REFERAT RELIGIE: MAICA DOMNULUI IN TEOLOGIA SFINTILOR PARINTI

Incarcat la data: 16 Iunie 2008

Autor: maria cantemir

Pret: 50 credite

MAICA DOMNULUI IN TEOLOGIA SFINTILOR PARINTI DIN PRIMELE CINCI SECOLE CUPRINS Introducere...........................................................................................................3 PARTEA I: INVATATURA DESPRE MAICA DOMNULUI IN LITERATURA PATRISTICA DIN PRIMELE TREI SECOLE..................5 Parinti Apostolici..................................................................................................5 Sfantul Ignatie Teoforul.................................................................................6 Apologetii..............................................................................................................7 Sfantul Justin Martirul si Filosoful................................................................7 Scriitori alexandrini..............................................................................................9 Clement Alexandrinul....................................................................................9 Origen.............................................................................................................9 PARTEA II: "THEOTOKOS" IN SCRIERILE SFINTILOR PARINTI DIN SECOLELE IV-V..........................................12 Sfantul Atanasie cel Mare...................................................................................13 Sfantul Vasile cel Mare.......................................................................................14 Sfantul Grigorie de Nyssa...................................................................................16 Sfantul Grigorie de Nazianz................................................................................19 Sfantul Ioan Gura de Aur....................................................................................20 Fericitul Ieronim................................................................................................. 22 Fericitul Augustin................................................................................................24 CONCLUZII........................................................................................................28 BIBLIOGRAFIE..................................................................................................30 INTRODUCERE Lucrarea de fata isi propune sa expuna tema anuntata in titlu printr-o abordare organizata pe doua directii: prezentarea unor elemente de continut si a modului in care acest continut s-a definit. Se stie ca operele Sfintilor Parinti sunt, in acelasi timp, rodul unei gandiri teologice si al unei trairi duhovnicesti. Accesul la Revelatie si deci la adevar este conditionat intotdeauna de trairea duhovniceasca. Se constituie astfel o materie profunda, un subtext, orientata spre o tematica, spre un tip de scriere ales de fiecare Sfant Parinte. Orientarea aceasta tine de structura personalitatii lor si de elemente de evolutie a mentalitatii generale, adica de date personale, individuale si date contextuale. Astfel, Sfintii Parinti au devenit normativi pentru Biserica tocmai datorita faptului ca au reusit sa se ridice de la elementele particulare la valorile eterne, sa transmita un model de viata si de gandire duhovniceasca care au depasit timpul si spatiul. Referitor la Maica Domnului, in Teologia Sfintilor Parinti din secolele I-V, se constata ca adevarul de credinta a fost perceput de la inceput, evolutia formularilor aducand aprofundari necesare, corespunzatoare evolutiei mentalitatii oamenilor din diferitele epoci istorice. In "Taina" Sfintei Fecioare Maria este cuprins intreg adevarul despre Dumnezeu si mantuirea oamenilor, adevar pe care Biserica, in ansamblul ei, il exprima sintetic in troparul care se canta la Bunavestire: "Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face si Gavriil harul bine-l vesteste. Pentru aceasta si noi, impreuna cu dansul, Nascatoarei de Dumnezeu sa-i strigam: Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine!" Referitor la invatatura despre Maica Domnului nu se poate concepe o limitare la ceea ce se spune doar in Noul Testament sau in profetiile din Vechiul Testament. Biblia, in ansamblul ei, vorbeste destul de lamurit despre cea care a nascut pe Mantuitorul lumii, pe Fiul lui Dumnezeu. Studiind dezvoltarea invataturii despre Fecioara Maria numai conform datelor biblice sau documentelor sinoadelor ori dupa definitiile dogmatice, nu se pot evidentia decat cateva momente, neputandu-se crea decat o imagine de ansamblu asupra ei. De aceea Biserica, prin scrierile Sfintilor Parinti si ale diferitilor autori bisericesti, ofera o imagine mai mult cuprinzatoare asupra Sfintei Fecioare. Din cele spuse anterior se desprinde faptul ca Fecioara Maria este mereu prezenta in Sfanta Scriptura si ca a avut un rol deosebit in iconomia mantuirii. De aceea se poate considera ca abordarea acestei invataturi, asa cum este ea in operele Sfintilor Parinti si scriitori bisericesti, devine deosebit de importanta, deoarece este vorba de o latura capitala a vietii si existentei Bisericii insasi. Lucrarea de fata isi propune sa se ocupe, mai ales, de principalii reprezentanti ai invataturii Bisericii, adica de cei pe care-i numim astazi "Sfinti Parinti" si care au dezvoltat o intreaga spiritualitate legata de Fecioara Maria. in prezenta lucrare se va incerca evidentierea, cu detalii semnificative, a ceea ce anume s-a scris despre Fecioara Maria, incepand cu primele veacuri crestine, ce referiri s-au facut asupra ei de catre un autor sau altul. Abordarea autorilor patristici se va face in ordinea lor cronologica, aratandu-se izvoarele, legaturile si mai ales, consecintele create prin tratarea acestui subiect. Cercetarea se va face in sens "intagrator", adica neseparand pe Maica Domnului de Mantuitorul nostru Iisus Hristos. in sens ortodox, se poate vorbi de Fecioara Maria numai in contextul general al intruparii Domnului sau al hristologiei. in acest cadru se poate analiza invatatura despre Fecioara Maria, pentru ca numai acesta este edificator si autentic. Sfintii Parinti n-au scris lucrari separate despre Maica Domnului in care sa se vada o autonomie a ei fata de Fiul lui Dumnezeu. Acestia nu au considerat pe Sfanta Fecioara ca o ultima veriga dintr-un lant de zeite feminine careia sa i se fi adus un cult singular, ci au cautat sa respecte ceea ce cuvintele Mantuitorului au aratat si ceea ce Scripturile au pastrat. Fecioara Maria nu a avut o natura "superioara" celorlate fiinte omenesti si nu a fost marturisita decat in duhul Sfintei Scripturi. Asadar, din cadrul actual al Teologiei nu poate sa lipseasca o marturie ortodoxa asupra Maicii Domnului. Lucrarea de fata isi propune sa arate cat mai precis ceea ce au gandit si au scris despre Fecioara Maria Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti care au trait pana in veacul al V-lea. Partea I INVATATURA DESPRE MAICA DOMNULUI IN LITERATURA PATRISTICA DIN PRIMELE TREI SECOLE Parintii Apostolici Daca ar fi studiata dezvoltarea invataturii despre Fecioara Maria numai conform datelor biblice sau documentelor sinoadelor ori dupa definitiile dogmatice nu s-ar putea sublinia decat cateva momente sau s-ar realiza doar o imagine de ansamblu asupra Sfintei Fecioare. Biserica, prin scrierile Sfintilor Parinti, ofera insa o imagine completa, acestea constituind traditia vie sau viata insasi a celor ce au crezut si cred in Dumnezeu si in alesii Sai. Invatatura despre Maica Domnului a inceput sa se structureze intr-un mediu greco-roman ostil care putea foarte usor sa o influenteze negativ. Existau divinitati feminine peste tot in lumea veche. "Zeite-mame" aveau romanii (Magna Mater), frigienii (Cybele), locuitorii Palestinei (Astarte), locuitorii Egiptului (Isis) si multi altii. Tocmai de aceea Parintii au avut mereu in vedere faptul de a nu se da interpretari gresite sau sa provoace ambiguitati privind persoana si rolul Maicii Domnului. Biserica a "impus", in timp, imaginea Sfintei Fecioare ca predica a faptei si a cuvantului in discretie dar si in fermitate si claritate. In constiinta sa, Biserica insa a trait de la inceput adevarul revelat de Sfanta Scriptura asupra Fecioarei Maria. La inceput, literatura crestina nu a facut referiri numeroase la Maica Domnului, aceasta raportandu-se mai mult la datele oferite de Noul Testament. Spre exemplu, Sfantul Policarp (a murit in anul c. 155) nu-i aminteste macar numele, iar apologetul Meliton al Sardelor o numea simplu: "Maria, Mieluseaua cea buna" si "o Fecioara". Teologia Parintilor Apostolici referitoare la Maica Domnului a fost simpla, directa, si axata pe marturisirea catorva adevaruri: Mantuitorul Iisus Hristos S-a nascut din Fecioara Maria prin puterea Sfantului Duh; Fecioara este cu adevarat Maica a Lui; este preacurata fiind ocrotita de puterea lui Dumnezeu. Trebuie mentionat, totodata, ca nu se cunosc astazi decat cativa parinti ai epocii primare a Bisericii sau scrieri ale lor: Sfantul Ignatie de Antiohia, Sfantul Policarp de Smirna, Clement al Romei, Papias, lucrarea "Pastorul" a lui Herma, "Scrisoarea lui Barnaba", "Scrisoarea catre Diognet". In cele ce urmeaza se va arata cum a fost "sustinuta" invatatura despre Maica Domnului inca din primele decenii ale secolului al II-lea din era crestina de catre Parintii Apostolici. Sfantul Ignatie Teoforul (a murit in anul c.107) Sfantul Ignatie Teoforul este cel dintai slujitor al Bisericii, de dupa perioada Sfintilor Apostoli, care vorbeste despre Maria in sensul continuarii teologiei Noului Testament. Prelungind teologia Sfantului Apostol Pavel, el propune o aprofundare a evenimentului istoric al venirii Mantuitorului Hristos in lume. Fragmentele in care aminteste de Fecioara Maria sunt cuprinse in cele cateva Epistole, trimise diferitelor comunitati crestine din Asia Mica. Sfantul Ignatie a scris diferitelor Biserici pe cand era dus la Roma spre a fi judecat si condamnat pentru credinta sa. in acele imprejurari grele, el indemna cu tarie pe credinciosi sa fie statornici in credinta, o credinta transmisa prin Sfintii Apostoli si in care locul Fecioarei Maria este principal. Dorinta sa de a fi mai repede cu Hristos, ucenicul Sfantului Ioan Evanghelistul, Sfantul Ignatie Teoforul scria: "Domnul nostru Iisus Hristos, dupa iconomia dumnezeiasca, a fost Nascut de Maria care este din semintia lui David si din Duhul Sfant (...). Fecioria Mariei, Nasterea si Patimile Domnului au ramas ascunse printului acestei lumi, trei taine implinite intr-o tacere deplina" . Maternitatea Fecioarei Maria este, in conceptia Sfantului Ignatie, garantia intruparii Fiului lui Dumnezeu in lume. Mai mult, mantuirea propovaduita de Biserica nu este simpla revelare despartita de tainele ceresti (asa cum credeau gnosticii ), ci este lucrarea divino-umana a Mantuitorului insusi, Logosul lui Dumnezeu intrupat din Maria: "Daca vreunul va vorbeste despre Iisus Hristos