Un mic baietas, pe nume Hamid, traia intr-un sat din Maroc si se ducea zilnic la scoala unde nu era iubit deloc de colegii de clasa din cauza prostiei sale fara margini, mai mult decat atat, invatatorea urla tot timpul la el: "Ai sa ma omori, Hamid! Ai sa ma omori!". Intr-o zi mama lui Hamid veni la scoala pentru a vedea cum se descurca plodul la cursuri. Invatatoarea i-a spus cinstit, ca asa un lenes si lipsit de rationalitate ca el n-a mai pomenit in toata cariera ei. Notele primite oscilau constant sub nota de trecere iar mama, cu durere in suflet, a trebuit sa-l retraga de la aceasta scoala, mutandu-se cu toata familia intr-o localitate vecina pentru a-i da o noua sansa baiatului.
Un sfert de secol mai tarziu, invatatoarea a primit diagnoza unei boli de inima foarte grave. Toti doctorii au sfatuit-o sa se duca in orasul vecin, unde activa singurul chirurg capabil de o operatie pe cord deschis. Neavand alta optiune, femeia merge si reuseste sa intre sub tratamentului doctorului. Operatia este incununata de succes. Deschide ochii si vede deasupra ei chipul emotionat si zambitor al tanarului chirurg care o operase. Vrea sa-i spuna cateva cuvinte de multumire dar, deodata, simte ca nu mai poate respira, se invineteste la fata si isi da sufletul. Doctorul, ingrozit, cauta sa inteleaga ce s-a intamplat. Cand se intoarce, il vede pe prietenul nostru Hamid, ajuns om de serviciu la clinica rspectiva, care scosese din priza blocul respirator, pentru a conecta aspiratorul de praf.
PS: sa nu-mi spui ca ai crezut vreun moment ca Hamid devenise doctor!?
PS2: asa-i ca te gandesti ca in ecranizarea bancului facuta de americani Hamid totusi devenise doctor?!
PS3: am primit un mesaj de la Hamid - chiar s-a facut un film de catre americani, cu happy-end, a devenit doctor, a scapat-o pe femeie dar din pacate ea a murit a doua zi datorita unui atac misterios asupra clinicii aflata la etajul 34 al unuia din Turnurile Gemene