Din nefericire, am avut nesansa (din neglijenta medicilor) sa ma nasc cu tetrapareza spastica extrapiramidala (nu-mi pot folosi mainile si picioarele, iar miscarile sunt necoordonate). Cu toate suferintele prin care am trecut, si credeti-ma nu au fost putine, am luptat din rasputeri sa fac tot ceea ce face un om normal pentru ca ma consider si sunt un om normal cu drepturi egale ca ceilalti tineri de varsta mea.
Din pacate, datorita acestei boli am fost nevoita sa incep scoala foarte tarziu - adica la 15 ani. Deoarece pana atunci nu era aprobata legea privind scolarizarea la domiciliu, iar eu umblasem mai mult prin spitale, abia acum, la 25 de ani sunt clasa a-XII-a la liceul Economic din orasul meu. In toti acesti ani am fost premianta luand numai premiul I si pot sa spun ca am facut eforturi foarte mari pentru a putea ajunge unde sunt acum.

La varsta de 18 ani in urma vizionarii unui film despre un baiat cu aceeasi boala ca a mea, am fost foarte impresionata de acel baiat care picta cu piciorul. De atunci am inceput sa fac singura exercitii de scris. Abia peste un an de munca intensa, am inceput sa scriu la calculator cu piciorul stang, singurul pe care il pot folosi. Pana acum am invatat acasa, dar ma sperie cumplit gandul de a invata la un IDD si ma intreb: Ce se va intmpla oare cu mine mai departe?
Imi doresc foarte mult ca dupa terminarea liceului sa pot urma o facultate, dar nu la distanta deoarece sunt o fire sociabila si nu vreau sa stau acasa si doar sa primesc cursurile prin internet. Aceasta lipsa de comunicare m-ar face sa ma simt intr-adevar un om bolnav, un om inchis care a luptat o viata intreaga degeaba, iar eu nu vreau asta. Vreau, ca orice tanar de varsta mea sa-mi pot construi un viitor.
Dupa cum stiti, la noi, persoanelor cu disabilitati le este mult mai greu sa-si creeze un viitor datorita mentalitatii gresite a societatii, iar parintii nu ne vor putea ajuta toata viata. Asa ca, va rog din tot sufletul sa ma ajutati daca se poate sa obtin o bursa de studii in strainatate (pentru ca acolo am auzit ca exista internate cu personal calificat pentru ingrijirea persoanelor cu handicap) pentru a-mi continua studiile in conditii de frecventa normala.
Eu vreau sa-mi continui studiile oriunde (in tara sau in strainatate) este posibil sa frecventez la zi, cursurile unei facultati. Acesta este motivul memoriului si demersurilor pe care le-am facut pana acum fundatiei dumneavoastra. Cred ca este foarte important sa va spun ca, chiar daca am un handicap (sunt mai putin inzastrata decat altii), eu exist, lupt si cred ca trebuie sa lupt in continuare ca sa simt ca exist! Pe Anca o puteti contacta la: ancamaria_botoi@yahoo.com
Va multumesc,
Anca Maria BOTOI,