intr-un chip strain de al nostru, astupati-va urechile. El este din stirpea lui David, El este (Fiu) al Mariei. El s-a nascut cu adevarat, a mancat, a baut, a fost persecutat sub Pilat din Pont, a fost rastignit cu adevarat si a murit dar, cu adevarat, a inviat din morti" . Atat Zamislirea cat si Nasterea pe pamant a Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria sunt, pentru Sfantul Ignatie, "semne" sau realitati pastrate de toate Bisericile locale. Relatarea sa pare a fi desprinsa de un simbol primar al Bisericii: "Voi sa fiti pe deplin convinsi in ceea ce priveste pe Hristos, Dumnezeul nostru. El este din semintia lui David dupa Trup, dar este Fiul lui Dumnezeu dupa vointa si puterea lui Dumnezeu, nascut cu adevarat din Fecioara Maria" . Se observa in Teologia acestui Sfant Parinte "unitatea" dintre Domnul nostru Iisus Hristos si Fecioara Maria in tot ceea ce se implineste mantuitor in lume. in succesiunea evolutiva a actiunilor Sale, de la intrupare si pana dupa inviere, Mantuitorul Hristos are langa Sine prezenta plina de smerenie a Fecioarei Maria. Asadar, se poate afirma ca unii din "polii" propovaduirii crestine era acela despre nasterea feciorelnica a Maicii Domnului, a luarii Trupului omenesc din ea de catre Fiul lui Dumnezeu. Persoana Maicii Domnului era integrata armonios si deplin in doctrina hristologica. Sfantul Ignatie Teoforul vorbeste despre un plan al mantuirii implinit de Dumnezeu prin Fecioara Maria, care L-a purtat cu adevarat, L-a Nascut prin puterea Sfantului Duh pe Mantuitorul Hristos. Autorul foloseste cuvantul "iconomia" lui Dumnezeu, termen care a devenit in timp element principal in doctrina crestina. Marturia Sfantului Ignatie prezinta o valoare deosebita, deoarece se raporteaza la Evanghelii, le confirma si aduce dovada marturisirii de credinta a primilor ucenici ai Domnului. Se releva, totodata, faptul ca invatatura sa avea autoritatea care-i venea direct de la Apostoli. Apologetii Sfantul Justin Martirul si Filosoful (a murit in anul c. 165) Apologetii au fost cei care au aparat prin scrierile si prin glasul lor noua credinta, crestina, atat in fata romanilor cat si a paganilor sau iudeilor. in pofida unui caracter de improvizatie (care se observa mai ales in mijloacele si terminologia folosita), acesti autori au fost considerati de catre specialisti ca primii ganditori crestini care au elaborat reflectii profunde asupra crestinismului. intre apologetii sec. al II-lea care au scris despre Maica Domnului sunt: Sfantul Justin Martirul, Meliton de Sardes si Aristide. Prin Apologiile sale, adresate imparatilor romani, el a dorit sa respinga calomniile la adresa crestinilor si sa arate ca singura cale a vietii este credinta in Mantuitorul Hristos. "Planul de mantuire a lumii a fost implinit de Dumnezeu prin Fiul Sau, pe Care L-a nascut mai inainte de veci si Care a venit in lume, in timpul stapanirii romane, din Fecioara Maria, care este fiica Patriarhilor Avraam, Isaac, Iacob, deci din tribul lui Iuda si din casa lui David. Datorita ei Mantuitorul Hristos poate fi numit, in sens propriu, Fiul Omului" . Sfantul Justin Martirul si Filosoful este cel dintai autor care raspunde la intrebarea fundamentala a omenitatii: de ce Dumnezeu S-a facut Om- Iar raspunzand la aceasta intrebare el lamureste si pe cea a Nasterii lui Dumnezeu dintr-o Fecioara. Cunoscand ca pentru multi iudei si pagani era cu totul absurd ca Dumnezeu sa fie nascut dintr-o femeie, totusi Sfantul Justin raspunde ca ratiunea divina a hotarat ca Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu sa se coboare pe pamant printr-o Fecioara. intruparea si nasterea din Fecioara apartin unui proiect al Parintelui ceresc pentru restaurarea omului in starea lui primordiala. Dumnezeu a anuntat mereu si in diverse moduri ca Mesia va veni pe pamant, iar la plinirea vremurilor El a implinit intocmai ceea ce spusese. Sfantul Justin arata ca Mantuitorul nostru Iisus Hristos este implinitorul Legii Vechi si a proorociilor, care in totalitatea lor prefigureaza Nasterea Sa din Fecioara Maria . Atunci cand vorbeste despre caderea omului si despre restaurarea lui prin Hristos Cel intrupat din Fecioara Maria, Sfantul Justin introduce o alta tema care face legatura intre cele doua momente ale istoriei: antiteza Eva-Fecioara Maria. Doua momente generatoare de istorie, care apartin atat lui Dumnezeu cat si omului, care se leaga intre ele printr-o fecioara sunt cele de la Facere 3, 1-20 si Luca 1, 26-38. Daca la creatie o fecioara a stricat toata zidirea, iata ca Dumnezeu recladeste; daca omul pacatuieste, Dumnezeu salveaza; daca femeia aduce moartea in lume, Dumnezeu tot printr-o femeie aduce viata. Prin Eva, inca fecioara, a cazut Adam, dar cu ajutorul Mariei, care a fost tot Fecioara, se naste Mantuitorul Hristos, Dumnezeu intrupat: "Eva, inca nepervertita, a primit cuvantul sarpelui si a nascut nesupunerea si moartea. Maria, insa, Fecioara fiind a primit cu credinta si cu bucurie vestea pe care ingerul Gavriil i-o aduse. De aceea ea a raspuns: Ma incred in cuvantul tau. De la ea s-a nascut Acesta despre care am aratat ca vorbesc atatea scrieri. Cu ajutorul Aceluia Dumnezeu nimiceste sarpele viclean, pe ingerii si oamenii asemanatori lui si elibereaza din moarte pe cei care se caiesc si cred in El" . Este demn de retinut ca prin aceasta antiteza, Sfantul Justin scoate in evidenta faptul ca primele comunitati crestine aveau deplina constiinta asupra realitatii biologice a maternitatii virginale a Maicii Domnului si, totodata, asupra raspunsului ei liber, de acceptare in a deveni Mama lui Dumnezeu pe pamant. Contextul hristologic este evident si arata dubla Nastere a Mantuitorului nostru Iisus Hristos: din vesnicie si in timp din Fecioara Maria. Motivul subliniat de autor este acela ca Dumnezeu a hotarat sa aduca mantuirea oamenilor urmand calea inversa de la caderea in pacat. Care a fost lucrarea Sfantului Duh, a Logosului sau Puterii lui Dumnezeu asupra Sfintei Fecioare nu se cunoaste. "Important este ca prin aceasta umbrire care a insarcinat pe Maria nu s-a petrecut prin impreunare. Dumnezeu lucreaza in acest caz, nu pe cale sexuala, ci dinamic, rodind prin Logosul si Puterea Sa. Lucrand in spatiul creatural, Dumnezeu se foloseste nu de mijloace omenesti, ci de ceea ce s-a folosit la creatie, adica de Logosul Sau. Prin aceasta Dumnezeu inaugureaza o noua creatiune, ceea ce incepe prin intruparea Fiului lui Dumnezeu. Actul zamislirii, desi e provocat de puterea supranaturala a Logosului, are un efect natural: aparitia unei fiinte trupesti. Desi actul in sine e supranatural, efectul e natural si supranatural: natural pentru ca Iisus e Om adevarat si supranatural pentru ca El e, in acelasi timp, si Dumnezeu adevarat. Zamislirea in Maria e, deci, un act de unire a supranaturalului cu naturalul" . Iata, asadar, ca la cateva decenii de la scrierile Sfantului Ignatie se observa, prin Teologia Sfantului Justin, o aprofundare, o descoperire de intelesuri noi in ceea ce priveste persoana si rolul Maicii Domnului. Sfantul Justin o arata pe Maica Domnului inscrisa pe linia davidica pentru a raspunde astfel obiectiilor ereticilor ce se bazau pe mitologia pagana. Mai mult, el vorbeste de paralela Eva-Fecioara Maria ca de o "trecere" de la moarte la viata, de la rau la bine, aceasta fiind una din primele marturii despre zamislirea feciorelnica a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Acest Sfant Parinte a fost, totodata, cel dintai care a dat o interpretare a profetiilor Vechiului Testament in sensul sustinerii invataturii despre Fecioara Maria. intre apologetii care fac referiri la maternitatea Fecioarei Maria, la natura virginala a Nasterii lui Hristos din Maria dar si la paralela Eva-Fecioara Maria, se numara si Meliton al Sardelor, Aristide si Tertulian. Scriitori alexandrini Clement Alexandrinul (a murit in anul 215) Aparitia si raspandirea invataturii despre Fecioara Maria s-a facut in Egipt prin Clement si Origen, iar mai apoi prin marii autori ai secolului al IV-lea, Sfantul Atanasie cel Mare si Sfantul Chiril al Alexandriei. in Stromate, Clement numeste pe Maria "Maica Domnului", deoarece Fiul lui Dumnezeu S-a zamislit in sanul ei . in alta parte el continua ideea afirmand ca: "Mi se pare ca astazi sunt multi aceia care cred ca Maria, dupa Nasterea Fiului ei, a fost ca o femeie oarecare ce a nascut, desi nu a fost asa deloc. Acelora care nu cred, spune-le ca dupa Nastere ea a fost cercetata de o moasa care a gasit-o Fecioara. Acestea au fost lamurite si in Scripturile Domnului nostru, Care, de asemenea, nasc Adevarul si raman fecioare, in ascunzisul tainei celei adevarate. Ea a nascut, dar nu a nascut spun Scripturile, fiindca ea a zamislit singura, nu prin unirea cu barbat" . Aparand pe Domnul Hristos, Cuvantul vesnic al Tatalui, el apara si pe Fecioara Maria pe care o "zugraveste" foarte frumos in "culorile" Bisericii: "Exista un singur Tata al tuturor, exista un singur Cuvant a toate si exista Acelasi Duh Sfant peste toate. Este o singura Fecioara-Mama, pe care imi place sa o numesc Biserica. Numai ea singura nu alapteaza, pentru ca numai ea nu a devenit femeie. Ea este fecioara si mama totodata. Fecioara in deplinul inteles si mama plina de dragoste. Ea isi aduce fiii si ii hraneste cu lapte sfant, care este Cuvantul celor vii. Ea nu are lapte, pentru ca lapte a fost Copilul, frumos si comun: trupul lui Hristos" . Origen (a murit in anul c. 253) Pe Fecioara Maria, Origen o considera "Mama" lui Dumnezeu care a nascut in chip real pe Domnul Hristos: "Aceia care cred in Iisus ca a fost rastignit in Iudeea sub Pontiu Pilat, dar nu cred ca El S-a nascut din Fecioara Maria, Maica Sa, aceia nu marturisesc aceeasi Persoana" . Si adauga: "Prin urmare, ar fi neintelept sa primim numai invatatura Scripturii si sa nu luam aminte si la cei ca spun ca Iisus S-a nascut prin Maria si nu din ea" . Se observa ca Origen insista sa demonstreze ca Fecioara Maria a fost Maica lui Dumnezeu, asa cum au propovaduit-o Sfintele Evanghelii si Sfintii Apostoli. in Comentariul de la Evanghelia lui Ioan exista cateva expresii legate de Sfanta Fecioara: "inceputurile Scripturilor sunt Evangheliile, iar inceputul evangheliilor este Evanghelia pe care Ioan ne-a lasat-o. intelesul ei nu-l poate cuprinde nimeni daca nu s-a odihnit pe pieptul lui Iisus si daca n-a primit-o pe Maria ca Maica a lui". intr-o alta lucrare, ce este din pacate pierduta, dar despre care aminteste istoricul Socrates, Origen o numeste pe Fecioara Maria chiar "Nascatoare de Dumnezeu" (Theotokos) . Acest apelativ folosit pentru Fecioara Maria a fost, cu siguranta, de mai mult timp in circulatie in Biserica, el fiind acum transpus in scris. Cu privire la curatia Maicii Domnului, aspectul cel mai profund al maternitatii ei este tocmai fecioria sa. Origen spune ca ea n-ar fi putut trai cu vreun barbat dupa ce puterea celui Preainalt a acoperit-o si ca "Fecioara a fost incepatura fecioriei printre femei, asa