Dupa 6 ani in care nu publica nimic in volum, in 1979 Italo Calvino scoate la lumina romanul Daca intr-o noapte de iarna un calator, in care face elogiul "placerii de a citi", dupa cum afirma el insusi. Protagonistul romanului este Cititorul.

Afland de noul roman al lui Italo Calvino, Cititorul intra in prima librarie, de unde isi procura un exemplar. Problema pe care o intampina este aceea ca exemplarul nu este bun. Se repeta aceleasi 32 de pagini, ceea ce face lectura imposibila. Cititorul porneste in cautarea restului de roman, dar ajunge sa inceapa a citi 10 romane, fara a termina nici unul. Se trezeste aruncat intr-o retea incurcata de intrigi, la care participa profesori universitari, traducatori-spioni, politii nationale, grupari revolutionare si contrarevolutionare.

Cartile pe care incearca sa le citeasca sunt refacute si contrafacute intr-o continua actiune de mistificare a realitatii si a literaturii. Ajunge sa intalneasca si un scriitor aflat in criza de inspiratie, care isi propune sa scrie un roman despre Cititor si aventurile sale. Si, pentru ca povestea sa fie si mai interesanta, Cititorul o intalneste si pe Cititoare, alaturi de care intra in actiune, ca in povestile din antichitate: "trecand prin toate probele, eroul si eroina se casatoreau sau mureau".

Sunt conturate in text numeroase modele posibile de lectura a cartilor, dar si modalitati de scriere a lor. Se incearca gasirea unor semnificatii ascunse atunci cand ele sunt la vedere, se propun perspective asupra interpretarii sau a analizei literare. Este prezent personajul Necititor, care intrebuinteaza cartile in cu totul alta directie, fara a fi un Anticititor. Unele voci au declarat ca este vorba despre un roman total. Un roman despre cum se poate scrie si, in acelasi timp, citi un roman. Un roman despre Autor si Cititor si despre dilemele care ii incearca pe amandoi la un moment dat.