Moare Stefan cel Mare si ajunge la poarta Raiului. Bate incetisor, nu-i raspunde nimeni. Bate cu pumnul, cu picioarele, nimic! Bate cu sabia si, intr-un final, iese Sf. Petru.
- Eu is Stefan.
- Aoleu, zice Sf. Petru, pe tine nu te putem primi in Rai.
- Cum asa, nene? Pai eu, care am aparat tara, treburi, chestii?
- Pai da, tu. I-ai batut pe turci, pe tatari, pe polonezi? Nu merge, nene. Prea multe batai, prea multa violenta…
Ofteaza Stefan si se asaza pe un bolovan de pe langa poarta Raiului.
Trece o vreme, apare Mihai Viteazul. Bate la poarta Raiului, bate cu pumnul, da cu picioarele, nimic. Pana la urma, bate cu bardita lui. Iese Sf. Petru si ii explica si lui Misu Bravu cum sta treaba:
- I-ai batut pe turci, pe aia, pe aia, prea multe batai, nene! Prea multa violenta! N-am ce sa-ti fac, stai pe afara. Intristat, Mihai Viteazul il vede pe Stefan pe bolovan, se asaza si el si incep sa stea de vorba.
Mai trece ceva vreme, trece alta vreme, Misu Bravu si Fane Babanu depana amintiri si hop, dintr-o data, la poarta Raiului apare o gasca de tinerei, tatuati, unu’ cu droguri, altu’ cu tigara-n gura, vreo doi cu femei, altii cu motociclete si X5-uri si cu amenzi in buzunar, treburi serioase. Portile Raiului se deschid si toti intra. Mihai Viteazul vede toata treaba, se supara si bate cu barda-n poarta Raiului. Iese Sf. Petru si Mihai il ia la intrebari:
- Pai cum, nene? Noi, care am facut atatea pentru tarisoara asta, stam pe-afara, iar bagabontii, derbedeii astia, intra?
Calm, Sf. Petru ii raspunde:
- Dupa cum ti-am zis, Misule, la voi e vorba de prea multa violenta.
- Bine, si derbedeii astia? Ce-i cu ei?
- Ei, astia-s nationala de fotbal a Romaniei. Ei nu bat pe nimeni niciodata!