DIALOGUL INTERRELIGIOS

Incarcat la data: 24 Martie 2008

Autor: maria cantemir

Pret: 80 credite

{\rtf1\ansi\ansicpg1250\deff0\deflang1048{\fonttbl{\f0\fswiss\fcharset238{\*\fname Arial;}Arial CE;}} {\*\generator Msftedit 5.41.15.1507;}\viewkind4\uc1\pard\f0\fs20\par \par \par \par \par CUPRINS\par Sigle si abrevieri\tab 4\par Introducere\tab 6\par \par CAPITOLUL I: Marile religii ale lumii\tab 8\par 1. Religia\tab 8\par 1.1. Definirea religiei\tab 10\par 1.2. Criterii de definire\tab 12\par 1.2.1. Criteriul intelectualist\tab 12\par 1.2.2. Criteriul afectiv\tab 13\par 1.2.3. Criteriul practic\tab 13\par 1.3. Elemente ale structurii religiilor\tab 14\par 2. De la religiile arhaice la monoteism\tab 15\par 2.1. Forme religioase naturale\tab 15\par 2.2. Religii ale actiunii\tab 16\par 3. Scurta prezentare a marilor religii ale lumii\tab 17\par 3.1. Religiile Indiei\tab 17\par 3.1.1. Vedismul\tab 18\par 3.1.2. Brahmanismul\tab 18\par 3.1.3. Jainismul\tab 19\par 3.1.4. Hinduismul\tab 20\par 3.1.5. Budismul\tab 21\par 3.2. Islamul\tab 22\par 3.3. Iudaismul\tab 23\par \par CAPITOLUL II: Crestinismul\tab 26\par 1. Consideratii generale\tab 26\par 1.1. Iudaismul izvor al crestinismului\tab 26\par 1.2. Noutatea crestinismului\tab 27\par 2. Intemeietorul\tab 27\par 3. Doctrina, ritualurile si practicile\tab 28\par 4. Biserica\tab 28\par 4.1. Marea schisma\tab 28\par 4.1.1. Biserica Catolica\tab 29\par 4.1.2. Biserica Ortodoxa\tab 29\par 4.1.3. Divergente Intre cele doua Biserici\tab 29\par CAPITOLUL III: Crestinismul invita la dialog\tab 30\par 1. Consideratii generale\tab 31\par 1.1. Dialogul interreligios\tab 33\par 2. Intalnirea dintre religii\tab 35\par 2.1. De la contact la Intalnire\tab 35\par 2.2. Relativizare sau intrare In raport?\tab 37\par 3. Libertatea religioasa\tab 38\par 4. \'84Invitatia la nunta\rdblquote \endash Dominus Iesus\tab 40\par 5. Marea sarbatoare a Bisericii lui Cristos\tab 42\par 6. Crestinismul la masa cu celelalte religii\tab 43\par 6.1. Dialogul dintre crestinism si hinduism\tab 43\par 6.2. Dialogul dintre crestinism si islam\tab 44\par 6.3. Dialogul dintre iudaism si crestinism\tab 45\par 6.4. Raportul fata de noile miscari religioase\tab 46\par 7. Importanta deschiderii catre dialog\tab 48\par 7.1. Operele misionare In Romania\tab 48\par 7.2. Importanta actiunii fiecarui catolic\tab 49\par \par Concluzie\tab 52\par Bibliografie\tab 54\par \par \par \par \par \par \par SIGLE SI ABREVIERI\par \par \par \par \par Dan\tab\tab Cartea profetului Daniel\par Dt\tab\tab Cartea Deuteronomului\par Ex\tab\tab Cartea Exodului\par Ez\tab\tab Cartea profetului Ezechiel\par Gen\tab\tab Cartea Genezei\par Ier\tab\tab Cartea profetului Ieremia\par Iob\tab\tab Cartea lui Iob\par Is\tab\tab Cartea profetului Isaia\par Lev\tab\tab Cartea leviticului\par Num\tab\tab Cartea numerilor\par Prov\tab\tab Cartea rpoverbelor\par Ps\tab\tab Cartea Psalmilor\par In\tab Evanghelia dupa sfantul Ioan\par Lc\tab Evanghelia dupa sfantul Luca\par Mt\tab Evanghelia dupa sfantul Matei\par Rom\tab Scrisoarea sfantului apostol Paul catre Romani\par 1Cor\tab Scrisoarea Intai a sfantului apostol Paul catre Corinteni\par 1In\tab Scrisoarea Intai a sfantului apostol Ioan\par 2Cor\tab Scrisoarea a doua a sfantului apostol Paul catre Corinteni\par Ef\tab Scrisoarea sfantului apostol Paul catre Efeseni\par Fap\tab Faptele apostolilor\par Fil\tab Scrisoarea sfantului apostol Paul catre Filipeni\par Gal\tab Scrisoarea sfantului apostol Paul catre Galateni\par Rom\tab Scrisoarea sfantului apostol Paul catre Romani\par \par ARCB \tab Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti.\par CBC.c\tab Catehismul Bisericii Catolice. Compendiu.\par Conc(I) \tab\'84Concilium. Rivista internazionale di teologia\rdblquote , Brescia 1, 1965-.\par DC\tab\'84La documentation catholique\rdblquote , Paris 1, 1919-.\par DCE \tab\tab BENEDICT AL XVI-LEA, Scrisoarea enciclica Deus caritas est (25 12 2005).\par DEFTM\tab B. MONDIN, \'84Religione\rdblquote , In Dizionario enciclopedico di filosofia, teologia e morale, Massimo, Milano 1989.\par DH\tab Declaratia despre libertatea religioasa Dignitatis humanae.\par DI\tab CONGREGAtIA PENTRU DOCTRINA CREDINtEI, Declaratia Dominus Iesus (6 08 2000).\par DT\tab\'84Dialog teologic. Revista Institutului Teologic Romano-Catolic Iasi\rdblquote , Iasi 1, 1998-.\par GDR\tab P. POUPARD, ed., Grande dizionario delle religioni, Assisi-Casale Monferato 19902.\par GS\tab CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constitutia pastorala despre Biserica In lumea contemporana Gaudium et spes (7 decembrie 1965).\par LG\tab CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constitutia dogmatica despre Biserica Lumen gentium (21 noiembrie 1964).\par NA\tab CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Declaratia despre relatiile Bisericii cu religiile necrestine Nostra aetate.\par NCE\tab New catholic enciclopedia, I-XV, New York 1967.\par NCE\tab New catholic enciclopedia, I-XV, New York 1967.\par RdT\tab\'84Rassegna di teologia\rdblquote , Roma 7, 1966-.\par RH\tab Scrisoare enciclica Redemptor hominis (4 03 1979).\par RM\tab Scrisoare enciclica Redemptor missio (7 12 1990).\par \par aprox.\tab aproximativ\par apud\tab aprofundat In\par ARCB\tab Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti.\par BOR\tab Biserica Ortodoxa Romana\par cap.\tab capitolul\par card.\tab cardinal(i)\par cca.\tab circa\par cf. \tab vezi\par d.Ch.\tab dupa Cristos\par ebr.\tab cuvantul evbraic\par ed.\tab editor(i)\par ed.\tab editor(i)\par ep.\tab episcop(i)\par etc.\tab etcaetera\par ex.\tab exemplu\par gr.\tab cuvantul grecesc\par I.Ch.\tab Inainte de Cristos\par lat.\tab cuvantul latinesc\par NT\tab Noul Testament\par sec.\tab secolul(ele)\par trad.\tab traducere\par VT\tab Vechiul Testament\par \par \par \par \par \par \par \par \par INTRODUCERE\par \par \par \par \par Omul a fost facut din pamant si din pamant se va Intoarce si asemenea lui toate celelalte fapturi. Pamantul a fost facut din nimic si, cu siguranta, va sfarsi In nimic. Deci, am fi tentati sa spunem ca totul vine din nimic si se Indreapta spre nimic. Insa, judecand astfel am pierde din vedere cel mai important aspect: causa. Aceasta cauza s-a aflat In iubire, iar iubirea vizeaza eternitatea .\par Spre aceasta cauza s-a orientat omul In reflectiile sale Inca din primele clipe ale umanitatii si, cu siguranta, va constitui o interogatie existentiala, pana la sfarsitul omenirii. Fie ca a fost numita apa, aer, foc, apeiron, Miscator nemiscat, Motorul prim, Cauza primara, Zeus, Iahve, Dumnezeu, Tata, Allah, Dreptatea, Pacea, Iubirea etc., cauza suprema a tot ceea ce exista este o realitate transcendenta care, evident, depaseste orice Incadrari ale omului fie ele de natura filosofica, psihologica, spirituala etc.\par Se pot remarca anumite etape In acest discurs In care omul se relationeaza cu sacrul. Este adevarat ca In unele perioade istorice se remarca o \'84sete\rdblquote extraordinara a omului pentru sacru, Insa nu se poate spune ca traim o era a areligiozitatii. Ba dimpotriva, manifestarea de noi si noi orizonturi ale divinului vorbeste despre aceasta preocupare si cautare a omului spre Insasi ceea ce Il distinge de toate celelalte creaturi: chipul si asemanarea cu Creatorul. Chipul poate fi pervertit deoarece omul este liber, iar aceasta libertate Ii poate fi osanda. Insa, asemanarea cu divinul, cu Dumnezeu, chiar si umbrita fiind, nu poate fi stearsa.\par \par Lui Adam, i s-a dat, In Rai, dreptul de a numi animalele si a le stapani. Dupa izgonirea din Rai, lucrurile au luat o Intorsatura cu totul inconvenabila: animalitatea a Inceput sa dea nume oamenilor si sa Ii stapaneasca, pana Intr-atat Incat, de la sihastrii primelor veacuri crestine (care Incercau sa-si domesticeasca menajeria interioara) pana la fiziognomistii renasterii (care clasificau mutra semenilor dupa afinitatile ei cu profilul diverselor salbaticiuni cunoscute) si pana la vocabularul etern al caricaturii si injuriei, zoologia a devenit, ca sa zicem asa, o parte Insemnata a antropologiei\'85 \par \par Exista Insa convingerea ca In orice \'84bestie\rdblquote salasluieste o sclipire de candoare si, astfel, am putea spune ca si etica este parte a antropologiei, ba mai mult, si religiozitatea este o parte Insemnata a antropologiei. Pentru a construi figura omului religios avem nevoie mai Intai de figura omului ca om, creatie a lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu a creat bestii ci fapturi care sa fie facute partase la fericirea sa.\par Crestinul catolic la Nunta lumii! De acest titlu? De ce \'84la Nunta\rdblquote ? De ce \'84a lumii\rdblquote ? De ce \'84crestinul catolic\rdblquote ?\par De ce \'84la Nunta\rdblquote ? Pentru ca nunta este prin excelenta un sacrament de unire nu doar Intre \'84mire\rdblquote si \'84mireasa\rdblquote , ci si cu Dumnezeu, care uneste si sfinteste legatura, unirea omului. Transpusa Intr-un plan superior religios, consider ca aceasta \'84nunta\rdblquote exprima, In mod optim, realitatea sublima, dumnezeiasca, la care tot omul este chemat. Cine este \'84Mireasa\rdblquote ? \endash este Biserica lui Cristos. Cine este \'84Mirele\rdblquote ? \endash este Cristos, care \'84a iubit-o i s-a dat pe sine pentru ea ca sa o sfinteasca\rdblquote (Ef 5,25-26) .\par De ce \'84a lumii\rdblquote ? Pentru ca este nu doar nunta Mirelui si a Miresei, ci si a tuturor celor invitati la aceasta sfanta sarbatoare. Nimeni nu este exclus de la acest banchet, ci toti sunt asteptati si prezenta fiecaruia este de nepretuit: indiferent de nationalitate, cultura, varsta, temperament, conditie sociala, capacitati intelectuale etc. Mirele In iubirea sa Ii aduna pe toti la sarbatoare pe care o face cu Mireasa sa, In care sunt recapitulate toate timpurile si conduse spre vesnicie.\par De ce \'84crestinul catolic\rdblquote ? Pentru ca acesta ocupa un loc deosebit. Este ca un \'84vornicel\rdblquote la aceasta Nunta. Desi este privilegiat \endash si el este constient de acest lucru \endash are Insa si o mare responsabilitate. Vom vedea ca Mireasa Ii descrie amanuntit misiunea sa, Invatandu-l \endash deoarece ea stie de la Mire \endash pe cine si In ce conditii sa cheme la Marea Sarbatoare. Crestinul catolic Intelege ca Mireasa subzista In familia sa, Insa nu este doar sarbatoarea familiei crestine, ci toate celelalte familii sunt invitate la sarbatoarea pe care tocmai el are misiunea de a o vesti.\par Lucrarea este articulata In trei capitole. In primul capitol voi analiza conceptul de religie aprofundand valentele multiple pe care le poate primi acest concept; apoi voi prezenta succint marile traditii religioase. In cel de-al doilea capitol va fi prezentat \endash mai potrivit ar fi: amintit \endash crestinismul; nu va fi tratat amanuntit, deoarece lucrarea nu vizeaza In mod special acest lucru. Iar In cel de-al treilea capitol, dupa ce am vazut ce este religia si care sunt marile religii, vom aprofunda Intalnirea dintre acestea (dialogul interreligios), de aceasta data, dintr-o optica catolica; vom analiza rolul Bisericii catolice si implicit al crestinului, ca \'84vornicel\rdblquote la \'84Nunta lumii\rdblquote .\par \par \par \par \par \par \par CAPITOLUL I\par \par \par Marile religii ale lumii\par \par \par \par \par 1. Religia\par \par Religia a reprezentat Intotdeauna pentru om, la Inceputuri ca si acum o mare provocare. Pe de o parte sunt exemple de oameni care si-au trait cu adevarat viata In religiozitate si au ales chiar sa-si dea viata pentru crezul lor, iar, pe de alta parte, au fost si sunt indivizi care au nu doar o atitudine indiferenta fata de religie, ci au luptat cu Inversunare pentru formarea omului areligios.\par Religia este cea care Il descopera pe om lui Insusi. Victor Hugo este de parere ca religia Ii arata omului faptul ca el este dublu, ca si destinul sau: sunt In el un animal si o inteligenta, un suflet si un corp. s-a vorbit despre religie si ca o alienare a omului. Spre exemplu, Emil Cioran sustine ca religiile se apropie de regimurile autoritare deoarece, Intocmai ca si ele, desi cu alte metode, vor sa Imblanzeasca omul, sa-i franga firea, megalomania nativa. Cunoscand catusi de putin scrierile lui Cioran este facil sa Intelegem o astfel de descriere a religiilor. Sunt multii opozanti ai fenomenului religios Insa pentru acest crez al lor cu siguranta doar un numar foarte redus si-ar da viata; pe cand, In privinta omului ce-si construieste Intreaga viata pe credinta Intr-o religie, nu s-ar putea spune acelasi lucru. Deoarece pentru cei care cred, asa cum sustine Mircea Eliade, In dreapta si stanga nu este decat golul. Crestinismul (ca religie) ne lumineaza o axa centrala In univers si In noi Insine. Asadar, religiile (In grade diferite \endash asa cum vom vedea In cel de-al treilea capitol) Il descopera pe om siesi, dar Ii face comprehensibila Intreaga realitate, care, adesea, i se prezinta ca mister.\par Religia a fost abordata In diverse moduri si cu nuante diferite, In functie de scopul urmarit. A reprezentat obiectul filosofiei si Inca din perioada Antica, filosoful In virtutea Indatoririi sale de a cauta Adevarul, se pronunta In acest sens si creeaza \'84discurs\rdblquote filosofic pe tema religiei. Datorita faptului ca religia tine strict de om, se Incadreaza si In randul istoriei. Se sustine chiar ca: \'84Religia uneste Intr-un tot organic filosofia si istoria.\rdblquote \par Mitul este un element deosebit de important. In el Isi au originea religia, arta, filosofia si stiinta . Mircea Eliade considera ca mitul exprima o realitate culturala plurivalenta din care s-au inspirat valorizarile ulterioare. Religia a preluat Intamplarile fantastice si miraculoase. Filosofia a preluat ideea, principiul unificator al lumii exprimat prin apa, aer, foc, apeiron de catre primii filosofi greci, ideile platonice, materia si forma la Aristotel, Dumnezeu la Spinoza, monada la Leibniz, ideea absoluta la Hegel. Pentru Mircea Eliade \'84orice manifestare a sacrului este importanta: orice mit, orice rit, orice credinta sau figura divina reflecta experienta sacrului.\rdblquote \par Disciplinele care studiaza religia pot fi clasificate In doua mari grupe: disciplinele normative (teologia, filosofia, fenomenologia etc.) si disciplinele descriptive, empirice (istoria, sociologia, psihologia etc.). Dintre acestea, cu o pondere mai mare pare sa fie filosofia si istoria religiilor (exceptand teologia care este \'84cheia de lectura\rdblquote a religiei). Cat priveste istoria si filosofia religiilor sunt diferite prin obiect, metoda si finalitate, Insa, Impreuna, pot da seama de studierea intensiva si extensiva a sacrului si fenomenului religios.\par Istoria religiilor se ocupa de faptul istoric, de diversele comunitati religioase, de aparitia numeroaselor religii cu evolutia si raspandirea lor, Impreuna cu Intemeietorii acestora, de cristalizarea manifestarilor cultice, de plamadirea si Inchegarea doctrinelor, de constituirea institutiilor religioase, de raportul dintre diferitele culte si state. Istoria religiilor pune accentul pe obiectivitatea stiintifica.\par Filosofia religiilor expune pe baza unei analize critice cu argumente pro si contra, sine ira et studio, concepte fundamentale, curente si orientari cu scopul de a clarifica si Inlatura neIntelegerile ce apar din perspective unor culte (dialogul interreligios). Filosofia religiilor vizeaza latura interpretativa, subiectivitatea opiniilor; ocupandu-se de sacru, de religie, de Dumnezeu, este Intemeiata pe evolutia lor istorica dar tinde sa le patrunda esenta, cauta universalul din ele. Indepartarea de istoria religiilor Inseamna Indepartarea de individual, de fragmentar, de fenomen pentru a se apropia de ceea ce este dincolo de aparenta, pentru a dezvalui valoarea. Manifestarea sacrului poate fi perceputa prin intermediul experientei istorice. Indepartandu-se de istoria religiilor, dar sintetizand-o, filosofia cauta esentialul In fenomen, universalul In individual, absolutul In relativ. Dar totodata filosofia religiilor se afla In dependenta de istoria religiilor, de cunoasterea empirica a sacrului, a divinului, a fenomenului religios In evolutia lor istorica .