MERITA SA FII VOLUNTAR IN ROMANIA?

calendar_month 16 Oct 2007, 00:00
Mihaela Radulescu le-a impartasit studentilor cateva din experientele sale de voluntariat si recompensele pe care le aduce aceasta activitate. Extrem de naturala si deschisa, Mihaela Radulescu le-a dezvaluit studentilor cantitatea de sentimente pozitive si pofta de viata pe care numai o astfel de activitatea ti le poate aduce. Mentionez aici unul dintre exemplele pe care le-a oferit studentilor si pe care il consider relevant in contextul voluntariatului: constructia unei case pentru oamenii nevoiasi. Asa cum spunea si Mihaela, caldura care iti invadeaza sufletul stiind ca ai construit ceva pentru cineva si ca acel ceva va ramane marturie palpabila de-a lungul timpului, este inegalabila.
De asemenea, Mihaela Radulescu le-a explicat participantilor rolul unei persoane publice in activitatea de voluntariat si greutatea pe care o poate da. A subliniat importanta compatibilitatii dintre personalitatea unui om si mediul in care doreste sa voluntarieze. Nu am facut voluntariat, dar sunt de acord cu una dintre afirmatiile ei, transpusa in lumea mea. Si anume ca lucrurile facute pentru ceilalalti, fara sa astepti o recompensa materiala, te disciplineaza, te fac sa renunti la acele lucruri banale din viata ta si lipsite de stralucire care iti ocupa inutil timpul.
Ideea ca voluntariatul este un veritabil boomerang in viata unui om a fost sustinuta si de Dragos Bucurenci, desi a inaintat afirmatia ca voluntariatul devine o moda. Dragos Bucurenci a vorbit despre voluntariat din perspectiva profesionala. A explicat studentilor de ce o astfel de activitate cantareste mult intr-un CV si de ce ar trebui sa aleaga voluntariatul in locul unui job. Asa cum apreciaza el, in cadrul unei activitati de voluntariat, ai ocazia sa te implici exact in domenii care te definesc, ai ocazia sa te dezvolti in mediul in care vrei sa faci cariera. In acest timp, studentii care aleg sa ia un job, trebuie sa faca la inceput compromisuri, sa accepte slujbe nu neaparat valoroase si provocatoare profesional, pentru a putea adauga experienta in propriul CV.
Dragos Bucurenci se declara un adept convins in voluntariatul pentru mediu, iar actiunile inteprinse de acesta in proiecte ca „Salvati Delta” sunt deosebit de relevante. Relatarea expusa de Dragos Bucurenci care si-a lasat amprenta asupra gandurilor mele a fost cea despre copii voluntari din Maramures. Daca in Bucuresti incepem sa vorbim de voluntariat ca o necesitate, ca activitate inerenta care genereaza sentimente previzibile, acolo in inima muntilor, coordonatele capata alte perspective. Zambetul vine din adancul sufletului si este atat de puternic si de incarcat, incat ii molipsesti si pe cei din jurul tau. Acolo nu te plangi de multitudinea sau dificulatea sarcinilor, ci le astepti ca pe noi provocari, ca pe oportunitati sa te autodepasesti.
Lucian Mandruta a fost cel care a echilibrat balanta in cadrul debate-ului. Daca Mihaela Radulescu a expus dimensiunea emotionala a voluntariatului, iar Dragos Bucurenci s-a axat pe partea profesionala, Lucian Mandruta a combinat ambele viziuni in fraze care au constituit deliciul participantilor. A scos la iveala numeroase alte activitati care ii preocupa pe tineri in defavoarea voluntariatului, dar a fost de acord ca vine timpul in viata cand vrei sa te dedici si altor activitati decat propria bunastare. I-a indemnat pe tineri sa iubeasca, sa se distreze, dar odata implicati in voluntariat, sa fie dedicati si responsabili.
Traim intr-o lume cu un grad superlativ de materialism si pragmatism. O
discutie despre a fi sau nu voluntar era necesara. Trendul ii determina
pe tineri sa caute innebuniti un loc de munca, si nu neaparat din
necesitatea de a avea mai multe randuri scrise la Experienta in CV, ci
pentru bani. Unii din nevoi, cei mai multi pentru faima sau
greutate si implinire materiala. Voluntariatul trece dincolo de aceste
bariere si iti ofera recompense emotionale, adica neperisabile.

Noutati




