De cativa ani, guvernul Republicii Moldova nu mai semneaza niciun acord in ceea ce priveste schimbul de studenti. Totusi, Romania continua sa "sprijine" financiar elevii si studentii, chiar daca pe an ce trece numarul lor scade si procesul decurge tot mai anevoios. Imi este greu sa inteleg gestul.
Fiind admisa la Universitatea Bucuresti in primul an de studii a trebuit sa-mi asigur singura cazarea. Aceasta era conditia. aStudentilor basarabeni nu li se ofera camin.a
A fost prima problema si cea mai grava in momentul acela.
Nu stiu cum isi imagineaza situatia cei care distribuie locurile in camine, dar in cazul meu a fost grava.
Dupa ce mi-am dat seama ca nu merita sa insist pe la usile decanului, am inceput sa cumpar ziare cu tot felul de anunturi. Peste o saptamana ma aflam in una dintre cele mai dificile situatii de pana atunci. Stateam intr-un camin la un amic si peste 2 zile trebuia sa plec de acolo.
Sunam pe la agentii, dar pretul garsonierelor crescuse foarte mult la inceputul lui octombrie. Nu-mi permiteam sa platesc 170 de euro pe luna. Astfel am reusit sa cunosc tot Bucurestiul, penduland de la un prieten la altul.
Abia pe la sfarsitul lui noiembrie am gasit un apartament la capatul orasului. Pana la facultate faceam mai mult de o ora, dar macar aveam unde sta. Urma etapa - trebuia sa-mi adun bagajele de la toti prietenii. Cate o geanta in fiecare colt al Bucurestiului.
Intre timp aparuse o alta problema. Trebuia sa-mi legalizez sederea la Autoritatea pentru Straini, iar pentru asta aveam nevoie de contract de inchiriere, eu insa in acea perioada nici nu-mi gasisem adapost. Pana la urma am rugat pe cineva sa-mi faca acel contract, asumandu-mi toate cheltuielile .
Pe 6 decembrie m-am mutat in aparamentul pe care l-am inchiriat impreuna cu 3 colege.
Acum aveam unde sta, dar nu mai aveam bani. Dupa ce am luat toate examenele din iarna si am vazut ca ma descurc la facultate, am decis sa ma angajez.
Aici a aparut o alta problema. Nu aveam cetatenie romana. Nu stiam in acel moment ca pot lucra part-time fara ca firma care ma angajaza sa plateasca pentru mine impozite ca pentru un cetatean strain.
Am fost la cateva interviuri, dar de fiecare data eram intrebata daca am cetatenie. La un moment dat obosisem si chiar ajungeam sa ma intreb, de ce nu am ramas la Chisinau?
Imi placea la facultate, dar cu 139 de Ron pe luna nu puteam nici macar sa supravietuiesc.
La un moment dat ma tenta ideea sa ma implic in vreun proiect si sa plec sa studiez un an in alta tara, dar iarasi o problema, toate concursurile erau disponibile doar pentru cetateni romani si eu nu eram unul.
Partea buna este ca intr-un an si jumatate am reusit sa ma plimb pe toate liniile de metrou, sa cunosc strazile unui oras care din 2007 se vrea capitala europeana si sa-mi delectez urechea cu discursurile emotionante ale lui Basescu referitoare la afratii de peste Prut.a
A trebuit sa citesc comentarii de genul: aDragi cititori, stimati oficiali ai Romaniei... stiati ca studentii basarabeni au burse sociale de 100 euro, indiferent de rezultatele scolare, la care se mai adauga facilitati precum locuri de cazare in camine fara taxe? Stiati ca in conditiile astea, studentilor romani proveniti din familii mai nevoiase nu pot studia in tara lor, asa cum o fac studentii basarabeni? La ce au platit impozite parintii studentilor romani, cand de acesti bani beneficiaza (inca odata) oameni straini de cultura, limba romaneasca?
Pot sa va spun ca am intalnit doua basarabence care afisau decenta in limbaj, in comportament, cu o atitudine pozitiva fata de tara noastra- Romania. Restul de basarabeni... Aroganti, violenti, cu atitudine total impotriva tarii care i-a primit la studii gratuit, le-a oferit posibilitatea de a scapa din eterna Basarabia...a
Dupa o astfel de atitudine nu cred ca ar mai trebui sa spun care sunt problemele unui student basarabean in Romania.
Desi eram familiarizata cu situatia, anul acesta a insemnat noi surprize. Am stat sase ore la coada la Autoritatea pentru Straini pentru a-mi prelungi permisul de sedere. M-au intors inapoi pentru ca pe adeverinta nu era specificat cuvantul abursiera, ci doar ala bugeta. Am incercat sa o rog pe doamna de la ghiseu sa-mi ia actele si ii aduc a doua zi o alta adeverinta, dar degeaba.
Dupa aceea, a trebuit sa mai stau trei zile la coada pentru ca nu exista nicio lista. Nu se tinea nicio evidenta si nu era nimeni care sa ne anunte cate persoane trec pe zi. Am fost nevoita sa scriu o reclamatie si abia dupa doua zile au aparut listele. Ma intrebam, oare asa trebuie sa functioneze o institutie care se vrea in Uniunea Europeana? Chiar nu se poate gasi o modalitate de a regla acel haos?
Nu e unicul caz. Luna aceasta, nu stiu cum s-a intimplat,dar secretarele pur si simplu au uitat sa dea listele cu basarabeni pentru decontarile ratb. A trebuit sa merg sa le reamintesc ca inca mai existam.
Chiar daca studetilor romani le-au marit bursele pana la 220 Ron, iar basarabenilor nu, incercam sa facem fata. Statutul nostru este cel de tolerati. Si totusi rezistam.
Carolina Rudinschi, Evenimentul Zilei