\par Incercand sa vorbim despre religie, apare inevitabil Intrebarea: Cum o putem face? In ce mod putem aborda aceasta problema? Sustinatorii punctului de vedere subiectivist apreciaza ca doar din launtrul unei religii (cult) poti sa prezinti religia, deoarece elementul central al religiei este credinta si In consecinta cel care o prezinta trebuie sa traiasca aceasta credinta, sa participe cu tot sufletul la explicarea si interpretarea ei. La polul opus, sustinatorii pozitiei obiective considera ca doar din afara unei religii, Imbratisand un punct de vedere echidistant fata de diferite religii poate fi Inteleasa si explicata stiintific fiecare religie. Emil Cioran, printr-un omagiu adus lui Mircea Eliade, Ii face un grav repros, acel ca Eliade s-a ocupat de religii fara a avea un spirit religios. Eliade i-a raspuns ca atitudinea lui fata de religie era aceea a unui savant care se straduia sa Inteleaga, cu obiectivitate. Asadar, nu trebuie sa fii budist pentru a Intelege budismul, nici musulman pentru a explica islamul. A prezenta obiectiv o anumita religie sau cult Inseamna si a le dezvalui raportul lor cu alte religii si culte atat prin ceea ce le apropie, cat si prin ceea ce le Indeparteaza si le particularizeaza . Aceasta va fi si pozitia pe care o voi adopta In prezentarea religiilor.\par \par 1.1. Definirea religiei\par \par Un raspuns la Intrebarea: \'84Ce este religia?\rdblquote , \'84s-ar asemana mai mult cu o enciclopedie decat cu o definitie formulata Intr-o singura propozitie.\rdblquote \par Etimologic, termenul religie, pare sa provina din lat. religare (a pune Impreuna, a uni, a lega). Sunt probleme chiar In precizarea naturii termenului, a originii, a definirii, a functiei, a istoriei, a valorii sale etc. \par Problema ridicata de termenul religie poate fi exprimata cel mai bine privind-o sub diferite aspecte. Asa cum am spus, etimologic nu se poate spun cu precizie care este cuvantul de origine (religare, reeligere, relinquere). Desigur ca se poate pune problema din punct de vedere universal, psihologic, empiric, teologic, istoric, sacru etc. In cazul concret al religiilor venerate, care In acelasi timp sunt religii care ofera mantuirea, problema pare mai facil de rezolvat, deoarece o oarecare definitie se regaseste In Insasi Invatatura sa. Revelatia indica concret In ce conditii un om se poate mantui, ca Implinindu-si destinul sa fie salvat si astfel se regaseste scopul religiei; acesta ar putea fi numit un punct de vedere teologic.\par Dintr-o optica istorica exista o stiinta a religiei. Aceasta stiinta nu Invata normele adevaratei religii, ci priveste aceasta cautare, grija a omului care-i caracterizeaza existenta, pentru ca Intreaga viata a omului nu este decat o cautare, doreste sa-si potoleasca \'84setea\rdblquote dupa ceva superior lui . Aceasta sete este modul In care se exprima experienta umana data de conditia pe care omul o ocupa In istorie, caracterizata de suferinta. Religia potoleste aceasta sete de viata a omului, aratandu-i locul de unde sa se \'84adape\rdblquote din izvoarele adevarului. astfel este evident ca, persoana umana, cu cat sufera mai mult simte mai mult dorinta de Dumnezeu, adevar, pace si iubire. Religia Inregistreaza prin formele ei de manifestare, acest aspect esential al conditiei umane si se poate observa ca de la Inceput si pana astazi omul este caracterizat de aceasta \'84sete\rdblquote de Dumnezeu .\par Profesorul iezuit Magnani de la Universitatea Greogoriana (Roma) In lucrarea sa Metodologia fenomenologica interdisciplinara a stiintelor religioase, defineste religia ca fiind legatura care permite omului un contact cu realitatea Ultima si Transcendenta, de care omul crede ca depinde In mod esential, si raporturile culturale si teoretice pe care (omul credincios) si le stabileste cu aceasta realitate .\par O formula care Inregistreaza un consens cvasi-general Intre fenomenologi si filosofi este aceea care defineste religia ca \'84Intalnire\rdblquote a cunostintei, actiunii, normelor si structurii cu care omul exprima recunostinta, dependenta, adorarea In fata sacrului. Iar aceasta privire este binala. Aspectul subiectiv al fenomenului religios este constituit din recunoasterea realitatii sacre, a sentimentului de dependenta totala In confruntarile sale si a angajamentului de veneratie si adoratie. In optica obiectiva ceea ce apartine In mod special religiei este sacrul. \'84Sacrul\rdblquote este un concept primar, fundamental, asemenea conceptului de \'84a fi\rdblquote , \'84binele\rdblquote , \'84frumosul\rdblquote , \'84adevarul\rdblquote , \'84valoarea\rdblquote si pentru aceasta nu se poate explica refacerea categoriilor exterioare sferei religioase .\par Cautarea esentei religiei a fost o preocupare constanta, Inca din Antichitate a teologilor si filosofilor. Teologii religiilor Cartii (iudaismul, crestinismul si islamul) sustin ca adevarul scripturilor poate fi descifrat numai de catre cei care au primit harul; In timp ce teologii protestanti apreciaza ca toti credinciosii pot sa Inteleaga scrierile sacre si sa descopere adevarul lor. In VT religia este conceputa In mod practic, cuprinzand o serie de activitati referitoare la divin cum ar fi: obiceiuri, jertfe, rugaciuni, ritualuri, deci o legatura Intre fiii lui Israel si Dumnezeul lor. Se poate constata o similitudine a acceptiunii termenului si In scrierile pagane (diferite de cele iudaice). Spre exemplu, Cicero (106-43 I.Ch), In De rerum Deorum, afirma: \'84Indeplinirea datoriei fata de zei se numeste religie.\rdblquote Mai tarziu, In crestinism, se include In religie un element de o importanta deosebita: Biserica (comunitatea celor credinciosi In Isus Cristos), care tocmai datoria de a organiza viata religioasa a crestinilor.\par Sunt unii filosofi care considera ca religia nu este de natura divina. Spre exemplu Marx In lucrarea sa Manifestul partidului comunist este parere ca \'84Religia este opiul popoarelor\rdblquote , si de aceeasi orientare sunt si altii, printre care Engels, Lenin etc. dintr-o astfel de privire religia este (cel mult) Inteleasa ca raportare a omului la sacru, la divin, la Dumnezeu, raportare prin care omul Isi organizeaza viata, inclusiv speranta de mantuire prin respectarea poruncilor divine .\par \par 1.2. Criterii de definire\par \par Desigur ca In ceea ce priveste definirea religiei \endash tinand cont de diversitatea acceptiunii termenului \endash se poate stabili o multitudine de sisteme de clasificare a conceptualizarilor termenului. Psihologul american James H. Leuba, In cartea sa Psihologia fenomenului religios se opreste asupra a 48 de definitii mai importante, pe baza a trei criterii predominante: intelectualist, afectiv si practic.\par \par 1.2.1. Criteriul intelectualist\par \par Are In vedere domeniul ideilor si al conceptiilor ce stabilesc o legatura Intre religie si explicarea teoretica a lumii, a originii si a evolutiei ei, a omului si destinului sau. Hegel considera ca omul ia cunostinta de Dumnezeu prin religie. In plus, contureaza relatia dintre om si divinitate cand spune ca \'84religia este raportul cu Dumnezeu\rdblquote . Pe aceeasi linie intelectualista \endash asa cum am mentionat mai sus \endash se situeaza si Engels care prezinta religia ca fiind \'84oglindire fantastica In mintile oamenilor a fortelor exterioare care domina viata lor de toate zilele, o oglindire In care fortele parintesti iau forma unor forte suprapamantesti\rdblquote . Multi sunt adeptii intelectualismului Insa nu putem spune ca este o pozitie totalmente nefasta. Newton, preluandu-l pe Toma de Aquino, considera ca putem explica totul cauzal, dar la Inceput trebuie sa existe ceva care n-a avut cauza, ceea ce Inseamna ca Dumnezeu este principiul prim.\par Desi unilateral criteriul intelectualist are meritul depasirii empirismului, dezvaluind nevoia spirituala umana de a se pune In raport cu transcendentul, cu absolutul.\par \par 1.2.2. Criteriul afectiv\par \par Pune pe prim plan credinta, sentimentul dependentei omului fata de Dumnezeu (In definirea religiei), facandu-se referinta la credinta Intr-o fiinta absoluta careia i se asociaza adoratia si slujirea. Impotriva intelectualismului si rationalismului In explicarea religiei se afirma pastorul german F. Schleismacher In cartea sa Discursul despre religie (1799). El considera ca scopul religiei nu consta In explicarea lumii, nici In cautarea adevarului absolut care tine de competenta metafizicii, deoarece religia In esenta sa nu este nici gandire, nici actiune, ci contemplare intuitiva si sentiment, considerand ca esenta religiei consta In sentimentul unei dependente absolute a omului fata de Dumnezeu. In acelasi spirit scrie si preotul catolic Isidor Martinca afirmand ca prima radacina a oricarei religii este nostalgia omului dupa Dumnezeu si realitatile divine .\par Pe o pozitie diametral opusa se considera ca religia are un caracter obiectiv. Dupa Emile Durkheim \'84credintele si practicile vietii sale religioase, credinciosul le-a gasit de-a gata la nasterea sa; daca ele existau Inaintea lui, Inseamna ca ele existau In afara de el\rdblquote . Dogmele, practicile, ceremonialurile, ritualurile si institutiile religioase sunt descoperite de individ In comunitatea In care s-a nascut si In care traieste, iar el si le poate Insusi sau respinge, dar nu poate face abstractie de ele. Deci Religia nu se reduce la caracterul subiectiv, nici la cel obiectiv, deoarece ea este un ansamblu de credinte si rituri comportand un aspect subiectiv (sentimentul religios sau credinta) si un aspect obiectiv (ceremonii, institutii) .\par \par 1.2.3. Criteriul practic\par \par Criteriul practic lega specificul si legitimitatea religiei de manifestarile practic-comportamentale ale individului si ale comunitatilor, exprimat printr-un sistem de practici, ceremonialuri si ritualuri In legatura cu sacrul. Dupa \'84maestru practicului\rdblquote religia se refera la viata practica, la fapte, la respectarea normelor morale prescrise de \'84Dumnezeu ca legiuitor\rdblquote . Viata religioasa confera liniste si securitate credinciosului. Pragmatismul sustine ca religia este folositoare, deoarece contribuie la organizarea vietii sociale. Insa, doar prin utilitate nu se poate dezvalui Intregul continut al religiei. De aceea se impune cu necesitate o privire de ansamblu asupra \'84problematicii\rdblquote .\par \par 1.3. Elemente ale structurii religiilor\par \par Religia ca fenomen social complex cuprinde elaborari teoretice, stari psihice si credinte, ritualuri si practici, institutii, organizatii si slujitori ai cultelor.\par In varietatea lor, religiile lumii ofera o imagine de ansamblu despre lumea \'84de aici\rdblquote si lumea \'84de dincolo\rdblquote alcatuita din idei, conceptii, reprezentari, mituri referitoare la relatiile cu supranaturalul, cu divinul, cu sacrul.\par Dupa Joachim Wach continutul teoretic al religiei \'84poate fi cercetat In legatura cu trei subiecte de importanta deosebita: Dumnezeu, Lumea si Omul\rdblquote . Desigur ca locul central Il ocupa divinul, Insusirile sacrului, ale Dumnezeului unic: creator a toate, omniscient, atotputernic, omniprezent, preabun, preaIntelept etc. Iar prin religie se raspund interogatiilor ca: Cum se Infatiseaza omului? Cum Il poate acesta cunoaste? Ce este el? geneza lumii este articulata In doua aspecte: cosmogeneza (cu crearea universului, a corpurilor ceresti, a Terrei, a uscatului, a apelor, a animalelor, planetelor), antropoeneza (cu crearea omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu \endash imago Dei). Cat priveste escatologia (din gr. eschatos = cel din urma, ultimul si logos = teorie) religia vorbeste si despre aceasta teorie a sfarsitului lumii si locul omului dupa moarte, cu rasplata sau pedeapsa In lumea cealalta. Tot cu privire la cel de-al treilea subiect \endash omul \endash este unanim acceptata, In toate religiile, teza vinovatiei native a omului si implicit stradania omului de a se mantui. Pe acest drum fiecare religie propune porunci, norme, sfaturi, un mod de viata, pentru ca omul sa se foloseasca de pacat, ca sa se apropie de sacru .\par Asa cum am vazut continutul teoretic este de o importanta capitala In cadrul religiei, Insa si forma de prezentare a Invataturii teoretice se bucura de o mare atentie. Aceasta cuprinde scrierile sacre (ex. Legea, Biblia, Coranul) care se refera la revelatia divinului facuta oamenilor prin profeti. Canonizarea acestor texte (gr. canon = lege, drept, norma) semnifica recunoasterea sacralitatii acestor texte, ceea ce le confera importanta. Un alt element al formei este dogma. Dogma exprima adevarurile cuprinse In scrierile sacre, canonizate. Acestea se formuleaza de catre sinoadele ecumenice si de catre forurile supreme ale celorlalte religii. Doctrina este Invatatura ce explica si interpreteaza scripturile si dogmele si este data de catre reprezentanti autorizati In credinta respectiva. Scripturile sunt scrierile sacre specifice si recunoscute ale fiecarei religii (ex. Coranul pentru islam). Ele exprima cuvantul divinitatii (Iahve, Dumnezeu, Allah etc.) care a fost transmis prin oameni special alesi In acest scop (profetii) .\par Se observa, deci, ca religia este un dat deosebit de complex cu structuri bine definite (desi In grade diferite In functie de religie) si, de asemenea, este remarcabil faptul ca desi se diferentiaza atat de mult Intre ele, religiile au atatea lucruri In comun si se aseamana prin ceea ce le apropie mai mult: sacrul.\par \par 2. De la religiile arhaice la monoteism\par \par Asa cum am afirmat, In omul tuturor timpurilor se gaseste nevoia de sacru, setea de religiozitate. Se poate discuta despre o evolutie similara a religiilor lumii, de la religiile arhaice naturale, la monoteism, parcurgand o etapa intermediara, cea politeista. Si Hegel marcheaza acest parcurs evidentiind evolutia stadiala a religiilor spre monoteismul crestin, un parcurs de un real progres In sfera religiei .\par Caracteristica religiilor primitive este dualismul religios. Aceasta Imparte lumea sacrului In doua sfere distincte: binele si raul. Puterea poate fi reprezentata de o fiinta, un duh rau (ex. Angra Mainyu, In traditia iraniana, In zoroastrism) sau o triada de zei (ex. religia brahmana: Brahma-creatorul, Visnu-pastratorul si Siva-distrugatorul). Aceste triade sunt interpretate de unii istorici ca forme politesite, deoarece fiecare zeu are si sotie. Altii sunt de parere ca aceasta stratificare a zeilor este explicata printr-o strategie tripartita sociala. Eliade afirma ca: \'84diviziunii societatii In trei clase: preotii, razboinicii si agricultorii-crescatori de vite, Ii corespunde o ideologie trifunctionala: functia suveranitatii magice si juridice, functia zeilor fortei razboinice si, In sfarsit, aceea a divinitatilor fecunditatii si prosperitatii economice\rdblquote .\par \par 2.1. Forme religioase naturale\par \par Se pot evidentia forme ipotetice ale religiilor primitive. Totemismul este considerat de multi cercetatori ai istoriei religiilor prima forma de religie primitiva. Sociologul francez Emile Durkheim explicand totemismul din perspectiva sociologica conchide ca \'84religia este un lucru eminamente social. Reprezentarile religioase sunt reprezentari colective care exprima realitati colective.\rdblquote \par Comunitatea umana primitiva (tribul, ginta) se considera descendenta prin legaturi \'84de sange\rdblquote a unui animal car era \'84stramosul\rdblquote , \'84Intemeietorul\rdblquote ei, adica \'84totemul\rdblquote ei. De aici si denumirea acestor comunitati \'84grupuri totemice\rdblquote . Spre exemplu, In Africa de S \'84triburile de beciuani poarta nume de animale ceea ce constituie un vestigiu al divinizarii animalelor In vremurile de demult, Intocmai ca la vechii egipteni, bacatla Inseamna (ei sunt) ai maimutelor, bawena (ei sunt) ai crocodililor, batlapa (ei sunt) ai pestilor, In trecut au existat o seama de triburi, azi disparute: batam (ei sunt) ai leului, banogu (ei sunt) ai sarpelui.\rdblquote \par Totemismul a fost Intalnit la toate populatiile aborigene (bastinase) In diferite locuri de pe glob, Insa la triburile australiene totemismul constituie forma cea mai tipica, iar Australia este considerata tara clasica a totemismului.\par Cat priveste animismul antropologul englez Tylor, pe baza unui bogat material documentar asupra vietii si civilizatiei populatiilor indigene din Africa, Oceania si America, elaboreaza teoria animismului. Primitivul pentru a-si exprima fenomene ca somnul, visul, vedeniile, moartea, ar fi ajuns la conceptia unui al doilea element vital separat de corp, avand o viata independenta: sufletul. Sufletul poate parasi corpul pentru o perioada scurta de timp prin somn si pentru totdeauna prin moarte. De aici Incepe sa se nasca o constiinta a sufletului .\par \par 2.2. Religii ale actiunii\par \par Asa cum am vazut In cazul fenomenelor religioase naturale, omul Incearca sa-si stabileasca raporturi care sa-i raspunda interogatiilor sale fundamentale.\par In mod facil se poate observa trecerea de la aceste forme primitive la magie, samanism, politeism si In cele din urma la monoteism. Voi expune foarte succint aceste etape.