UN PAS MIC SPRE OMUL INVIZIBIL
5/5511
calendar_month 16 Nov 2007, 00:00
Un vis vechi de cind lumea al umanitatii se pune in miscare dupa ce o echipa de cercetatori a facut sa dispara un obiect de citiva milimetri.

|n 2000, "Omul invizibil“ trecea printr-un proces de transformare plin de efecte speciale.

Pelerina invizibila inventata de fizicianul John Pendry si echipa sa de cercetare difera deocamdata esential de cea magica a lui Harry Potter. Este doar un cilindru care face un obiect invizibil sub actiunea microundelor. Facut "Sir“ de catre regina Angliei, Pendry a brevetat un cilindru-minune, dintr-un plastic galbui, cu o raza de sase centimetri si fara vreo conectare la o sursa de electricitate, relateaza publicatia "Sciences et Avenir“.

Mai exact, instalatia este alcatuita din zece cilindri concentrici pe care se observa, imprimati pe suprafata, mici bucle de cupru. De toate, citeva zeci, avind o marime de trei milimetri fiecare. In centru, in spatiul ramas, care are o raza de trei centimetri, britanicul a introdus obiectul pe care vrea sa-l faca invizibil.

Ceea ce urmeaza nu se bazeaza nici pe vreo tehnica de cameleon, nici pe vreo iluzie optica. Este invizibilitate veritabila, bazata pe un principiu revolutionar.

Razele de la o sursa de unde electromagnetice intra in contact cu cilindrul, fara ca acesta sa le modifice insa traiectoria. Altfel spus, aceste raze ramin identice dupa ce ating cilindrul, iar asta din cauza buclelor imprimate pe suprafata dispozitivului. In acest fel, undele "aluneca“ peste "pelerina“ si nu patrund in interior. Cam in acelasi mod in care apa inconjoara pietrele intr-un curs de apa repede, incearca o comparatie jurnalistii de la "Sciences et Avenir“. In acest spatiu protejat, un obiect poate astfel fi ferit vederii.

"Cind am prezentat ideea in 2005 in timpul unei conferinte din Statele Unite, cei prezenti au izbucnit in ris“, isi aminteste John Pendry. "Trecerea de la teorie la practica m-a facut un pic sceptic, deoarece proprietatile necesare materiei care facea posibila invizibilitatea nu se gaseau in natura“, spune cercetatorul. A avut insa noroc in momentul in care Darpa, organismul de finantare a cercetarii militare americane, a decis sa-i dea o mina de ajutor.

"Vom ajunge pe Marte inainte de a avea prima pelerina care sa ne faca invizibili“, spun pesimistii prin vocea lui Frederic Zolla, cercetator in cadrul institutului Fresnel din Marsilia. Pendry ii raspunde, totusi, intr-o nota optimista: "Sa ascund o ceasca de ceai miine nu va fi posibil. Cit despre obiecte mai mici, acest lucru ne va fi in mod sigur la indemina“.

La o scara mai mare, invizibilitatea tinde sa devina apanajul armatelor, care incearca tot mai frecvent sa-si camufleze arsenalul in fata inamicului. La ora actuala, miza este sa scape cit mai eficient de radare, fie ca e vorba de infrarosii sau de cele acustice.

Navele maritime anti-mina, care curata oceanele de minele amplasate de inamic, fac tot posibilul sa treaca neobservate. Pentru acestea, e vital sa nu declanseze explozia minelor, care se produce prin schimbarea cimpului magnetic in momentul trecerii partii metalice a navei prin zona. O invizibilitate magnetica poate fi obtinuta in acest caz prin inlocuirea carcasei metalice a navei cu un amestec de sticla si polistiren.

Fuga de radare acapareaza de ceva vreme interesul in toate teatrele de operatiune. In vazduh, ecranele de plasma sint, la rindul lor, capabile sa camufleze satelitii spioni. Indiferent de procedeul utilizat insa, eficacitatea ramine limitata in timp, deoarece sistemele de detectare se amelioreaza constant. Cel mai recent esec in astfel de practici este avionul american F-117, un star al disimularii, doborit in timpul operatiunilor din Kosovo din 1999. Invizibil in fata radarelor, acesta a fost culcat la pamint dupa ce a fost reperat, cel mai probabil, cu ochiul liber.



Sursa : cotidianul.ro