M-am nascut intr-un oras de provincie, asa ca pana in octombrie anul trecut am trait `experienta Bucuresti` prin vizite scurte, plimbari in magazine, mers la teatru sau la opera.

Eram incantata de capitala noastra si abia asteptam sa o `cunosc` mai bine, sa merg in toate parcurile, teatrele, cinema-urile, cafenelele. Erau, desigur, persoane care avea pareri diferite de ale mele-e prea aglomerat, murdar, e mai frumoasa studentia in alte orase. Dar, dupa un an de stat in acest oras, si, ca sa folosesc cuvintele mamei mele,-Nu se numeste studentie daca nu e la Bucuresti.

Inca exista oameni care sa ma contrazica in ceea ce priveste Bucurestiul si lor le recomand cartea Strazi vechi din Bucurestiul de azi. In ordine alfabetica, in forma unui dictionar , cartea prezinta istoria denumirilor starzilor vechi din Bucuresti, strazi pe care trecem in fiecare zi, grabiti sau neinteresati, destinatii reduse de multe ori la un nume si un numar. Ioana Parvulescu, autoarea a unei carti despre acelasi oras-Intoarcere in Bucurestiul interbelic-scrie in introducere: Strazile sunt facute din case, oameni si amintiri. Si din pasi. Acesta este Bucurestiul pasilor nostri: il puteti strabate in cateva ore. Fara, macar, sa va murdariti pantofii de praf”. Este o lectura fascinanta, am citit cartea dintr-o rasuflare. Cele 400 de imagini ce insotesc textul ne arata cum era Bucurestiul de altadata, cum este el acum. Sa faci un tur al Bucurestiului cu ochii mintii este extraordinar, dar cand a trebuit sa arat unui grup de studenti straini orasul, cartea m-a ajutat foarte mult: nu numai informatiile au fost interesante, dar imaginile inca existau in mintea mea si parca vedeam masinile vechi trecand prin fata cladirilor din sticla.

Sunt una dintre persoanele indragostite de Bucuresti. Nu este cel mai grozav oras din lume, dar istoria si mai ales amintirile ii dau o energie extraordinara, o parte din ea regasindu-se si in aceasta carte.