\par Magia este considerata de unii cercetatori din Istoria Religiilor ca o forma primitiva de raportare a omului la formele supranaturale, anterioare In timp fata de religie. Auguste Compte, Intemeietorul pozitivismului, considera ca magia precede explicatia stiintifica deoarece raporteaza efectele constatate la o vointa sau o forta supranaturala. Prin referirea la efecte, magia este premergatoare si deschide drumul descoperirii legaturilor cauzale, iar cauzalitatea este temeiul explicatiilor stiintifice. Iar pe de alta parte se poate constata o prelungire a magiei pozitive In diferite rugaciuni si ritualuri religioase.\par Samanismul este o forma a religiilor primitive a unor populatii nordice (Canada, Groenlanda, Siberia, Centrul Asiei etc.); se bazeaza pe credinta ca slujitorii, dispunand de un temperament mai labil, prin intrarea In transa comunica cu spiritele bune si rele, pe care le pot influenta, printr-un ritual special, exprimat prin extaz mistic, dansuri si formule magice .\par Politeismul chiar din etimologie (gr. Polys = mult si theos = zeu) se indica o religie cu mai multi zei, spre deosebire de monoteism. Aceasta forma de religie presupune existenta concomitenta a mai multor zei; sub raportul devenirii istorice a religiilor, monoteismul este treapta intermediara Intre formele arhaice ale religiei si religiile monoteiste. Exista mai multi zei si acestia se bucura de o importanta diferita: cei mai importanti sunt legati de fenomenele naturii sau domenii sociale care au avut un rol major In activitatea economica. Pe plan istoric, politeismul corespunde trecerii societatii de la oranduirea gentilica, la uniunea de triburi, la statul si societatea sclavagista. Cerul este un element deosebit. Fiintele supreme ale populatiilor primitive ca si marii zei ai religiilor politeiste, au legaturi stranse cu cerul, deoarece acesta este bogat In valori mitico-religioase, pentru ca In cer se produc hierofanii ale transcendentului, ale sacrului. Ceea ce se afla \'84Sus\rdblquote In \'84Inalt\rdblquote este \'84Transcendent\rdblquote . Cerul se mentine In simbolism prin mituri, rituri, si practici religioase. Prin Axul lumii se creeaza legatura Intre cele trei regiuni cosmice: Cerul, Pamantul si Subpamantul .\par Monoteismul este o forma de exprimare a religiei care confirma faptul ca evolutia istorica a societatii omenesti determina si devenirea formelor religioase de la cele arhaice la politeism si de la acestea la monoteism. Formarea monarhiilor In Antichitate a contribuit la dezvoltarea monoteismului din politeism; monarhia cereasca \endash sinteza a mai multor divinitati In una singura pe plan supranatural \endash a fost determinata de aparitia si dezvoltarea terestra (ex. Regele babilonian Hamurabi care face din Marduk stapanul zeilor si treptat vechii zei babilonieni devin Insusiri ale Invingatorului Marduk) . Prima natiunea care practica religia monoteista este poporul evreu, In a carui Lege sunt numeroase Indrumarile de a renunta la adorarea altor zei. Chiar lui Moise Dumnezeu Ii comunica pe muntele Sinai: \'84Sa nu aveti alti dumnezei In afara de mine\rdblquote (Ez 20,3). Astazi sunt trei mari religii monoteiste: ebraismul, crestinismul si islamismul . Insa, acestea le voi analiza mai detaliat.\par \par 3. Scurta prezentare a marilor religii ale lumii\par \par In aceasta sectiune vor prezenta pe scurt marile religii, exclusiv crestinismul pe care-l voi aborda In cel de-al doilea capitol al lucrarii. Asa cum am spus, In introducere, voi Incerca sa analizez din punct de vedere obiectiv aceste religii si sa accentuez cu precadere particularitatile; pentru o aprofundare a studiului invit la o cercetare mai In amanunt a materialului bibliografic folosit.\par \par 3.1. Religiile Indiei\par \par Nu este unanim acceptata de istoria religiilor, Insa se poate spune ca hinduismul este religia majoritatii populatiei din India (aprox. 83%). Hinduismul a primit denumiri diferite: hinduismul primitiv a fost denumit vedism, apoi brahmanism, budism si jainism. Asoka cel Mare (272-231 I.Ch.) Intemeiaza primul imperiu indian pe care Il converteste la budism, pentru ca In sec. al VIII-lea hinduismul sa puna In umbra budismul . In Istoria credintelor si ideilor religioase, Mircea Eliade, referindu-se la religiile Indiei apreciaza ca trecerea de la brahmanism la hinduism este imperceptibila, printre religiile Indiei, amintind si jainismul si budismul. Tokarev se refera tot la o periodizare a religiilor Indiei Incepand cu cea mai veche (preariana) perioada vedica, perioada brahmana, jainismul, budismul si hinduismul.\par Exista, deci, un strans raport Intre religiile Indiei In centrul carora cu siguranta se situeaza hinduismul cu cei peste 700 de milioane de adepti ai sai, datorita dinamismului sau si marii sale capacitati de adaptare .\par \par 3.1.1. Vedismul\par \par este considerat cea mai veche forma de religie din India (1500-800 I.Ch.). Are izvoare In literatura vedica, a caror texte se credea ca au fost transmise de zei oamenilor. Din literatura vedica fac parte Riga Veda, Sama Veda, Atharva Veda. Aceste scrieri sunt deosebit de importante In religia vedica; la Inceput au circulat pe cale orala iar abia mai tarziu au fost scrise. Contin imnuri cu caracter magic (Atharva Veda), incantatii, ritualuri, rugaciuni si cantari (Rig Veda).\par Zeitatile pot fi clasate In cinci grupe: zei ai cerului (Varuna-reprezinta cerul noptii, apele cerului si pamantului si Mitra-aparatorul oamenilor), zei atmosferici (Indra-zeu razboinic, Intruchipand furtuna si ploaia si Marutii) si zei ai pamantului (Agni-zeul focului si caminului familial si Soma).\par In vedism accentul cade pe viata terestra. In rugaciunile si sacrificii aduse zeilor, oamenii cereau viata Imbelsugata, fii, recolte bogate, animale multe, sanatate si putere asupra dusmanilor. Nu exista un zeu suprem, chiar daca se poate vorbi de o preferinta si apropiere catre Varuna sau Indra .\par Conform vedismului omul este format din trup si suflet. La sfarsitul vietii primeste ceea ce merita pentru faptele sale: rasplata sau pedeapsa. Se acorda, de asemenea o mare importanta preotiei, jertfelor si magiei .\par \par 3.1.2. Brahmanismul\par \par Brahmanismul este o importanta perioada istorica a hinduismului, o creatie a preotilor brahmani. Brahmanas cuprind coduri de morale si de politica, unele cu putere juridica. Brahman, In interpretarea teologico-filosofica este substratul fiintial absolut, primordial, atotputernic, omniprezent si impersonal ca si esenta universului. Sufletul Intregului univers de unde au plecat si unde se vor Intoarce sufletele individuale.\par Upanisadele sunt comentarii teologico-filosofice ale Vedelor, cele mai vechi dateaza din primul mileniu I.Ch.; conceptii despre Brahman, lume, om si suflet individual, considerate baza doctrinei brahmanice.\par Legea brahmana sau legea lui Manu se refera la Impartirea societatii In caste: casta brahmanilor (preotii-singurii autorizati sa interpreteze Vedele), casta Ksatria (nobilii si razboinicii), casta Vaisya (taranii mestesugarii si negustorii) \endash acestea trei sunt considerate nobile \endash si caste servitorilor (populatia bastinasa, lipsiti de drepturi, datori sa asculte si sa serveasca castele superioare). \par Importanta preotului este primordiala. In textele Brahmanas zeii erau considerati muritori, iar viata lor depindea de jertfele aduse de oameni. Aceasta doctrina a determinat cresterea importantei preotilor brahmani In sistemul de caste, fiind pusi In apropierea zeilor. Nicaieri In India preotului nu i se atribuie o aureola de \'84om-Dumnezeu\rdblquote . Iertarea pacatelor era obtinuta prin aducerea de jertfe si achitarea taxei pentru savarsirea ei . Sunt fundamentale doar doua principii esentiale: Karma \endash fapta si Samasara \endash Intrupare, transmigratie; conform acestor teorii sufletele individuale nu sunt muritoare, ci sunt angrenate Intr-un ciclu de deveniri existentiale prin treceri de la un individ la altul, In functie de faptele bune sau rele savarsite de fiecare om. Nesupunerea fata de regulile castei atrage dupa sine reIncarnarea Intr-o casta inferioara sau chiar Intr-un animal .\par \par 3.1.3. Jainismul\par \par Jainismul este, dupa budism, a doua religie eterodoxa din India. Ca si budismul, s-a nascut din reactia Impotriva monopolului exercitat de casta brahmanilor, aducand un suflu nou In doctrina si practica religiilor Indiei; Indeamna la eliberarea de principiile karmei si samsarei. In front istoric jainismul este legat de familia princiara Vardhamana sau Mahavira (\'84marele erou\rdblquote ) (540-468 I.Ch.), probabil ultimul dintr-o serie de 24 de profeti-asceti (si singurul despre care avem date istorice), care poseda cunostinta doctrinei necesara pentru a ajunge la perfectiunea existentei. Dupa ani de meditatie si mortificare ajunge si la perfecta cunoastere a Invataturii samsara si a caii mantuirii. De aici primeste numele de Jina (Invingatorul), de unde provine si numele noii religii. Religia si raspandeste cu rapiditate In toata India, castigand adepti si printre familiile princiare si nobile .\par Doctrina jainista sustine ca fiecare fiinta are sufletul Inlantuit de existenta trupului. Robia sufletului se datoreaza principiului Karmei. Scopul vietii este eliberarea, iar mijlocul este asceza. La baza doctrinei se gasesc trei principii fundamentale: credinta dreptata (convingerea ca Intemeietorii cultului au descoperit calea spre adevar si eliberarea finala), cunoasterea dreapta (directa/intuitiva si indirecta/rationala \endash rezervata maestrilor \endash jaina), conduita dreapta (Indeplinirea celor cinci conditii morale: abtinerea de la uciderea oricarei fiintei vii \endash vegetarieni severi, castitate, neatasare de bunuri materiale, de la minciuna si furt) .\par Pesterile par sa fi fost locasul preferat al calugarilor jaina. Ele au fost transformate In locuri de Inchinare pe care noile sanctuare sapate In stanci (Badani, Ellora) se straduiau sa le imite. Fara sa respecte o structura definita, templul jaina consta adesea Intr-o imagine centrala a lui Thinthamkara \'84cel cu patru chipuri\rdblquote (Catur mucha) spre care duc patru drumuri. Templele jaina cele mai vestite se regasesc In India Occidentala pe muntele Abu si pe colinele de la Aravalli .\par \par 3.1.4. Hinduismul\par \par Asa cum am vazut exista o stransa legatura Intre religiile Indiei, acest lucru se verifica si cu privire la hinduism, puternic influentat de religia vedica.\par Sinteza hinduista sau forjarea unor concepte fundamentale, valide si astazi, au intervenit la finele perioadei Upanisadelor Intre 500 I.Ch. si sec. al V-lea d.Ch. In aceasta perioada se precizeaza cele sase darsana (opinii) sau scoli filosofice traditionale, doctrina cu privire la caste (varna) si cele sase etape (asrama) ale vietii, legea (dharma) traditiei; deosebirea dintre revelatie (sruti) si traditie (smrit) etc. Toate acestea sunt dezvoltate si aprofundate In cadrul hinduismului .\par Se poate vorbi de un hinduism popular si astfel se Intelege religia pe care o practica In prezent majoritatea indienilor. Aceasta sectiune cunoaste trei divinitati: Brahma (creatorul), Vishnu (pastratorul creatiei) si Shiva (distrugatorul), la care se adauga sotiile lor. La cartile sfinte ale Vedei se adauga Upanishadul si alte cateva specifice. Credinta In reIncarnare ramane neatinsa precum si ordonarea Impartirii In caste, chiar daca este din punct de vedere juridic abolita de constitutie. Cat priveste morala, este sintetizata In Codul lui Manu. Jertfele ocupa un loc central In cult. Ritul Puja consta In adorarea statuii care reprezinta divinitatea; aceasta este Imbalsamata, Invesmantata, ornamentata, Ii sunt oferite jertfe ce apoi se consuma cu cei prezenti .\par Se poate vorbi si despre un neohinduism , sau hinduismul modern. Lovindu-se de acuze ca politeism, idolatria si ritualism lipsit de sens, hinduismul cunoaste cateva miscari reformatoare la Inceputul sec. al XIX-lea, pentru a sfida ancestrala ortodoxie. Se aduc schimbari de mare amploare prin noi ideologii despre istorie, libertate, patriotism, societate, religie etc. Personalitatile ce marcheaza aceasta etapa au fost: Mahatma Ghandi si Rabindranath Tagore, care si-au fondat autoritatea pe Dharma hindusa si au oferit un nou suflu.\par In jurul satelor si chiar a oraselor indiene, si astazi, Isi fac simtita prezenta ascetii hindusi. Acestia nu au o Infatisare tocmai placuta; sunt Imbracati cu un brau, par Incalcit, tatuaje ale sectei lor si corpul acoperit cu cenusa. Total detasati de orice posesie materiala si mentala, dar si de familie, cersesc pentru a supravietui. Considera ca, la moartea lor depasesc ciclul vietii si ajung la nemurire, deoarece greselile savarsite au ispasite de focul austeritatii lor .\par In prezent, lipsit de multe dintre caracteristicile antice, hinduismul a devenit o religie preponderent orientata spre ritualism, manifestand un interes destul de scazut pentru elementele dogmatico-doctrinare, la baza coeziunii sale stand mai ales sistemul castelor, riturile nuptiale si funerare, precum si cele legate de nastere si majorat, direct dependente de functia sacerdotiului brahmanic, casta brahmanilor fiind In continuare esentiala In cadrul societatii Indiei contemporane .\par \par 3.1.5. Budismul\par \par Budismul este o religie deosebit de complexa. Ma voi limita la o scurta prezentare a elementelor care-l individualizeaza.\par Budismul apare In India In a doua jumatate a sec. al VI-lea si prima jumatate a sec. al V-lea I.Ch., alaturi de jainism, Intr-o perioada de adanci framantari si cautari de ordin spiritual si practic comportamental, care reactie de Impotrivire fata de doctrina politico-religioasa brahmana, Intemeiata pe un sistem de caste si fata de abuzurile brahmanilor. Desi se aseamana mult cu jainismul, budismul iese din granitele subcontinentului indian si devine o religie universala. Religiile universale se deosebesc esential de religiile locale si nationale prin aceea ca In cadru lor oamenii se unesc Intre ei prin calitatea lor de coreligionari, independent de tara, de obarsie, de limba si de cetatenie. Istoric, budismul are meritul de a fi prima religie universala si a jucat un rol de cea mai mare Insemnatate In devenirea popoarelor Asiei .\par Cei peste 300 de milioane de adepti au o credinta puternic fondata pe Intemeietorul religiei din care fac parte: Buddha (cu numele sau adevarat Siddharta Gautama). Acesta a trait cel mai probabil Intre anii 565-486 I.Ch.;a fost fiul unor proprietari de pamant, a fus o viata usuratica In tinerete, iar apoi s-a casatorit si a avut un fiu. Dezgustat de placerile senzuale, In urma unei Intalniri cu un batran, un bolnav si convoi funerar, se dedica total meditatiei si ascezei, parasindu-si pozitia pe care o ocupa. Nefiind satisfacut de ceea ce-i ofereau maestrii sai spirituali, Incearca sa intre el In posesia adevarului, iar dupa zece ani de cautare si meditatie, sub un smochin indian, dupa ce parcurge toate treptele meditatiei, experimenteaza puritatea perfecta prin intermediul iluminarii. Acest moment e deosebit pentru cel ce, de acum, se va numi Buddha (cel treaz, cel iluminat), pentru ca tip de 40 de ani strabate India predicandu-si Invatatura si castigand foarte multi adepti. Moare la 80 de ani, se considera ca a intrat In Nirvana; trupul i-a fost incinerat .\par Sunt analisti ce sustin ca budismul nu e o religie. Cel putin In faza sa incipienta a fost o doctrina filosofica devenita abia apoi religie. Nucleul fundamental al doctrinei e teza ca viata este durere, suferinta. Se vorbeste despre patru adevaruri sacre: primul adevar \endash dukka (totul e suferinta), al doilea adevar (suferinta are cauze cognoscibile: toate suferintele sunt generate de setea egoista a eului uman), al treilea adevar (vindecarea prin suferinta) si al patrulea adevar (Incetarea suferintei: cu ajutorul moralitatii, meditatiei si Intelepciunii) . \par In plus, calea ,,eliberarii" reprezinta un apanaj al ascetilor cersetori (bhikshu), deoarece numai acestia sunt In stare de a o parcurge pana la capat, printr-o disciplina extrem de austera. Ascetii sunt obligati sa practice In mod constant diverse exercitii - numite, In general, ,,meditatii" (dhyana), foarte apropiate de practicile yoga -, destinate diminuarii si suprimarii greselilor si a patimilor, In scopul obtinerii unei viziuni clare asupra realitatii si, In final, a starii nirvanice .\par Ziua de odihna a budistilor este sambata, zi In care se comemoreaza diferite evenimente din viata lui Buddha. Trei sarbatori sunt principale: anul nou (In aprilie \endash sarbatoarea apei), ziua lui Buddha (nu are data fixa \endash e cea mai importanta), postul mare (trei luni: iulie, august si septembrie) .