"Unii profi ne legitimeaza la examen. O sa punem poza mea pe carnetul tau, ca sa nu fie nici o problema. Colegii nu o sa te dea de gol. Doar de-aia suntem colegi, nu?" - Sebi, patronul S.C. "Impass" S.R.L.
"S.C. Impass S.R.L. - ofer job part-time pentru cei care pot sa sustina examenele la Politehnica - Electrotehnica, materii de anul 3 si 4, in locul meu. Plata - de la 100 RON pe examen, in functie de dificultate. Conditii necesare: sa fie student la Politehnica sau care a terminat Politehnica, de preferat Electrotehnica. Plata pe examen."
Langa inedita oferta de job, postata pe internet, sunt adaugate toate datele de contact necesare pentru ca soli?citantul sa isi gaseasca "angajatul" de care are nevoie in sesiune, care e pe cale sa inceapa. Sebi, personajul real din spatele firmei cu nume sugestiv, student in anul IV la Electrotehnica, are vreo sase restante din anul III, plus materiile de anul acesta.Se as?tepta sa fie contactat. La firescul cu care decurge dialogul, e usor de presupus ca lucrurile de genul asta nu mai sunt o noutate pentru nimeni: "Esti al doilea care ma suna. O sa iti spun zilele astea ce examene am, cand sunt. Te decizi la care poti sa vii. Am nevoie de ajutor la Dispozitive si Circuite Electronice (DCE). L-am picat, pentru ca nu am dus un proiect la timp. Sa vorbesc cu profu', sa vad daca ma primeste in restante. Fac cu Stanciu, unu' batran si comunist. Nu merge cu spaga la el. Si laboratorul tot cu el il fac. Nu vreau nota mare, vreau doar sa trec. Mai fac si cu Covrig, cu Notzinger. Sunt mai multi, dar nu prea ii stiu."
Crezand ca vorbeste cu un alt politehnist, Sebi explica exact cum s-a gandit sa il fenteze pe profesor pentru ca acesta sa nu isi dea seama ca altcineva sustine examenul in locul lui. Desi e prima data cand face asta, a avut de la cine sa se informeze cum decurg treburile: unii dintre colegii lui sunt cunoscatori in materie.
"Unii profi ne legitimeaza la examen. O sa punem poza mea pe carnetul tau, ca sa nu fie nici o problema. Colegii nu o sa te dea de gol. Doar de-aia suntem colegi, nu?" Plata e si ea bine calculata. Nu se dau banii la intamplare, ci sunt calculati in functie de numarul de credite, pe care il are fiecare examen. "Sunt examene de la 3 la 7 credite. Un milion pentru alea mai usoare, de 3 credite, si 2 milioane pentru cele de 7 credite. Asa m-am gandit eu... Decat sa dau banii astia la facultate, mai bine asa." Lejeritatea cu care e dispus Sebi sa dea milioane de lei se explica prin faptul ca lucreaza. Deci are de unde da. "M-am angajat si am gasit alte chestii care sa-mi ocupe timpul si nu am mai avut timp de facultate. Asta e. Trebuie terminata si facultatea asta." Nu i-a trecut prin cap sa verifice, in vreun fel, daca studentii care s-au grabit sa ii sara in ajutor chiar au cunostintele necesare pentru a trece examenele. Merge pe incredere. "Iti dau si cursurile, poate mai inveti ceva. Nu fac nici o triere pentru cei care vor sa ma ajute. Fiecare alege un examen din lista. Merge la care vrea. Numai sa fie bine si sa il ia, sa nu ma incurce." Nu are de gand sa lase tot greul pe umerii colegilor. Mai face si el referate, spera sa se pregateasca pentru vreo 2 examene, desi nu este foarte sigur. Colaborarea se prevede, deci, de durata. Doar mai e o sesiune si in vara... Dincolo de latura usor ilara a problemei, lucrurile sunt, de fapt, grave. Cum ramane cu pregatirea reala? Unde sunt diplomele care sa demonstreze, cu certitudine, cunostintele unui tanar? Ce fel de relatii au profesorii cu studentii, daca nici macar nu isi dau seama ca nu se prezinta la examen cine trebuie? Greu de crezut ca lucrurile astea nu se cunosc. Toata lumea inchide ochii si nici macar nu se mai stie cine pe cine fura.
