Referat METAMORFOZELE LUI NARCIS

Incarcat la data: 20 Martie 2007

Autor: Adascalitei Virgil

Pret: 50 credite

METAMORFOZELELUINARCIS DANA MARINESCU Cest Narcisse qui fut chang en fleur qui inventa la peinture. Nest-elle pas dj la fleur de tous les autres arts? Lhistoire de Narcisse est la plus approprie car quappellez-vous peinture sinon la faon-comparable la sienne-dembrasser avec art tout ce qui est reprsnt la surface de leau dune fontaine? (Alberti, Della Pittura) Destinul lui Narcis, cel care transforma n arta reflexele apei, ale suprafetei ce va fi nlocuita cu o pnza, al lui Narcis-omul care se picteaza si metamorfozele sale n pictura vor fi subiectul lucrarii de fata. A urmari drumul lui Narcis, cel care a inventat pictura, implica si o discutie asupra transformarilor suferite de aceasta arta, dar aceasta va fi limitata doar la tablourile n care apare ilustrat acest motiv al lui Narcis. Si pentru ca lucrarea de fata se vrea o lucrare de iconologie, care implica iconografia (deci o urmarire a ilustrarii lui Narcis n pictura europeana), dar si o depaseste, tablourile n discutie vor fi puse n relatie cu textul fondator al mitului narcisic - Metamorfozele lui Ovidiu si se vor constitui n trei repere importante pentru o reflectie asupra picturii ca rod al unui travaliu narcisic. n fata apei, fiinta umana repeta gestul arhetipal al lui Narcis. Reflexul acvatic, prin profunzimea sa, sugereaza infinitul visului. Pentru Gaston Bachelard, oglinda fntnii este sursa unei imaginatii deschise. n fata apei care-i rasfrnge imaginea, Narcis simte ca frumusetea lui continua, ca ea nu s-a desavrsit, ca ea trebuie desavrsita1, am adauga, prin pictura. n Metamorfozele sale, Ovidiu are obsesia devenirii, a acelei deveniri heraclitiene care sta la baza filosofiei grecesti antice care este o continitate a lui ????, dar si o ????????????, o succesiune, o schimbare continua a lui ????, dar si ceva ce o deosebeste, ce e dincolo de (meta) forma, o transformare. Metamorfoza este principiul lumii dupa Ovidiu, o lume a multiplului, pentru ca unitatea umana e distusa prin transformarea n diversele aspecte pe care le poate mbraca natura: arbori, plante, animale, pietre, stele. Metamorfoza apare ca o piesa de teatru n care se joaca viata nsasi, un joc mpotriva tragismului pieirii, un mijloc de aparare. Metamorfoza se aplica la nivelul organic, vital al devenirii speciilor, dar si la acela al psihicului uman. Constiinta de sine apare chiar n momentul n care personajul si da seama de transformare. Starea aceasta intermediara ntre inconstient si constient este cel mai bine surprinsa n drama lui Narcis, care este si drama sufletului uman. Povestea lui Narcis a luat nastere dintr-o superstitie a vechilor greci referitoare la ideea ca oglinda este chiar sufletul si ca gestul de a te privi ntr-o oglinda aduce moartea. Frazer mai adauga cteva legende: grecii credeau ca a visa privindu-te n oglinda e un semn aducator de moarte; ei se temeau ca spiritele apei sa nu atraga sub apa imaginea unei persoane sau sufletul ei, pentru ca, lipsit de suflet, omul ar fi mort. Asa s-ar explica moartea lui Narcis care ncalca acest tabu. Dar, pentru ca povestea lui Narcis este o drama a sufletului uman, se poate da si o explicatie psihanalitica.Pulsiunea mortii (termen freudian) poate fi nteleasa ca o tendinta de a reveni la regimul narcisic caracterizat de o lipsa de structurare a sinelui; sinele este pus n pericol de agresiunea continuta n instinctul mortii pentru ca nu exista o distinctie ntre sine si lumea din afara. Pulsiunea mortii, explica Freud, determina nchiderea si replierea individului asupra siesi pentru a atinge gradul zero al libidonului, moartea. De la aceasta moarte a umanului porneste ideea metamorfozei lui Ovidiu vazuta ca devenire, ca trangresiune regnurilor si ca o prelungire a vietii n diverse forme, abolindu-se n acest fel disparitia fiintei. Mitul lui Narcis a tentat mai multi pictori care au surprins momentul metamorfozei sale n narcisa sau doar l-au reprezentat pe Narcis oglindindu-se n apa. Atractia picturii catre acest mit nu seexplica doar prin fascinatia pe care o produce n adncurile psihismului uman, ci si de faptul ca nsusi Ovidiu, n textul sau, a dat dovada de o imaginatie de natura vizuala. Este interesant mai nti de urmarit cum vede Ovidiu aceasta metamorfoza si