Publicat: 12 Feb 2008 | Vizualizari: 7642

Craciunul ne-a unit. Pe 26 decembrie 2006 ne-am cunoscut la o masa in familie. Nu a mai contat ca el avea prietena de 6 ani, iar eu de 3 luni eram cu un alt baiat. Ne-am apropiat instantaneu, dupa 10 minute deja ne tineam de mana si stateam la el in brate.
A urmat o perioada in care amandoi am refuzat ceea ce era normal sa se intample. Ba chiar am fost impreuna in mod vinovat; nici unul dintre noi nu incheiase relatia precedenta. Curajul a venit pana la urma iar 22 februarie 2007 este prima noastra zi impreuna in mod oficial. Pe 26 februarie m-a cerut. Am crezut ca este o gluma pana i-a spus mamei mele. Pe 26 mai ne-am logodit. A fost un vis superb. Noi doi in fata preotului. Luna de miere a fost in Grecia.

Am stat 4 luni la socrii, dar nu ne-am inteles, iar de atunci ne-am mutat la gazda impreuna. Ne-am luat lumea in cap cum spun prietenii. Suntem unul. Facem teme impreuna, invatam la examene impreuna, totul este o activitate care nu se poate face decat in doi. Eu sunt in anul 2 la facultate, el e la master. Eu la jurnalism, el e inginer. Si totusi e ca si cum facem doua facultati impreuna.





Iubirea noastra e un vis copilaresc. Ne uimim pe noi, ne socam rudele, prietenii. Inca ne mai scriem biletele de dragoste, suntem nebuni unul dupa altul. Cred ca cel mai important este sa ai incredere, respect si sa stii sa combini perfect romantismul cu nebunia provocatoare. iar responsabilitatea vietii in doi este sarea si piperul (adoram sa gatim impreuna, sa facem curat, sa mergem la cumparaturi etc). Viata alaturi de Alex e o telenovela cu cel mai fericit si lung final.