\par \par 3.2. Islamul\par \par Dupa o abordare cronologica, islamul e cea de-a treia religie universala. De la Inceput a fost asociat unei comunitati politice si religioase. In Isalm, locul central nu-l are teologia sau liturgia, ci dreptul. Unora le aduce alinare si constituie pentru ei motiv de mandrie, altora le provoaca spaima si motiv de indignare. Desi islamul Inseamna supunere si stapanire de sine, e trista realitatea ce arata ca exista si adepti ce se manifesta prin nesupunere si violenta. Arabii nu au fost doar purtatorii spadei ci si ai spiritului, dand nastere unei civilizatii prestigioase si influente .\par Islamul este strans legat de Intemeietorul sau, Mahomed (572-636 d.Ch.) si astfel acest nume capata un cult deosebit la multe popoare ale Asiei si Africii. Semnificatia \'84islamului\rdblquote este \'84abandonarea lui Dumnezeu\rdblquote , \'84credinta\rdblquote . Textul fundamental este Coranul considerat a contine toate adevarurile si nimic ce este In afara sa nu este adevar. Acest text sacru a fost compus de Mahomed Intre 610-632, iar profesiunea de credinta se reduce la doua articole: \'84Allah este allah (adica Dumnezeu) si Mahomed este profetul sau\rdblquote . Dogmatica musulmana este simpla: trebuie sa-l slujesti cu desavarsire pe Alllah; se urmareste un monoteism riguros. Coranul recunoaste profetii Bibliei care Incep de la Adam si se sfarseste cu Isus Cristos \endash penultimul profet .\par Doctrina escatologica inspirata din crestinism cuprinde viziuni, preziceri, revelatii privind soarta omului dupa moarte. Sfarsitul lumii este cauza de necorespundere a omului: cresterea impietatilor, Indepartarea oamenilor de Dumnezeu.\par Ibn-Sina, binecunoscut In lumea latina ca Avicenna (980-1037) a fost filosof si medic iranian, creand o legatura Intre aristotelism si unele teorii orientale. Dezvoltand puternic acest studiu ajunge ca tezele sale filosofice sa-l delimiteze de teologia oficiala iar mai tarziu sa fie declarat eretic.\par In urma unei priviri conclusive ale islamului, Coranul cere credinciosilor sa faca doar fapte bune: \'84Faceti bine caci Dumnezeu Ii iubeste pe cei care fac bine\rdblquote (Coranul V, 44). Exista credinta Intr-un loc al fericirii pentru a-i rasplati pe cei buni, un loc al suferintei pentru nelegiuiti, dar si un loc intermediar (purgatoriul) unde musulmanii ajung pentru a se purifica Inainte de a merge In rai; Insa toate acestea depind de \'84poruncile care se gasesc In Coran\rdblquote . Se gasesc, asadar, multe asemanari Intre musulmani, evrei si crestini. Exista In lume cca. 800 de milioane de oameni care afirma ca sunt musulmani: ei sunt supusi lui Dumnezeu (Allah) \endash pentru ca islam vrea sa spuna supunere \endash si Ii aduc cinste ca unui creator si domn .\par \par 3.3. Iudaismul\par \par Iudaismul este numele dat religiei poporului evreu si Intregii sale culturi. Aproape ca s-ar putea spune ca nici un alt popor nu are, asemenea poporului evreu, o coincidenta perfecta Intre religie si istorie; pentru care descrierea ebraismului echivaleaza cu nararea istoriei Israelului. Istoria sa Inca de la Inceputuri se gaseste In Biblie, mai ales la Inceputul ei, In Pentateuh. Este relatata creatia, cu Intreg parcursul raportului dintre Dumnezeu si patriarhi (Avram, Isac, Iosif...), legamantul pecetluit pe Muntele Sinai cu Moise (In urma caruia Israel devine poporul ales iar Dumnezeu: domnul sau). Sunt diverse etape In istoria poporului evreu, care pot fi reduse la un sistem concis: poporul evreu trebuie sa respecte legea si sa-l cinsteasca pe Domnul Dumnezeul lor, iar atunci se vor bucura de ocrotirea sa, In caz contrar vor fi pedepsiti .\par VT, asa cum numesc crestinii scrierile sacre ale poporului evreu, a fost elaborat Intre sec. al XIII-lea si sec. al II-lea I.Ch. Cele 46 de carti, care Il compun, au trei sectiuni: Tora (Gen, Ex, Lev, Num, Dt), Profetii (cei patru mari: Is, Ier, Ez, Dan si alti 12 mai mici), Hagiografele (Ps, Prov, Iob, opuscule istorico-poetice si filosofice) .\par Aceste scrieri sunt cinstite ca fiind revelate, de aceea li se acorda o mare importanta. Iahve, El, Elohim, Adonai sunt cateva din numele pe care poporul evreu le atribuie Dumnezeului sau, ba chiar In semn de respect nici nu Ii pronunta numele ci folosesc formulari reverentiale care indica prezenta numelui lui Dumnezeu.\par Pentru evreii practicanti, Intreaga viata religioasa este marcata de Indeplinirea poruncilor, ducandu-si existenta In familie si comunitate. Ritualurile comune au tocmai acest scop de a pastra comunitatea credinciosilor. Principiul religios al evreului credincios este dreptatea, care trebuie sa fie o stare de fapt a celui care crede In Dumnezeu \endash dreptate (principiul fundamental al iudaismului). Cele doua mari robii, cea egipteana si cea babiloniana, fortifica evident unitatea \'84poporului ales\rdblquote ; ei Invata sa fie sensibili unii fata de altii (In cadrul comunitatilor evreiesti din toata lumea se organizeaza servicii sociale pentru batrani, vaduve, orfani, persoane cu handicap si bolnavi).\par In Antichitate a existat o forma temporara de monahism, care dispare odata cu raspandirea evreilor In lume. Cat priveste locasurile de cult, este bine stiut faptul ca evreii fiind un popor nomad, se Inchinau In locurile de popas purtand cu ei un \'84templu mobil\rdblquote , asa numit \'84cortul aliantei\rdblquote , unde era pastrat chivotul legii. Dupa stabilirea In Canaan, Solomon, fiul lui David, construieste un templu la Ierusalim. Dupa distrugerea acestuia, se construiesc sinagogi. Slujitorul sinagogei este rabinul (ebr. rab = Intelept), care Indruma spiritual comunitatea .\par Potrivit profetiilor escatologice, lumea reInnoita va fi carmuita de Iahve, sau de catre un trimis, Unsul sau (Masiah). In cartea profetului Isaia se vorbeste despre un \'84prunc, un \'84fiu pe tronul lui David\rdblquote (Is 9,1-6), care va domni cu dreptate Intr-o lume paradisiaca, In care, \'84lupul va locui laolalta cu mielul...\rdblquote (Is 11,6). Asadar rascumpararea, mantuirea este exclusiv opera lui Iahve si, In acest sens, se asteapta venirea glorioasa a rascumparatorului, care nu aduce (conform iudaismului) doar Imparatia rascumpararii spiritului ci o putere (politica) concreta .\par In cultul si ceremoniile iudaice, credinta iudaica este extrem de activa, avand multe practici. Spre exemplu, cand se naste un baiat, la opt zile este taiat Imprejur, de catre un mohel (expert acestei mici operatii). La 13 ani, In timpul unei celebrari In sinagoga, el accepta public responsabilitatea actiunilor sale ca persoana religioasa si astfel devine \'84fiu al poruncii\rdblquote , avand dreptul sa citeasca o parte din Torah .\par Sarbatorile principale ale poporului iudei sunt: Anul nou (Ros hasana \endash In septembrie sau octombrie; se celebreaza crearea si judecarea lumii de catre Dumnezeu), Ziua ispasirii (Yom kipur \endash Incheie perioada de pocainta Inceputa la anul nou), Sarbatoarea corturilor (Sukot \endash initial era sarbatoarea de pelerinaj la templul din Ierusalim, In cinstea recoltei), Sarbatoarea Luminilor sau a Consacrarii (Hamuka \endash victoria lui Iuda macabeul Impotriva lui Antioh al IV-lea), Punim (Comemoreaza istoria Esterei), Pastele (Pesah \endash eliberarea poporului evreu din sclavia Egiptului), Rusaliile/Sarbatoarea sarbatorilor (Shavuot \endash sarbatoarea agricola) si Ziua de doliu (Tisha be-Av \endash evreii Isi amintesc de prima si a doua distrugere a templului) .\par Vedem asadar cat de complexa este aceasta religie care, asa cum vom vedea, este din aceeasi radacina cu crestinismul, sau, am putea spune chiar ca este radacina crestinismului. \par \par \par \par \par \par \par CAPITOLUL II\par \par \par Crestinismul\par \par \par \par \par Lucrarea de fata, desi nu In mod exclusiv, se adreseaza si este elaborata dintr-o optica crestina. Din acest motiv, capitolul ce vorbeste despre crestinism Il voi trata doar precizand aspectele esentiale ale crestinismului.\par \par 1. Consideratii generale\par \par Crestinismul este religia cu cel mai mare numar de credinciosi. Desi nu este nicidecum cea mai veche, avand cca. doua milenii, ea este cea mai raspandita si, In virtutea calitatii sale misionare, este deschisa spre noi teritorii si noi persoane care nu cunosc si nu marturisesc credinta In Dumnezeu treime si Biserica planuita de Dumnezeu Tatal, instituita de Insasi Dumnezeu Fiul si Indrumata de actiunea Duhului Sfant.\par \par 1.1. Iudaismul izvor al crestinismului\par \par Mare parte din traditia crestinismului este comuna cu traditia iudaica. Dumnezeu \endash asa cum este numit unicul zeu, de catre crestini, coincide cu zeul cinstit de monoteismul iudaic: Iahve. Si nu este doar o simpla coincidenta, ci iudaismul poate fi considerat, pentru drept cuvant, izvorul crestinismului. Revelatia pe care Iahve a facut-o prin intermediul poporului evreu este preluata de crestinism. Inca de la Tora iudaica, cu toti profetii, pana la profetul prin excelenta \endash Isus, crestinismul preia cu sfintenie si pastreaza ca patrimoniu al credintei crestine. Protoparintii sunt comuni, patriarhii sunt evrei, descendenta regeasca a lui Cristos este de la regii iudaici, Mama si tatal purtator de grija a lui Isus sunt iudei, apostolii sunt iudei si chiar Cristos Fiul lui Iahve (a Dumnezeului poporului evreu) este iudeu. Este deci evidenta legatura, am putea spune ontologica, dintre crestini si evrei.\par \par \par 1.2. Noutatea crestinismului\par \par Recunoscand aceste similitudini, ne-am putea totusi Intrebare: \'84Care este diferenta?\rdblquote , \'84Ce este nou?\rdblquote . Noutatea este totusi evidenta. In poporul evreu Dumnezeu si-a Inceput planul de mantuire, Insa punctul central si Implinirea economiei mantuirii nu a avut loc In poporul iudeu deoarece acesta nu s-a deschis harului lui Dumnezeu si astfel, In marea sa majoritate, nu a intrat In Biserica lui Cristos. Cristos este Fiul lui Dumnezeu, profetit In scrierile sacre iudaice, pe care crestinii le numesc VT; scrierile sacre distincte de cele iudaice si care le-au urmat din punct de vedere istoric, acceptate In canonul crestin, fiind numite NT. De asemenea, poporul ales de Dumnezeu pe care l-a condus si l-a ocrotit ca popor al sau, crestinii Il numesc \'84fratele mai mare\rdblquote , iar alianta dintre Dumnezeu si acesta \'84vechea alianta\rdblquote , iar alianta pecetluita cu \'84sangele Mielului\rdblquote (Cristos) este numita \'84noua alianta\rdblquote , respectiv \'84noul popor\rdblquote . Noutatea legii aduse de Cristos Domnul este \'84legea iubirii\rdblquote . \par In aceasta Dumnezeu este revelat ca Tata bun, iubitor, milostiv etc. asadar, chiar daca, In aparenta, se gasesc cu dificultate deosebiri, acestea exista si fac diferenta dintre religia In care Dumnezeu a vorbit si religia In care Dumnezeu lucreaza activ si In a carei Biserica si prin carui Domn, lumea Intreaga primeste mantuirea.\par \par 2. Intemeietorul\par \par Si acum, dupa 20 de veacuri, Cristos este considerat un personaj, din punct de vedere istoric, de o importanta extraordinara. Din 100 de oameni, 64 Il considera pe Cristos cel mai important personaj al istoriei. La Biblioteca din Paris fisa cu cele mai multe carti o are cuvantul Dumnezeu si apoi Isus, despre care In sec. al XIX-lea s-au scris aproximativ 62 000 de carti. Deosebit de important este profetismul de care Cristos se bucura; nimeni nu a avut o venire mai profetita decat a lui Cristos.\par Isus Intemeietorul religiei crestine, ca si alti Intemeietori de religii, cum a fost Buddha cu 5-6 sec. Inaintea lui, sau Mahomed cu aprox. 5-6 sec. mai tarziu nu a lasat nimic scris. In consecinta nu se poate vorbi de o biografie bine Intocmita. Totusi izvoarele ce pot fi consultate pentru Intelegerea si explicarea crestinismului se Impart In doua grupe principale: iudeo-cestine (teologice) si necrestine (filosofice, istorice, stiintifice). Sursele iudeo-crestine la randul lor pot fi grupate In trei categorii: cartile canonice ale VT si toate cartile NT, scrierile apocrife (Evanghelia lui Nicodim, a lui Iacob, manuscrisele de la Marea Moarta) si scrierile apologetice ce sunt incluse In traditia Bisericii crestine. Scrierile necrestine dau o alta interpretare cartilor VT si NT. Ele cauta sa plaseze In timp si spatiu cartile canonice, cauta filiatiile de idei, coincidenta si necoincidenta faptelor, lucrarilor, personajelor. Putem spune deci ca Isus Cristos este un personaj istoric a carui existenta poate fi veridic atestata.\par 3. Doctrina, ritualurile si practicile\par \par Crestinismul este religia care se Intemeiaza pe persoana lui Isus Cristos. In crestinism Dumnezeu este singur, infinit si atotputernic. Pentru teologia crestina omul este centrul si scopul creatiei. El se deosebeste de toate celelalte creaturi, atat dupa modul In care Dumnezeu l-a creat, cat si pentru rostul lui In lume. Omul singur a fost creat prin suflu divin.\par Locul central In ritualurile crestine Il ocupa cele sapte sacramente. Ele sunt forme de cult al caror obiectiv consta In a savarsi astfel lucrarea, ca harul divin, prin mijlocirea Duhului Sfant sa coboare asupra credinciosilor.\par Cea mai raspandita si cea mai frecventa rugaciune este \'84Tatal nostru\rdblquote conceputa de Insasi Isus In predica de pe muntele maslinilor, la cererea apostolilor sai.\par Sarbatorile crestine celebreaza personale Sfintei Treimi, pe Maica Domnului si sfintii cei mai importanti. Ele sunt marcate prin oficierea liturghiei In toate Bisericile, prin zile de odihna si purificare sufleteasca, prin ritualuri, ceremoniale si obiceiuri.\par \par 4. Biserica\par \par Biserica este institutia fondata de Isus Cristos, pe temelia apostolilor. Inca de la Inceputurile ei Biserica a avut o constitutie ierarhica voita chiar de Intemeietorul sau. In Biserica exista mai multe oficii, care oglindesc imaginea Bisericii primare: episcopi, prezbiteri, diaconi si poporul celor credinciosi. Petru a fost pus In fruntea colegiului apostolic, iar puterea sa s-a transmis urmasilor sai. Petru a murit la Roma, iar In cetatea martiriului sau au existat timp de 20 de sec. succesori ce i-au continuat oficiul: papi. Astazi episcopii din toata lumea, In semn de comuniune si autenticitate a oficiului lor, pastreaza legatura cu Scaunul apostolic, fac vizite Ad limina apostolorum, raspund chemarii papei la sinoade si concilii, Il reprezinta In Bisericile locale pe succesorul sfantului Petru. \par \par 4.1. Marea schisma\par \par Schisma de la 16 iulie 1054 dintre cele doua Biserici crestine, cea a Romei si cea din Rasarit, In frunte cu patriarhia Constantinopolului este considerata marea schisma aparuta In randul crestinismului. Ea va genera o ruptura canonica si Intreruperea comuniunii liturgice Intre scaunul papal de la Roma si scaunul patriarhal de la Constantinopol. Marea schisma care continua si In zilele noastre a Impartit crestinatatea In doua mari Biserici si culte crestine distincte: Biserica de Apus si Biserica de Rasarit.\par \par \par 4.1.1. Biserica Catolica\par \par Biserica catolica se Intemeiaza pe primatul papei, considerat urmas al apostolului Petru si pe infailibilitatea papei asupra dogmelor fundamentale ale crestinismului. Ea mai este numita Biserica de Apus si numara mai multi crestini decat Biserica Ortodoxa. Romania numara astazi 5% catolici si 85% ortodocsi. In ultimi ani s-au facut pasi mari In ceea ce priveste miscarea ecumenica dintre cele doua Biserici.\par \par 4.1.2. Biserica Ortodoxa\par \par Biserica Ortodoxa se numeste ortodoxa pentru ca doreste sa semnifice ca este pastratoare a dreptei credinte. Bisericile ortodoxe sunt autocefale, adica independente unele de altele. Patriarhul de Constantinopol se bucura de Intaietate de onoare, nu de Intaietate de jurisdictie. Biserica ortodoxa mai este numita si Biserica de Rasarit. In Romania Biserica Ortodoxa romana s-a declarat autocefala In 1925. Romania este prima tara majoritar ortodoxa care a primit vizita Suveranului pontif catolic (7-9 mai 1999).\par \par 4.1.3. Divergente Intre cele doua Biserici\par \par Divergentele Intre catolicism si ortodoxism sunt cu caracter dogmatic (Filioque, Neprihanita zamislire a Fecioarei Maria, purgatoriul), cu caracter ecleziastic (primatul ep. de Roma asupra Bisericii universale si infailibilitatea Papei, caracterul indelebil al hirotonisirii, institutia cardinalatului), cu caracter ritual (botezul prin afundarea In apa, folosirea azimei la liturghie). Dintre toate aceste deosebiri Filioque, Primatul si infailibilitatea papei si purgatoriul sunt puncte de opozitie ireductibile .\par \par \par \par \par \par \par CAPITOLUL III\par \par \par Crestinismul invita la dialog\par \par \par \par \par Conciliul al II-lea din Vatican considera ca, In contextul impus de conditiile sfarsitului celui de-al doilea mileniu crestin, cand familia umana este tot mai stransa si unita, este necesara o mai mare sensibilitate si atentie cu religiile necrestine. In misiunea ei de a promova unitatea si caritatea Intre oameni si chiar Intre popoare, ia In calcul ceea ce oamenii au In comun si ceea ce-i determina sa-si traiasca In comun menirea, deoarece toti au un drum ce urmareste, In definitiv, aceeasi tinta .