cum a fost Hristos printre barbati" . Precizarea ca Fecioara Maria a "daruit" trupul omenesc Fiului lui Dumnezeu este insotita de explicatii privind excluderea oricarui raport conjugal cu vreun om, cu Dreptul Iosif sau cu altcineva. De aceea Sfanta Maica este unica pentru ca a si nascut si este si Fecioara. Vorbind despre fecioria Maicii Domnului, Origen nu a lasat deoparte nici problema logodnei cu Dreptul Iosif, pe care-l vede ca pe un aparator al ei si alaturi de ea a biruit pe cel rau, adica pe diavol: "... motivul a fost acesta: Domnul a ales sa se nasca dintr-o fecioara care nu voia sa se casatoreasca si chiar mai mult, dupa cum scrie Matei, sa mai aiba si grija de el (si care oricum nu avea cum sa o cunoasca) ca sa se inlature orice rusine asupra ei chiar si atunci cand avea sa fie vazuta cu pantecele marit de sarcina. Cu privire la acestea am gasit o fina observatie intr-o scrisoare a lui Ignatie Martirul, al doilea episcop al Antiohiei, dupa Petru si care a luptat cu salbaticiunile in timpul persecutiilor la Roma. Fecioria Mariei a fost ascunsa printului acestei lumi datorita logodnei ei cu Iosif. Fecioria ei a fost pazita pentru ca ea a fost crezuta casatorita" . Foarte important este faptul ca Origen nu o considera pe Maica Domnului "imaculata", in intelesul de astazi al cuvantului, ci o crede nascuta in lume ca oricare om, din parintii ei pe cale obisnuita a nasterii oamenilor. Argumentul adus este acesta: daca Fecioara Maria nu ar fi avut pacatul stramosesc in ea, atunci Fiul ei nu ar mai fi murit si pentru ea. Dar Mantuitorul Hristos a venit in lume pentru toti oamenii, inclusiv pentru Fecioara Maria, desi ea a fost cea care L-a nascut si a avut parte de binecuvantarea lui Dumnezeu mai mult decat toti. Origen insista si spune ca Fecioara Maria a avut si ea o indoiala atunci cand a vazut pe Fiul ei patimind. Conceptia aceasta demonstreaza faptul ca in antichitatea crestina ea nu era considerata fara de pacat originar: "Daca ea nu ar fi avut de suferit in timpul Patimilor Domnului Iisus, atunci El nu ar fi murit si pentru ea. Dar cum toti au aacatuit si au cazut din slava lui Dumnezeu si toti se mantuiesc prin harul Lui (conf. Romani 3, 23), intelegem ca si Fecioara Maria a patimit in acel moment. Despre acest lucru a proorocit Simeon cand a spus: Si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile multor inimi (Luca 2, 35)... Sufletul tau va fi strapuns de sabia necredintei si va fi ranit de sabia indoielii" . Se poate observa ca Origen a luptat impotriva blasfemiilor referitoare la nasterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria cu soldatul Ben-Panthera. Numele acestuia din urma il gaseste in Talmud si, ca atare, considera ca este vorba de o inventie si o rautate lansata de iudei despre relatia dintre Fecioara Maria si un soldat roman . in combaterea acestei blasfemii, Origen se bazeaza pe textul din Isaia 7, 14: "Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu...", spunand "Din cine s-ar cadea sa se nasca Emanuel, cu noi este Dumnezeu: dintr-o femeie care traieste in casnicie cu barbatul ei si care naste ca oricare alta femeie sau dintr-una care e curata, nevinovata si fecioara- De buna seama ca numai o astfel de fecioara se cadea sa nasca pe Cel Caruia I S-a spus de la nastere: Dumnezeu este cu noi" . Teologia lui Origen referitoare la Fecioara Maria este hristocentrica, atat in termeni cat si in continut, pentru ca este in mod clar o viziune unitara asupra Mantuitorului Hristos si a Maicii Sale. Partea a II-a "THEOTOKOS" IN SCRIERILE SFINTILOR PARINTI DIN SECOLELE IV-V Perioada secolelor IV-V d. Hr. Este cunoscuta ca fiind "veacul de aur" al literaturii patristice deoarece atunci au trait si au scris multi Sfinti Parinti ai Bisericii, desi conditiile in care au facut-o nu erau dintre cele mai prielnice. Pana la anul 313, dar mai ales dupa aceea, interesul pentru persoana Fecioarei Maria a crescut mereu, o mare parte din Sfintii Parinti aducandu-si contributia lor deosebita. in Rasarit au trait si au scris: Sfantul Atanasie cel Mare, Sfantul Chiril al Ierusalimului, Sfantul Epifaniu, Sfantul Efrem Sirul, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigore de Nazianz, Sfantul Grigore de Nyssa, Sfantul Ioan Gura de Aur si altii. in Apus putem mentiona pe Sfantul Ambrozie, pe Sfantul Ilarie de Pictavium, pe Fericitul Ieronim, pe Fericitul Augustin si altii. Perioada a doua a literaturii patristice s-a impus prin creatii multilaterale, de o frumusete si adancime stralucitoare, neatinsa pana atunci si neintrecuta dupa aceea. In secolele IV si V s-au intrunit patru Sinoade Ecumenice prin care s-a constatat ca interesul teologilor fata de problemele trinitare si hristologice crestea tot mai mult, alaturi de problema pacatului originar si a harului. La Niceea si Constantinopol s-a lamurit de ce Iisus din Nazaret este Dumnezeu adevarat. La Efes problema a fost pusa in sens invers: in ce mod Fiul lui Dumnezeu, Logosul divin, a devenit Iisus- in acest context al disputelor ariene, dochete, Biserica a rezolvat pentru totdeauna problema unirii naturilor divina si umana in Persoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Prin aceasta s-a ajuns si la persoana Fecioarei Maria. In cazul referirilor directe la Sfanta Fecioara, se dezbateau, ca si in trecut, pururea-fecioria ei dar si la alte aspecte ale pietatii crestine, acordandu-se o atentie speciala numelui ei de "Theotokos". Acest nume era folosit in Biserica inca din secolele II-III dupa Hristos , dupa cum s-a mentionat deja, dar abia acum au iesit la iveala anumite dimensiuni intre diferiti teologi. in general, in secolele IV si V dupa Hristos, reflectia teologica asupra Maicii Domnului s-a extins la patru puncte mai importante: Fecioria "in partu"; Fecioria "post partum"; Sfintenia; Numele: "Nascatoare de Dumnezeu". Contestarea sau negarea faptului ca Fecioara Maria este "Nascatoare de Dumnezeu", inseamna, de fapt, negarea dumnezeirii Mantuitorului nostru Iisus Hristos . Iata, asadar, o epoca infloritoare a istoriei Bisericii in care nu se dezvolta, in sens propriu, o Teologie patristica despre Fecioara Maria, dar profunzimea gandirii Parintilor Bisericii i-a condus, dupa cum se va arata, la zugravirea chipului Sfintei Fecioare in stransa legatura cu Chipul Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sfantul Atanasie cel Mare (a murit in anul373) Unul din marii Parinti ai Bisericii care a avut o deosebita contributie in aratarea adevarului despre Fecioara Maria a fost Sfantul Atanasie cel Mare, episcopul Alexandriei. Contributia Sfantului Atanasie la dezvoltarea invataturii despre Fecioara Maria a fost inscrisa pe linia hristologica a vremii, autorul aparand dumnezeirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, la care a adaugat diferite aspecte morale si ascetice ale persoanei Sfintei Fecioare. in sanul monahismului vremii de atunci, Fecioara Maria detinea un loc aparte, fiind considerata aparatoarea si ocrotitoarea tuturor. Sfantul Atanasie a sustinut impotriva arienilor ca Fecioara Maria este "Maica Domnului", deoarece Fiul ei este Fiul lui Dumnezeu, Nascut din veci din Tatal si deofiinta cu El si care a venit in lume in vremurile din urma. Autorul nu ezita sa dea numele de "Maica lui Dumnezeu" sau "Nascatoare de Dumnezeu" (Theotokos) Fecioarei Maria pe care o vede mijlocitoarea sau rugatoarea pentru noi inaintea lui Dumnezeu. El o arata pe Sfanta Maica ca "legatura" sau "izbavitoarea" neamului omenesc: "Caci Hristos S-a facut Om pentru a noastra mantuire si a luat trup din Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu" . Ca si pentru alti Sfinti Parinti, si pentru Sfantul Atanasie nasterea feciorelnica a Logosului lui Dumnezeu din Fecioara Maria este semnul evident al dumnezeirii Sale. Iata ce spune in lucrarea sa cea mai importanta: Despre intruparea Cuvantului: "Atunci cand El s-a facut ca si noi, si-a luat El insusi Trup din Fecioara pentru a ne arata o dovada a dumnezeirii Sale. S-a aratat astfel, ca El, Care si-a luat trupul Sau, este Facatorul a toate. Iar pentru noi, vazand ca un trup se naste dintr-o fecioara care nu a cunoscut barbat, trebuie sa intelegem aceasta ca Cel Care a luat un astfel de trup este Ziditorul si Facatorul a toate" . Iata ca pentru Sfantul Atanasie nimic si nimeni nu se poate compara cu Cel Care singur si-a putut crea un Trup din Fecioara Maria. Nici patriarhii, nici profetii, nimeni nu s-a nascut precum S-a nascut Fiul lui Dumnezeu. Nasterea Lui e unica si mai ales este o taina care cuprinde intreaga lume pentru ca Dumnezeu tine toate in mana Sa. Concluzia este clara: "Nimeni nu poate sa spuna de unde este El. Nimeni nu poate sa spuna ca i-a fost tata si ca i-a dat trupul sau, pentru ca Trupul Sau nu a venit prin barbat, ci numai dintr-o Fecioara singura" . Se cunoaste faptul ca Sfantul Atanasie a trait in Egipt, tara in care monahismul a inflorit foarte mult in perioada primara a Bisericii. Sub influenta aceasta, a monahismului, se pare ca el a insistat asupra fecioriei Maicii Domnului, pe care a luat-o ca model al unei vieti sfinte, in curatie, necesara oricarui credincios. El s-a straduit sa arate ca fecioria Maicii Domnului a fost marturisita de Evanghelii: ea nu a mai avut copii, dovada fiind faptul ca la Patima Sa, Domnul a incredintat-o Sfantului Ioan: "Daca ea ar mai fi avut alti copii, Domnul nu s-ar mai fi ingrijit de ea... Dar cum ea a fost Fecioara si Maica a Sa, El a aratat-o Maica a ucenicului Sau, cu toate ca nu era mama lui Ioan, ci a facut aceasta pentru pastrarea curatiei si fecioriei ei" . Sfantul Atanasie foloseste pentru ilustrarea curatiei Maicii Domnului numirea patristica de "pamant nelucrat de mana omeneasca". Numirea Maicii Domnului ca "Pururea-Fecioara" (aeiparthenos) a fost preluata de la Petru al Alexandriei. Se observa ca Atanasie vrea sa evidentieze, in special, calitatiile Fecioarei Maria. Aspectele morale ale vietii ei sunt propuse spre luare aminte si imitare pentru toti cei care doresc sa cunoasca adevarul. Intr-un alt loc, referitor la Bunavestire, Sfantul Atanasie spune: "Precum Harul Sfintei Treimi este unul, tot asa Treimea este Una; ca asa o vedem lucrand in Sfanta Maria; ca prin Arhanghelul Gavriil s-a facut vestirea: Duhul Sfant se va pogori peste tine, cunoscand noi ca Duhul locuieste in Cuvantul lui Dumnezeu caci se adauga imediat: si puterea Celui Preainalt te va umbri. Pentru Hristos este puterea si imparatia lui Dumnezeu Tatal" . El a numit-o pe Sfanta Fecioara "Theotokos", consacrand numele acesta in Teologia patristica. A recomandat-o ca model de traire. Calitatiile ei: pururea-fecioria, maternitatea divina si sfintenia au fost considerate daruri ale lui Dumnezeu de care trebuie sa se impartaseasca toti crestinii. Invatatura despre Fecioara Maria ca model de curatie provine de la predecesorul Sfantului Atanasie, episcopul Alexandru, si a influentat totodata pe alti Sfinti Parinti, poate in primul rand pe Sfantul Ambrozie