cum reuseste sa o nfatiseze prin cuvinte si apoi cum reusesc pictorii sa o surprinda la rndul lor. Desi nu este scopul lucrarii de fata de a urmari figura lui Narcis si n sculptura, totusi, nu este de neglijat nuanta de fildes pe care o atribuie Ovidiu gtului lui Narcis. Narcis este imobil si impasibil ca o marmura de Paros. Duritatea imobila a pietrei sau a marmurei participa la metamorfoza ncremenind gestul, atitudinea sau expresia fetei. Aceasta fixare a transformarii ntr-un anumit moment al ei este ca realizarea unei sculpturi ce poate trimite la cadavrele pietrificate descoperite n cenusa Pompeiului. Viziunea ovidiana este mai ales una picturala. Culoarea joaca un rol foarte important n text, ea este stabila, iar schimbarea ei reprezinta ideea de metamorfoza. Ca si pictorii greci (si se vor da ca exemplu frescele de la Pompei care-l nfatiseaza pe Narcis), Ovidiu este mai sensibil la luminozitate, la reflexe, la stralucirea albului dect la culorile n contrast. Culorile lui sunt cele ale naturii. Chipul lui Narcis este comparat cu fructele, cu grnele, cu ceara galbena. Aceste culori folosite de Ovidiu, care-l obliga pe cititor sa-si construiasca un tablou imaginar, sunt n acord cu pictura de la Pompei, pentru ca anticii aveau ca scop o ct mai mare asemanare cu natura. Textul sugereaza concret demersul unui pictor care organizeaza un tablou. Metamorfoza se realizeaza lent sub ochii nostri ca si cum ar fi desenata. Ovidiu cauta sa prezinte metamorfoza n trompe-loeil cu aceleasi mijloace picturale iluzioniste ca si pictorii frescelor pompeiene. Scriitorul antic nu numai ca prezinta povestea celui care a inventat pictura (dupa Alberti) si care va suscita interesul unor mari pictori, dar el nsusi ntrebuinteaza mijloace picturale si, sedus de personajul sau, mprumuta demersul unui pictor n realizarea descrierilor si metamorfozei. El are n comun cu pictorii o imaginatie care organizeaza forme, linii si culori, tinnd cont de posibilitatile de expresie ale unei suprafete plane (pnza-text). Ovidiu este, asadar, primul care-l picteaza pe Narcis, dar n cuvinte. Dupa ce s-a stabilit legatura dintre descrierea lui Ovidiu si frescele de la Pompei, ce-l prezinta pe Narcis, ar mai fi de notat diferenta viziunii pompeiene fata de cea a poetului latin. Pictorul l surprinde pe Narcis nu n momentul metamorfozei sale, ci contemplndu-se n picioare n reflexul unei ape si dezgolindu-si trupul. Modelul se dezvaluie n fata pnzei pe care va prinde contur frumusetea sa aratata o clipa, surprinsa pentru eternitate. Pentru a sugera privitorului ca tnarul efeb nu este altul dect Narcis, pictorul l nfatiseaza pe zeul Amor copil tragnd cu o sageata nu n Narcis, ci n reflexul sau din apa. Se surprinde aici un singur moment, cel care a parut de o importanta capitala pentru redarea povestii lui Narcis pe suprafata plana a unei pnze si anume momentul ndragostirii de sine nsusi a lui Narcis la prima vedere a reflexului sau. Dar este straniu faptul ca nu Narcis este cel sagetat, ci reflexul sau din apa. Este clipa n care pictura (surprinderea reflexului realitatii pe o suprafata plana) se ndragosteste de Narcis, cel care a inventat-o. Si se va urmari aceasta odisee a dragostei dintre pictura si Narcis omul care se picteaza la trei dintre cei mai importanti pictori fascinati de el: Michelangelo Merisi da Caravaggio, NicolasPoussin si Salvador Dali. Pentru Lessing, poezia si pictura se aseamana n masura n care propun privirii noastre lucruri absente ca si cum ar fi prezente; ele ne arata aparenta ca si cum ar fi realitate; amndoua ne nseala si aceasta nselaciune ne ncnta. n timp ce pictorul nu poate picta dect realitatea unui moment sau un moment al realitatii, dat fiind faptul ca figurile pe care le creeaza sunt statice, poetul, n schimb, dispune de un mod, refuzat pictorului traditio-nal, de a putea imagina actiuni, stari legate ntre ele prin temporalitatea conforma legilor discursului lingvistic. n timp ce poetul imagineaza doua tipuri de actiuni: vizibile si invizibile, totul trebuie tradus n imagini vizuale si statice n pictura. Diferenta radicala ntre pictura si poezie rezida n faptul ca ele utilizeaza mijloace de expresie diferite; semnele picturale sunt culori si figuri repartizate n spatiu; semnele poetice sunt sunete articulate care se succed n durata. Cu alte cuvinte, juxtapunere