\par Acest dialog, la care Biserica Catolica invita, constituie cel dintai serviciu pe care Il poate face fiecarui om In parte si omenirii Intregi In lumea de astazi, care cunoaste cuceriri uimitoare dar pare sa fii pierdut sentimentul realitatilor ultime si sensul existentei Insasi .\par \'84Cristos Rascumparatorul Il reveleaza pe deplin pe om fata de sine Insusi... Omul care vrea sa se Inteleaga pe sine In profunzime... trebuie sa se apropie de Cristos... Rascumpararea, sfarsita prin Cruce, ia redat In mod definitiv omului demnitatea si sensul existentei lui In lume.\rdblquote Este absolut minunat descrisa importanta si implicit necesitatea de a intra In dialog, de a vorbi despre Cristos si de a Invata sa se vorbeasca despre Cristos.\par \'84Voi toate popoarele deschideti-va portile lui Cristos!\rdblquote Este strigatul lui Ioan Paul al II-lea, care la Inceputul pontificatului rosteste \'84Nu va temeti, deschideti larg portile lui Cristos\rdblquote , ceea este pare ca a fost calauzitor pentru Intregul sau pontificat. Evanghelia lui Cristos nu rapeste nimic libertatii omului, nu stirbeste respectul datorat culturilor, nu pierde nimic din ceea ce este bun In orice religie. Primindu-l pe Cristos, omul se deschide fata de cuvantul definitiv al lui Dumnezeu, fata de Acela In care Dumnezeu s-a facut cunoscut pe deplin si ne-a aratat calea pe care sa ajungem la el .\par Vedem, asadar, ca crestinul trebuie sa fie cel care invita si deschide acest dialog care Incepe prin a fi unul de cunoastere, evident reciproca si trebuie sa sfarseasca prin daruirea In iubirea unica si adevarata, a celui care este Iubirea (cf. 1In 4,16).\par \par 1. Consideratii generale\par \par Toate popoarele alcatuiesc o singura comunitate deoarece originea le este de la Dumnezeu, modul de viata le este comun oranduit \endash sa traiasca Impreuna pe fata pamantului \endash si, de asemenea, au un scop ultim comun: Dumnezeu, In care toti vor fi uniti In cetatea sfanta, unde, Impreuna, toate neamurile vor fi unificate In lumina lui.\par Este adevarat ca religiile sunt somate sa ofere raspunsuri, ba chiar mai mult, solutii la interogatiile omului contemporan care se dovedesc a fi tot mai urgente, uneori dovedindu-se de un tragic inuman: Ce este omul? Care este sensul si finalitatea propriei existente? Ce este binele si raul? De unde acesta si cum poate fi evitat? Ce este si cum se poate ajunge la fericire? Ce este viata, moartea, judecata, rasplata si acea realitate pe care minuscula mea potenta cognoscibila nu o poate cuprinde, dar pe care Incearca sa o sesizeze si sa o perceapa? De unde vin? Ce fac? Incotro ma Indrept? \par Asa cum am subliniat, crestinul (mai ales cel catolic-la care voi face referinta In principal atunci cand ma voi referi la crestin) trebuie sa se considere un important vestitor a nuntii, a sarbatorii pe care Mireasa (Biserica Una) o are cu Mirele sau (Unicul rascumparator- Dominus Iesus). Acest moment al bucuriei trebuie sa fie anuntat pana ce va veni Mirele. Inca de la Inceput crestinul este caracterizat de dialog, de acest gest de daruire, de deschidere, de Incepere a discursului dialogal: \'84se umplura de Duhul sfant si Incepura a vorbi\rdblquote (Fap 2,4). Aceasta este o consecinta imediata, irezistibila a faptului de a fi plini. In mod concret, daca se toarna vin Intr-un pahar si se continua, atunci cand paharul se va fi umplut, se va revarsa. Tot astfel se Intampla si atunci cand Duhul Sfant actioneaza asupra \'84vornicelului\rdblquote (crestinul). El este mai mare decat sufletul care Il primeste; puterea lui Dumnezeu este atat de mare Incat nici un om nu i se poate opune (si sunt atat de multe astfel de cazuri, ex. Saul din Tars). In momentul In care cineva este coplesit de darurile Duhului, aceasta putere se revarsa prin el asupra lumii si are capacitatea de a Invinge toate si de a \'84inunda\rdblquote cu iubire totul. Este vorba de acea plinatate a Duhului ce se revarsa asupra lumii din care s-a nascut misionarul In Biserica si nu va Inceta pana atunci cand tot pamantul va fi inundat de plinatatea lui Dumnezeu .\par Cand apostolii ies din Cenacol sa predice, la Rusalii, lumea era deja adunata. Nu sunt ei aceia care Ii cauta pe eleniti, parti, mezi, ci aceasta multime este deja adunata prin lucrarea Duhului Sfant, si tot prin aceasta, cuvantul adresat de apostoli este Inteles de toti cei prezenti, In ciuda diferentelor de limba a celor prezenti. Apostolii fara sa fii frecventat cursuri de limbi straine, vorbesc In diferite limbi, sunt animati de aceeasi carisma proprie misticilor, care trebuie, In mod necesar, sa caracterizeze si pe fiecare crestin de astazi. Este limbajul pasiunii, limbajul care naste Biserica, In mod a priori si per se universala, catolica. Cei doisprezece au vorbit asa Incat toate natiunile u-au putut asculta. Daca cuvantul nu aduce convertirea, nu este cuvantul lui Dumnezeu. Insa, cuvantul adresat de catre crestin aduce tuturor \endash eleniti, parti, mezi, indieni, israelieni, turci, africani, englezi etc. \endash convertirea, chiar daca din optica umana acest lucru nu este facil de observat .\par Observam astazi mai In toate sferele o dorinta de Intoarcere la origini, ceea ce ofera autoritate, siguranta, iar crestinii o numesc traditie. Doar ca traditia nu este Intr-o relatie de antonimie cu dialogul. Traditia nu este dogmatism si traditionalism orb, Inchis. Traditia nu este In opozitie cu noutatea; ba, mai mult, noutatea este un semn vizibil al lucrarii Duhului, care Insufleteste. Ea indica prezenta si actiunea Duhului In Biserica si In inima omului. Tot ce este static Impiedica viata, este In opozitie cu aceasta. Venirea Duhului realizeaza eterna noutate a vietii. Nu exista misiune In Biserica daca aceasta nu este revarsare a actiunii Duhului. Noutatea este tocmai aceasta nastere continua a omului prin lucrarea Duhului Sfant. Plinatatea, asa cum am vazut, aduce cu sine revarsarea darului asupra altora. Eficacitatea unui om In viata Bisericii este si semnul sfinteniei sale. Iubirea este una, si asa cum se uneste cu Dumnezeu, tot astfel, ne uneste cu fratii, realizand comuniunea noastra cu el si unirea cu fratii spre mantuirea lor. Duhul Sfant care se revarsa continuu, face permanent noua Biserica. Asadar, aceasta minunata realitate nu este nicidecum meritul omului, un umil si neInsemnat instrument, ci datoria sa In virtutea demnitatii pe care Duhul i-o confera implicandu-l In opera sa, initiata de Cristos, planuita de Tatal, dupa pedagogia de iubire a dumnezeirii .\par Exista deci certitudinea ca \'84vornicerul\rdblquote nu poate da gres pentru ca \'84invitatia\rdblquote nu o adreseaza din partea sa, ci din partea \'84Miresei\rdblquote si \'84Familiei de iubire treimica\rdblquote a \'84Mirelui\rdblquote . \'84Ce trebuie sa facem, fratilor?\rdblquote (Fap 2,37) Iubirea nu se lasa Invinsa de ura; ea Invinge si moartea. Rastignirea lui Cristos nu este victoria urii, dar este victoria iubirii, a iubirii lui Cristos care Invinge si moartea. Aceasta dragoste si acum ne asteapta si suntem datori sa dam dovada de \'84efectul\rdblquote pe care Il are asupra noastra. Astfel, \'84nici un om care crede In Cristos, nici o institutie a Bisericii nu se poate sustrage acestei datorii supreme: de a-l vesti pe Cristos tuturor popoarelor.\rdblquote \par \par 1.1. Dialogul interreligios\par \par Dialogul interreligios face parte din misiunea evanghelizatoare, esentiala Bisericii lui Cristos. Acest dialog, Inteles ca metoda si mijloc de cunoastere si Imbogatire reciproca are legaturi deosebite si constituie expresia misiunii Ad gentes, deoarece se adreseaza cu precadere oamenilor din alte religii, care nu-l cunosc pe Cristos si evanghelia sa. Iar Cristos este calea pe care Dumnezeu cheama la sine toate popoarele; face acest lucru uzand de diverse mijloace si nu In ultimul rand de religii. Acestea sunt exprimarea principala si esentiala a bogatiilor spirituale ale natiunilor, chiar daca In ansamblul lor sunt totusi lipsite de perfectiune, dand dovada de lacune, insuficiente si erori. Biserica sensibila la realitatea existenta, amintindu-si de porunca lui Dumnezeu: \'84Predicati evanghelia la toata faptura!\rdblquote (Mc 16,16), se Ingrijeste cu multa daruire de dezvoltarea dimensiunii sale misionare , care \endash de altfel asa cum deja am vazut \endash nu este zadarnicita de angajarea In dialog, deoarece mantuirea vine de la Cristos, iar dialogul nu dispenseaza de evanghelizare.\par Misiunea de evanghelizare si cea de dialog cu celelalte religii, astfel articulata In aceste doua elemente, trebuie sa-si pastreze armonia, In legatura intima ce le uneste si totodata distinctia dintre ele; de aceea nicidecum nu trebuie nici confundate, nici instrumentalizate, nici considerate echivalente, ca si cum ar fi interschimbabile .\par Ioan Paul al II-lea scria episcopilor din Asia: \par \par Cu toate ca Biserica recunoaste din toata inima tot ce este adevarat si sfant In traditiile religioase ale budismului, hinduismului si islamului, reflexe ale Adevarului care Ii lumineaza pe toti oamenii, acest lucru nu-i micsoreaza Indatorirea si hotararea de a-l proclama fara preget pe Isus Cristos care este calea, adevarul si viata... Faptul ca adeptii altor religii pot primi harul lui Dumnezeu si pot fi mantuiti de Cristos In mod independent de mijloacele obisnuite instituite de el, nu anuleaza In nici un fel chemarea la credinta si la Botez pe care Dumnezeu o vrea pentru toate popoarele .\par \par Asa cum am vazut este deosebit de important dialogul interreligios, Insa acesta trebuie purtat si realizat de crestini cu convingere deplina ca Biserica este calea obisnuita care mantuieste si ca doar ea poseda plinatatea mijloacelor de mantuire. Prin dialog Biserica vrea dezvaluie semintele Cuvantului, bazele adevarului care Il lumineaza pe tot omul, seminte si raze ce se gasesc In persoane si In religiile lumii. Celelalte religii, sunt asadar pentru crestini o provocare pozitiva de a descoperi si recunoaste semnele prezentei lui Cristos si a actiunii Duhului, precum si de a-si aprofunda propria identitate si sa dea marturie despre integritatea Revelatiei pe care o depoziteaza In totalitatea sa .\par O alta eroare si, In acelasi timp, acuza ce i se aduce crestinismului cu privire la deschiderea pentru dialog \endash fireasca In virtutea misiunii Incredintate de Cristos \endash este aceea de a avea o dimensiune prozelita, In actiunea sa. Aceasta acuza nu este fondata, pentru ca Biserica Isi Indeplineste cu supunere misiunea; nu este o \'84noutate\rdblquote , dimensiunea sa misionara, ci respecta Intreg planul lui Dumnezeu din VT si NT, care pentru sine reprezinta un unic testament: cel transmis de Cristos \'84noului popor\rdblquote . Astfel nu se poate crea confuzia Intre modul In care se practica prozelitismul si modul In care este continuata misiunea Mantuitorului. In prozelitism se dovedesc elemente ce tradeaza existenta unui interes uman In vestire; care, gaseste ratiunile promotoare In elementul exclusiv uman. In misiune este tocmai invers: nu noi suntem promotorii vestirii, ci Dumnezeu vrea mantuirea tuturor oamenilor; de aici actiunea misionara capata o evidenta valenta divina.\par Noi oamenii, desi suntem simple instrumente, influentam Intr-o oarecare masura vestirea. Pe de o parte si prozelitismul poate fi util, daca mai apoi este Inteleasa esenta misiunii. Sfantul Paul spune: \'84Unii ce-i drept, Il predica pe Cristos din invidie sau din duh de cearta, pe cand altii din bunavointa (\'85) Dar ce importanta are? Numai ca, In orice, fie din fatarnicie, fie cu sinceritate Cristos sa fier vestit.\rdblquote (Fil 1,15-18) Deoarece, cel car primeste mesajul, fiind facut partas de actiunea Duhului, poate deveni atat de matur, Incat sa ignore diferitele vestiri. Se faca Insa destul de usor diferenta Intre un prozelit si un misionar. In fiecare an sunt cel putin 30 de misionari ce pecetluiesc cu propriul sange actul dialogal prin care Il fac cunoscut pe Cristos necrestinilor. Predicarea evangheliei si dialogul interreligios nu pot fi un act de prozelitism, cu atat mai mult cu cat reprezinta Insasi ratiunea de a fi a Bisericii. Indemnul Duhului prin intermediul sfantului Paul este valabil fara cea mai mica exceptie, cu atat mai mult tinand cont de pluralitatea si oscilatia la nivel religios si necesitatea unicei mijlociri cristologice .\par Spiritul ce trebuie sa Insufleteasca dialogul interreligios, se formeaza prin actiunea Duhului. Fiecare interlocutor trebuie sa fie coerent cu propriile traditii si convingeri religioase, si deschis sa le Inteleaga pe ale celuilalt fara disimilari sau Inchideri, ci In adevar, cu smerenie si cu sinceritate, stiind ca dialogul Imbogateste pe fiecare. Dialogul nu Inseamna abdicarea de la principii, nici Impaciuitorism, ci mult mai mult: marturie reciproca, In vederea unei Inaintari comune pe calea cautarii si experientei religioase si, In acelasi timp, pentru eliminarea prejudecatilor, a intolerantei, a discrepantelor ideologice si a neIntelegerilor. Dialogul interreligios tinde spre purificare si reInnoire interioara, care,daca sunt urmate In duh de umilinta si supunere fata de actiunea Duhului Sfant, aduc minunate roade din punct de vedere spiritual.\par Dialogul interreligios poate Imbraca diverse forme. De la schimburi Intre specialistii In traditiile religioase sau Intre reprezentantii oficiali ai acestor traditii pana la colaborarea pentru dezvoltarea integrala si salvgardarea valorilor religioase, de la Impartasirea experientelor religioase respective pana la asa numitul \'84dialog de viata\rdblquote . Acesta de multe ori Il Intrece In delicatete si iubire pe cel dintai. Credinciosi ai diferitelor religii dau marturie unii In fata altora, In contextul cotidian In care-si desfasoara existenta, despre propriile valori umane si spirituale, despre interogatiile existentiale (care asa cum am vazut, se impun cu necesitate astazi) si se ajuta reciproc pentru a construi o societate mai dreapta si mai Imbalsamata de iubirea fraterna. Dialogul este o cale spre Imparatia unica si Isi va da cu siguranta roadele, chiar daca timpul, vremurile si ceasurile se afla In mana Unicului Tata (cf. Fap 1,7) .\par \par 2. Intalnirea dintre religii\par \par Religiile, Intotdeauna, au cunoscut puncte de contact Intre ele; momente de crunta opozitie, de confruntare pacificatoare sau raport fecund care s-au alterat, nu rareori pe considerente politice si culturale antrenand datul religios ca una dintre componentele sale. crestinismul este In contact, de la sfarsitul sec. XVI si sec. XVII, cu marile traditii ale Asiei si, dupa dezvoltarea islamului, si cu acesta. Daca astfel de contacte au provocat In trecutul antic reflectii teologice, acestea gravitau Inainte de toate asupra problemei spinoase a mantuirii celor infideli si a paganilor. Doar de curand Intalnirea dintre religii a creat interesul pentru o apropiere globala .\par Acum, nu mai reprezinta o noutate, deschiderea pe care Biserica Catolica o manifesta In Intalnirea cu celelalte religii si traditii religioase. Cu precadere de la Conciliul al II-lea din Vatican Biserica Isi Insuseste acest mod de daruite si manifesta dorinta de a dezvolta un dialog continuu cu persoanele ce apartin altor credinte religioase. In acest sens adopta si o metoda pe care am putea numi-o pozitiva In evaluarea celorlalte religii. Se valorizeaza doua elemente: fidelitatea fata de propria identitate religioasa si o Increzatoare deschidere spre alte traditii .\par \par 2.1. De la contact la Intalnire\par \par Desigur ca este o mare diferenta sa vezi ceva/pe cineva si sa privesti ceva/pe cineva. Pare un aspect nuantat Insa de multe ori se dovedeste a fi de o importanta capitala, cat priveste dezvoltarea unei anume situatii. Tot astfel este si In cazul raportului interreligios: este mare diferenta Intre contactul pe care Il au instantaneu religiile si Intalnirea angajanta impusa cu necesitate de un dialog.\par Biserica Catolica este sensibila la aceste aspecte si Incearca sa actioneze conform Duhului ce o Insufleteste. Duhul Sfant lucreaza dincolo de granitele vizibile ale Bisericii, oferind tuturor posibilitatea ca, Intr-un mod cunoscut de Dumnezeu, sa fie asociati Misterului Pascal de care a fost Invrednicita Biserica . Duhul Sfant anticipeaza si precede drumul Bisericii, iar ea Isi impune o \'84citire\rdblquote a \'84semnelor timpului\rdblquote , pentru a-l putea urmari oriunde si a-l sluji cu spirit de umila colaborare.