al Milanului care l-a preluat aproape cuvant cu cuvant. Sfantul Vasile cel Mare (a murit in anul 379) In secolul al IV-lea, provincia Capadocia a avut ca arhiepiscop pe unul din cei mai importanti Sfinti Parinti ai Bisericii: Sfantul Vasile cel Mare. in planul invataturii despre Fecioara Maria, capadocienii (Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie de Nazianz, Sfantul Grigorie de Nyssa, Amfilohiu de Iconium) au fost influentati de crestinismul alexandrin pe care ei l-au cunoscut indeaproape si cu care aveau legaturi stranse. Locurile strans legate de Fecioara Maria sunt putine in operele lor, dar au o importanta teologica covarsitoare. Inspirandu-se din invatatura despre intruparea Mantuitorului nostru Iisus Hristos din Fecioara Maria si analizand ceea ce reprezinta aceasta in plan uman, Sfantul Vasile cel Mare si ceilalti Parinti capadocieni au descoperit lumii credinta curata in Maica Domnului. Pentru a arata cum si-a pastrat curatia Maica Domnului, Sfantul Vasile foloseste in Hexaimeron imaginea unei pasari care isi perpetueaza specia fara legatura cu o alta pasare, ci numai prin ouale pe care le depune si din care ies puii. Planul lui Dumnezeu a fost de a ne arata "o fecioara care-si pastreaza fecioria ei cu toate ca a nascut" . Este demn de subliniat faptul ca fecioria sau curatia Maicii Domnului nu este "autonoma", nu vine de la sine, ci este rezultatul lucrarii lui Dumnezeu in timp, dupa nasterea ei pe pamant si nu inainte sau in timpul nasterii ei din parinti trupesti. Puterea lui Dumnezeu a "acoperit-o" si a umplut-o de har, daruindu-i o viata desavarsita pe care ea a dus-o in smerenie si ascultare. Fecioria Maicii Domnului este o calitate pe care ea o are tocmai prin grija lui Dumnezeu, prin faptul ca a consimtit la venirea in Trup a Logosului lui Dumnezeu: "inceputul Lui nu este din Maria si nu a inceput sa existe din vremea ei. Dar atunci de unde- La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul (Ioan 1, 1)" . Aici si in alte parti se observa ca Sfantul Vasile cel Mare lupta impotriva ereziilor ariene, valentiniene sau de orice alta origine, pentru a arata ca Mantuitorul este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu si Om adevarat. El aduce in plan secund insa si lucrarea Fecioarei Maria sau mai bine spus "colaborarea" ei cu Dumnezeu. Sfantul Vasile considera de o mare importanta "iconomia" Maicii Domnului. Ca si lucrarea directa, imediata a lui Dumnezeu in lume si in Fecioara Maria, lucrarea ei personala are o importanta precisa: "pantecele" ei este lucrator al mantuirii noastre. Lucrarea lui Dumnezeu se ingemaneaza, se impleteste armonios cu "interventia" umana prin Fecioara Maria. Tot Sfantul Vasile o numeste pe Fecioara Maria fara nici o rezerva "Nascatoare de Dumnezeu" si "Maica Preasfanta". Deoarece si Maica Domnului este om, prin ea, Fiul lui Dumnezeu a venit in lume si S-a facut deopotriva cu noi. Prin Fecioara Maria noi am devenit toti prieteni ai lui Dumnezeu . In Omilia la Nasterea Mantuitorului Hristos, Sfantul Vasile arata ca Fecioara Maria a fost in casa Dreptului Iosif, sub ocrotirea acestuia si nu pentru vreun alt motiv. Preluand pe Sfantul Ignatie Teoforul, Sfantul Vasile cel Mare vede in logodna harazita de Dumnezeu Sfintei Fecioare o paza de ispita celui rau: "Un vechi autor ne arata un motiv intemeiat. Logodna cu Iosif a fost planuita pentru ca fecioria ei sa ramana ascunsa de printul lumii acesteia. Caci dupa aratarea din afara casatoria a fost asumata de Fecioara, ca sa se ascunda de incepatorul rautatii, cel ce pandea pe fecioare; insa ea asculta vestirea proorocului: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu (Isaia 7, 14). Cu aceasta casatorie mai apoi ispititorul fecioriei a fost invins. Ca acela stia ca venirea in trup a Domnului va pune capat stapanirii lui" . Vorbind despre "casatoria" Sfintei Fecioare cu Dreptul Iosif, autorul abordeaza latura morala si sociala a acestei casatorii. Este un bun prilej pentru el de a scoate in evidenta ca toti oamenii trebuie sa se puna sub obladuirea lui Dumnezeu pentru a fi binecuvantati ca si Fecioara Maria. Casatoria a ocrotit fecioria Maicii Domnului si, tot la fel, casatoria poate ocroti viata si caminul orcaror soti . Iata, asadar, explicata clar aici motivatia logodnei Dreptului Iosif cu Fecioara Maria: fecioria trebuie sa fie cinstita, iar casatoria sa nu fie dispretuita. Dreptul Iosif este un martor al curatiei Sfintei Fecioare. Sfantul Vasile cel Mare vorbeste de calea sfanta pe care a mers Maica Domnului in viata ei, sfintenia pe care a dobandit-o de la Dumnezeu. Desi nu intra in amanunte si nu explica in ce consta mai precis aceasta sfintenie, Sfantul Vasile se foloseste de anumite episoade biblice prin care contureaza mai usor si mai autentic chipul ei ales. Ca si alti Parinti, el abordeaza episodul proorociei lui Simeon, episod care nu diminueaza cu nimic starea ulterioara a Sfintei Fecioare in fata lui Dumnezeu. Trebuie subliniat faptul ca Sfantul Vasile nu desconsidera in vreun fel pe Fecioara Maria, nu insinueaza existenta vreunei umbre de indoiala in sufletul ei si nici vreo tagaduire a puterii Fiului, ci arata, pe de o parte, intaietatea si atotputernicia Mantuitorului Hristos, Care si pe cruce fiind, a ocrotit pe Maica Sa, iar pe de alta parte arata credinta puternica a Maicii Lui, credinta ce a facut-o sa nu se departeze de El. Chiar daca Sfantul Vasile scrie explicit ca Fecioara Maria a fost incercata de indoiala in momentul Rastignirii Domnului, el a facut aceasta tocmai pentru a arata lupta ei cu gandurile pacatoase si biruinta asupra celui rau: "Simeon a numit sabie (conf. Luca 2, 35) cuvantul care are puterea de a taia gandurile si care patrunde pana in strafundurile sufletului si duhului dintre incheieturi si maduva (Evrei 4, 12). intr-adevar, oricare suflet in clipa Patimirii a fost patruns de indoiala, asa cum spusese si Domnul: Voi toti va veti sminti intru mine... (Matei 26, 31). Prin urmare, Simeon a profetit ca si Maria insasi, stand langa cruce si avand sa auda si sa vada ce se petrece, chiar dupa marturia ingerului Gavriil, chiar dupa marturia descoperirii dumnezeiestii Zamisliri, chiar dupa aratarea atator minuni, va cunoaste o oarecare tulburare in sufletul ei. Aceasta este sabia de care vorbeste Simeon" . Tulburarea de care aminteste aici Sfantul Vasile nu este o indoiala sau o necredinta a Fecioarei Maria, o stare de pierdere a constiintei de Maica a Domnului, ci este o piatra de incercare, o "ispitire", asa cum a fost si ispita Domnului in pustie. Omeneste este posibila venirea si "incercarea" din partea celui rau, dar stralucirea credintei este si mai puternica atunci cand biruinta este deplina. Prin aceasta stare a trecut si Fecioara Maria pe Golgota, cand a fost alaturi de Fiul ei, dar tot prin puterea lui Hristos a trecut prin toate. Pe scurt se poate afirma ca Sfantul Vasile abordeaza invatatura despre Fecioara Maria dintr-o alta perspectiva decat cea a intruparii Domnului, insistand asupra rolului si atitudinii ei personale. Siguranta gandirii si vigoarea argumentelor Sfantului Vasile au venit dintr-o gandire teologica asupra rostului si vietii Maicii Domnului. Sfantul Grigorie de Nyssa (a murit in anul 394) Daca Sfantul Vasile a excelat in viata sa lucrand si luptand pentru turma pe care o pastorea, ingrijindu-se mai mult parca de latura sociala si misionara a slujirii preotesti, ceilalti parinti capadocieni au impresionat prin alte calitati: Sfantul Grigorie de Nazianz a fost un foarte bun predicator si orator, iar Sfantul Grigorie de Nyssa a fost un deosebit ganditor si teolog crestin. Toti trei au continuat opera Sfantului Atanasie si a Sinodului de la Niceea (325), ei fiind si cei care au cautat sa inlature arianismul si alte rataciri asemanatoare acestuia. Din perspectiva combaterii principalelor erezii ei au statornicit o Teologie in care Fecioara Maria detine un loc important. Sfantul Grigorie de Nyssa a aparat si el invatatura despre maternitatea divino-umana a Fecioarei Maria impotriva ereziilor vremii sale. Sfantul Grigorie, cel mai mistic dintre toti capadocienii, considera ca este absolut normal ca Fecioara Maria sa fie chemata cu numele "Nascatoare de Dumnezeu" (Theotokos) si nu "Nascatoare de om" (Antropotokos), caci Dumnezeu-Fiul a luat Trup din ea. Vorbind despre Mantuitorul Hristos ca Dumnezeu adevarat si Om adevarat, Sfantul Parinte ajunge ineviatbil la Fecioara Maria pe care o vede "cheia" in adeverirea realitatii firii Lui umane. Maica Domnului a fost o femeie din Iudeea, om deplin, chiar daca Dumnezeu, Atotputernic fiind, a hotarat sa se pogoare in ea, atunci ea este vrednica de numele de "Nascatoare de Dumnezeu". Sfantul Grigorie spune, de fapt, ca Sfanta Fecioara reprezinta chezasia ortodoxiei credintei noastre . Se observa cateva aspecte demne de retinut: pentru Sfantul Grigore firea umana nu exista din vesnicie, ci a fost luata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos din Fecioara Maria, iar firea divina nu a "anulat" firea omeneasca, ci ele sunt distincte in Persoana Sa si unite prin puterea lui Dumnezeu. Atat la Isaia 7, 14 cat si la 8, 3 sau in alte locuri, spune autorul, cea care este prefigurata este Fecioara Maria. Miriam, sora lui Moise, este si ea un "tip" al Maicii Domnului. Prima s-a bucurat la trecerea prin Marea Rosie si a cantat de bucurie inaintea lui Domnului, iar mai pe urma Fecioara Maria a trecut pe toti de la moarte la viata, bucurandu-se si ea cu oamenii . Imaginea "rugului aprins", rug ce nu se mistuia de flacarile dumnezeirii, a fost o prefigurare a Maicii Domnului, a starii la care ea a ajuns prin purtarea de grija a lui Dumnezeu. Moise insusi este luat ca martor al minunii fecioriei si maternitatii Maicii Domnului: " ...Ceea ce s-a inchipuit atunci prin focul care ardea rugul acela, s-a aratat in chip lamurit in Fecioara, atunci cand timpul care era intre acestea a trecut. Asa cum rugul ardea dar nu se mistuia de flacarile ce-l cuprinsesera, tot asa Fecioara a dat nastere Luminii si nu a patimit. Si nici comparatia cu rugul aprins sa nu te incurce, caci a inchipuit Dumnezeu prin aceea trupul Fecioarei" . Prin aducerea de argumente din Sfanta Scriptura si din Sfanta Traditie, Sfantul Grigorie a dorit sa confirme invatatura despre salasluirea Fecioarei Maria in templul din Ierusalim si minunile la care a fost partasa. Mai mult chiar, pentru el, Fecioara Maria a fost o persoana care din voie proprie s-a supus lui Dumnezeu, Cel ce a preaslavit-o mai apoi cu primirea Fiului lui Dumnezeu in pantecele ei. Ea este o femeie care si-a afierosit fecioria lui Dumnezeu si si-a pastrat-o pana la sfarsitul vietii, drept dovada fiind marturia in fata Arhanghelului Gavriil . Afirmatiile anterioare se refera doar la o latura a invataturii despre fecioria Maicii Domnului. Semnele biblice, asocierea ei cu "rugul aprins" si "focul ce arde si nu se mistuie" sau interpretarile unor evenimente din vechime sunt aprecieri pozitive