partiala a elementelor si succesiune temporala. n secolele al XVI-lea al XVII-lea, barocul si clasicismul ajung la o complicitate ntre poetic si pictural. Pictura alegorica sau istorica este rezultatul acesteia si ea se exprima cel mai bine la Poussin. Poussin este pictorul-savant, foarte bun cunoscator al antichitatii, reprezentantul cel mai de seama al clasicismului francez, despre care Tatarkiewicz afirma ca ntr-un cuvnt clasicismul lui tinea de varianta esentiala, care nu se multumea cu simplele aparente, ci se straduia sa ajunga la esenta lucrurilor2. Poussin este atras de subiectele antichitatii greco-latine surprinse ndeosebi n Metamorfozele lui Ovidiu, iar figura lui Narcis ocupa un loc important n opera sa, aceasta fiind reprezentata n patru tablouri: Regatul Florei (Narcis apare lnga o naiada care i tine n fata o urna plina cu apa, unde el se oglindeste si se admira, avnd bratele deschise), Triumful Florei (Flora e ntoarsa catre Aiax si Narcis care i prezinta florile sale), Nasterea lui Bachus si moartea lui Narcis (pictura l nfatiseaza mort lnga apa n care se oglindea, ncununat cu florile n care a fost preschimbat, iar lnga el sta Echo aproape devenita stnca) si Echo si Narcis care va fi analizat n aceasta lucrare. Ideea de metamorfoza apare cel mai pregnant n acest tablou, pe cnd n celelalte Narcis ocupa un loc lipsit de importanta, iar narcisele apar ca niste nsemne ale sale. n pictura Narcis este reprezentat n primul plan ca un tnar frumos, culcat lnga o apa, situat orizontal si ocupnd o treime din suprafata pictata. n spatele lui sta Echo rezemata de o stnca, aproape mpietrita si confundndu-se parca cu piatra prin lipsa de contur a fetei si prin brunul pal, n nuante deschise, proiectat pe culoarea mult mai nchisa a stncii. n spatele lui, n dreapta tabloului, este reprezentat un Amor copil cu facla n mna, amintind de dragostea mistuitoare a lui Narcis si lnga el, o sageata. Fundalul tabloului este ocupat de cafeniul si olivul stins al copacilor, deasupra carora se vede albastrul cerului. Narcis, aproape gol, are o culoare pala, livida, este un Narcis muribund, cu ochii stinsi de dor de sine, pierdut n propria reverie, din parul caruia au nceput deja sa iasa narcisele. Pictorul nu zugraveste si reflexul din apa, pentru ca acesta dispare n ochii stinsi. Narcis apare ca opusul lui Eros, el dispretuieste dragostea care-l uneste cu alte fiinte umane, el e n legatura cu somnul si moartea, cu tacerea si repaosul. Erosul sau e aducator de moarte, de narcoza (etimologia narcisei este narke), iar renasterea sub forma unei flori e rentruparea n parfumul hipnotic al narcisei. Pictorul aduce n scena personajele cele mai importante ale povestii lui Ovidiu si le surprinde n momentele lor esentiale, n clipa metamorfozei lor: Narcis muribund din care ncep sa iasa narcisele si Echo aproape prefacuta n piatra. Metamorfozarea presupune doua momente succesive: cel initial - punctul zero si cel care aduce o alta realitate, un alt aspect si regn al celui care a suferit devenirea. La Ovidiu, nu exista o stare intermediara ntre cele doua momente, n care sa aiba loc o amestecare a celor doua regnuri: Apoi si-a pus trudit capul pe iarba verde. Noaptea a nchis ochii care admirau frumusetea stapnului lor [...]. Dar trupul lui Narcis nu era nicaieri. n loc de corp, au gasit o floare galbena nvelita n multe foi albe3. Corpul dispare, iar locul sau e luat de o floare. Pictura, arta a simultaneitatii, aduce o contopire a celor doua regnuri, prezentnd metamorfoza n momentul ei de intermediere, cel reprezentat de Ovidiu: corpul lui Narcis, din care ncep sa iasa narcise. Poussin reuseste sa concentreze aproape ntreaga istorie a lui Narcis n tabloul sau pentru ca fiecare element prezent face aluzie la ce s-a ntmplat anterior sau la ce se va ntmpla. ntr-o scrisoare adresata lui Chantelou n 1639, Poussinsi explica tabloul ca pe o poveste si invita la o lectura a lui. Cititi povestea si tabloul, ca sa va dati seama daca fiecare amanunt se potriveste subiectului. Deci, socoteste pictorul, citirea tabloului duce la ntelegerea lui, subiectul si pastra valabilitatea daca respecta ntru-totul descrierea din opera literara.4 Tabloul trebuie citit, parcurs ca o pagina scrisa, iar sensul trebuie descifrat pe parcurs. De la istorie trebuie mers la tablou, la istoria din pictura. Louis