\par Este cu adevarat relevanta aprecierea sfantului parinte Ioan Paul al II-lea, de fericita amintire:\par \par Inainte de toate trebuie sa tinem cont ca orice cautare a spiritului uman In directia adevarului si a binelui, si In ultima analiza a lui Dumnezeu, este suscitata de Duhul Sfant. Chiar din aceasta deschidere primordiala a omului fata de Dumnezeu se nasc diferite religii. Nu rareori, la originea lor gasim Intemeietori care au realizat, prin ajutorul Duhului lui Dumnezeu, o mai profunda experienta religioasa. Transmisa altora, aceasta experienta a luat forma In doctrine, In rituri si dogme ale diferitelor religii .\par \par Deci, asa cum vedem, Biserica recunoaste In celelalte religii tot ceea ce este valoros, iar aceasta nu este doar o insinuare, ci se regaseste formulat Intr-un document conciliar:\par \par Biserica Catolica nu respinge nimic din ceea ce este adevarat si sfant In aceste religii. Ea priveste cu un respect sincer la acele moduri de a actiona si a trai, la acele reguli si doctrine care, desi se deosebesc In multe privinte de ceea ce ea Insasi crede si propovaduieste, reflecta totusi adesea o raza a Adevarului care lumineaza pe toti oamenii. Ea Il vesteste si este datoare sa-l vesteasca necontenit pe Cristos, care este \'84Calea, Adevarul si Viata\rdblquote (In 14,6), In care oamenii Isi gasesc plinatatea vietii religioase si In care Dumnezeu a Imparat toate cu sine (2Cor 5,18-19) .\par \par Vedem, asadar, dorinta sincera a Bisericii de a intra, Intr-un mod cat mai corect, In dialogul cu celelalte traditii religioase, dorind sa faca nu doar un contact, ci sa celebreze bucuria sfanta a Intalnirii. Se urmareste o colaborare spre binele omenirii si, In mod individual, a persoanei umane care, In acest angrenaj al lumii, adesea infernal, are o valoarea inestimabila. Ea este convinsa ca nimic din ceea ce este adevarat, frumos, bun si sfant nu este independent de Cristos, vesnicul cuvant al lui Dumnezeu .\par Acest spirit al Intalnirii, desi nu este enuntat clar se poate vedea Inca de la Parintii Bisericii. Este anticipat Inainte de Conciliul al II-lea din Vatican, de papa Paul al VI-lea In Enciclica Ecclesiam Suam, care invita la dialog cu necrestinii. Acest spirit este fidel liniei directoare ce caracterizeaza \'84politica\rdblquote Bisericii si se face simtit atat de concis In Nostra Aetate \endash asa cum am vazut \endash dar si In documentele magisteriale si discursurile, \'84slujitorului slujitorilor lui Dumnezeu\rdblquote (am putea spune de orice confesiune sau traditie religioasa ar fi ei). Si totul pare sa indice interesul pentru o societate mai buna, mai dreapta, u un spirit de reconciliere reciproca, dorindu-se raspunsul unanim la vocatia comuna tuturor, de a creste In umanitate .\par \par 2.2. Relativizare sau intrare In raport?\par \par Desigur ca exista un risc ce se creeaza dintr-o dorinta de a intra In dialog, de a se pune In raport, condusa, Insa, de un oarecare sentimentalism, o implicare emotiva \'84vaduvita\rdblquote de o lumeasca Imbratisare a ratiunii.\par Sfanta Scriptura este \endash fara Indoiala \endash unul dintre elementele cele mai importante care acompaniaza discursul crestinului In dialog cu necrestinul. Sunt religii In privinta carora Sfanta Scriptura, cu precadere VT este un adevarat semn al participarii la acelasi discurs (ex. iudaism, islamism). Insa, chiar daca \endash aparent \endash Sfanta Carte creeaza o conexiune interreligioasa, per se si ca o conditie sine qua non a acceptarii sale (de crestin), ea Indeamna, si, mai mult, ajuta la stabilirea unui raport de iubirea (mai ales NT).\par Atat cu privire la teologi, dar mai ales cu privire la crestinii laici, exista pericolul de a transforma dialogul, aceasta raportare la \'84celalalt\rdblquote Intr-o atitudine excentrica de complezenta, de acceptare oarba, de relativizare si sincretism. Se observa ca lumea de astazi adesea confunda valorile, inverseaza sistemele si bagatelizeaza lucrurile de o importanta colosala acordand o atentie speciala problemelor cu adevarat futile ce nu-i marcheaza esenta si existenta sa. Insa se prea poate ca uneori sa se transpuna aceasta realitate si In planul discursului religios. Astfel se afirma ca oriunde Dumnezeu, nu conteaza cum este el numit, important este sa crezi. Credinta nu ti se poate impune, este ceea ce simti si consideri ca este mai bine pentru tine. Se fac alegeri comode, uneori cu accente politico-financiare, unde ceea ce primeaza nicidecum nu este cautarea sincera a Adevarului. A intra In dialog nu Inseamna \'84a Inchide ochii\rdblquote si a spune da In numele \'84unitatii\rdblquote . Intalnirea si dialogul se conjuga necesarmente cu discernamantul spiritului.\par In Intalnirea cu alte traditii, crestinii sunt Indemnati sa ramana statornici si credinciosi identitatii lor de discipoli ai lui Isus, despre care, asa cum am vazut, sunt chemati sa dea marturie: \'84Vai mie daca nu vestesc evanghelia!\rdblquote (1Cor 9,16). Departe de a fi un pretext pentru a slabi sau compromite esenta credintei crestine, angajarea si practica dialogului interreligios constituie un sprijin pentru ca cel ce crede si marturiseste ca-l urmeaza pe Cristos sa fie un crestin mai bun .\par Aceasta raportare a crestinului la celalalt poate fi judecata pe diferite nivele. Astfel putem discuta despre dialogul vietii, dialogul faptelor, dialogul schimburilor teologice, dialogul experientei religioase. Pe toate acestea se poate si trebui este sa se creeze punti de intrare In raport. Fie ca este vorba de viata de zi cu zi, un simplu salut, o scurta conversatie, cu vecinul de bloc, sau colegul de birou \endash care, asa cum am vazut, In contextul actual poate foarte bine sa fie de o alta religie \endash fie ca actionam concret Intr-un raport deschis si concis cu credinciosii altor religii, fie ca ne referim la specialistii care cauta sa aprofundeze modul lor de a Intelege anumite traditii religioase, apreciind reciprocele valori spirituale, fie ca apelam la persoane ce traiesc profund sistemul propriei traditii religioase, Impartasind intensele trairi spirituale ale rugaciunii si contemplatiei, In toate aceste cazuri, ceea ce uneste este semnul sub care toate dainuie si spre care toate se orienteaza: adevarul ultim, absolut, Dumnezeu. Biserica se sprijina pe aceste linii directoare si apreciaza si Incurajeaza aceasta intrare In raport nu doar Intre crestinism si celelalte religii, dar si \endash de multe ori timiditatea \endash celorlalte religii de a se pune Impreuna. Si nu doar indivizii sunt cei care se Imbogatesc din acest \'84izvor de har\rdblquote , ci si traditiile a caror adepti sunt .\par \par 3. Libertatea religioasa\par \par Tot prin Conciliul al II-lea din Vatican \endash aceasta perla a Invataturii Bisericii \endash mai exact prin Declaratia privind Libertatea religioasa, Dignitatis humanae, Biserica Catolica se pronunta cu privire la acest aspect deosebit de important mai ales In lumea de astazi: libertatea religioasa. \par Prin libertate religioasa se Intelege refuzul oricarei constrangeri umane In ceea ce priveste atitudinea omului, In raportul ce si-l stabileste cu Dumnezeu. Deoarece omul este privit In calitatea sa de fiinta In cadrul societatii, prin libertatea religioasa se afirma ca aceasta trebuie sa se bucure de imunitate religioasa si civila In materie religioasa. Insa, nicidecum, aceasta libertate religioasa nu dispenseaza de Implinirea propriilor datorii morale fata de Dumnezeu, cum ar fi: cautarea libera a adevarului, fidelitatea fata de adevarul descoperit, adeziunea la adevarul revelat de Cristos si la Biserica sa, ascultarea fata de \'84glasul\rdblquote constiintei. Libertatea religioasa Ii da omului dreptul de a nu fi constrans de anumite instante omenesti, cum ar fi: individul, gruparile sociale, puterea politica.\par Aceasta libertate este fondata pe demnitatea persoanei umane, a carei responsabilitate, cu privire la cautarea adevarului, constituie un drept dar presupune si obligatii; Dumnezeu, intrand In dialog cu omul, Ii cere acestuia un asentiment liber si un raspuns baza pe o convingere personala .\par Se pare ca este o stransa legatura Intre acest strigat al Bisericii, Dignitatis humanae, si unele evenimente ce au precedat conciliul. Printre acestea se pot numara Reforma protestanta, Revolutia franceza, un Intreg context de confuzii si risc al erorilor, nascut din contextul ideologic existent si, nu In ultimul rand, Adunarea Generala a O.N.U. care a adoptat si a proclamat la 10 decembrie 1948: Declaratia universala a drepturilor omului. Din acest document 18 articole recunosc persoanei dreptul la libertatea gandirii, constiintei si a religiei. Aceste mici chestiuni se pot identifica ca fiind la baza declaratiei conciliului. Insa, asa cum am vazut, declaratia a fost cu totul concisa si clara. Se vorbeste chiar si despre o dezvoltare a acestei idei; la sfarsitul adunarilor conciliare se discuta despre libertatea religiilor, libertatea cultului, libertatea constiintei .\par Libertatea religioasa este fara dubiu cea mai exigenta si cea mai delicata dintre toate libertatile umane. Aceasta libertate presupune natura umana cu toate aspectele sale, cu potentialitatea si capacitatile sale: inteligenta, vointa, ratiunea, constiinta, libertatea si responsabilitatea. Asadar, persoana si natura umana ni se prezinta ca o mare complexitate care este comuna tuturor realitatilor creatiei lui Dumnezeu. fiecare persoana, ca persoana umana, are divinul In sine, imaginea Cuvantului. Din aceasta prezenta a divinului, fiecare persoana are o demnitate extraordinara .\par Dumnezeu a revelat oamenilor calea mantuirii. Unica adevarata religie se afla In Biserica lui Cristos care Inca de la Inceput a primit porunca dumnezeiasca: \'84Mergeti si Invatati neamurile, botezandu-i In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si Invatandu-i sa pazeasca toate cate vi le-am poruncit\rdblquote (Mt 28,19-20). Oamenii au datoria de a cauta adevarul si de a adera la acesta, deoarece Dumnezeu se face cunoscut si ratiunii, care trebuie sa cerceteze adevarul despre Dumnezeu si Biserica sa si atunci cand ajung sa-l cunoasca, cu necesitate sa-l Imbratiseze. Omul nu trebuie sa fie obligat sa actioneze Impotriva constiintei sale, si aceasta cu atat cat priveste religia. Practicarea religiei consta, per se, In primul rand In acte interioare voluntare si libere prin care omul se Indreapta direct spre Dumnezeu. a nega exercitarea libera a religiei este o injurie la adresa omului si a lui Dumnezeu . \par Puterea civila are datoria de a tutela drepturile omului. De aceea putem, pe drept cuvant, sa spunem ca a tutela libertatea religioasa este o datorie a societatii. Acesteia nu-i este permis sa impuna marturisirea sau negarea unui crez religios si nici sa faca discriminari Intre cetateni, bazate pe ratiuni de credinta. Apostolii au predicat In afara oricarei constrangeri, avand respect si fata de cei care erau In greseala, aratand ca \'84fiecare va da cont\'85 In fata lui Dumnezeu\rdblquote (Rom 14,12) . Ei au recunoscut autoritatea civila, dar nu au ezitat sa o contrasteze, datorita faptului ca \'84trebuie sa ascultam mai degraba de Dumnezeu decat de oameni\rdblquote (Fap 5,29). Tot pe aceste ratiuni se fundamenteaza si martiriul, atat de prezent la Inceputurile crestinismului, dar si astazi In diferite forme .\par Chiar daca In cele mai multe cazuri, regimurile totalitare, ce au avut o influenta categoric nefasta, au apus, exista si astazi diverse forme de manipulare si constrangere In sfera religioasa; spre exemplu \'84toleranta religioasa\rdblquote . este o expresie cu desavarsire nepotrivita pentru realitatile sublime pe care le exprima. A tolera persoanele implica un sens de dispret, iar dispretul persoanei umane este un grav rau moral, pentru ca Inseamna dispretuirea nu doar a omului, ci a lui Dumnezeu Insusi, care a creat persoana dupa imaginea sa, dupa ratiunile Cuvantului divin . \par Revelatia face cunoscuta demnitatea persoanei umane, arata respectul lui Cristos fata de libertatea umana. Pe aceste fundamente se bazeaza Invatatura declaratiei Dignitatis humanae care este, de altfel, Intr-un raport foarte strans cu libertatea proprie a actului de credinta. Procesul actual de \'84reIntregire\rdblquote a familiei umane impune ca libertatea religioasa sa fie ocrotita prin toate mijloacele si, de asemenea, sa se dea o tot mai mare atentie drepturilor si obligatiilor supreme ale fiintelor umane .\par \par 4. \'84Invitatia la nunta\rdblquote \endash Dominus Iesus\par \par La 6 august 2000 actualul pontif, Benedict al XVI-lea, pe atunci card. Joseph Ratzinger, prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei, prezinta documentul Dominus Iesus. Acest document a nascut dispute si a atras acuze vehemente la adresa Bisericii, care a fost perceputa, pe baza documentului, ca avand pretentia de a poseda exclusiv calea mantuirii.\par Insa Dominus Iesus nu face altceva decat sa proclame ca Isus Domnul este singurul mantuitor, singura cale de mantuire pentru orice om. Pedagogia divina si, inclusiv, rascumpararea lui Cristos cu patima, moartea si Invierea sa glorioasa, este adresata si implica mantuirea fiecarui om, pentru ca prin economia mantuirii si jertfa crucii lui Isus uneste pe fiecare om cu Cristos . Deci, fiecare om este inclus In misterul rascumpararii si cu fiecare \endash indiferent de faptul ca acesta este sau nu constient \endash Cristos se uneste, prin acest mister .\par Nu se poate imputa Bisericii Catolice ca aduce \'84noutatea\rdblquote mantuirii exclusive prin Cristos. Marea parte a documentului este evident non-noutate. Se cauta, Insa, a restabili ortodoxia a ceea ce a fost perceput ca o tendinta, In mod clar echivoca, In gandirea teologica contemporana, In privinta afirmarii unei similitudini excesive Intre crestinism si religiile necrestine, evocandu-se o complementaritate. Aceasta tendinta, de cele mai multe ori, Insoteste o diviziune a economiei divine: se afirma astfel posibilitatea ca Dumnezeu Isi Implineste planul sau si In alt mod, altul decat prin mijlocirea Logosului Intrupat. Deci, nu se poate afirma o noutate In Invatatura Bisericii, ci, mai mult, o precizare cat se poate de clara a Invataturii prin excelenta fidela Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu . Chiar si In Faptele Apostolilor, In disputa vindecarii paraliticului, Petru le raspunde autoritatilor religioase iudaice: \'84In numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi l-ati rastignit si pe care Dumnezeu l-a Inviat din morti, acest om sta sanatos In fata voastra\'85 In nimeni altul nu este mantuire; caci nu exista sub cer alt nume dat oamenilor In care sa se poata mantui\rdblquote (Fap 4,10.12). Aceasta afirmatie concisa a apostolului randuit de Cristos la temelia Bisericii, adresata Sinedriului, are o valoare universala, deoarece pentru toti \endash iudei si pagani, mantuirea nu poate veni decat de la Isus Cristos , pentru ca In Domnul si Invatatorul ei se afla cheia, centrul si scopul Intregii istorii umane .\par Deci, asa cum se poate observa, acest document si In principal aceasta idee nu constituie nicidecum un motiv de scindare, ci, dimpotriva, un mare Indemn la o Indreptare comuna spre acelasi scop . Chiar conciliul afirma ca \'84unica mijlocire a Rascumparatorului nu exclude ci suscita In fapturi o cooperare variata care provine de la unicul Izvor, Cristos\rdblquote .\par Dominus Iesus, se adreseaza In primul rand credinciosilor catolici, dar nu este strain nici de ceilalti crestini. Priveste Insa si pe ceilalti credinciosi ai altor religii, pentru ca toti traim Intr-o lume In plin proces de secularizare si desacralizare; deci, suntem Indemnati la comunicare si cooperare cu continuturi solide \endash un adevarat dialog. Asadar, Dominus Iesus poate fi considerata o adevarata invitatie la \'84nunta Lumii\rdblquote .\par \par 5. Marea sarbatoare a Bisericii lui Cristos\par \par Asa cum am vazut, putem considera \'84invitatia la nunta\rdblquote ca fiind Dominus Iesus, Insa nunta aceasta, pe care ne straduim sa o Intelegem, are nevoie de un cadru. Asa cum o nunta obisnuita are nevoie de un spatiu amenajat In acest scop, tot asa \'84Nunta lumii\rdblquote se petrece Intr-un loc deosebit, Intr-o legatura extraordinara cu invitatia. De fapt, pe invitatia de la nunta se specifica locul unde are loc sarbatoarea, tot astfel si \'84invitatia\rdblquote noastra vorbeste despre locul sarbatorii .\par Biserica a afirmat Extra Ecclesiam nulla salus. Acesta este principalul adevar care priveste aceasta realitate sacra: Biserica este singura arca a mantuirii. Aceste doua adevaruri sunt inseparabile. A-l marturisi pe Isus este a-l recunoaste ca singur mantuitor si a marturisi Biserica este a o recunoaste drept singura arca a mantuirii. Isus Cristos a legat mantuirea dorita de Sfanta Treime de realitatea Bisericii; a Incredintat-o Bisericii si a pecetluit-o In Biserica. Biserica ca si arca lui Noe, nu este doar semnul si instrumentul, ci si locul mantuirii. Revarsarea harului lui Cristos catre Intreaga omenire nu numai ca are loc prin mijlocirea Bisericii, ci este chiar Insasi Biserica .