asupra fecioriei ei. Mai exista si o alta "explicatie" in conceptia Sfantului Grigorie, despre curatia Maicii Domnului. Pe fondul acceptarii ideii ca "fratii Domnului" sunt copiii lui Iosif dintr-o casatorie anterioara celei cu Fecioara Maria, autorul afirma ca ea este cu adevarat "Nascatoare de Dumnezeu" . Daca Evanghelia spune ca Fecioara Maria este "mama lui Iacov si a lui Iosif" (Matei 27, 56), acest lucru se petrece pentru ca Dumnezeu a vrut sa o apere de rautatea si necredinta iudeilor care nu puteau primi ca o fecioara a nascut si ar fi omorat-o. De aici se poate evidentia Pronia lui Dumnezeu Care s-a ingrijit de Fecioara Maria ca sa nu i se intample nimic rau din partea iudeilor, ocrotind-o in mijlocul poporului . Un alt aspect al invataturii despre Fecioara Maria, la Grigorie de Nyssa, este lauda si preacinsirea ei. Autorul isi exprima o admiratie nespusa fata de ea, proclamand-o "culme a sfinteniei": "Tu esti cea mai cinstita dintre toate fapturile, mai frumoasa decat cerurile, stralucesti mai mult decat soarele si esti preamarita de ingeri. Neurcandu-te in rai, ci ramanand pe pamant ai purtat in sanul tau pe Domnul cerului si pe Stapanul lumii intregi" . Fecioara Maria a fost considerata intotdeauna "fecioara nepatata, smerita si supusa, cinstea lumii intregi, poarta vietii si cea care a castigat mantuirea noastra . Ea a aparat pe Eva cea din vechime: "Femeia a aparat pe femeie, caci cea dintai deschisese calea pacatului, iar cea din urma a slujit si a adus calea dreptatii... Cea dintai a adus pacatul prin lemn, iar cea din urma a adus Harul prin lemn" . Prin prezentarea paralelei dintre Eva si Fecioara Maria, Sfantul Grigorie de Nyssa aduce in prim plan calitatea acesteia din urma de mijlocitoare a mantuirii. Fecioara Maria este intre Dumnezeu si oameni ca rugatoare. Starea ei se vadeste din puterea si vointa dumnezeiasca si nu de la sine, autonom sau despartita de Fiul lui Dumnezeu. O nota interesanta a acestei teme este aceea a implinirii in bucurie de catre Fecioara Maria a poruncii dumnezeiesti. in contrast cu Eva, care a nascut in pedeapsa si durere, Preacurata Fecioara "si-a inceput zamislirea si a nascut apoi cu bucurie" . Este semnificativ faptul ca autorul considera ca "cealalta Marie" (Matei 28, 1) este Maica Domnului care a venit la Mormantul Lui pentru a aduce miresme. Se poate observa o legatura intre "Eva cea Noua", Fecioara Maria si inviere. Fecioara Maria a zamislit si a nascut intru bucurie, fara dureri, ca o consecinta a ascultarii ei fata de Dumnezeu si de aceea acum, la sfarsitul lucrarii Fiului ei in lume, si ea se face partasa bucuriei depline care este invierea. Sfantul Parinte nu se limiteaza, totusi, la descoperirea acestor aspecte ale invataturii despre Fecioara Maria. El propune urmarea caii spirituale deschisa de ea. Ceea ce s-a implinit prin ea de catre Dumnezeu trebuie sa se implineasca in fiecare suflet de crestin, adica fiecare sa traiasca in curatie trupeasca si sufleteasca si astfel se poate invrednici de a purta pe Domnul Hristos intru sine . Sfantul Grigorie a fost influentat de Origen si de ceilalti doi mari parinti din Capadocia, Vasile cel Mare si Grigorie de Nazianz. Acest lucru se observa mai ales in ceea ce priveste invatatura despre fecioria in partu a Maicii Domnului. El insusi a influentat teologia despre Maica Domnului la Parintii de dupa el. Ea este plina de virtuti, daruita unei vieti dumnezeiesti, "aleasa" lui Dumnezeu. Dar oricat ar inalta calitatile Maicii Domnului, Sfantul Grigorie nu face din ea o fiinta rupta din omenesc. Fecioara Maria este in fata lui Dumnezeu vrednica de cinstire si pilda de vietuire pentru ca a primit Harul lui Dumnezeu. Sfantul Grigorie de Nazianz (a murit in anul c. 390) Sfantul Grigorie de Nazianz sau "Teologul" a fost unul din Sfintii Parinti inzestrat cu un deosebit simt al problemelor teologice, o mare inclinare spre viata ascetica, o noblete sufleteasca si un exceptional talent oratoric si literar. Prin cuvantarile si scrierile sale si-a dobandit renumele de unul din cei mai mari oratori ai Bisericii. Desi in putine locuri, din cele 45 de Cuvantari ale sale, Sfantul Grigorie de Nazianz abordeaza invatatura despre Fecioara Maria, el ii acorda, totusi, importanta cuvenita. Sfantul Grigorie afirma ca prin numele de "Theotokos" dat Sfintei Fecioare este aratata in chip deplin unitatea Persoanei Mantuitorului nostru Iisus Hristos, adica unirea ipostatica dintre firea divina si cea umana in Cuvantul lui Dumnezeu intrupat si taina mantuirii noastre. Spune despre Fecioara Maria ca a fost om ca noi toti si a daruit Mantuitorului nostru Iisus Hristos, prin purtarea Lui in pantecele ei, ceea ce era omeneste. Posibilele si totodata intentionatele greseli de doctrina ale lui Apolinarie sau ale altor eretici sunt infierate. Invatatura despre Fecioara Maria este "norma" prin care se poate delimita adevarata credinta de cea falsa. Tot el prezinta si o idee noua despre Fecioara Maria: "Nu putini sunt aceia care cred ca Dumnezeu-Omul S-a nascut din pantecele unei Fecioare, peste care a venit Sfantul Duh, zidind un templu preasfant Templului adevarat. Maica este templul lui Hristos, iar Hristos este Templu al Cuvantului lui Dumnezeu... El S-a smerit salasluindu-se in pantecele ei; si a cinstit astfel, pe jumatate, semintia noastra, iar cealalta jumatate a lasat-o, pastrand neatinsa pe Fecioara. Caci ea zamislind in pantecele ei, luminata de focul dumnezeirii, L-a adus in lume cand a sosit ceasul. Si iata ca Preaputernicul Cuvant al lui Dumnezeu S-a asezat in pacatosul nostru trup si Si-a facut Templu cu dumnezeiasca neprihanire. Eu inteleg ca El fiind cu doua firi a ramas Acelasi Dumnezeu" . In aceste cuvinte autorul cuprinde mai multe aspecte ale invataturii despre Maica Domnului: Fecioara Maria a "contribuit", prin primirea in trupul ei, la implinirea Tainei intruparii Domnului; ea si-a pastrat curatia trupeasca si sufleteasca intemeiata pe faptul ca Dumnezeu a binevoit sa locuiasca in ea; Sfantul Duh a purificat si a desavarsit unirea dintre Dumnezeu si om in persoana Mantuitorului Hristos. Foarte interesant este faptul ca Sfantul Grigorie pune in paralel doua aspecte: templul Fecioarei Maria si Templul Cuvantului. in afara de o paralela de idei mai exista aici si un paralelism de situatii: Fecioara Maria, ca om, este "locuita" de Cuvantul, Care, si El, este locas al Sfantului Duh. Primul lucru ce se remarca este lucrarea interioara a lui Dumnezeu, tainicul ce se implineste, dar pe care nu il putem percepe in intregime. Triada: Cuvantul lui Dumnezeu - Sfantul Duh - Fecioara Maria, este realitatea prin care autorul a incercat sa explice Taina intruparii. El a accentuat aici rolul Fecioarei Maria care este "elementul" principal din perspectiva noastra, a oamenilor, fapt ce corespunde, in iconomia intruparii, cu lucrarea Sfantului Duh. Sfantul Grigorie nu instaureaza o ruptura sau o diferentiere categorica pe acest plan al lucrarii divino-umane in Fecioara Maria, dar remarca faptul ca Fiul lui Dumnezeu a luat din Fecioara Maria intreaga fire umana si ca El insusi S-a "coborat" pe Sine si a devenit, prin ea, Om adevarat. O alta idee centrala in Teologia acestui Sfant Parinte este aceea ca intre Dumnezeu si Fecioara Maria, pentru implinirea intruparii Domnului, a fost o legatura reala, un "schimb" de daruri duhovnicesti nemaiintalnit pana atunci. Fiecare a "oferit" ceea ce a fost necesar pentru implinirea voii lui Dumnezeu: Fecioara Maria a "daruit" lui Dumnezeu curatia ei, iar El a pastrat-o neatinsa prin puterea Sa, prin "darul" Duhului Sfant. Sfantul Grigorie nu se limiteaza la prezentarea Fecioarei Maria ca "destinatara" a rugaciunii oamenilor, ci o prezinta ca model de viata ascetica punand accentul pe feciorie si pe viata virtuasa, acestea fiind cele dintai exemple. Ca si ceilalti Parinti capadocieni, Sfantul Grigorie de Nazianz nu vorbeste pe larg despre o doctrina asupra Maicii Domnului, ci in texte scurte, rasfirate de-a lungul scrierilor sale. Cu doua generatii inainte de Sinodul de la Efes (431), el a aratat ca numele de "Theotokos" este cel consacrat pentru Fecioara Maria. Sfantul Grigorie a mers aici pe linia unui maximalism doctrinar: cine nu primeste acest nume este in afara lui Dumnezeu. Sfantul Grigorie de Nazianz a influentat Teologia rasariteana prin accentul pus pe feciorie, pe trairea unei vieti curate, a carei implinire se realizeaza cel mai bine dupa chipul Maicii Domnului. Sfantul Ioan Gura de Aur (a murit in anul 407) Sfantul Ioan Gura de Aur a fost unul din cei mai mari teologi si oratori, Biserica asezandu-l alaturi de Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Grigorie de Nazianz. La o prima analiza a operelor Sfantului Ioan, se observa ca el nu s-a interesat in chip deosebit de invatatura despre Fecioara Maria. Nu i-a consacrat ei nici o lucrare speciala si nu a abordat tema aceasta in mod constant, ci, ca majoritatea Parintilor, a vorbit sau a scris despre Maica Domnului ocazional, atunci cand diferite momente din istoria Bisericii i-au oferit prilejul. O posibila explicatie a acestei atitudini mai retinute a Sfantului Ioan ar fi aceea ca el, fiind format la Scoala din Antiohia, dobandise o cunoastere teologica mai putin speculativa, o teologie care punea mai putin accentul pe firea dumnezeiasca a Mantuitorului si mai mult pe cea omeneasca. Numele de "Theotokos", dat de teologii alexandrini Maicii Domnului, era aproape necunoscut printre teologii antiohieni. Acest fapt este sugestiv pentru atitudinea avuta de Sfantul Ioan Gura de Aur si de alti Parinti ai Bisericii. Sfantul Ioan nu a avut niciodata intentia de a o aseza pe Fecioara Maria, Maica Domnului, intr-o lumina pe care nici Sfintele Evanghelii nu au prezentat-o. Sfantul Ioan Gura de Aur a aratat-o pe Fecioara Maria asa cum era: o femeie simpla, rugatoare, foarte apropiata de Fiul ei, fiind o credincioasa smerita care a primit in deplina ascultare mesajul dumnezeiesc. Sfantul Ioan Hrisostom vorbeste, ca si alti Sfinti Parinti de dinaintea lui, evidentiind "taina", inefabilul produs in sanul Maicii Domnului. La invataturile acestea el adauga pe aceea a necesitatii cinstirii ei. El are o gija deosebita pentru intelegerea unirii ipostatice (adica a firilor divina si umana in Persoana Mantuitorului Hristos) si a rolului Sfintei Fecioare Maria care este garanta intruparii Fiului lui Dumnezeu. Pe de o parte, autorul subliniaza absoluta transcendenta a intruparii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iar pe de alta parte subliniaza realitatea omenitatii Sale, adica Trupul Domnului luat din trupul Maicii Sfinte. Sfantul Ioan nu are nici o umbra de indoiala ca Mantuitorul nostru Iisus Hristos a fost zamislit si S-a nascut din Fecioara Preacurata Maria, Maica Domnului. Pe baza invataturii Sfintei Scripturi , el arata ca nasterea Domnului in lume a fost Taina a Lui, la care Fecioara Maria s-a facut partasa cea dintai, iar apoi noi toti. Minunile facute de