Marin este de parere ca semnele formale si expresive din tablou reconstruind un text lizibil asculta de regulile sintactice care nu sunt cele ale sintaxei narative a povestirii reprezentate de tablou, ci care sunt propriu-zis figurative. Reprezentarea si nsuseste istoria; iar istoria si constrnge reprezentarea. Lisez le tableau comme le texte de lhistoire en reprsentation, mais aussi comme la reprsentation du texte de lhistoire, la fois differents et substituables: matrise du plus savant des peintres5. Dar speranta lui Poussin ca natura picturii nu consta n ceva nemaintlnit nainte, ci ntr-o noua si buna dispunere si expresivitate, caci astfel subiectul, din vechi si obisnuit, devine nou si deosebit6 a fost realizata deplin n aceasta lucrare discutata. Flibien nota n Entretiens sur les vies et les ouvrages des plus excellents peintres anciens et modernes o fraza ce va face istorie n teoria artei si care va face legatura dintre conceptia asupra picturii la Poussin si revolutia caravagesca n arta: M. Poussin ne pouvait rien souffrir du Caravage et disoit qu'il toit venu au monde pour dtruire la Peinture. Flibien continua: Mais il ne faut pas stonner de laversion quil avait pour lui. Car si le Poussin cherchait la noblesse dans ses sujets, le Caravage se laissait emporter la vrit du naturel, tel qu'il le voyait.Ainsi ils taient bien opposs lun lautre7. Vor trebui, asadar, trasati n continuare termenii opozitiei Poussin-Caravaggio. Bellori vede n pictura lui Caravaggio originea picturii de gen, iar pictura de gen este antiteza picturii istorice reprezentata de Poussin. Caravaggio a adus, fara ndoiala, foloase picturii venind ntr-o vreme cnd pictura dupa natura nu se prea obisnuia, caci figurile se faceau potrivit practicii si manierei si se tinea seama mai mult de simtul frumosului dect de realitate.[...] Apoi se declara att de supus modelului, nct nu-si ngaduia de la sine nici o trasatura de penel, zicnd ca nu este a sa, ci a naturii. Dispretuind orice alt precept, considera ca cea mai nalta arta era sa nu fi tributar artei.[...] Pentru aceste merite, Caravaggio nu pretuia pe nimeni n afara de sine nsusi, declarndu-se unic si fidel imitator al naturii.[...] Cu toate acestea, i lipseau multe din cele mai bune laturi ale picturii, fiindca nu gaseai nici inventiune, nici prestanta, nici desen sau vreo stiinta a picturii8. Nobletea subiectelor reprezentate, pe de o parte si adevarul naturii, pe de alta parte; pictura istorica si pictura anti-istorica; modelul picturii antice si modelul naturii; imaginatie si mimesis. Caravaggio nu realizeaza o pictura istorica pentru ca istoria nu exista hic et nunc n fata privirii n momentul de fata, n clipa n care artistul vrea sa picteze. Acum se pune problema de ce Caravaggio este la antipodul picturii istorice a lui Poussin, desi si el are ca tema un subiect ce presupune o reprezentare a unei povesti antice: cea descrisa de Ovidiu n Metamorfoze. Caravaggio nu este interesat de istoria lui Narcis, de devenirea lui. Momentul metamorfozei care aparea att de bine ilustrat la Poussin aici este absent. Narcis este surprins n clipa intimitatii sale totale, aceea n care priveste pentru prima data reflexul sau din apa. Narcis este reprezentat ca un tnar de o frumusete tulburatoare, a carui reprezentare picturala este asemanatoare cu descrierea facuta de Ovidiu: ntins pe pamnt, si priveste ochii ca stelele, parul vrednic de Bachus si de Apollo, genele tineresti, gtul de fildes, gura frumoasa si rumeneala fetei amestecata cu alb de zapada9. Narcis nu sta ntins pe pamnt ca n textul antic, ci este ngenunchiat, pe malul apei, aplecndu-se spijinit n brate n fata reflexului sau. Pielea sa nu este alba ca fildesul (comparatia i apartine lui Ovidiu), ci rumena, luminata puternic n nuante aurii. Pe fundalul ntunecat, singurele culori care se disting sunt cele ale carnatiei, ale parului brun-roscat si hainelor: albastrul intens si alb cu motive cafenii. Reflexul sau apare redat n ntregime pe fondul, si el nchis, al apei. Minile lui se prelungesc si se ntlnesc cu minile lui din apa, iar chipul cu ochii plecati se regaseste n ntregime. Narcisul lui Caravaggio nu mai este ncadrat n tabloul de natura descris de Ovidiu si regasibil la Poussin, el se desprinde parca din fondul nchis al pnzei spre spatiul din afara tabloului. Spre deosebire