Interviu arh. Dr. Cristian Drughean, prorector Universitatea de Arhitectura Bucuresti: ?Studentii din afara sunt mult mai maturi in alegerea profesiei?

11 Mai 2015, 00:00

A absolvit Facultatea de Arhitectura „Ion Mincu” (actuala Universitate de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” din Bucuresti) in urma cu 40 de ani. Intre timp, Romania s-a descotorosit de regimul comunist si a schimbat patru presedinti, iar fostul student la Arhitectura, Cristian Drughean a devenit actualul arh. Dr. Cristian Drughean, prorector UAUIM Bucuresti.

Cum ii vede fostul student devenit intre timp prorectorul institutiei in care s-a format, pe actualii studenti la Arhitectura, ce diferente majore exista intre studentii nostri la acest profil si cei din afara, cum se justifica numarul de locuri scoase la concurs de aceasta facultate in prezent, in raport cu necesitatile pietii muncii, dar si ce amintiri pregnante pastreaza in minte din anii studentiei sale, aflati din randurile de mai jos:

1. Ati absolvit Facultatea de Arhitectura in anul 1975. Cam cati noi studenti intrau atunci la Arhitectura intr-un an, comparativ cu cei cateva sute admisi in prezent?

Arh. Dr. Cristian Drughean: In 1975 exista, la nivel national , o unica Facultate de Arhitectura "Ion Mincu", cu cca. 150 de absolventi anual. In prezent suntem Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu" , avand in componenta 3 facultati si anume: Facultatea de Arhitectura cu 250 de absolventi/an, Facultatea de Urbanism si Peisagistica cu cca.75 de absolventi/an si Facultatea de Arhitectura de Interior cu cca.50 absolventi/an. La nivel national mai functioneaza facultati de stat de arhitectura in orasele Iasi, Cluj si Timisoara.

2. In ce masura numarul de locuri scoase la concurs acum de Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” din Bucuresti este justificat de nevoile pietii muncii din acest domeniu?

Arh. Dr. Cristian Drughean: Numarul de locuri (studenti buget si studenti cu taxa de studii) considerat necesar, este analizat intr-un dialog cu Ordinul Arhitectilor din Romania, care detine situatia pietii muncii si aprobat de Ministerul Educatiei Nationale..

3. De ce ati ales la vremea respectiva sa urmati aceasta facultate? Ce vise si aspiratii se ascundeau in spatele dorintei de a fi student la arhitectura?

Arh. Dr. Cristian Drughean: Nu mai tin minte care au fost aspiratiile ascunse in spatele dorintei de a fi arhitect. Posibil un automatism al unui traseu vocativ: scoala elementara de arte, liceu de arte "Nicolae Tonitza" si presiunea parintilor de a deveni arhitect, in ciuda dorintei mele de atunci de a deveni student la Institutul de Arte "Nicolae Grigorescu". Pot afirma insa ca n-am regretat niciodata alegerea facuta.

4. Care este principala motivatie a tinerilor de astazi pentru a urma aceasta facultate?

Arh. Dr. Cristian Drughean: Daca pasiunea a fost principala motivatie a generatiei mele, in prezent ea a fost partial inlocuita de curiozitatea fata de brand-ul Ion Mincu si pragmatismul zilelor noastre, pasiunea si daruirea reala fiind intalnita mai rar. Exista un procent (minor ) de retrageri de la aceasta universitate, fapt neintalnit in studentia mea, ceea ce se explica printr-o analiza insuficient de profunda a propriilor posibilitati, fata de cerintele acestei meserii.

5. Studentii de azi la Arhitectura se plang ca aceasta facultate este cam scumpa. Ce cheltuieli suplimentare suporta un student la aceasta facultate fata de cei de la alte facultati?

Arh. Dr. Cristian Drughean: Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu", in afara de cei 150 de ani de existenta, este singura universitate din sud-estul Europei care a primit acreditarea RIBA (Royal Institute of British Architects). Aceasta acreditare faciliteaza angajarea ca arhitect in spatiul european, fara alte atestari.UAUIM "Ion Mincu" este un loc de studiu de elita, vocativ, care implica unele sacrificii, inclusiv financiare. Greu de definit cheltuielile suplimentare, dar, spre deosebire de alte facultati, aici exista o serie de activitati educationale care solicita investitii financiare ca de exemplu procurarea materialelor - cateodata scumpe - pentru etapele de studiu si finalizare a proiectelor (editarea planselor si executia machetelor de studiu si prezentare).