Dumnezeu in Vechiul Testament (minunea cu Sara, sotia patriarhului Avraam, si cea cu Elisabeta, sotia preotului Zaharia) sunt considerate argumente pentru sustinerea invataturii despre fecioria Maicii Domnului. Ceea ce spunea proorocul Isaia (7, 14) este si aceea tot o prevestire a nasterii feciorelnice a Maicii Domnului. Printr-o dialectica subtila, combinand evenimente si idei din Sfanta Scriptura, Sfantul Ioan ajunge la afirmarea adevarului despre Maica Fiului lui Dumnezeu. Aici se afla si o abordare practica a problemei Nasterii din Fecioara Maria, cu o logica care urmeaza sensul invers decat cel al ereticilor. Un alt sprijin isi afla Sfantul Ioan in persoana Dreptului Iosif. Desi Sfantul Ioan Gura de Aur trateaza problema aceasta in chip diferit de alti Sfinti Parinti, el reuseste sa aduca un plus de lumina in lamurirea invataturii despre fecioria Maicii Domnului: "Iosif nu ar fi fost asa de putin tulburat la auzul cuvintelor ingerului despre Fecioara, daca nu ar fi auzit deja cuvintele lui Isaia. Pentru un barbat care meditase indelung la cuvintele proorocului, minunea Maicii-Fecioare nu mai era ceva nou pentru el, ci era ceva cunoscut" . Iata ca Sfantul Ioan vorbeste despre minunea Fecioarei-Maice nu doar ca noutate ci, pentru cei ce cunosc Sfintele Scripturi, ca despre un eveniment cunoscut si asteptat. Analiza facuta de Sfantul Ioan Gura de Aur este dusa mai departe prin sublinierea calitatii Maicii Domnului de Pururea-Fecioara. Prezenta Dreptului Iosif, in analiza autorului, este si ea o garantie ca Sfanta Fecioara nu a avut legaturi trupesti cu vreun barbat. Pentru cei ce nu credeau in cuvintele Fecioarei din Sfintele Evanghelii (Luca 1, 34), zicand ca ea a ramas Fecioara "pana ce" a nascut pe Mantuitorul iar apoi nu a mai fost fecioara, Sfantul Ioan le aduce inaintea ochilor prezenta Dreptului Iosif langa ea. Dreptul Iosif a fost un barbat care a cunoscut Sfintele Scripturi, a meditat mult timp la ele si putea cel mai bine sa cunoasca starea Sfintei Fecioare. Imaginea lui de barbat credincios, smerit, intelegator al cuvintelor lui Dumnezeu fac din el un aparator puternic al curatiei Maicii Domnului si, deci, al credintei adevarate. Printr-un silogism ingenios, fara conotatii negative, Sfantul Ioan Gura de Aur apara pururea-fecioria Maicii Domnului: Dreptul Iosif si "fratii" Domnului sunt persoanele care sprijina lucrarea lui Dumnezeu si o judecata dreapta. Este concludent faptul ca Sfantul Ioan Hrisostom face trimitere la invatatura Sfantului Ignatie Teoforul despre "Taina cea ascunsa" sau Nasterea minunata a Fecioarei Maria, subliniind prin aceasta inaltimea ei duhovniceasca, starea aleasa in care traia, departe pana si de orice inchipuire pacatoasa. In alte locuri Sfantul Ioan a facut legatura dintre Fecioara Maria si evenimentele din Vechiul Testament. Nume precum: "pamant nelucrat", "noua Eva", "noul Eden" sunt doar cateva dintre numirile Maicii Domnului in lucrarile acestui Sfant Parinte. Punerea in antiteza a Maicii Domnului cu Eva sau trimiterea la "pamantul raiului", nelucrat de mana omeneasca, arata, in gandirea Sfantului Ioan, insemnatatea ei in iconomia mantuirii lumii. Maica Domnului e o marturie a vietii noi . Desi nu aminteste niciodata numele de "Theotokos" pentru Sfanta Fecioara, el a folosit expresii echivalente prin care a scos in evidenta maternitatea ei divina. invatatura Sfantului Ioan despre feciorie a devenit in literatura patristica una din invataturile clasice, la care multi Sfinti Parinti vor face apel. Daca la Sfantul Irineu sau la Sfantul Justin Martirul paralela Eva-Fecioara Maria era centrata pe ideea de feciorie, constituind unul din termenii esentiali ai comparatiei, la Sfantul Ioan Gura de Aur antiteza dintre ele este vazuta si prin prisma conlucrarii la mantuire a Maicii Domnului. Fericitul Ieronim (a murit in anul 420) Contemporan cu Fericitul Augustin si cu Sfantul Ambrozie, Fericitul Ieronim a lasat o mostenire de mare pret referitoare la Maica Domnului, mai ales prin comentariile sale la Sfanta Scriptura si prin tratatele impotriva ereticilor. Lucrarea sa Contra lui Helvidiu despre fecioria perpetua a Fericitei Maria este un prim tratat elaborat despre Maica Domnului in care el apara invatatura Bisericii de rastalmacirile unor eretici, precum Helvidius si Jovinian. Spre deosebire de alti Sfinti Parinti, Fericitul Ieronim nu se preocupa excesiv de demonstrarea superioritatii fecioriei fata de casatorie, scopul sau fiind polemic, adica inlaturarea invataturilor eretice. Fericitul Ieronim ajunge la concluzia, evidenta de altfel, ca nimeni dintre noi nu poate tagadui fecioria Maicii Domnului, pentru ca nu avem nici un argument in Sfanta Scriptura pentru asa ceva. Apoi, insasi constiinta noastra indeamna la marturisirea Maicii Domnului ca Fecioara si Preacurata: "Nu este obligatoriu ca lucrurile planuite deja sa se si intample, mai ales atunci cand se petrece ceva care impiedica faptuirea lor. Asadar, atunci cand Evanghelistul spune: inainte de a fi ei impreuna se arata ca timpul nuntii s-a implinit si ca lucrurile care aveau sa se petreaca erau pe cale sa se implineasca" . El aduce, intr-un stil retoric, argumentul bunului simt, spunand despre Dreptul Iosif ca nu ar fi putut niciodata atinge cu ceva pe Maica lui Dumnezeu: "Ar fi putut el oare, care a vazut atatea minuni, sa strice templul lui Dumnezeu sau casa unde a locuit Sfantul Duh, a putut el oare sa atinga pe Maica Dumnezeului sau-" . Argumentarile Fericitului Ieronim arata faptul ca se cristalizase deja o invatatura despre Fecioara Maria pe o baza solida, scripturistica, in deplin acord cu invatatura Bisericii. Cinstirea Sfintei Scripturi presupune credinta profunda in ceea ce se reveleaza prin ea si apoi atentia deosebita pentru a nu "intelege" mai mult decat ceea ce este aratat acolo. Exegeza a ceea ce spune Biblia se face in acord cu invatatura predecesorilor care au trait deplin credinta si au fost recunoscuti ca Parinti ai Bisericii: "Noi credem ca Dumnezeu S-a nascut din Fecioara, pentru ca citim despre acestea in Scriptura. Nu credem insa, ca Sfanta Fecioara Maria a consumat casatoria ei dupa nasterea feciorelnica, pentru ca nu citim nimic despre aceasta" . Se stie ca in vremea Fericitului Ieronim a existat o dezvoltare deosebita a monahismului, un adevarat fenomen de crestere a comunitatilor crestine de calugari si calugarite care si-au luat ca model de vietuire pe Maica Domnului. Aceasta poate fi, deci, una din cauzele sau motivatiile interioare ale Fericitului Ieronim in sustinerea cu atata tarie a fecioriei Maicii Domnului. Spre deosebire de alti autori patristici contemporani (Sfantul Ambrozie sau Fericitul Augustin), Fericitul Ieronim nu a avut o atitudine cu totul exemplara in apararea fecioriei in partu a Maicii Domnului. El a ramas oarecum distant sau a lasat impresia unei ezitari in ceea ce priveste invatatura despre curatia Maicii Domnului in timpul Nasterii Fiului lui Dumnezeu, cu toate ca in timpul unui sinod de la Milano (390) el a condamnat pe Jovinian care nega fecioria Maicii Domnului in timpul Nasterii. Fericitul Ieronim are cuvinte pline de realism atunci cand vorbeste despre acest subiect, lasand impresia ca nu tine cu tarie la apararea acestei invataturi despre Fecioara Maria. Se poate afirma ca Fericitul Ieronim a vrut sa arate mai bine ce inseamna Nasterea Domnului, din perspectiva umana, asa cum a trait-o Fecioara Maria si ceilalti din jurul ei, neaccentuand latura doctrinara a Nasterii. El a facut o descriere a "procesului" nasterii Fiului lui Dumnezeu din Maica Domnului spre a sublinia mai bine omenitatea Fiului lui Dumnezeu intrupat . Fericitul Ieronim vorbeste si despre ceea ce s-a petrecut dupa nasterea Sfintei Fecioare. Ea a fost fecioara inainte de nastere, a ramas fecioara si dupa nasterea Fiului ei, neavand vreo legatura trupeasca cu Dreptul Iosif. Tot Fericitul Ieronim marturiseste de mai multe ori ca se afla in fata unei adevarate taine a lui Dumnezeu implinita in persoana Sfintei Fecioare. O numeste sfanta, curata, Fecioara in trup si suflet: "Sfanta Marie, binecuvantata Marie, Maica si Fecioara, Fecioara inainte de nastere si Fecioara dupa nastere! Mult ma minunez ca, iata, Cel Fecioresc se naste din Fecioara si dupa nasterea feciorelnica, Maica Aceluia ramane Fecioara" . Cea mai potrivita asemanare pentru descrierea fecioriei Maicii Domnului este, in conceptia Fericitului Ieronim, Minunea trecerii prin usile incuiate a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. "Vrei sa sti cum S-a Nascut din Fecioara si cum , dupa Nastere, ea a ramas Fecioara- Usile erau incuiate atunci cand a intrat Iisus! Nu este nici o indoiala ca usile erau incuiate. Cel care a intrat prin usile incuiate nu era o inchipuire sau un duh, ci un trup. Caci de ce spune El asa- Priviti la Mine si vedeti ca duhul nu are carne si oase precum Ma vedeti pe Mine ca am" . Asadar Fericitul Ieronim nu are nici o indoiala ca Maria Fecioara a ramas precum era mai inainte de Nasterea Fiului lui Dumnezeu, adica tot Fecioara. Nu putea sa lipseasca la Fericitul Ieronim evidentierea paralelei dintre Fecioara Maria si Eva. Pastrand caracteristicile acestei paralele consacrate in literatura patristica, Fericitul Ieronim a adus mai mult inaintea ochilor cititorilor sai ascultarea desavarsita a Maicii Domnului. Pacatul a fost inlaturat din lume de Fiul lui Dumnezeu, Caruia Fecioara Maria I S-a supus, si astfel noi am castigat raiul: "Cel rau aducandu-si aminte de viclesugul cel dintai prin care a robit pe Adam prin femeie... gandea ca totdeauna va supune pe barbat folosindu-se de femeie. Dar acela nu a stiut ca omul odata robit de femeie, va fi mantuit acum tocmai printr-o femeie. Tu te gandesti la Eva, dar mai bine sa o vezi pe Maria; cea dintai ne-a dus afara din rai, cealalta ne-a intors iarasi in rai" . Se observa faptul ca autorul vorbeste despre Fecioara Maria si lucrarea ei in iconomia mantuirii, accentul fiind pus mereu pe sfintenia si plinatatea Harului lui Dumnezeu in ea. Notiunea de sfintenie la Fericitul Ieronim arata, mai intai de toate, prezenta lui Dumnezeu in fiinta ei, prezenta dorita si permanentizata de ea. O compara pe Sfanta Fecioara cu Elisabeta care este intrecuta in frumusete si sfintenie, o caracterizeaza prin conditia ei sociala, fapt care nu margineste cu nimic caracterul ei moral, o propune, in sfarsit, tuturor ca pilda de vietuire. Fericitul Ieronim analizeaza persoana Maicii Domnului din perspectiva intruparii Fiului lui Dumnezeu, dar si din perspectiva umana. De multe ori pune accentul pe realitatea Trupului Domnului, pe realitatea nasterii ei, pe curatia ei trupeasca si sufleteasca. Valoarea exegezelor sale la citatele scripturistice despre Fecioara Maria este foarte mare, dat fiind faptul ca a cuprins in ele o intreaga teologie, facand legatura dintre Rasarit si Apus si demonstrand unitatea Bisericii. Fericitul Ieronim a aparat fecioria Maicii Domnului, dar a avut cuvinte deosebite si despre calitatiile