\par Criticile au venit la adresa Bisericii despre care se credea ca se autoafirma cale exclusiva a mantuirii, Insa nu este asa. Biserica Catolica vorbeste despre Biserica lui Cristos, acea Una, Sancta, Catholica et Apostolica, randuita de Dumnezeu. este adevarat ca Biserica Catolica Invata ca unica Biserica a lui Cristos subzista In biserica Catolica . Prin aceasta nu se afirma ca Biserica lui Dumnezeu este Biserica catolica In mod exclusiv. Termenul subsistiti este considerat de catre teologi ca fiind cel mai satisfacator pentru a exprima realitatea atat de sublima la care se refera. Chiar catholica are Intelesul universal, nedivizat .\par Unitatea nu este rodul unei intentii umane de a avea o singura religie, o singura Biserica, ci totul vine de sus, Insa In mod cert \'84locul\rdblquote de mantuire prin care orice om este dus la Cristos, la viata fara de sfarsit, este Biserica lui Cristos; aceasta certitudine urgenteaza datoria vestirii .\par \par 6. Crestinismul la masa cu celelalte religii\par \par Pluralitatea \endash pluralitatea religiilor si a convingerilor religioase \endash constituie un dat atat In istoria si In prezentul umanitatii, cat si In societatea noastra. Pluralismul este recunoasterea din partea societatii a acestui dat al faptului pluralitatii, recunoasterea coexistentei opiniilor ca un drept si o necesitate. Caracterul pluralist al religiilor si culturilor a fost facut evident Inca din primele zile ale umanitatii. Asa cum am vazut s-au succedat si continua sa fie diverse religii si culturi care adesea traiesc independente sau In relatii nu tocmai cordiale. Raporturile ce se stabilesc Intre ele par sa fie astazi mai mult ca oricand mai reale si nu lipsite de pericole pentru ambele parti. Intr-o anume optica se denunta o complementaritate Intre ele . Din punct de vedere ontologic complementaritatea este indefinibila, Insa se poate sustine ontologic. A nu face aceasta distinctie Inseamna a confunda afirmatii In ordinea existentei cu afirmati In ordinea Intelegerii .\par In timpul vietii sale Cristos nu s-a aventurat In teritoriile paganilor. Insa, a patruns prin apostolii sai si prin succesorii lor In lumea greco-romana si In atatea alte lumi. Prin actiunea misionarilor sai, Impartiti In atatea directii s-a Intalnit cu o multitudine de religii si secte religioase deci este momentul In care ne Intrebam: \'84In fata religiei cine esti tu?\rdblquote .\par \par 6.1. Dialogul dintre crestinism si hinduism\par \par Dialogul dintre crestinism si hinduism este de data recenta cu toata ca introducerea crestinismului In India a avut loc Inca din sec. al III-lea d.Ch. In realitate a trebuit sa se astepte sec. al XIX-lea pentru ca sa se initieze dialogul real dintre hinduism si crestinism. Pentru a se explica aceasta Intelegere reciproca, se pot invoca doar doua motive principale. Pe de o parte teologia misionarilor nu permitea abordarea In mod pozitiv a contactului cu alte religii. Pe de alta parte, chiar si hindusii considerau crestinismul strain fata de mentalitatea lor. Printre pionierii dialogului se pot cita membrii fondatori si conducatori ai brahma-samaj, In special Ram Mohan Roy, Keshab Yen si din partea crestina, Jules Monchanin si Don Henri Lesaux. Doar tinand cont de efortul acestor oameni si a multor altora se poate Intelege pentru ce un dialog hindus-crestin a devenit posibil .\par \'84In hinduism, oamenii scruteaza misterul divin si Il exprima Intr-o inepuizabila bogatie de mituri si prin eforturi filozofice patrunzatoare si cauta eliberarea de nelinistile si de limitele conditiei noastre fie prin forme de viata ascetica, fie prin meditatie profunda, fie prin refugierea In Dumnezeu cu iubire si Incredere.\rdblquote \par Adoptand o atitudine pozitiva, azi, crestinul poate sa intre In dialog, dorind sa Inteleaga ce este hinduismul, lasandu-se ghidat chiar de hindusi. Poate avea un contact personal si sa Impartaseasca o vie experienta pe plan spiritual si religios.\par Hinduismul concepe religia Inainte de toate ca experienta Duhului In om. Omul se inspira din experientele spirituale ale lui Rishi, ale Inteleptilor si ale zeilor. Pentru el, Absolutul este prezent peste tot si Il numeste Brahman sau Domnul suprem sau Isvra care este personificarea, realitatea care trebuie experimentata. Un dialog presupune ca fiecare parte sa cunoasca problemele particulare ce provin din atitudinea sa obisnuita. Pentru hinduism religia este In mod esential o modalitate de a trai, si nici o religie nu poate sa pretinda ca este unica si definitiva. Crestinismul are credinta Intr-un unic mantuitor: Isus Cristos. Nu se poate depasi alternativa pusa astfel distingand Intre religia ca atitudine a omului spre Dumnezeu si religia ca raspuns ce vine de la Dumnezeu care se reveleaza In Isus Cristos si care reveleaza omului planul sau complet si definitiv. Crestinismul se prezinta ca o religie istorica. Pentru hindus o expresie istorica particulara nu poate sa fie norma si regula a planului universal de mantuire.\par Hindusul intentioneaza sa vada In crestinism o simpla Bharti, o cale devotionala spre Dumnezeu conceput In mod antropomorfic. Dialogul hindus-crestin va aduce rod doar daca din cele doua parti se face efortul de a se Intelege reciproc. Este un dialog dificil si angajant. Hindusul nu trebuie sa considere crestinismul asa cum o facuse odata. Crestinul nu trebuie sa ignore valorile spirituale autentice ale hinduismului, Yoga si tehnicile de meditatii .\par \par 6.2. Dialogul dintre crestinism si islam\par \par Deoarece islamul este In acelasi timp o religie politica si o cultura se observa ca dialogul la nivel politic si cultural nu pune dificultati: musulmanii si nonmusulmanii care traiesc In tari islamice au colaborat mereu si colaboreaza In viata cotidiana. In ceea ce priveste planul religios, se prezinta cazuri diferite: exista Inainte de toate dialogul-discutie In care credinciosul Incearca sa-l converteasca pe celalalt. Un al doilea tip de dialog religios mai exigent se gaseste cand interlocutorii mai pasivi, cauta doar sa se uimeasca, sa se stimeze si sa ajunga sa se depaseasca prejudecatile cele mai evidente. Din punct de vedere istoric, discutiile teologice dintre musulmani si non-musulmani apar In primele secole ale islamului .\par \par Biserica priveste de asemenea cu stima pe musulmani, care Il adora pe Dumnezeul cel unic, viu si existent In sine, Indurator si atotputernic, Creatorul cerului si al pamantului, care a vorbit oamenilor. Ei cauta sa se supuna din tot sufletul hotararilor lui tainice, asa cum s-a supus lui Dumnezeu Abraham, la care credinta islamica se refera bucuros. Desi ei nu-l recunosc pe Isus ca Dumnezeu, Il venereaza totusi ca profet; o cinstesc pe Mama lui, Fecioara Maria, si chiar o invoca uneori cu pietate. Pe langa acestea, ei asteapta ziua judecatii, In care Dumnezeu Ii va rasplati pe toti oamenii Inviati. De aceea, ei pretuiesc viata morala si aduc cult lui Dumnezeu mai ales prin rugaciune, pomana si post .\par \par Aggiornamento Intreprins de Biserica Catolica In aceste ultime decenii au avut repercusiuni pe planul dialogului islamo-crestin. A fost recomandat un nou tip de raport islamico-crestin. Primul lucru cerut este cunoasterea si stima reciproca. Aceasta tendinta s-a concretizat In declaratia despre religiile necrestine a Conciliului al II-lea din Vatican si In existenta unei sectiuni islam In secretariatul pentru necrestini, Infiintat la Roma In 1964 .\par In decursul veacurilor, s-au iscat nenumarate neIntelegeri si dusmanii Intre crestini si musulmani, Conciliul al II-lea din Vatican Ii Indeamna pe toti ca, uitand trecutul, sa se straduiasca sincer pentru Intelegerea reciproca si sa apere si sa promoveze Impreuna dreptatea sociala, valorile morale, pacea si libertatea, spre binele tuturor oamenilor . Chiar si Consiliul Ecumenic al Bisericii din Geneva a deschis un sector Islam In subcomisia pentru dialogul cu adeptii credintelor si ideologiilor din timpul nostru .\par \par 6.3. Dialogul dintre iudaism si crestinism\par \par Biserica recunoaste raportul sau cu poporul evreu In faptul ca Dumnezeu a ales acest popor, cel dintai dintre toate ca sa primeasca cuvantul sau. Poporului evreu Ii apartin \'84Infierea si marirea, aliantele si legea, cultul si promisiunile; ai lor sunt patriarhii si din ei vine, dupa trup, Cristos\rdblquote (Rom 9,5). Spre deosebire de celelalte religii necrestine, religia iudaica este deja un raspuns la revelatia lui Dumnezeu In vechea alianta .\par \par Dialogul ebraico crestin nu se naste In ambientul teologic si nici pastoral, dar ca raspuns, mai Intai timid, si apoi, mereu mai constient, la cea mai mare catastrofa a sec. al XX-lea: In exterminarea nazista a sase milioane de evrei doar pentru faptul ca erau evrei. \par Prima etapa prima etapa este cunoscuta ca \'84cele zece puncte de la Seelisberg\rdblquote din 1947. In acest oras a fost organizata o conferinta internationala extraordinara pentru combaterea antisemitismului. A doua etapa este declaratia conciliara NA aprobata In 1965 la Conciliul al II-lea din Vatican. In acest scurt document, In care pentru prima data conciliul nu vorbeste Impotriva evreilor, ci In favoarea lor se gasesc afirmatii foarte explicite: existenta legaturilor foarte specifice Intre evrei si crestini; alegerea poporului evreu de catre Dumnezeu; necesitatea de a cunoaste si de a respecta iudaismul; depasirea prejudecatilor cu care a fost blamat iudaismul. A treia etapa o constituie \'84Orientari si sugestii pentru aplicarea declaratiilor conciliare NA\rdblquote . Textul reia si completeaza declaratia conciliara, adaugand o condamnare mai explicita a antisemitismului. A patra etapa o constituie documentul din 1985 publicat de Comisia Vaticana pentru relatiile religioase cu iudaismul: Sprijin pentru o corecta prezentare a evreilor si iudaismul. A cincia etapa poate fi considerata vizita papei In sinagoga, din 13 aprilie 1986 . \par \par Biserica lui Cristos recunoaste ca Inceputurile credintei si alegerii sale se afla la patriarhi, la Moise si la profeti, dupa misterul divin al mantuirii. Ea marturiseste ca toti crestinii, fiii lui Abraham dupacredinta (cf. Gal 3,7), sunt inclusi In chemarea acestui patriarh si ca mantuirea Bisericii este In mod tainic prefigurata In iesirea poporului ales din pamantul robiei. De aceea, Biserica nu poate uita ca a privit revelatia Vechiului Testament prin acel popor cu care Dumnezeu a binevoit, In nespusa lui Indurare, sa Incheie vechiul legamant si ca este hranita din radacina maslinului cel bun In care au fost altoite ramurile maslinului salbatic al neamurilor (cf. Rom 11, 17-24) .\par \par Biserica are credinta ca Cristos, pacea noastra, prin patima sa i-a Impacat pe iudei si pe pagani si a facut din cele doua una Intru el. De aceea Biserica Catolica Isi aminteste de patrimoniul pe care Il are In comun cu evreii si, Indemnata nu de motive politice, ci de iubirea religioasa, evanghelica, deplange urile, prigonirile si toate manifestarile de antisemitism Indreptate In orice vremuri si de catre oricine Impotriva evreilor. Isus a murit pentru a-i mantui pe toti oamenii, de aici Indatorirea Bisericii este sa vesteasca, In propovaduirea ei, crucea lui Cristos ca semn al iubirii universale a lui Dumnezeu si izvor a tot harul .\par \par 6.4. Raportul fata de noile miscari religioase\par \par Astazi sunt tot mai multe aceste miscari religioase, care adesea sunt numite secte. Termenii secta si cult sunt destul de dispretuitori, iar judecata ce o implica pare sa aiba o valenta predominant \endash daca nu chiar exclusiv \endash negativa . nu este facil de delimitat, chiar si prin definire, aceste noi miscari, aceste noi miscari sau grupa de miscarile legitime din cadrul unei Biserici. Spiritul sectar este o atitudine de intoleranta unita cu un prozelitism agresiv Insa nu este In mod necesar factorul constitutiv al unei \'84secte\rdblquote si, In orice caz, nu este suficient pentru a o caracteriza. Cheia de Intelegere si descoperire este analiza izvorului doctrinar (de ex. alte carti revelate, mesaje profetice etc.). In structura lor acestea sunt, de cele mai multe ori autoritare, recurg la o anumita spalare a creierului si la un control mintal etc., ceea ce le deosebeste de religia din care se inspira .\par In unele cazuri fenomenul se manifesta In interiorul Bisericii principale (atitudini sectare). In alte cazuri, acesta se dezvolta In afara Bisericilor sau chiar In potriva lor; nu toate sunt religioase In continutul lor real sau In scopul lor final. Cei mai vulnerabili se pare ca sunt tinerii. Diversele probleme cu care tinerii se confrunta, Ii Imping spre aceste grupari In care intra cu bune intentii . De fapt aici pare a fi totul: sunt persoane care nu-si gasesc propria identitate si, atunci, o cauta Intr-un loc In care spera sa afle alinare (de ex. sunt In cautarea apartenentei, a unor raspunsuri, a integralitatii, a identitatii culturale, simt nevoia de a fi recunoscuti, de a-si gasi calea spirituala, de a participa activ, antrenant la anumite activitati). Insa multe din acestea sunt utopii, interesul capilor acestor grupari avand scopuri total straine si personale. Astfel, putem vorbi de tehnici de recrutare si formare, procedee de Indoctrinare si inclusiv o tot mai mare raspandire a unor astfel de miscari .\par Evident, Biserica ia atitudine In fata acestui fenomen. Persoanele trebuie ajutate sa-si dea seama ca sunt unice, iubite de Dumnezeu personal, cu o istorie care este istoria lor, de la nastere pana la Inviere trecand prin moarte. Prin orice mijloace (predici, cateheze, dar si Intalniri personale a crestinilor catolici cu adepti ai sectelor) trebuie sa se adreseze \'84invitatia la nunta\rdblquote . Dialogul cu sectele este slab, daca nu chiar absent si adesea, nu doar ca sunt Inchise dialogului dar pot chiar sa reprezinte un serios obstacol In calea acestuia acolo unde sunt active .\par Insa, In aceste miscari semnele timpului sunt incluse si noi suntem datori sa le \'84citim\rdblquote iar Duhul va sufla nu la presiunea noastra, ci din porunca iubirii sale.\par \par 7. Importanta deschiderii catre dialog\par \par Misiunea lui Cristos rascumparatorul, care, Incredintata Bisericii este misiunea bisericii, este Inca foarte departe de a fi Implinita. O privire de ansamblu asupra lumii celui de-al treilea mileniu arata faptul ca aceasta misiune se afla Inca la Inceput si necesita o angajare profunda pentru a fi continuata si dusa la Indeplinire. Duhul lui Dumnezeu este cel care ne Indeamna, prin apostolul neamurilor, sa vestim lucrarile minunate ale lui Dumnezeu: \'84Daca vestesc evanghelia nu am nici un motiv de lauda pentru ca datoria ma obliga. Vai mie daca nu vestesc evanghelia\rdblquote (1Cor 9,16). Papa Ioan Paul al II-lea de fericita amintire, vorbeste despre urgenta activitatii misionare, mai ales cu privire la persoanele care nu-l privesc pe Cristos. Conciliul al II-lea din Vatican, asa cum deja am observat, a cautat sa reInnoiasca viata si activitatea Bisericii In conformitate cu necesitatile actuale ale lumii. Astfel, s-a accentuat \'84caracterul misionar\rdblquote al Bisericii, fondat pe Insasi misiunea treimica. Deci, se poate spune ca impulsul misionar tine de natura intima a vietii crestine si inspira dialogul ecumenic si interreligios: \'84Pentru ca toti sa fie una, dupa cum tu, Tata, esti In mine si eu In tine, ca si ei sa fie una In noi, pentru ca lumea sa creada ca tu m-ai trimis.\rdblquote (In 17,22).\par Acest dialog a prins forma, iar calea spre unitate este deschisa. Drept dovada stau roadele misionare ale conciliului: cresterea numarului de Biserici locale, a clerului indigen; Bisericile particulare se deschid fata de Intalnirea, dialogul si colaborarea cu membrii altor Biserici crestine si ai altor religii. Dar, mai presus de toate se afirma si trebuie sa se impuna o constiinta noua: aceea ca misiunea Ii priveste pe toti crestinii, toate diecezele si parohiile, institutiile si asociatiile bisericesti.