de pictura n ulei florentina care nu dispunea dect de resursele desenului pentru a construi o figura, culoarea fiind un element suplimentar care nu facea corp cu obiectele reprezentate, se stie ca acest pictor, revoltat mpotriva artei de pna atunci, nu folosea desenul si aseza direct culorile pe pnza. Caravaggio introduce n pictura principiul tenebrosismului care va fi urmat de attia pictori, ca Georges de la Tour, Valentin de Bologne, Jacques Callot si caruia i vor datora att de mult nume mari ca Rembrandt, Velaszquez, Ribera. Sfumato-ul lui Leonardo da Vinci, clarobscurul discret si nuantat al pictorului toscan este nlocuit de Caravaggio cu conflictul dintre lumina si umbra. Ele sunt mase de culoare ce asigura succesiunea gradata a intensitatilor luministice. Narcisul lui Caravaggio da impresia de scoatere n prim-plan a sculpturalitatii organice a formelor, a plasticitatii lor aproape tangibile, efect creat de luminismul caravagesc, rezultat dintr-o sursa puternica de lumina de sus care cadea direct pe partea principala a corpului, lasnd restul n umbra, pentru a da mai multa vigoare prin opozitia dintre clar si obscur. Tenebrosismul caravagesc da impresia iesirii trupului din spatiul tabloului, capatnd dintr-o data exclusivitatea materiei. Aceasta fortata prezenta a lucrului real n imaginea pictata se realizeaza prin imitatie, adica prin acea furor a executiei picturale. Lucrul nu este transpus din realitate pe pnza,ci capata realitatea sa n pictura.10 De aceea, a picta adevarul naturii, asa cum apare ea n fata ochilor, nseamna o violence de leffet de reprsentation, astfel nct pictura ca reprezentare (a istoriei) este distrusa. Louis Marin concluzioneaza asadar: Le Caravage ou la destruction de la reprsentation d'histoire par l'exhibition de loeil qui se voit et se stupfie11. Cine poate fi acel ochi care se vede si care ramne hipnotizat de acesta vedere altul dect Narcis? Si cine obisnuia sa se reprezinte n propriile pnze sub chipul unor tineri efebi, sub chipul androginului ntruchipat n aceasta pictura de Narcis, altul dect Caravaggio? Caravaggio este Narcis-cel care se picteaza pe sine, Narcis-cel cel care a inventat pictura. Caravaggio nu a distrus pictura, el a distrus pictura ca reprezentare a istoriei, el a inventat Pictura, el, Ochiul care picteaza nu imitnd realitatea, ci pur si simplu crend-o pe pnza. Caravaggio-Narcis nu se reprezinta pe sine privindu-se, ci pictndu-se, nu cu pensula, ci cu ochiul. Forta si culoarea tabloului lui Caravaggio au ca efect blocarea unei posibile reprezentari a istoriei (desi Narcis, am vazut, are o poveste), ele imprima un efect violent privirii spectatorului. Asa ajunge Giulio Carlo Argan la afirmatia ca: nsotirii clasice a picturii cu poezia, Caravaggio i opune distinctia dintre pictura si poezie si afirma superioritatea celei dinti asupra celeilalte12, pentru ca realitatea poeziei este mijlocita, pe cnd aceea a picturii este directa, prima este mediata, a doua este irationala, prezenta. Iar aceasta prezenta a realitatii ca atare n pictura are un efect tragic. Este tragismul nsusi al lui Narcis al solitudinii care se regaseste pe sine, al buzelor care vor sa se sarute si care nu pot si nu vor sa mai poarte dialogul cu sine al personajului lui Ovidiu: O, paduri, a iubit cineva mai dureros? [] Vad si iubesc, dar ceea ce vad si iubesc nu gasesc; att de mare ratacire stapneste pe un ndragostit! [] Si el este ndragostit, caci, de cte ori m-am aplecat deasupra apei limpezi sa-l sarut, de attea ori si el s-a apropiat de mine cu gura ntinsa. [] Oricine esti, iesi ncoace! De ce ma pacalesti, unic copil? De ce fugi de dragostea mea? [...] ori de cte ori ti ntind bratele, le ntinzi si tu. Cnd eu rd, rzi si tu. Cnd eu am plns, am vazut si la tine adesea lacrimi. La semnele mele raspunzi si tu prin semne. Si, pe ct banui dupa miscarea frumoasei tale guri, cuvintelor mele tu le raspunzi prin cuvinte, care n-ajung pna la urechile mele. Eu sunt n tine, am simtit. Si nu ma nseala chipul meu. Ard de dragoste fata de tine si eu att flacarile pe care le port n mine. Ce sa fac? Sa fiu cerut sau sa cer? Si la urma urmei ce sa cer? Ce doresc e cu mine, ce am mi lipseste. O, de-as putea sa ma despart de propriul meu corp!13 Tragismul lui Narcis nu mai este diluat prin cuvinte ca la Ovidiu, tragismul lui Caravaggio este mut, este