Despre invatamant se spunea, si inca se mai spune ca este extrem de valoros pentru ca pregateste viitorul tarii. Ne strambam totusi din nas si ridicam din sprancene la auzul acestor afirmatii, sau, pur si simplu ne bufneste rasul. Haz de necaz - astfel poate fi descrisa starea actuala a invatamantului din Romania, atat de plin de “bube” incat pentru cei mai multi dintre noi, viitorul e dincolo de granite.
Problemele din invatamant sunt in mare parte probleme generale ale societatii romanesti, ceea ce confirma faptul ca, cele doua se reflecta reciproc. Iar situatia din universitati nu e deloc roz, orice s-ar spune.
Dotarile moderne si aerul conditionat (si astea doar pe ici pe colo) nu suplinesc dorinta unora de a invata si nici nu indulcesc sistemul de invatamant deficitar din cap pana-n picioare. Toti se plang de lipsa de viziune, incompatibilitatea planificarii si a programului de invatamant cu cerintele de pe piata muncii, de slaba pregatire practica, de lipsa de flexibilitate si de promovarea unor principii care daca erau vechi acum 30 de ani, ce sa mai vorbim in prezent. Majoritatea cadrelor didactice stiu doar sa predea. Adica sa faca transfer de informatii si sa pretinda celor pe care-i instruiesc sa memoreze si sa reproduca apoi cunostintele, cuvant cu cuvant, daca se poate. Rezultat recompensat, de altfel, cu nota maxima, sau cu nepromovarea anului universitar, dupa posibilitati si „orientari”.
Despre faptul ca studentul roman va merge la facultate doar pentru a face act de prezenta si pentru o diploma oarecare nici nu mai incape vorba. Diploma este de altfel, cheia catre o cariera de top..cel putin in Romania. Pentru ca reciproca in strainatate nu va fi valabila atata timp cat diplomele de la noi nu vor fi recunoscute.
Programe scolare extrem de invechite, cadre didactice plictisite, coruptie si dezinteres vizibil cu ochiul liber – in aceste coordonate se scalda in prezent invatamantul de stat de pe la noi, transformat intr-unul de genul „fara frecventa“, majoritatea studentilor cunoscandu-si profesorii abia la examene.
Ne place sa ne laudam cu numarul ridicat al tinerilor supradotati. Avem, intr-adevar, campioni internationali la matematica, fizica, chimie, informatica sau limbi straine; majoritatea acestor tineri aleg insa sa nu-si urmeze vocatia in tara noastra. Nu sunt oare motivele destul de clare?
Sansele ca un student roman sa poata face „carte” sunt atat de slabe incat demobilizeaza din start. Invatamantul e plin de gauri, si inca de unele, daca nu greu, ireparabile. Un student va dori degeaba sa invete. Sa se specializeze sau sa isi aleaga domeniul strict de studii si profesorul indrumator. Dezinteresul fata de astfeli de preocupari este mult pre mare. Nu se pune problema de evolutie in acest sens, avand in vedere ca, la standardele pe care ni le pretindem, la o privire mai atenta, ne putem situa lejer, la zeci de ani distanta fata de invatamantul european. Degeaba...