\par Numarul acelora care nu-l cunosc pe Cristos este In continua crestere. Fata de aceasta imensa omenire, atat de iubita de Tatal, care pentru ea l-a trimis pe unicul sau Fiu, necesitatea si urgenta misiunii este evidenta . \par \par 7.1. Operele misionare In Romania\par \par Asa cum am vazut, exista o stransa legatura Intre dialogul cu necrestinii si misiune. La 26 iunie 1980, Ioan Paul al II-lea aproba definitiv Statutul Operelor Misionare Pontificale. Acestea s-au nascut din initiativa Paulinei Maria Jaricot si s-a dovedit a fi o lucrare cu adevarat divina inspirata si sustinuta de Duhul Sfant. Prin operele misionare nu se urmareste In mod exclusiv misiunea In sensul raspandirii crestinismului la popoarele necrestine, ci si o intensificare a vietii de credinta a credinciosilor crestini si, implicit, marturia vietii atat de importanta si necesara a acestora. Biserica din Romania a fost admisa In Operele Misionare Pontificale, fiind a 111-a tara; astazi exista 120. Congregatia pentru Evanghelizarea Popoarelor, la propunerea Conferintei Episcopale locale, numeste un director national roman Mons. Petru Mares (care primeste titlul de Capelanul sanctitatii sale), la 1997. anul acesta, la 12 iunie 2007, se Implinesc doua mandate adresate primului director national al OMP. Prin acest organism s-au construit, In toate diecezele, si la nivel national o structura care colaboreaza si cu nuntiul apostolic din Romania pentru Indeplinirea sarcinilor operei. Se colaboreaza si cu preoti care publica diferite lucrari (ex. A. HOLENSTEIN, A trai In speranta, a da spreranta) si anima pastoral credinciosii crestini antrenandu-i In opera misionara a carei importanta am subliniat-o.\par Faptul ca populatia este credincioasa, majoritar crestina si In Moldova se gaseste o familie crestina (Dieceza de Iasi), adesea apreciata pentru vivacitatea sa, este rodul unei stradanii misionare anterioare noua. Astazi, In contextul integrarii europene si a unui activ schimb de populatie Intre cele mai diverse culturi se impune cu necesitate dialogul interreligios. Acesta este initiat, sustinut si Indemnat si de Operele Misionare Pontificale. Trebuie, deci, ca fiecare crestin sa raspunda la glasul Bisericii si sa vorbeasca In felul sau si In mediul sau despre credinta care Il mantuieste In dubla sa articulare: Cristos si Biserica .\par \par 7.2. Importanta actiunii fiecarui catolic\par \par Toti suntem importanti In fata lui Dumnezeu si avem datoria, atat ca Biserica, comunitate, dar si In mod individual, sa continuam misiunea lui Cristos Insusi . Desigur ca timpurile difera, sacrificiile nu sunt aceleasi In cadrul misiunii cu care necesitate trebuie sa o Indeplinim, acum cu cele de la Inceputurile crestinismului.\par Se pare ca acum, ca si In primele veacuri crestine, ceea ce deosebeste si \endash de ce nu \endash atrage la crestini este iubirea. Dumnezeu lor este Iubire (cf. 1In 4,16) iar acest fapt Ii transforma si pe crestini, care cred In el; despre ei se spune: \'84Priviti-i cum se iubesc\rdblquote . Biserica si credinta profesata de crestini, implica, mai presus de toate, unitatea Duhului, unitatea dragostei, iar comuniunea cu fratii este semnul comuniunii cu Dumnezeu (1Cor 10,17) . Crestinul, mai mult ca oricare alt credincios este constient de fraternitatea cu oricare fiu al lui Dumnezeu, rascumparat de Cristos si, depasind orice bariere ideologice, trebuie sa fie \'84mesager al nuntii\rdblquote . Iubirea lui Dumnezeu fata de noi este o chestiune fundamentala pentru Intreaga noastra existenta si ridica Intrebari decisive In legatura cu cine este Dumnezeu si cine suntem noi . Iar acest lucru se poate explica atat pentru noi cat si pentru fratii ce trebuie sa primeasca o marturie a dialogului din partea noastra astfel: \'84Noi am cunoscut si am crezut In iubirea pe care Dumnezeu o are fata de noi\rdblquote . Prin aceasta afirmatie crestinul poate sa exprime alegerea fundamentala a vietii sale. La Inceputul faptului de a fi crestin nu se gaseste o idee etica sau o mare idee, ci Intalnirea cu un eveniment, cu o persoana care deschide vietii un orizont nou si o orienteaza decisiv .\par \'84Iubirea aproapelui este un drum de Intalnire si a lui Dumnezeu, iar Inchidere ochilor si In fata aproapelui Inseamna sa devii orb In fata lui Dumnezeu.\rdblquote Cum am putea fi orbi? Cum am putea fi \'84vorniceri\rdblquote orbi. Nu exista alternativa, trebuie sa raspundem cu iubire celui care este Iubire si sa deschidem pe cat ne este posibil si In modul In care putem, un dialog de iubire.\par Acest lucru l-au facut multi Inaintea noastra, care sunt si vor ramane pentru totdeauna exemple ale vestirii. Insa exemple ca Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea, Maica Tereza, Chiara Lubich, Mahatma Gandhi etc. nu trebuie asteptate; actiunea \endash cat de minuscula ar fi ea \endash este de datoria noastra. Fiecare credincios trebuie sa poarte dialogul .\par Andr\'e9 Scrima apreciaza ca, In mod eronat, actul dialogului se Incepe prin a reactiona \'84pe moment\rdblquote la ceea ce ne contrariaza, considerand ca aceste reactii trebuie \'84decantate\rdblquote . In aceasta privinta realitatile nu trebuie privite Incremenit, Intelegerea noastra (Insasi) este necesar sa se mentina necontenit In devenire. Aceia care mentin o pozitie rigorista se Incadreaza Intr-o certitudine, nu Intr-un adevar: ceea ce face economie de spirit. Aceasta Incremenire, non-actiune, nu trebuie sa priveasca crestinul pe acest pamant; ea este specifica Ierusalimului ceresc. Incremenire Inseamna mineralizare, iar acolo mineralizarea devine luminoasa. Este piatra patrunsa de lumina, ce devine ea Insasi sursa de lumina; este ca si cum piatra ar avea Inlauntrul ei principiul iluminarii: este In acelasi timp stabilitate si iradiere . Orice comunitate si orice crestin are un caracter apostolic al actiunii. Daca s-a Inchide ar exista satisfacerea a ceea ce exista si tocmai acestei Inchideri intervine dizolvarea In sine; In acest caz nu se mai poate vorbi de o comunitate a iubirii si un dialog al iubirii . De aceea noi trebuie sa fim piatra care iradiaza, Inca de pe acum, deoarece, ceea ce este absolut sigur, este ca lucrurile \'84se rezolva la varf\rdblquote \endash aceasta este una dintre marile tentatii ale modernitatii. Asteptam ca reprezentantii autorizati ai crestinismului sa recunoasca limpede si explicit legitimitatea si concordanta celorlalte religii cu crestinismul. Limpede si explicit nu o vor face si nici nu au cum sa o faca In asemenea conditii, deoarece \endash am analizat \endash exista un Intreg ansamblu de conditii si principii care per se nu pot cadea In fata unei dorinte oarbe.\par Biserica este ca o mama. Sunt atatea institute laice si grupuri In Biserica care nu doresc altceva decat sa ne implice In misiunea sa, care este si misiunea lui Cristos. De multe ori aceste grupari sunt privite cu reticenta, desi ar trebui Imbratisate In functie de cadrul In care ne desfasuram activitatea si \'84talantii\rdblquote pe care Dumnezeu ni i-a Incredintat. Insa, nu se constientizeaza ca importanta fiecarui crestin este vitala: \'84Noi facem Biserica\rdblquote (cf. Sf. Augustin), de la noi Dumnezeu asteapta \endash Insa nu cu asteptarea cu care noi asteptam \endash dialogul care sa nasca iubirea sa, pe care el a Incarnat-o, a rastignit-o, ne-a daruit-o noua si vrea sa intram In glorie prin ea.\par \par \par \par \par \par CONCLUZIE\par \par \par \par \par Dupa aceasta analiza sincer ma simt ca un \'84vornicel\rdblquote , care are In suflet invitatia si elanul iubirii de a chema la \'84Nunta tuturor timpurilor\rdblquote . Desigur ca nu a fost o aprofundare deosebita, Insa consider ca citit Intr-o asemenea optica, raportul cu necrestinii se transforma Intr-un dialog. Poate am fi tentati sa spunem ca de multe ori avem parte de un monolog sau un dialog In care, \'84receptorul\rdblquote doar emite si este Inchis mesajului nostru. Insa, Nunta nu a trecut, datoria noastra este sa o vestim, nu sta In puterea noastra rezultatul; ba chiar nici mesajul \endash asa cum am vazut \endash nu este al nostru, Insa bucuria de a primi un raspuns satisfacator ne apartine si suntem facuti partasi la Bucuria si Iubirea daruita. Natura omului cere aceasta Impartasire a actelor interioare . Deci, acest dialog este mai mult decat posibil \endash date fiind conditiile expuse In lucrare \endash iar noi nu putem ramane muti la vestirea sa. Nu trebuie sa asteptam unirea pentru ca Biserica sa fie una. Unitatea este existenta, trebuie doar ca toti sa se apropie de Biserica Una cea Intemeiata de Cristos, ce subzista In Biserica Catolica. Asa cum Papa Benedict al XVI-lea vesteste Deus caritas est, si noi trebuie sa vorbim altora despre iubirea cu care Dumnezeu ne copleseste si pe care noi trebuie sa o comunicam .\par Ma simt pregatit sa calatoresc cu trenul si sa fiu In compartiment cu necrestini. De cele mai multe ori suntem tentati sa privim la ceilalti cu reticenta. Insa, de ce sa fac asta, cand oricum calatoria tot va trebui sa o fac. Trenul este cel care face legatura dintre mine si ei (musulmani, evrei, sikhi etc.). Fiecare gara, fiecare noua oprire a trenului, fiecare sansa pe care o am sa intru In compartiment cu necrestinii este pentru mine o bucurie. Traim Intr-o lume In care spiritul religios pare sa fluture prin vant ca un zmeu. Partea mai putin buna este ca nu prea ne pricepem sa-l manuim. Sunt destule organisme care Incerc sa ne canalizeze ceea ce este mai scump In natura noastra, dar noi adesea o vedem ca pe o constrangere. Poate involuntar pasim taramuri Intunecoase. Nu a meritul nostru daca suntem crestini, musulmani, evrei, sau sectari, atei (desi este putin probabil). Cred ca toti meritam o mana de ajutor. Daca eu ma pricep putin In ridicarea zmeului, de ce sa nu-l Invat si pe cel de langa mine sa o faca? De ce sa ma laud ca stiu sa o fac si sa rad de el ca nu este bun? Acest zmeu este unul care daca zboara corect trebuie sa-l ajute si pe cel de alaturi, iar daca zboara Impreuna cu cel de alaturi Ii este mult mai usor sa zboare corect, iar apoi sa zboare cu cei de alaturi, iar apoi aceia sa zboare si mai corect si tot asa atingand culmi pe care abia le visau. Trenul nu este \endash de altfel ca si zmeul \endash imagine a non actiunii. Desi In aparenta stai de fapt mergi foarte repede. Cam asa este si cu dialogul interreligios ceea ce pare putin, greoi, este de multe ori cu mult mai mult decat ceea ce ne asteptam sa fie.\par Revenind la imaginea nuntii. Este o imagine extraordinara aceasta de vestitor. Desigur nu este ceva cu totul special ba chiar pare nesemnificativ, Insa tu esti cel care duci invitatia, care inviti la nunta, care exprimi iubirea dintre cei doi si care, In numele lor \endash personajele principale din aceasta sarbatoare \endash Ii chemi pe cei alesi la nunta, anuntandu-i marea fericire a fi fost gasiti vrednici sa participe la iubirea ce se uneste In mod sacramental. Desigur, vor fi unii care spun ca nunta nu mai este un simbol al lui a fi ci mai mult al lui a avea. Si transpus In planul lucrarii este facil de a refuza orice invitatia. De aceea trebuie sa-i cunoastem pe aceia pe care Ii invitam, deoarece In functie de el trebuie sa ne straduim sa-i Inmanam invitatia. Insa, partea buna este ca nu noi facem nunta. Noi doar prezentam intentiile sincere. Iar, In cazul nostru, Mirele si Mireasa mai iau ei legatura cu invitatii si prin alte cai, chiar daca acestia nu-si dau seama, sau nu vor/ stiu sa recunoasca aceasta abordare. De aceea este nevoie de noi, de noi Intr-adevar este foarte putina nevoie \endash caci ce am putea face noi \endash Insa, nu suntem singuri. \'84Familia Mirelui\rdblquote este mereu cu noi, ne sustine, ba chiar Mirele este mai mult decat ne putem imagina, desi pare ca depinde de noi, ne sustine neIncetat.\par Pentru aceasta prezentare trenul a oprit In gara, Insa sper sa mai fie si alte ocazii In care sa pot aprofunda aceasta ridicare a zmeului cat mai sus pentru a fi partas la fericirea aceluia care este Iubire.\par \par \par \par \par \par \par BIBLIOGRAFIE\par \par \par \par \par BARSOTTI D. \endash P. MARES, Meditatii din Faptele Apostolilor, God Print, Bacau, 1997.\par BERTEN I., \'84Pluralismo delle convinzioni, ricerca della verita e societa\rdblquote , Conc(I) 4 (2003) 39-50.\par BORRMANS M., \'84Islam\rdblquote , In GDR 1039-1043.\par BRESSOLETTE C., \'84Liberta religiosa. Dichiarazione Vaticano II\rdblquote , In GDR, 1157-1160.\par CLEMENT E. \endash C. DEMONQUE, \'84Religie\rdblquote , In La philosophie de A a Z, Hatier, Paris 1994; trad. romana, Filosofia de la A la Z, All Educational, Bucuresti 20002, 441-444.\par CONFERINtA EPISCOPALa A AFRICII DE NORD, Chr\'e9tiens au Maghreb, le sens de nos rencontres: DC 1775 (1979) 1032-1044.\par CONGREGAtIA PENTRU DOCTRINA CREDINtEI, Declaratia Dominus Iesus (6 08 2000).\par CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU DIALOGUL INTERRELIGIOS, Pe acelasi drum. Biserica catolica In dialog cu traditiile religioase ale lumii, Vatican 1999.\par DANCa W., Mircea Eliade. Definitio sacri, Ars Longa, Iasi 1998.\par DANIEL P., La divinit\'e9, P.B.P., Paris.\par BENEDICT AL XVI-LEA, Scrisoarea enciclica Deus caritas est (25 12 2005).\par DHAVAMONY M., \'84Dialogo cristianesimo-induismo\rdblquote , In GDR, 510-512.\par DUMEA C., Religii, Biserici, secte, Sapientia, Iasi 2002.\par DURKHEIM E., Regulile metodei sociologice, Editura Stiintifica, Bucuresti 1974.\par ELIADE M. \endash CULIANU I.P., Dictionnaire des religions, Plon, 1990; trad. romana, Dictionar al religiilor, Humanitas, Bucuresti 1993.\par ELIADE M., Istoria credintelor si ideilor religioase, I, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1981.\par \tab , Istoria credintelor si ideilor religioase, II, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1981.\par ENGELS Fr., Anti-Duhring, E.S.P.L.P., Bucuresti 1952.\par EYT P., \'84Incontro delle religioni\rdblquote , In GDR, 983-987\par FERENt E., Despre Biserica, ITRC, Iasi 1990.\par FLEW A., \'84Religie\rdblquote , In Dictionar de filozofie si logica, Humanitas, Bucuresti 1996.\par GOETZ J., \'84Religion\rdblquote , In NCE XII, 240-244.\par GRIFFITHS P.J., \'84Sulla Dominus Iesus: si puo rivendicare una complementarita\rdblquote , Conc(I) 4 (2003) 34-38.\par GRIGORIEFF V., Religiile lumii, Universal Dalsi, Bucuresti 1999.\par HEGEL W.Fr., Prelegeri de filozofia religiei, Humanitas, Bucuresti 1995.\par IOAN PAUL AL II-LEA, Audienta generala din (9 09 1998).\par IOAN PAUL AL II-LEA, Scrisoarea catre episcopii din Asia cu ocazia celei de a V-a adunari plenare a Federatiei Conferintelor Episcopale (23 05 1990), 4: L\rquote osservatore Romano (18 iulie 1990).\par \tab , Scrisoare enciclica Redemptor hominis (4 03 1979).\par \tab , Scrisoare enciclica Redemptor missio (7 12 1990).\par \tab , Scrisoare enciclica Ut unum sint (25 05 1995).\par JOMIER J., \'84Dialogo cristianesimo-islam\rdblquote , In GDR, 512-514.\par LIVINGSTONE D., Calatorii si cercetari In Africa de S, Editura Stiintifica, Bucuresti 1962.\par LUPU St., \'84Declaratia privind libertatea religioasa Dignitatis humanae\rdblquote , DT 17 (2006) 71-73.\par MARES P., \'84Misiunea este prozelitism?\rdblquote , Lumina crestinului 3 (2007) 20.\par \tab , Missio, Operele Misionare Pontificale, Bacau 2006.\par MaRTINCa I., Scheme de teologie fundamentala, ARCB, Bucuresti 1993.\par MONDIN B., \'84Brahamanesimo\rdblquote , In DEFTM, 100. \par \tab , \'84Budismo\rdblquote , In DEFTM, 103-104.\par \tab , \'84Ebraismo\rdblquote , In DEFTM, 233-234.\par \tab , \'84Gianismo\rdblquote , In DEFTM, 328-329.\par \tab , \'84Islamismo\rdblquote , In DEFTM, 393-394.\par \tab , La Chiesa primizia del Regno, Bologna 19892; trad. romana, Misterul Bisericii, ITRC, Iasi 2000.\par \tab , \'84Monoteismo\rdblquote , In DEFTM, 492. \par \tab , \'84Religione\rdblquote , In DEFTM, 629-633.\par PARADISO M., \'84Dialogo tra cristianesimo e religioni\rdblquote , RdT 1 (2004) 115-120.\par PLESU A., Obscenitatea publica, Humanitas, Bucuresti 2004.\par RAGUIN Y., \'84Cristo e religione\rdblquote , In GDR, 430-433.\par RIGA C., \'84Dignitatis humanae\rdblquote , DT 17 (2006) 74-95.\par DI SANTE C., \'84Dialogo ebraico-cristiano\rdblquote , In GDR 514-516.\par SCRIMA A., Teme Ecumenice, Humanitas, Bucuresti 2004.\par SECRETARIATUL PENTRU UNIREA CRESTINILOR \endash SECRETARIATUL PENTRU NECRESTINI \endash SECRETARIATUL PENTRU NECREDINCIOSI \endash CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU CULTURa, Fenomenul sectelor sau al noilor miscari religioase, Presa Buna, Iasi 2004.\par SUCIU A., Filosofia si istoria religiilor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 2003.\par TaMAS C., Crize contemporane. Disolutia sacrului, Ars Longa, Iasi.\par VASILESCU E., Istoria religiilor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1998.\par WACH J., Sociologia religiei, Polirom, Iasi 1997.\par \par \par }

Textul de mai sus reprezinta un extras din "DIALOGUL INTERRELIGIOS". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Sandale casual dama ECCO Touch Plateau (Negre) Sandale casual dama ECCO Touch Plateau (Negre) Sandalele ECCO Touch Plateau sunt confectionate din piele moale cu detalii metalice(tinte). Sunt...