta din Australia si are doar 40 cm lungime. Se pare ca o companie americana construieste un "submarin zburator" fara echipaj uman, care ar putea fi lansat ca o racheta, de pe un "submarin-mama", la care s-ar putea intoarce ulterior.Toate submarinele, atat cele nucleare, cat si cele Diesel-electrice, imerseaza la fel. Cand se pregateste de scufundare, un submarin isi umple cu apa tancurile de imersiune pana cand vasul devine neutru din punct de vedere al portantei. Aceasta inseamna ca densitatea medie a vasului este aceeasi cu a apei din jurul sau, adica vasul nu pluteste si nici nu se scufunda. Pentru ca submarinul sa coboare, el este ghidat in jos cu ajutorul unor suprafete de imersiune. Acestea functioneaza ca niste carme, cu deosebirea ca ele controleaza miscarea de sus-jos a vasului, si nu dintr-o parte in alta.Daca un submarin trebiue sa faca o scurta vizita la suprafata, el urca orientandu-si in sus suprafetele de imersiune. Pentru a se intoarce la suprafata pentru o perioada mai lunga, un submarin foloseste in mod normal are comprimat pentru a expulza apa din tancurile sale de imersiune.Un submarin nuclear poate ramane sub apa luni in sir, de aceea trebuie sa contina depozite mari de hrana. Este esentiala si prezenta unui sistem de climatizare. Acesta mentine aerul la o temperatura confortabila, inlatura dioxidul de carbon expirat de oameni si il inlocuieste cu oxigen. Oxigenul este produs la bord prin folosirea unui curent electric pentru a decompune apa marii in componentele sale principale - hidrogen si oxigen. Apele reziduale se depoziteaza in rezervoare, care se pompeaza in apa din cand in cand.Apa marii se distileaza pentru a asigura echipajului apa de baut. Apa sarata a marii se fierbe, aburii produsi se racesc pentru a fi transformati in apa pura, stransa apoi in alt recipient. Sarea si alte impuritati raman in boiler.Cel mai grav lucru care se poate intampla unui submarin este avarierea carcasei. Aceasta este impartita in compartimente etanse, astfel incat doar sectiunile direct avariate vor fi inundate de apa. Daca sunt inundate prea multe sectiuni, submarinul se va scufunda. Un alt pericol este izbucnirea unui incendiu in compartimentul masinilor. Aceasta s-a intamplat cu mai multe submarine rusesti. In fiecare caz, vasul a reusit sa urce la suprafata, unde echipajul trebuie sa astepte interventia echipelor de salvare.Daca un submarin defectat nu poate sa urce la suprafata, dar este etans, stabil si sta pe fundul marii la o adancime nu foarte mare, atunci echipajul poate folosi trapele de salvare. Membrii echipajelor submarinelor britanice avariate folosesc o vesta de salvare asemanatoare cu o gluga pentru a urca la suprafata. Cand intra in turnul de salvare, membrul echipajului isi umfla vesta conectand-o la un dispozitiv de alimentare cu aer. Apoi, o data inundata, camera se deschide si membrul echipajului pur si simplu urca liber la suprafata, respirand normal in interiorul vestei de salvare.Echipajul unui submarin esuat la adancimile extreme ale oceanului nu se poate retrage prin aceasta metoda, deoarece corpul uman nu rezista la presiunea mare a apei. Singura cale de scapare este prin intermediul unui submarin in miniatura numit submersibil. Flota Militara SUA si Flota Militara Regala a Marii Britanii sunt ambele dotate cu submersibile de salvare. LR5, un tip folosit de flota militara britanica, este coborat in apa de pe un vas de la suprafata si apoi ghidat spre submarinul aflat in sinistru maritim. Un cos metalic, numit liziera de transfer, se potriveste la trapa de urgenta a submarinului si asigura echipajului o cale de a trece in submersibil pentru calatoria inapoi la suprafata.