incheierea unui contract poate fi precedata de un acord prealabil al partilor, prin care se obliga sa incheie in viitor contractul respectiv. Deci, obiectul acordului prealabil consta in incheierea ulteriora a contractului proiectat.

In literatura de specialitate promisiunea de contract se defineste ca fiind conventia prin care una din parti sau ambele parti se obliga sa incheie in viitor un anumit contract, al carui continut esential este determinat in prezent. De aceea promisiunea de a contracta se mai numeste si antecontract.

Incheierea unui antecontract presupune deci, un acord de vointa - adica presupune consimtamantul a cel putin doua parti cu capacitate de a contracta, parti care - neputand sau nedorind sa perfecteze imediat un anumit contract pe care urmaresc sa il incheie numai in viitor. Partile inteleg ca prin acesta se leaga juridic spre a-si asigura mentinerea vointei de a incheia acel contract, inlauntrul termenului expres sau tacit.

Sub raportul continutului sau juridic, principala obligatie e cea de a consimtii in viitor la incheierea unui contract - prefigureaza continutul viitorului contract.

Desi Codul civil nu o reglementeaza, institutia antecontractului trebuie recunoscuta, deoarece nu se poate invalida conventia prin care partile se obliga reciproc sa incheie in viitor un anume contract.

Caracterizat drept o conventie, antecontractului ii sunt aplicabile dispozitiile art. 942 si urm. C. civ., trebuind sa indeplineasca toate conditiile esentiale pentru validitatea oricarei conventii, conditii reglementate in art. 948 C. civ.:

• capacitatea de a contracta;
• consimtamantul valabil al partilor;
• obiect determinat;
• cauza licita.