O remarcabila poveste adevarata, bestseller international si o carte mult indragita, care indeamna la o reflectie adanca asupra unui trecut ce nu trebuie uitat.

In martie 2000, un geamantan a sosit la un centru educational despre Holocaust, pentru copiii din Tokio. Pe exteriorul lui, scria cu vopsea alba: Hana Brady, 16 mai 1931 si Waisenkind - cuvantul german pentru „orfan”.

Copiii care au vazut geamantanul au pus o multime de intrebari. Cine fusese Hana Brady? Ce se intamplase cu ea? Ei au dorit ca Fumiko Ishioka, custodele centrului, sa afle raspunsurile. Intr-o calatorie plina de suspans, Fumiko a cautat indicii in Europa si America de Nord. Misterul geamantanului a purtat-o cu 70 de ani in trecut, iar ea a descoperit cu oroare tragedia unei familii a carei viata fericita intr-un orasel cehoslovac a fost distrusa de invazia nazistilor.
Aceasta este povestea care a declansat succesul uimitor al Geamantanului Hanei. De la prima sa editie, in 2002, cartea a obtinut mai multe premii decat orice alta carte canadiana pentru copii din ultimii 30 de ani. A fost tradusa in zeci de limbi si a schimbat mii de vieti.

KAREN LEVINE este producatoare radio si a lucrat mai bine de 25 de ani la emisiunile postului CBC. A obtinut multe premii pentru documentarele ei, inclusiv doua Premii Peabody, considerate echivalentele Premiilor Oscar in industria radiofonica. Initial, Karen a creat Geamantanul Hanei ca pe un documentar radiofonic, pentru ca ulterior sa-l transforme intr-o carte. Dupa lansarea cartii, ea a fost invitata sa se intalneasca cu copii din Japonia, Australia, Franta, Germania, Anglia, Statele Unite si, bineinteles, din Canada. Locuieste la Toronto cu partenerul ei de viata si cu fiul ei.

CUVaNT - INAINTE
„O moarte timpurie este intotdeauna un eveniment foarte trist, si cu atat mai mult moartea unui tanar, a carui viata promite atatea pentru viitor. Exista multe istorii sfasietoare de pierderi ale potentialului uman in tragedia Holocaustului... in minte ne apare imediat Jurnalul Annei Frank, dar Geamantanul Hanei uneste intre ele mai multe lumi. Este relatarea remarcabila si emotionanta a felului cum curiozitatea copiilor japonezi a inspirat-o pe Fumiko Ishioka, profesoara la Centrul despre Holocaust Tokio, sa porneasca in anul 2000, la jumatate de secol dupa Holocaust, intr-o cautare epopeica, pentru a conferi „viata” unui nume care aparea pe un geamantan dat uitarii – unul dintre miile de geamantane confiscate in lagarul mortii de la Auschwitz.

In mod extraordinar, geamantanul acela modest le-a ingaduit copiilor din toata lumea sa afle prin intermediul Hanei povestea teribila a celor intamplate si in acelasi timp sa-i indemne sa tina seama de avertismentele istoriei. Povestea Hanei ne reaminteste tuturor sa fim mereu vigilenti fata de neomenie, prejudecati, intoleranta si consecintele teribile ale tacerii, indiferentei si apatiei.

Cartea aceasta va fi un instrument util pentru profesorii din Africa de Sud, care predau unor copii foarte indepartati in timp si spatiu de evenimentele groaznice ale Holocaustului. Nimeni nu poate pricepe cu usurinta persecutarile si mortile a milioane de oameni. Putem intelege dimensiunile tragediei numai prin intermediul povestilor personale. Hana a provenit dintr-o familie obisnuita de evrei si, ca orice fata, a avut sperantele sale modeste si visuri de viitor. Viitorul acela i-a fost insa negat, pur si simplu din cauza originii, nu pentru vreo fapta a ei sau a parintilor ei.



Tinerii de aici, din Africa de Sud, vor putea sa se identifice cu visurile Hanei si sa recunoasca legile discriminatorii votate impotriva familiei ei, sa recunoasca excluderea ei din societate, intemnitarea parintilor si necesitatea asumarii de responsabilitati proprii adultilor cu mult inainte ca asa sa fi fost firesc. Toate acestea vor rezona cu tinerii sud-africani, pe masura ce ei vor invata despre propria lor istorie plina de suferinte.

Luptandu-ne cu greutatile nascute din cladirea unei Africi de Sud noi, cartea aceasta ne va ajuta sa ne amintim ca toti oamenii trebuie sa fie pretuiti si considerati valorosi, indiferent de deosebirile dintre ei, si ca, doar prin aceasta atitudine, vom crea finalmente o societate mai omenoasa si mai dreapta.

Hana si-a dorit sa devina profesoara. Cu certitudine, prin cartea aceasta micuta, visul ei s-a realizat.”

(Arhiepiscop Emeritus Desmond Titu, presedinte al Fundatiei sud-africane pentru studiul Holocaustului)