sau virtutile intre care se remarca sfintenia. Fericitul Augustin (a murit in anul 430) Reflectiile Fericitului Augustin asupra Maicii Domnului au dovedit geniul sau religios. inscriindu-de pe linia Sfintei Traditii deschise deja, el a preluat invatatura despre Sfanta Fecioara si a imbogatit-o prin originalitatea sa, prin intuitia pe care a dovetit-o in amplificarea acestei invataturi si prin perspectivele teologice pe care le-a deschis. Pana la el s-a concretizat - in ceea ce priveste ivatatura despre Fecioara Maria - un proces apologetic, Maica Domnului fiind mai mult un "obiect de meditatie". Fericitul Augustin a sustinut pururea-fecioria Maicii Domnului, maternitatea ei divino-umana, la care a adaugat invatatura despre evlavia ei. El a rezumat si a condensat in scrierile sale tezaurul intelectual al lumii vechi crestine, gandirea sa inspirata de duhul adevarului crestin fiind calauza in sustinerea invataturii ortodoxe despre Fecioara Maria. Chiar el spunea despre sine: "Marturisesc ca eu incerc sa fiu din numarul acelora care scriu facand progres si care progreseaza scriind" . Fericitul Augustin apara, pe de o parte, unitatea desavarsita a Persoanelor Sfintei Treimi contra ereticilor arieni mai ales, iar pe de alta parte, arata ca Nasterea Fiului este din Fecioara Maria prin lucrarea Sfintei Treimi insasi. Important este faptul ca autorul nu confunda purcederea Fiului din Tatal cu trimiterea Lui in lume, deci nu aduce atingere consubstantialitatii Persoanelor Sfintei Treimi. El considera ca Fiul a fost trimis in lume in chip vazut prin intruparea din Fecioara Maria din care a luat firea omeneasca intreaga. Fiul a fost trimis deci nu numai de Tatal, ci de intreaga Sfanta Treime, deci si de El insusi. intruparea Fiului lui Dumnezeu este, asadar, o lucrare a Sfintei Treimi in lume. "Mesia a venit intr-o lume dornica de regasire si insetata de asteptare... Nasterea lui Iisus Hristos din Fecioara Maria este rodul unui act de credinta" . Afirmand ca Fecioara Maria este Maica Fiului lui Dumnezeu, Fericitul Augustin vadeste care este cel mai important eveniment al lumii de dupa creatie: lucrarea de mantuire a lui Dumnezeu implinita prin intruparea Mantuitorului, iar prin aceasta Dumnezeu a vrut sa innobileze firea omeneasca, sa o readuca la starea cea dintai. "De aceea, ambelor sexe le-a fost dat sa ia parte la taina aceasta mare a intruparii Cuvantului lui Dumnezeu" . Dar ce a insemnat, mai in amanunt, maternitatea Fecioarei Maria in conceptia Fericitului Augustin- Se stie ca maternitatea divina a Preasfintei Maici a Domnului - adica Theotokia (Dei genitrix, Deipara) sau Zamislirea si Nasterea Fiului lui Dumnezeu - este calitatea si lucrarea cea mai importanta a Fecioarei Maria si " cea mai mare minune si taina a crestinatatii" . Maternitatea divino-umana a Maicii Domnului este o consecinta a unirii ipostatice a celor doua firi in Persoana Logosului, chiar de la zamislire, in sanul ei preanevinovat si neprihanit. invatatura aceasta se afla si in opera Fericitului Augustin, care pastreaza astfel consensul cu ceea ce Biserica invata. El a sintetizat foarte bine invatatura despre maternitatea divina si despre pururea-fecioria Maicii Domnului. "Aeipartenia" sau pururea-fecioria Maicii Domnului este, potrivit Fericitului Augustin, integritatea trupeasca si sufleteasca a Sfintei Fecioare in timpul zamislirii Mantuitorului dar si in momentul Nasterii si dupa Nasterea Lui. Maica Domnului a trait in curatie desavarsita! Ea a stralucit prin fecioria ei inainte de Nastere (ante partum), in timpul Nasterii (in partu) si dupa Nastere (post partum). Fericitul Augustin arata ca mai inainte de Bunavestire, Fecioara Maria si-a incredintat fecioria Domnului printr-o fagaduinta. Ea nu ar fi raspuns ingerului asa cum a facut-o daca nu ar fi dorit sa-si duca viata in curatie si castitate. Fericitul Augustin este primul autor latin care vorbeste deschis despre un vot de castitate al Maicii Domnului. Ca si Sfantul Grigorie de Nyssa, Fericitul Augustin da expresie unei anumite convingeri ca Fecioara Maria ar fi facut un vot al castitatii. Prin accentuarea partii spirituale a vietii ei si partea fizica dobandeste o valoare deosebita. Ea ducea o viata de rugaciune si incredintare catre Dumnezeu, iar in legatura cu Dreptul Iosif nu era decat o latura afectiva, exterioara, acesta din urma fiind garantul si pazitorul fecioriei ei. Pentru a dovedi ca Maica Domnului a fost si a ramas cu adevarat Fecioara si dupa Nasterea Pruncului dumnezeiesc, Fericitul Augustin se foloseste de cuvintele Sfintelor Evanghelii (Matei 1, 18; 20-21 si Luca 1, 30-35), aratand ca in sanul ei zamislirea a fost fara de ispita barbateasca si numai de la Duhul Sfant a fost Cel care S-a coborat asupra ei. "Fiindca Duhul Sfant este principalul izvor al intregii curatii, Fericitul Augustin nu putea crede ca prin conceperea Mantuitorului sa se fi intinat in vreo forma fecioria trupeasca a Maicii Domnului, feciorie pe care a fagaduit-o lui Dumnezeu" . O idee interesanta la Fericitul Augustin este aceea ca fecioria Maicii Domnului este o "garantie" a minunii dumnezeiesti a Nasterii sau, mai bine spus, a divinitatii Fiului ei. Maternitatea divina a Ferioarei Maria este recunoscuta deplin de el. Nu este un joc de cuvinte aici, ci o intreaga teologie, dezvoltata antinomic, care accentueaza plinatatea lui Dumnezeu intru toate. Fecioara Maria face parte din planul creatiei lui Dumnezeu, iar prin salasluirea Lui in pantecele ei, Dumnezeu S-a facut partas firii omenesti pe care El a zidit-o. Fecioara Maria este chip si inceput al creatiei celei noi in Domnul Hristos. intelegerea tainei prin care Dumnezeu a lucrat in lume este dificila pentru oameni si nu poate fi cuprinsa intru totul. Fericitul Augustin arata ca o contributie importanta la aceasta lucrare a avut-o Maica Domnului si fara ea nu s-ar fi implinit ceea ce s-a facut; insa Maica Domnului tot de la Dumnezeu si prin El este ceea ce este: Maica si Fecioara, faptura si totodata daruitoare firii omenesti Fiului Ceresc. Legat de aspectul participativ la creatie a Maicii Domnului, autorul nu lasa deloc sa se intelega ca ea face posibila cu de la sine putere venirea Fiului in lume, ci numai subliniaza, prin asocierea de termeni opusi si pentru o mai buna intelegere a lucrarii ei, o realitate existenta deja, care scapa, oricarei analize. Fecioara Maria a primit in mod liber sa-L nasca pe Mantuitorul Hristos desi dorea sa-si traiasca viata in feciorie. De aceea l-a intrebat pe Arhanghel cum va fi cu putinta Nasterea: nu pentru a respinge vestea, ci pentru a-si arata convingerea pentru o viata curata. Intr-un alt loc, Fericitul Augustin subliniaza relatia de filiatie dintre Biserica si Maica Domnului aratand ca Maria este prima fiica a Bisericii care si-a fagaduit viata si fecioria lui Dumnezeu. Precum Fecioara Maria a nascut pe Mantuitorul Hristos, Capul Bisericii, la fel Biserica zamisleste si sfinteste pe toti membrii sai. Autorul invata, pe de o parte, ca Fecioara Maria este deopotriva Mama a Mantuitorului, dar si Maica a noastra, a celor care formam "Trupul tainic" al Domnului, adica Biserica, iar pe de alta parte, ca Biserica este mama spirituala a lui Hristos, pentru ca naste pe credinciosi la viata harului. Fericitul Augustin insa nu se limiteaza la a sublinia doar aceste aspecte, ci intelege sa arate si rolul fecioarelor in sanul comunitatii crestine. invatatura Bisericii se imbina cu viata practica. Fecioarele, dupa exemplul Maicii Domnului, pot sa fie mame (in sens spiritual) ale lui Hristos, fiindca indeplinesc voia Lui, dupa cuvantul Evangheliei (Matei 12, 48-50). Cuvintele Fericitului Augustin nu trebuie intelese ca o participare individuala a Maicii Domnului la mantuirea oamenilor. Fecioara Maria nu este "Mama a Bisericii" in sensul ca sta deasupra acesteia, neparticipand cu ceilalti credinciosi la viata ei, ci este exemplu sau model de vietuire in Biserica, alaturi de toti crestinii. Nu datorita Maicii Domnului, ca persoana, a venit mantuirea, ci Dumnezeu a aratat-o ca membru sfant, ca cea mai aleasa, dar impreuna cu ceilalti. Aceasta tema s-ar conveni tratata mai pe larg intr-o alta lucrare, insa trebuie subliniat aici faptul ca Fecioara Maria nu este situata de Fericitul Augustin deasupra Bisericii, ea nu inlocuieste Biserica si nici nu si-o subordoneaza, ci o prefigureaza in mod personal. A pune in paralel pe Fecioara Maria cu Biserica, inseamna de fapt a spune ca ea este cel dintai om mantuit in Domnul Hristos si prin El , in sanul Bisericii. De aceea, raportul dintre Fecioara Maria si Biserica, atent tratat de Fericitul Augustin, pune in fata maternitatea si fecioria lor, dar face referire si la sfintenie, la integritatea credintei, la conlucrarea pentru mantuirea oamenilor. Invatatura despre sfintenia Maicii Domnului dobandeste, prin scrierile Fericitului Augustin, o autoritate si mai mare. Acesta o marturiseste pe Fecioara Maria ca sfanta, desemnand totodata un dublu sens al acestui lucru. Pe de alta parte, Fericitul Augustin are o intelegere negativa asupra sfinteniei Maicii Domnului, adica exclude existenta oricarui pacat in ea, iar pe de alta parte, are o intelegere pozitiva a ei, aratand deplinatatea virtutilor: credinta, ascultare, smerenie, bunatate. Autorul foloseste de mai multe ori numele de "Sfanta Fecioara Maria. Daca Fericitul Augustin invata ca Fecioara Maria a murit ca orice om, adica din pricina neascultarii lui Adam, inseamna ca ea a avut pacatul stramosesc. Ea s-a nascut pe cale trupeasca, obisnuita, prin relatia dintre barbat si femeie, dar Duhul Sfant a sfintit-o, umbrind-o cu puterea Lui, pentru a o face vrednica sa nasca pe Fiul lui Dumnezeu. Aceasta concluzie se poate desprinde din talcuirea Buneivestiri. Fericitul Augustin a prezentat in operele sale o invatatura dreapta despre Fecioara Maria, prin raportarea la Persoana divino-umana a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Se impune o remarca privitoare la rolul umanitatii rascumparate. Fericitul Augustin nu a elaborat o lucrare in care sa insiste in mod special asupra firii omenesti a Mantuitorului Hristos. Ceea ce-l evidentiaza insa pe acest autor este invatatura lui despre intruparea Fiului lui Dumnezeu ca lucrare a Sfintei Treimi in lume. Fecioara Maria implineste prin credinta ei porunca data de Dumnezeu, iar relatia ei cu Fiul este una intima, interioara. Fiul lui Dumnezeu este consubstantial cu Tatal, S-a nascut din Tatal, iar ca Fiu al Omului n-a inceput sa fie decat prin Fecioara Maria. De aceea la dumnezeirea Fiului s-a adaugat mai apoi umanitatea luata din Fecioara Maria; din unirea firii divine cu firea omeneasca nu a rezultat o a patra persoana, ci Sfanta Treime a ramas cum era. Fecioara Maria esta Maica, Sfanta si demna de cinstire; ea naste si ramane Fecioara ca si Biserica ce naste pe credinciosi in Hristos. Sfintenia Maicii Domnului este un adevar care nu este pus la indoiala de Fericitul Augustin. Ea a avut pacatul