Alexandru Lapusneanul de C. NegruzziDestinul lui Motoc este modificat de C. Negruzzi, caci atat Motoc cat si Tomsa, Spancioc si Veverita au fost omorati in Polonia in urma interventiei lui Lapusneanul, care era sprijinit de turci, asa cum spunea cronica:Alexandru voda Lapusneanul daca au dobandit scaunul sau la Iasi si s-au asezat al doilea rand la domnie, scos-au ceausu imparatescu pre un turc mare, de au trimis cu para la craiul lesescu pohtindu pre viclenii sai, pre Tomsa si pre sotiile lui: Craiul pentrupacea ce avea cu turcul, a doa-o / si pentru multa para ce-l paraia lesii pentru moartea lui Visnovetschi si pentru slutiia a multi ce facuse, au trimis pre sluga sa, pre Crasitschii la Liov, de i-au taiatu capul Tomsii si lui Motoc vornicul si lui Spancioc spatariul si lui Veverita postelnicul, pre carii i-au ingropat afara din targu, la manastirea lui sfeti Onofrie. Si asa au fost sfarsitul Tomsii.Motoc este un personaj liniar, in totalitate negativ, ilustrand tipul tradatorului, al slugarnicului lipsit de scrupule. El este caracterizat de Lapusneanul insusi, care-l cunostea din prima sa domnie, si se defineste prin reactiile proprii in diverse situatii de exceptie, situatii-limita: scena uciderii boierilor si scena multimii.In primul capitol, la intalnirea soliei trimise de Tomsa-Voda, Motoc are misiunea de a transmite lui Alexandru Lapusneanul mesajul sau si de a-l impiedica sa intre in Moldova.Vorbirea lui Motoc este plina de viclenie si inselaciune, cu ziceri ale vorbirii populare:... tara este linistita, si poate ca maria-ta ai auzit lucrurile precum nu sunt; caci asa este obiceiul norodului nostru, sa faca din tantar armasar. Pentru aceea obstia ne-au trimis pre noi sa-ti spunem ca norodul nu te vrea, nici te iubeste, si maria-ta sa te intorci inapoi ca...Vazand ca vorba i-a fost scurtata de Lapusneanul manios, Motoc, tenace, incearca sa-i intinda o cursa, cu viclenie ascunsa, dar intuita de inteligentul domn: Doamne! Doamne! zice Motoc, cazand in genunchi, nu ne pedepsi pre noi dupa faradelegile noastre! Ada-ti aminte ca esti pamantean, ada-ti aminte de zisa scripturei si iarta gresitilor tai! Cruta pe biata tara. Doamne! sloboade ostile aceste de pagani; vina numai cu cati moldoveni ai pe langa maria-ta, si noi chizesluim ca un fir de par nu se va clati din capul inaltimei tale; si de-ti vor trebui osti, ne vom inarma noi cu femei si copii, vom ridica tara in picioare, vom ridica slugile si vecinii nostri. Incredi-te in noi! Raspunsul voievodului, tradat in prima domnie de insusi slugarnicul boier, vadeste nu numai mania si ura celui tradat, dar si o cunoastere a oamenilor, a psihologiei lor, motivandu-le actiunile; de aceea el este necrutator cu Motoc, pe care-l defineste, stigmatizandu-l pentru totdeauna, ca tip al tradatorului. ...Pesemne gandesti ca eu nu stiu, zicatoarea moldoveneasca: Lupul parul schimba, iar naravul ba?! Pesemne nu va cunosc eu, si pre tine mai vartos? Nu stiu, ca fiind mai mare peste ostile mele, cum ai vazut ca m-au biruit, ne-ai lasat? Veverita imi este vechi dusman, dar incai niciodata nu s-au ascuns; Spancioc este inca tanar, in inima lui este iubire de mosie; imi place a privi sumetia lui, pre care nu se sileste a o tainui. Stroici este un copil, care nu cunoaste inca pre oameni, nu stie ce este imbunarea si minciuna, lui i se par ca toate pasarile ce zboara se mananca. Dar tu, Motoace? invechit in zile rele, deprins a te ciocoi la toti domnii, ai vandut pre Despot, ne-ai vandut si pre mine, vei vinde si pre Tomsa, spune-mi, n-as fi un nataru de frunte, cand m-as increde in tine?Comportamentul lui slugarnic, las, e pus in evidenta in scena sangeroasa a uciderii boierilor cand, silindu-se a rade ca sa placa stapanului, simtea parul zburlindu-i-se pe cap si dintii sai clantanind.Incitat de Lapusneanul, Motoc apreciaza cruzimea acestuia drept o mare intelepciune si nu-i vreo paguba c-or muri cateva sute de mojici, de vreme ce au perit atatia boieri.Se evidentiaza astfel lingusirea si mentalitatea sa de boier mare.Intelegand ca multimea cere capul sau, zvarcolirile lui Motoc arata lipsa de demnitate ce degradeaza fiinta umana, care apare in toata nimicnicia ei: Oh! pacatosul de mine! striga ticalosul. Maica prea curata fecioara, nu ma lasa sa ma prapadesc!... Dar ce le-am facut eu oamenilor acestora? Nascatoare de Dumnezeu, scapa-ma de primejdia aceasta si ma jur sa fac o biserica, sa postesc cate voi mai av zile, sa ferec cu argint icoana ta cea facatoare de minuni de la Monastirea Neamtului!... Dar milostive doamne, nu-i asculta, pre niste prosti, pre niste mojici. Pune sa deie cu tunurile intr-insii... Sa moara toti! Eu sunt boier mare; ei sunt niste prosti!Lapusneanul care asista cu voluptate la tanguirile boierului de care bucuros vrea sa scape, sintetizeaza esenta caracterului acestuia intr-o replica necrutatoare: Destul! striga Lapusneanul, nu te mai boci ca o muiere! fii roman verde: Ce sa te mai spoveduiesti? Ce sa-i spui duhovnicului? ca esti un talhar si un vanzator? Asta o stie toata Moldova. Haide! luati-l de-l dati norodului si-i spuneti ca acest fel plateste Alexandru Voda celor ce prada tara!.Aceasta e drama lui Motoc, curtean lingusitor si poltron, soi de Polonius mai abject (G. Calinescu). (M.P.)