Intr-una din zile un negustor de produse lactate primeste o invitatie de a se prezenta la judecatorie pe data de cutare si cutare, fiindu-i intentat un proces de catre brutar. Omul e foarte ingrijorat si pana la data procesului nu-si mai gasea linistea. Se tot intreba cu ce o fi invinuit. Brutarul insa stia. Si inca cum.
Il tot banuia pe laptar ca il inseala la cantar atuncea cand cumpara de la el unt. Asa ca nu o data, dupa ce laptarul ii aducea kilul de unt si pleca, imediat cantarea marfa, in prezenta unor martori.
Intr-adevar, banuielile sale erau justificate. Ba primea 900 g, ba 800; au fost cazuri cand a primit si 750 g de unt in loc de 1 kg.
In ziua judecatii, judecatorul intreaba negustorul de lactate:
- Spune, dumneata ai cantar cu care sa cantaresti untul ce-l vinzi?
- Nu, domnule judecator. Nu am.
- Pai, atuncea cum pretinzi ca vinzi untul cu kilogramul?
- Pai, sa vedeti. Eu am o balanta, pun pe o parte a balantei kilu’ de paine ce o cumpar de la brutar, iar pe cealalta parte pun unt pana ce balanta se echilibreaza.