stramosesc, singura exceptie de la aceasta mostenire fiind Mantuitorul Iisus Hristos, care S-a zamislit din sanul ei fecioresc prin puterea Duhului Sfant. Se poate afirma, asadar, ca cinstirea si cultul Maicii Domnului isi au temei deplin in operele Fericitului Augustin. "Nesfarsita dragoste pentru Domnul nostru Iisus Hristos, originalitatea si adancimea cugetarii sale, trairea duhovniceasca si mai ales sinceritatea marturisirilor sale, apropie pe Fericitul Augustin de Parintii capadocieni, de caldura si lumina spiritualitatii noastre rasaritene" . CONCLUZII Biserica a pastrat in constiinta sa sfanta, inca de la inceputul existentei ei, adevarul revelat asupra Fecioarei Maria ca Maica lui Dumnezeu si Pururea-Fecioara. Cinstirea sau venerarea ei "care deriva nemijlocit din credinta in Iisus Hristos" este cel dintai lucru ce se cuvine a fi evidentiat in legatura cu Maica Domnului in Teologia patristica. Ea este prezenta in constiinta Bisericii prin rolul si "calitatile" ei: feciorie, sfintenie si mijlocitoare catre Dumnezeu pentru mantuirea crestinilor. "Biserica a considerat totdeauna pe Fecioara Maria, Nascatoare de Dumnezeu, caci in aceasta se implica marturisirea ca Cel ce S-a nascut din ea nu e o persoana omeneasca deosebita de cea dumnezeiasca, ci insusi Fiul lui Dumnezeu S-a nascut din ea, dupa firea Sa omeneasca. Niciodata nu se naste o fire, ci un ipostas, care in ordinea omeneasca este o persoana, firea nu vine de la subzistenta reala decat ca persoana. Persoana care se naste din Fecioara Maria este identica cu Persoana Cuvantului dumnezeiesc, care prin intrupare Se face si persoana firii omenesti" . Inca din primele secole, Sfintii Parinti (Sfantul Ignatie Teoforul, Sfantul Justin Martirul si Filosoful si altii) au scris in operele lor despre Maica Domnului cu un dublu scop: pentru a marturisi credinta lor asa cum a pastrat-o Revelatia divina si pentru a contracara diversele erezii cu caracter hristologic (ereticii tagaduiau, mai ales, realitatea intruparii, adica faptul ca Mantuitorul S-a nascut cu adevarat din Fecioara Maria si apoi ca El nu este Fiul lui Dumnezeu, ci un om simplu). Primele marturii crestine despre Fecioara Maria nu adauga nimic la Sfanta Scriptura, ci sunt reflectii asupra acesteia, dezvoltand invatatura despre maternitatea feciorelnica a Maicii Domnului ca act liber de credinta si de ascultare. Interesul popular s-a manifestat prin existenta numeroaselor scrieri apocrife (Protoevanghelia lui Iacob fiind cea mai cunoscuta si folosita in Biserica) in care gasim exprimata credinta in pururea-fecioria Maicii Domnului. Incepand din secolul al III-lea Biserica a trebuit sa faca fata numeroaselor probleme teologice si administrative. Fecioara Maria nu a aparut nici acum ca "obiect" direct de controverse si explicatii, dar era cu neputinta sa se vorbeasca despre Mantuitorul fara sa se faca referire si la ea. Maternitatea divino-umana a fost tratata de scriitori bisericesti ca Tertulian si Origen. Primul a facut paralela dintre Fecioara Maria si Biserica, tema dezvoltata apoi si de Sfantul Irineu al Lyonului si de Fericitul Augustin. Origen a fost cel dintai scriitor bisericesc care a folosit numele de "Nascatoare de Dumnezeu" (Theotokos) pentru Fecioara Maria . Prin Sinodul de la Efes din 431, Fecioara Maria a fost recunoscuta in mod "oficial" ca Nascatoare de Dumnezeu sau "Theotokos". Nestorie, cel care a declansat marea criza trinitara si hristologica din secolul al V-lea, ramasese fidel unei gandiri unilaterale despre Maica Domnului. Biserica insa, prin raspunsul dat la Sinodul din 431, a lamurit deplin invatatura despre unitatea Persoanei Mantuitorului Hristos si rolul Fecioarei Maria. Mantuitorul Hristos este Acelasi, Om si Dumnezeu, iar Maica Sa este Nascatoare de Dumnezeu. Practic, acest nume al Sfintei Fecioare, desi nu era cuprins in Sfanta Scriptura transpunea, dintr-o alta perspectiva, dogma intruparii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. A o numi pe Fecioara Maria "Theotokos" nu era, din punct de vedere teologic, decat a spune ca Fiul lui Dumnezeu S-a nascut din ea! Numele acesta, "Theotokos", arata legatura intima care exista intre Mantuitorul Hristos si Maica Sa. Semnificatia profunda a termenului este aceea a maternitatii divino-umane a Sfintei Fecioare. Pentru a respinge doctrina nestoriana, Sfantul Chiril al Alexandriei a aratat doua adevaruri ale Revelatiei: intai ca Domnul nostru Iisus Hristos este o Persoana unica si apoi ca Sfanta Fecioara Maria este Maica lui Dumnezeu pentru ca ea a nascut pe Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Spiritualitatea patristica referitoare la Maica Domnului a inceput practic cu Sfantul Irineu de Lyon care a numit-o "cauza mantuirii noastre" si "avocata (sau aparatoarea) Evei". Alti Sfinti Parinti (printre care Sfantul Atanasie, Sfantul Ambrozie) au inceput sa vada in ea implinirea idealului de feciorie si de daruire catre Dumnezeu. Biserica o numeste pe Fecioara Maria "mai cinstita decat Heruvimii si mai preamarita fara de asemanare decat Serafimii", adica superioara oricarei alte fapturi. "Cultul ortodox, prin frumusetea si varietatea lui, este ceva unic in crestinatatea intreaga" , iar acest cult, inseamna: sarbatori, cantari, omilii si predici inchinate Maicii Domnului. Aparitia in timp a sarbatorilor inchinate Maicii Domnului exclude posibilitatea vreunei influente pagane care sa fi dat nastere la un cult al Sfintei Fecioare in crestinism. Chiar daca au mai existat exagerari, pornite uneori din sanul Bisericii, in sensul unei incercari de divinizare a Maicii Domnului, asa cum au facut colirindienii, Sfintii Parinti au restabilit totdeauna dreapta invatatura. Dezvoltarea progresiva a cultului Maicii Domnului a dus la statornicirea adevarului ca ea este Maica lui Dumnezeu, Preasfanta, Preacurata, imparateasa cerului si a pamantului. Cultul ei de preacinstire (hyperdulie) este distinct de cel datorat lui Hristos (adorar) si de cel dat sfintilor (dulie). Teologia patristica a insistat foarte mult asupra legaturii foarte apropiate dintre Sfantul Duh si Fecioara Maria. Sfintenia ei este datorata lui Dumnezeu, Cel ce S-a pogorat asupra ei atat la Bunavestire cat si la Cincizecime. Din aceasta perspectiva Fecioara Maria este considerata pnevmatofora prin excelenta, adica sfintita si purtatoare de Dumnezeu atat in trup cat si in suflet. Insistenta Parintilor asupra sfinteniei Maicii Domnului a fost facuta si in considerente practice, pentru inlaturarea pericolelor ereziilor. La fel, Sfintii Parinti au insistat asupra maternitatii Fecioarei Maria pentru a inlatura orice idee docheta despre Trupul Domnului. Din perspactiva pnevmatofora, Fecioara Maria devine rugatoarea in fata lui Dumnezeu pentru toti crestinii. Ocrotirea ei este ceruta de catre toti cei care nadajduiesc in "dobandirea Duhului". Fecioara Maria, chip al Bisericii invesmantate in lumina Harului lui Dumnezeu, devine ea insasi izvor de binecuvantare pentru crestini. intelegerea ortodoxa asupra Maicii Domnului are in vedere si o dimensiune eshetologica, adica evidentierea faptului ca ea este "inaine-mergatoare" a neamului omenesc, aratand calea si sfarsitul la care trebuie sa ajunga toti crestinii. "Nu exista Ortodoxie fara Maica Domnului ! BIBLIOGRAFIE 1.Apologeti de limba greaca, traducere, introducere, note si indici de Pr. Prof. T. Bodogae, Pr. Prof. Olimp Caciula, Pr. Prof. D. Fecioru, EIBMBOR, Bucuresti, 1980, PSB 2. Au fost folosite: Sfantul Justin Martirul si Filosoful, Apologia intaia in favoarea crestinilor, p. 25-76; Idem, Dialog cu iudeul Tryfon, p. 89-258. 2.Arhim. Teofil Paraian, Maica Domnului - raiul de taina al Ortodoxiei, Editura Eikon, Cluj-Napoca, p. 130. 3.Doctorand Costache Buzdugan, invatatura despre intrupare la Fericitul Augustin, in "Studii Teologice", XXV (1973), nr. 7-8, p. 527. 4.Diac. Magistrand Constantin Voicu, Maica Domnului in Teologia Sfantului Ioan Damaschin, in "Mitropolia Olteniei" XIV (1962), nr. 3-4, p. 165. 5.Fericitul Ieronim, Despre perpetua virginitate, 4, Patrologia Latina, 23, 195. 6.I.B.U., p. 184 7.Magistrand Stefan C. Alexe, Conceptia Fericitului Augustin despre pacat si har, in "Studii Teologice", VIII (1956), nr. 5-6, p. 331. 8.Origen: -Comentariu la Ioan, Cartea I, traducere, note si studii de Cristian Badilita, Institutul European, Iasi, 1995. -Comentariu la Epistola catre Galateni, Patrologia Greaca, 14, p. 1298. -Contra lui Celsus, I, 35, studiu introductiv, traducere si note de Pr. Prof. T. Bodogae, colaboratori Prof. N. Chirica, Teodosia Latcu, EIBMBOR, Bucuresti, 1984, PSB 9, p. 59-60. -Omilii la Luca, 6, 3-4, Patrologia Greaca, 13, p. 1814-1815. 8.Patrologie (II), p. 357. 9.Pr. Lucian Adrian Dinu, Maica Domnului in Teologia Sfintilor Parinti, Trinitas, Iasi, 2004, p. 51-168., 10.Pr. Dr. Alexandru Moisiu, Ce ne invata Fericitul Augustin despre Maica Domnului, in "Mitropolia Ardealului", V (1960), nr. 3-4, p. 242. 11.Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 2, EIBMBOR, Bucuresti, 1997, p. 53. 12.Pr. Prof. Ion G. Coman, Opera Fericitului Augustin si critica personala teologica din Retractarile sale, in "Studii Teologice", anul XI, nr. 1, 1959, p. 6. 13.Serghei Bulgakov, Ortodoxia, Editura Paideia, Bucuresti, 1994, p. 129. 14.Sfantul Atanasie cel Mare, Scrieri, partea I: Cuvant impotriva elinilor; Cuvant despre Intruparea Cuvantului; Trei cuvinte impotriva arienilor, traducere din greceste, introducere si note de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, EIBMBOR, Bucuresti, 1987, PSB 15. 15.Sfantul Grigorie de Nazianz, Poeme 7, 180-194, Patrologia Greaca, 37. 16.Sfantul Grigorie de Nyssa: -Despre feciorie, Traducere din limbile greaca veche si latina de Laura Patrascu, EIBMBOR, Bucuresti, 2003, XIV, p. 62-65. -Despre Nasterea lui Hristos, Patrologia Greaca, 46, 1140 C. 17.Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, 4, 3, Patrologia Greaca, 57, 45. 18.Sfantul Vasile cel Mare: -Scrieri, partea intaia: Omilii la Hexaimeron, traducere, introducere, note si indici de Pr. Prof. D. Fecioru, EIBMBOR, Bucuresti, 1986, PSB 17. -Scrieri, partea a treia: Epistole, traducere, introducere, note si indici de Pr. Prof. Constantin Cornitescu si Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, EIBMBOR, Bucuresti, 1988, PSB 12. -Sfantul Vasile cel Mare, Despre Nasterea lui Hristos, 4, Patrologia Greaca, 31, 1465 B.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "REFERAT RELIGIE: MAICA DOMNULUI IN TEOLOGIA SFINTILOR PARINTI". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Jacheta usoara verde oliv inchis Jacheta usoara verde oliv inchis Descriere produs:Tip: jachetaCuloare: verde oliv inchisMaterial: usorDetalii: margini...
Jacheta usoara violet inchis Jacheta usoara violet inchis Descriere produs:Tip: jachetaCuloare: violet inchisMaterial: usorDetalii: margini...
Camasa alba in dungi Camasa alba in dungi Descriere produs:- camasa alba cu dungi albastre- imprimeu text pe partea din spate- guler...