nsasi realitatea violenta a lui Narcis ce ncearca sa se cuprinda pe sine cu ochiul, nu cu cuvintele. Ochiului reflexului din tablou este mort. Narcisul lui Caravaggio se oglindeste n apele mortii. Textul lui Ovidiu este clar n aceasta privinta: Chiar dupa ce a fost primit n locuintele infernului, el se privea n apele Styxului.14 Psihanaliza are o explicatie pentru aceste lucru: Lautomatisme propre la compulsion de rptition ne nous livre pas aux plaisirs du moi qui se saisirait dans sa parfaite transparence, mais laprhensionmordante de la mort, qui est lexperience de lAutre15 Caravaggio ajunge sa picteze nsasi moartea, asadar. Si ce altceva poate fi acea realitate de care se izbeste, si este limita, nu cunoaste dezvoltari, nici sensuri alegorice sau interpretari posibile, si exista si insista, si totusi nu este (att este de adevarat ca nu poate fi contemplata sau reprezentata, ci numai nfaptuita) daca nu tocmai moartea?16 Caravaggio surprinde chiar clipa n care furia (acea furor) prezentei fiintei (Narcis) se transforma n imobilitate absoluta a nefiintei (reflexul sau). Caravaggio picteaza moartea care nu este o trecere catre alta forma de viata (ca n metamorfoza din Ovidiu si Poussin), ci este evenimentul care nchide, fixeaza realul ntr-o conditie limitata de contrast fata de nefiinta. Cel care l va salva pe Narcis de la moarte si artistul de la pictarea mortii este Dali, pentru ca suprarealismul, avangarda secolului XX este suprema iluzie care ne face sa credem ca putem evita moartea, ca-i putem nega existenta. Dali nu-l mai picteaza pe Narcis scrutndu-si ochiul mort n apa, Narcisul lui se dedubleaza nu n apa, ci iesind din pamnt sub forma unei mini tinnd un ou din care apare nsasi apoteoza metamorfozei lui Narcis narcisa. Iar devenirea aceasta nu l vizeaza numai pe personajul lui Ovidiu, ci pnza lui Dali porneste chiar de la tabloul lui Caravaggio pe al carui personaj l prezinta transformat; metamorfoza daliniana va fi una totala, viznd chiar destinul Picturii ntruchipata de Caravaggio. Si acest apel la pictura suprarealista nu este determinat numai din motive iconografice, chiar textul l poate sugera. Miraculosul ovidian nu si fixeaza distante fata de real, de parca metamorfoza s-ar ntmpla de la sine, iar acest lucru trimite cu gndul la pictura suprarealista. Metamorfoza ovidiana rezolva contradictiile ntr-o suprarealitate, pe care Andr Breton n Second Manifeste du Surralisme l defineste ca un point la vie et la mort, le rel et lignorance,?de lesprit o le pass et le futur, le communicable et lincommunicable, le haut tre placs contradictoirement.?et le bas cessent d17 Metamorfoza lui Narcis pictata n 1937 este printre primele tablouri executate aplicnd metoda paranoic-critica. Paranoia este o experienta deliranta legata intim de activitatea psihica printr-un mecanism interpretativ sau semantic. Delirul halucinant si mecanismul interpretativ apar ca doua aspecte complementare ale unui fapt psihic. Contributia cea mai importanta a lui Dali la suprarealism consista n crearea de imagini enigmatice capabile sa suscite, n viziunea noastra conventionala despre lucruri, semnificatii ascunse sau uitate. O astfel de imagine este aceea realizata n aceasta opera, o imagine dubla care ilustreaza n cel mai nalt grad metoda paranoic-critica. Imaginea dubla este, dupa Dali, la reprsentation dun objet qui, sans subir la moindre modification figurative ou me temps la reprsentation dun autre?anatomique est en m sujet absolument diffrent.18 Lucrurile sunt ele nsele si totodata altceva; ele sunt ce apar prima data si ceea ce devin datorita jocului nselator al perceptiei. De acest joc este sedus Dali si ntr-o alta pnza din acelasi an: Lebede reflectnd elefanti Limage double est, dans loeuvre dalinienne, le vhicule fondamental des fantasmes; un vhicule qui traverse les territoires de lcartelement et de la runification, de la dcomposition et de la rcomposition19. Imaginea dubla se nscrie la Dali n principiul convertibilitatii, este noul termen pentru metamorfoza ovidiana. Dali nu transpune cele doua momente care definesc metamorfoza la scriitorul latin - corpul care dispare si este nlocuit de flori, si nici nu realizeaza simultaneitatea celor doua regnuri ca la Poussin. La el apar cele doua stari care nu sunt nlocuite una cu alta, ca n text, ci coexista si se reflecta