6. Traiti zi de zi in mijlocul studentilor, viitori arhitecti. Ati fost la randul dvs. unul dintre ei. Ce diferente vedeti intre studentii de azi si cei din generatia dvs.? Ma refer la cat de motivati sunt sa invete, cat de pasionati, cat de implicati, talentati etc sunt studentii de azi comparativ cu cei cu care ati fost dvs. coleg...

Arh. Dr. Cristian Drughean: Cred ca diferentele sunt mari la nivel de implicare, intre generatia mea si cele actuale. Lipsa unor tentatii externe universitatii si a unui sistem coercitiv, datorate sistemului social de atunci, te impingeau la o participare mult mai intensa in viata universitara de zi cu zi, in sensul ca eram mai pasionati de studiu academic, de activitatile in comun cu alti colegi, din cadrul facultatii: club A, echipe studentesti de sport care au disparut in prezent din viata universitatii, etc. Se crea o camaraderie marca Ion Mincu, care astazi, pare ca a disparut, in conditiile unei democratii care ofera tentatii care distrag, cateodata, atentia de la frumusetiile vietii universitare.

7. Studentii de astazi sunt tot mai revoltati de sistemul de invatamant din Romania, in ce masura le dati dreptate? Considerati ca cel de care ati beneficiat dvs. in anii studentiei a fost mai bun? Argumentati va rog!

Arh. Dr. Cristian Drughean: Facultatea de Arhitectura Ion Mincu, inainte de 1989, a fost o facultate de elita. In prezent UAUIM se bucura de acreditari EUA si RIBA, acreditari care recunosc valoarea ridicata a invatamantului in aceasta universitate. Studentii nostri constientizeaza dificultatea drumului educatiei universitare pe care il au de parcurs, iar inerentele nemultumiri ale unora dintre ei, se rezolva prin dialogul dintre studenti / reprezentantii lor si cadrul didactic responsabil, aceste nemultumiri fiind minore, ajung rar la nivelul conducerii. Sistemul de invatamant de care am beneficiat noi, in cadrul facultatii de arhitectura inainte de '89 a fost creat de arhitecti formati, educati, intr-o perioada - cea antebelica - in care valorile si standardele unor dascali erau mai ridicate decat cele din perioada comunista. Perioada pre'89, nu a reusit sa altereze insa principiile si valorile educatiei invatamantului de arhitectura

8. Ca profesor, ati avut ocazia sa predati pentru o perioada studentilor din Lausanne, Elvetia. Care sunt cele mai pregnante diferente pe care le vedeti intre studentii de la noi si cei din afara?

Arh. Dr. Cristian Drughean: Studentii din afara sunt mult mai maturi in alegerea profesiei. Aceasta alegere este un business care ii ofera siguranta unui parcurs dorit in viata. Dorinta de a urma o anume facultate, implica de multe ori plata unor taxe si cheltuieli substantiale, sume pe care viitorul student le imprumuta, trebuind sa le restituie bancilor intr-un termen stabilit si asumat. Ceea ce creeaza o responsabilitate majora.

9. Dupa experienta traita in Elvetia ati incercat sa schimbati ceva la modul in care va raportati la studentii romani, in modul de predare, etc?

Arh. Dr. Cristian Drughean: Incepand cu anul 1990, UAUIM a avut si are profesori invitati, care au fost/sunt participativi la remodelarea si imbogatirea curriculei universitare. De asemenea, la finalul studiilor, sustinerea proiectului de diploma in vederea obtinerii statutului de arhitect, se face in prezenta unor profesori invitati, din strainatate, personalitati in domeniu, ambele fiind cerinte obligatorii pentru evaluatorii RIBA ( evaluarile se fac din 4 in 4 ani :1998/2001/2007/2012).

10. Studentii de la Arhitectura trebuie sa faca, asemeni mai tuturor studentilor, practica. Ce amintiri va vin in minte acum din timpul perioadelor de practica din studentie?

Arh. Dr. Cristian Drughean: Cea mai aspra amintire se refera la o perioada de practica, care nu a avut nicio legatura cu specificul facultatii, si care s-a desfasurat in Balta Brailei ( pe o insula), la munci agricole, perioada - initial programata pe 30 de zile - a durat numai 10, fiind finalizata cu o perioada de spitalizare de 30 de zile, urmare a unei dezinterii severe, care a lasat urme permanente.

11. Studentii de la Arhitectura puteau calatori in afara tarii pe vremea lui Ceausescu, cand putini romani beneficiau de acest „privilegiu”. Ce experiente ati trait in afara tarii in acei ani?

Arh. Dr. Cristian Drughean: Calatoriile in strainatate ale tuturor romanilor- printre care si studenti - erau o raritate, iar eu personal nu am putut iesi din tara in timpul studentiei. In anul 1986 insa, am participat impreuna cu un colectiv, la concursul "Muzeu de arhitectura in Belgia" si am castigat premiul "Eternit" fapt care ne-a adus o bursa Andrea Palladio, in Italia, de care am putut beneficia in anul 1988, alaturi de 8 colegi, cadre didactice si 10 studenti arhitecti. Fiind prima excursie in Occident si, mai ales, ca arhitect intr-o tara ca Italia, o tara cu atatea repere arhitecturale valoroase, este greu de exprimat emotia resimtita in cele 5 saptamani de bursa, petrecute in sac de dormit si cu rucsac in spate.

12. Care a fost cea mai puternica impresie care v-a ramas in minte din timpul acestor experiente?

Arh. Dr. Cristian Drughean: Am fost coplesit, in primul rand ca arhitect, de enormul patrimoniu universal al Italiei, pe care il studiasem, dar acum puteam sa-l vad pe viu. Probabil voi scrie o carte, odata iesit la pensie, despre acest contact cu o lume libera, cu valori inestimabile pe care si le respecta.

13. Cum se organizeaza stagiile de practica ale studentilor de la Arhitectura acum? Studentii sunt trimisi in anumite locuri de facultate sau fiecare trebuie sa se intereseze pe cont propriu de locul de desfasurare al stagiului de practica?

Arh. Dr. Cristian Drughean: Pe parcursul celor 6 ani de studiu, exista diferite forme de practica. Studentii anilor 1-2, au posibilitatea sa faca deplasari, in colectiv, de documentare, in perioada de practica in Turcia, Grecia, Italia cu autocarele inchiriate de UAUIM. In anul 3 se organizeaza excursii de documentare in Italia, anul acesta punct final al traseului a fost Londra. Itinerariul se concepe in asa fel incat sa fie vizitate cat mai multe din obiectivele valoroase ale arhitecturii europene. Aceste excursii firesti acum, erau glumele preferate ale unuia dintre valorosii arhitecti, profesori si rectori ai anilor '70, Ascanio Damian, intr-o perioada in care o excursie in Bulgaria era un eveniment ravnit. Anii 4-5 au practici care se desfasoara sub patronajul departamentului Istoria si Teoria Arhitecturii; se fac vizite urmate de analize si relevee, a unor obiective valoroase din patrimoniul national arhitectural. Anul 6 are obligatia de a activa timp de 3 luni in biroul de arhitectura din tara sau din afara, locurile de efectuare a practicii fiind obtinute prin aplicari individuale sau prin conventii ale Institutului.

14. Studentii de la Arhitectura pot schimba la propriu imaginea lumii. Cand ati simtit cel mai pregnant acest sentiment de-a lungul carierei dvs?

Arh. Dr. Cristian Drughean: Acest lucru se simte prin realizarile unor fosti studenti arhitecti: concursuri nationale si internationale castigate, angajarea lor ca asociati sau chiar parteneri la birouri de arhitectura cu prestigiu (ma opresc aici la fratii Maximilian si Daniel Zielinski, in prezent parteneri la unul dintre cele mai mari si prestigioase birouri londoneze si europene, ale celebrului arhitect Sir Norman Foster.)

15. Ati lucrat o perioada de timp in Arabia Saudita unde ati avut oportunitatea la un moment dat de a castiga foarte multi bani. De ce ati refuzat aceasta oportunitate si ati ales sa va intoarceti in tara?

Arh. Dr. Cristian Drughean: Am lucrat in Doha, Qatar si consider ca a fost o perioada privilegiata profesional, pentru un arhitect venit si pregatit in estul Europei, devenit acolo director de design a unei firme de succes "Golf Design". Spatiul cultural diferit de cel european si oportunitatile profesionale imaginate in Romania, m-au determinat sa intrerup colaborarea. Acum ma gandesc, de multe ori, daca am facut bine...

Foto: basicallyuseful.com

Otilia Caraza