reciproc. Pentru ca reflectarea aici presupune metamorfoza, nu este reflectarea din tabloul lui Caravaggio neinteresata de devenire. Silueta lui Narcis este un trup a carui carnalitate pala da impresia unei statui. Este reprezentat n apa putin adnca cu capul sprijinit de genunchi si ntors nu spre reflexul sau din apa din care pictorul nu a redat dect mna si picioarele, ci spre sine. Fata nu se vede deloc, capul fiind plecat si acoperit de un par brun-nchis puternic luminat, batnd spre auriu, strns la spate. n dreapta tabloului este o stnca al carei reflex se vede n apa. Lnga aceasta figura, pe mal apare o mna a carei marime o egaleaza pe cea a siluetei umane, o mna de piatra care tine un ou din care a iesit o narcisa. Silueta umana nu s-a transformat n narcisa ca n textul lui Ovidiu, ci ntr-o statuie nchipuind o mna (ca un urias deixis) ce arata insistent oul (principiul primordial al lumii) din care nu mai iese umanitatea, ca n religiile vechi, ci narcisa n care s-a transformat Omul-Narcis. Cele doua figuri se reflecta (pentru ca oglindirea are loc acum nu pe orizontala ca al Ovidiu si Caravaggio, ci pe verticala) si devin reciproc, una fata de cealalta. Din perspectiva celei de-a doua figuri, silueta umana se metamorfozeaza ntr-o mna, nu de piatra, ci de carne (daca se urmareste numai partea luminata), ce tine un bulb cafeniu de narcisa. Pornind acum de la prima, cea de-a doua ne va dezvalui adevarata transformare. Silueta umana aparenta sau mna dezvaluita de ea se metamorfozeaza n mna de piatra (statuie), bulbul n ou (pentru catotul trece n regimul duritatii, al pietrificarii carnii si fosilizari - o metafora ntlnita des la Dali) din care iese narcisa, vegetalul ca o ncununare a ntregii deveniri a materiei. La Ovidiu, metamorfoza se face ntr-un singur sens, de la uman la vegetal, la Dali aceasta este reversibila. Starea intermediara, piatra, care apare la pictorul spaniol este doar sugerata la Ovidiu: Se extaziaza de el nsusi si ramne nemiscat cu fata ca o statuie de marmura de Paros20. Aceasta metamorfoza daliniana ce poate merge n ambele directii este o apoteoza a transformarii ovidiene si poussiniene, dar si o transgresare a ei. Metamorfoza lui Ovidiu merge ntr-un singur sens (de la uman la vegetal) ca si a lui Poussin (pictor de istorie; ilustrator de texte antice) al carui tablou poate fi citit ca un text, de la stngala dreapta. La Dali, citirea tabloului se face n ambele sensuri, de la figura din stnga la cea din dreapta si invers, asa nct povestea din textul antic si reprezentarea istoriei n pictura poussiniana sunt transgresate si metamorfozate n poezie si pictura, adica n picta poesis. Povestea citita de la stnga la dreapta si de la dreapta la stnga devine poezie, iar reprezentarea istoriei devine pictura (n sensul caravagesc, pentru ca si figurile lui Dali ocupnd cea mai mare parte a tabloului prin dimensiunea lor parca ies din pnza si si creeaza propria realitate). n crearea picta poesis, Dali porneste de la complicitatea ntre poetic si pictural din secolulXVII (ilustrat de Poussin si Caravaggio n cazul de fata) n care i place att sa se oglindeasca. S-a explicat faptul ca pictura clasica a lui Poussin are o narativitate, porneste de la reprezentarea unei istorii; ea nu ilustreaza poeticitatea sau o sugereaza. Dali reuseste acest lucru prin pictura care primeste une saturation poetico-symbolique susceptible de dclencher des registres cachs du psychisme et de la perception dans une mesure jamais atteinte dans lhistoire de la peinture21. Suprarealismul obliga la o analogie poezie-pictura, pentru ca Breton situeaza asimilarea poeticului si simbolicului la nivelul imaginii, numitorul comun al celor doua arte. Imaginea, la Dali, este astfel angrenata ntr-un proces poetic, iar pictura nu mai trebuie citita, ci descifrata, pentru ca devine ea nsasi poezie. Dali a reusit o metamorfoza reversibila n locul celei ntr-un singur sens din textul lui Ovidiu. n acelasi timp, ilustrarea narativitatii n pictura istorica a lui Poussin este depasita n picta poesis. nsasi transformarea realizata cu mijloacele simultaneitatii n tabloul lui Poussin prin figura lui Narcis muribund din care au si nceput sa iasa narcisele, la Dali devine o metamorfoza n imagine dubla, o reflectare a metamorfozei. Dar meritul lui Dali nu consta numai ntr-o transformare a imaginii scrise sau pictate a lui Narcis, ci si n metamorfozarea ideii nsasi de Pictura ntruchipate n tabloul lui Caravaggio. Opera lui Dali a pornit chiar de la pnza maestrului din secolul XVII. Acest lucru este evident din pozitia aproape identica a siluetelor umane, din reprezentarea genunchiului si carnalitatii caravagesti care este identica cu cea a lui Dali, din surprinderea aceluiasi moment de oglindire n apa a lui Narcis. Dali a luat reflexul lui Narcis pictat de Caravaggio si a plasat oglindirea pe verticala, silueta umana cu ochi mort pietrificnd-o si aplicnd procedeul stilistic al metonimiei n pictura, adica reprezentnd o parte dintr-un ntreg, mna din corp. Narcisul lui Caravaggio nu se preschimba, ci doar ramne imobil n fata reflexului sau, n fata umbrei sale, a Celuilalt, a mortii sale. Dali depaseste moartea lui Narcis surprinsa n unda pictata de Caravaggio si reprezinta o renastere n narcisa primordiala. Dali reprezinta n tabloul sau Metamorfoza lui Narcis nsasi metamorfoza Picturii, nsasi metamorfoza facerii Picturii surprinsa de Caravaggio-Narcis care nu se reprezinta pe sine privindu-se, ci pictndu-se, nu cu pensula, ci cu ochiul. Pictura a iesit din mpietrirea sa, adica a scapat de efectul sau meduzant, nu mai e oglinda care creaza realitatea n loc sa-i prezinte numai simulacrul, s-a fluidizat n picta poesis, a devenit apoteozant metamorfozare de sine la Dali. Dar furnicile care macina piatra si aparitia angoasanta a unei statui a lui Narcis de dupa munti, pierduta n albastrul amenintat de nori, ridica destule semne de ntrebare asupra viitorului drum al Picturii. BIBLIOGRAFIE 1. ARGAN, GIULIO CARLO, 1974, De la Bramante la Canva, Meridiane, Bucuresti. 2. BACHELARD, GASTON, 1995, Apa si visele, Univers, Bucuresti. 3. BELLORI, GIOVANNI PIETRO, 1975, Vietile pictorilor, sculptorilor si arhitectilor moderni, Meridiane, 2 volume. 4. CHTELET, ALBERT, THUILLER, JAQUES, 1963, La peinture franaise. De Poussin?Founquet , ditions dArt Albert Skira, Genve. 5. CLAIR, JEAN, 1989, Mduse, Gallimard, Paris. 6. BOTEZ-CRAINIC, ADRIANA, 1997, Istoria artelor plastice, volumul II, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti. 7. DESCHARNES, ROBERT NRET GILLES, Dali, Taschen. 8. GRIGORESCU, DAN, 1979, Constelatia Gemenilor, Meridiane, Bucuresti. 9. ?DE LIYO, IGNACIO GOMEZ, 1990, Dali, ditions Albin Michel, Paris. 10. MARIN, LOUIS, 1977, Dtruire la peinture, dition Galile. 11. NICOLESCU, VASILE, 1983, Caravaggio, Meridiane, Bucuresti. 12. Le Narcissisme-l'amour de soi 1985, Les grandes dcouvertes de la psychanalyse, Editions Sand. 13. OVIDIUS NASO, PUBLIUS, 1972, Metamorfoze, trad. note de David Popescu, Edit. Stiintifica, Cluj. 14. PANOFSKY, ERWIN, 1980, Arta si Semnificatie, Meridiane, Bucuresti. 15. PRATER, ANDREAS; BAUER, HERMANN, 1997, Painting of the Baroque, Taschen. 16. TATARKIEWICZ, WLADISLAW, 1978, Istoria esteticii, volumul II, Meridiane, Bucuresti. 17. Tout loeuvre peint de Caravaggio, Introduction par Andr Chastel, Flammarion. 18. VIARRE, SIMONE, 1964, Limage et la pense dans les Mtamorphoses dOvide, Thse pour le Doctorat s Lettres presnte la Facult des Lettres de LUniversit de Paris. 1 Bachelard, 1995, p. 39. 2 Tatarkiewcz, 1978, vol IV, p. 91. 3 Ovidiu, 1972, p. 115. 4 Dan Grigorescu, 1979, p. 59. 5 Louis Marin, 1977, p. 44. 6 apud Bellori, 1975, p. 232. 7 apud Chastel, Tout loeuvre peint de Carvaggio, p. 6. 8 Bellori, op.cit., p. 260261. 9 Ovidiu, op.cit., p. 113. 10 Argan, 1974, p. 194. 11 Louis Marin, op. cit., p. 42. 12 Argan, op. cit., p. 198. 13 Ovidiu, op. cit., pp. 113114. 14 Idem, p. 114. 15 Jean Clair, 1989, p. 167. 16 Argan, op. cit., p. 196. 17 I. G. de Liano, Dali, p. 14. 18 Idem, p. 14. 19 Ibid, p. 14. 20 Ovidiu, 1972, p. 113. 21 de Liano, op. cit., p. 21.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Referat METAMORFOZELE LUI NARCIS". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Jacheta usoara verde oliv inchis Jacheta usoara verde oliv inchis Descriere produs:Tip: jachetaCuloare: verde oliv inchisMaterial: usorDetalii: margini...
Jacheta usoara violet inchis Jacheta usoara violet inchis Descriere produs:Tip: jachetaCuloare: violet inchisMaterial: usorDetalii: margini...
Camasa alba in dungi Camasa alba in dungi Descriere produs:- camasa alba cu dungi albastre- imprimeu text pe partea din spate- guler...